Munţii Lăpuşului, prezentare generală, trasee

Dumitru Iştvan, Ioan Pop (Baia Mare) 

Admirand din Vf. Gutai creasta inalta a Tiblesului (sau invers), privirea ignora de obicei zona mai joasa dintre cele doua masive, valurita si impadurita, adica tocmai Muntii Lapus.

Este un masiv cu mai multe varfuri care depasesc 1200-1300 metri (inaltimi „necompetitive” doar pentru cei care uita ca accesul in masiv se face din localitatile situate la 385-600 metri altitudine), piscuri cu pasuni restranse, dar admirabile puncte de privelisti panoramice.

Un masiv compact, cu arie de 330 kilometri patrati, alungit intre zonele depresionare ale Maramuresului si Lapusului, prelungit prin culmi prelungi si pinteni izolati mult in zona deluroasa care desparte Depresiunile Lapus, Copalnic si Baii Mari. 

Pentru amatorii de parcurgere integrala a unor culmi carpatice prelungi, creasta principala a Muntilor Lapus trebuie avuta in vedere (vezi harta masivului la). In 1953, in expeditia circumcarpatica de peste 1400 km, realizata de Emilian Cristea, Aurel Irimie si Ion Dragomir, citand din Almanahul turistic din 1954, iata ce nota seful echipei: (luna mai) „De aici incolo (adica de la Creasta Cocosului) nu mai avem nici un fel de marcaj. Consultam busola si harta, cat mai des. Uneori suntem nevoiti sa ne suim in copaci pentru a lua puncte de reper. Dupa ce s-a inserat bine, instalam cortul pentru innoptat in padure. Dimineata, pe o ploaie marunta si rece, incepem sa orbecaim prin paduri. Timp de doua zile, o ploaie nemiloasa ne-a biciuit fara incetare…”. 

Multa vreme, parcurgerea integrala a crestei Muntilor Lapus a reprezentat o performanta, mai ales de orientare. Nu intamplator, multi dintre cei care au dorit sa strabata acest sector au fost nevoiti sa viziteze localitatile invecinate, iar parcurgerea integrala a crestei reprezinta o realizare pe care putini au incercat sa o repete. 

Morfologie

Altitudinea maxima (1357 m) este in Vf. Varatec, de la care provine si un alt nume al masivului montan, utilizat in special in literatura geologica. Exista inca patru varfuri cu altitudine de peste 1300 metri: Prislop (1332), Neteda (Plesca, 1322), Secu (1311), Sermeties (1306). Diferenta de nivel fata de depresiunile inconjuratoare depaseste frecvent 600-700 metri, ceea ce determina o energie ridicata de modelare a reliefului, care, in conditiile unei structuri geologice complicate si variate, genereaza o mare varietate de aspecte morfologice.

Pe o suprafata relativ redusa gasim forme de relief care inmanunchiaza aspecte caracteristice intregului lant eruptiv neogen carpatic cu cele ale depozitelor sedimentare de tip flis. Sunt prezente intruziuni ramase in relief sub forma unor varfuri conice, cu versanti abrupti (Gurguiatu, Ceturi), conuri vulcanice (Magura Mare, Magura Mica), mici cupole vulcanice (Neteda, Scarisoara), platouri de lava (Prislop, Varatec, Satra), stanci sau pereti stancosi care reprezinta abrupturi formate prin eroziunea diferentiala la contactul rocilor sedimentare cu curgerile de lave (Piatra Prislopului, Piatra Pintiutii), stanci ramase in versanti ca martori de eroziune (Piatra Bulbucului din versantul drept al V. Bloajei, stanca La Sarita de pe V. Tocilei).

Unele stanci sunt formate din roci sedimentare metamorfozate termic de mici intruziuni (Piatra Tulburii), iar stancile formate din roci intens silicifiate (multe dintre acestea reprezentand depuneri de silice din izvoare fierbinti vechi) au aici o extindere nemaiintalnita in restul lantului eruptiv neogen carpatic (Piatra lui Totos, Piatra Sesului, Piatra Tancului, Pietriceaua Oantei, Pietrele Onciului, Piatra Varatecului, Piatra Corbului, stancile din Sermeties). 

Izvoarele minerale alcatuiesc o atractiva cingatoare a masivului, fiind prezente la Baiut (V. Tocilei), Poiana Botizii (izvor pulsatoriu), Botiza (remarcabil fiind izvorul cu con de travertin din V. Secu), Glod, Poienile Izei. 

Flisul transcarpatic determina aspectul reliefului pe suprafete extinse. Pe V. Tocilei, V. Raoaia sau Izvorul Varatecului vom intalni aspecte similare muntilor flisului din Carpatii Orientali. Gresiile si conglomeratele formeaza multe din varfurile proeminente ale masivului (Secu, 1311 metri, adevarat „Ousor”), de tipul celor din Obcinele Bucovinei (Magura Porcului, 1222 m), iar marnele rosii cretacice, identice cu cele care apar in tot lungul Carpatilor Orientali si Nord-Vestici, din V. Prahovei pana in Polonia, sunt deschise pe V. Poienii si la obarsia V. Poienii, pe Izvorul Rosu (la Poiana Botizei), pe V. Baita (la Botiza). 

Creasta principală a masivului reprezinta principalul element orografic, in cadrul acesteia distingandu-se doua sectoare cu morfologie diferita. Zona vestica, intre Pasul Neteda (1058 m) si saua dintre Varfurile Varatec (1357) si Secu (1311), are denivelari importante, depasind cota de 1100 m pe cea mai mare parte a sa. Curgerile de lave andezitice determina prezenta unor mici cupole boltite sau a platourilor cu pasuni alpine. Patru dintre cele sase varfuri cu altitudine de peste 1300 metri se localizeaza aici. Creasta are directie est-vest din Pasul Neteda pana in Vf. Rosia (1206 m), apoi nord-vest sud-est si o lungime totala de circa 18 km. 

Zona sud-estica. Intre saua de la obarsia V. Tocilei (1132 m) si Saua Didi (995 m) denivelarile devin accentuate, varfurile proeminente (Secu - 1332, Cizma - 1184, Runcas - 1167, Higia Branzei (Vf. Hijului) - 1080, Magura Porcului - 1222 m) fiind despartite de sei adanci (947 m intre Vf. Cizma si Vf. Runcasului; 903 m, cea mai joasa altitudine de pe intreg traseul crestei principale, intre Higia Branzei si Magura Porcului). Combinatia perfida dintre denivelarile accentuate, schimbarile frecvente de directie, lipsa potecilor pe tronsoane extinse, prezenta unor largi suprafete cu vegetatie tanara, fac din acest tronson cel mai dificil parcurs din masiv, lungimea sectorului sud-vestic de creasta fiind de circa 14 km. 

Sunt prezente si creste secundare, scurte spre nord, prelungi spre sud.

Vf. Rosia (1206 m) - Sermeties (1306) - Varatic (1173), lungime circa 5 km, creasta pe care se situeaza cel mai spectaculos varf al masivului, Sermeties, nume intalnit in hotarniciile din vechile diplome maramuresene inca de la primele emise (1353 - Zemerkus, 1390 - Semerkuz, 1405 - Semeres).

Vf. Rotii (1216) - Vf. Zdarcea Mare (1064) - Vf. Satra (1041), lungime 15 km, creasta mult extinsa in zona deluroasa, pentru ca Satra este un mic platou vulcanic „planat” destul de adanc in zona depresionara.

Vf. Rotii (1216) - Vf. Plesa (992) - Magura (933) - Magurita (613), lungime circa 13 km, culme situata intre Vaile Cavnic si Bloajei.

Magura Porcului (1222) - Vf. Minghet (1117), culme dispusa intre Vaile Raoaia si Minghet, cu circa 12 km lungime. Ambele varfuri apar mentionate in vechile „diplome” (1435, Dyznnohege si Menghedmezew). 

Date climatice. Etajul de munte, subetajul muntilor mijlocii si scunzi. Precipitatiile atmosferice sunt de 1200-1400 mm/ an de-a lungul crestei principale si de 1000-1200 mm/ an in zonele mai coborate, dinspre depresiuni. Perimetrul Cavnic - Baiut este un pol al precipitatiilor din Carpatii Orientali, aici descarcandu-se abundent fronturile atmosferice venite dinspre vest si nord-vest. Repartitia precipitatiilor intre semestrul cald (1 aprilie - 30 septembrie) si cel rece (1 octombrie - 31 martie) este aproape egala, cu maxime in iunie - iulie. Zapezile sunt abundente, stratul de nea depasind uneori 2-3 m (in 1954 a depasit 3 metri, blocand drumul judetean Baia Sprie - Cavnic - Budesti mai multe zile, determinand si deteriorarea acoperisului flotatiei din Cavnic). Strat de zapada de peste 1 metru s-a depus si in iernile 1999-2000, 2001-2002.

Temperatura medie anuala este de 4-8 grade, variind intre -4, -6 grade Celsius in ianuarie si 12-16 grade in iulie; amplitudinea termica anuala medie este de 18-20 grade Celsius.

Vijelii cu efecte distrugatoare au loc periodic. De remarcat cea din vara lui 1982, care  a pus la pamant in judetul Maramures (in special in Muntii Gutai, Lapus si Tibles) peste 2 milioane metri cubi de masa lemnoasa (in special foioase), efectele fiind si acum vizibile in zona Runcas si pe Culmea Pietroasa (la Poiana Botizii). Ploile locale de vara sunt abundente in intervale scurte de timp si multe drumuri forestiere sunt distruse de viiturile locale. Numarul mediu al zilelor cu cer senin este mai mic de 40 intr-un an, deci o medie de 3-4 pe luna; sunt si luni (calendaristice) in care seninul complet se incapataneaza sa apara. 

Hidrografie 

Reteaua hidrografica (care se alimenteaza nu atat din Muntii Lapus cat din precipitatiile care ii bantuie) apartine celor doua zone depresionare marginase.

Sistemul hidrografic al Lapusului. Raul ce a dat nume depresiunii traversate si muntilor din care provine dreneaza partea sudica a masivului. Inceputul Raului Lapus este considerat fie la confluenta Vailor Strambu si Baiut (in localitatea Strambu Baiut), fie la confluenta Izvorului Alb cu Izvorul Varatecului, amonte de Baiut. Populatia din Baiut refuza sa se angajeze in aceasta disputa, denumind doar parau, vale sau rau cursul de apa din localitate; ceea ce sugereaza ca numele raului s-a extins, in timp, din aval in amonte, adica din depresiune spre zona montana. Din Strambu Baiut in aval raul strabate mai mult o zona de dealuri (obcine), unde isi sporeste vitalitatea prin aportul afluentilor ce provin tot din zona montana (V. Poienii - lungime 12 km, V. Raoaia - 16 km). Un afluent important al Lapusului este Cavnicul, care formeaza limita vestica a masivului, impreuna cu afluentul sau, V. Bloajei, care dreneaza partea sud-vestica a masivului.

Sistemul hidrografic al Izei aduna apele ce se strang pe versantii nordic si nord-estic ai masivului, prin intermediul unor afluenti.

Valea Cosaului isi trimite apele in Iza prin intermediul Marei, in care se varsa la Feresti, in interiorul Depresiunii Maramures. In amonte de Budesti poarta numele de Raul Mare, colectand afluentii Oanta, Sava, Izvorul Rosu.

Valea Slatioara isi uneste apele cu cele ale Izei in mijlocul defileului dintre Barsana si Stramtura. La Glod colecteaza apele din zona Scarisoara - Varatic.

Valea Botizei (denumita in cursul inferior Sieu) are un bazin extins si ramificat, drenand mai mult de jumatate din partea nord-estica a Muntilor Lapus, prin intermediul afluentilor (Sasu, Secu, Baita). 

Vegetaţie

Larga extindere a padurilor (majoritatea tinere, urmare a exploatarilor extinse pana in zona crestei principale) este caracteristica masivului, etajul coniferelor, larg intins in zona Baiut - Sermeties - Budesti avand caracter secundar. Fagetele se dezvolta pe cele mai mari suprafete, ca formatiune compacta. Dupa E. Pop, care a studiat polenul din turbariile din Muntii Gutai, aici este „cea mai veche statiune postglaciara a fagului cunoscuta pana acum in Romania si probabil in toata Europa”, observatie valabila si pentru fagetele din Muntii Lapus, aflate in extinderea lor nemijlocita.

Trebuie mentionata prezenta mai multor turbarii oligotrofe (Taul Negru, Taul Varatecului, Groapa lui Cotoz), cu flora caracteristica (Sphagnum sp., Drosera rotundifolia, Eriophorum vaginatum), precum si prezenta unor impozante exemplare de conifere (tip „cadou pentru Papa”), pe culmea Scarisoarei. 

Faună

Cea de interes cinegetic era pana acum 10 ani o atractie a masivului, Ocolul silvic Dragomiresti (care administreaza padurile din partea nordica a Muntilor Lapus) fiind declarat ocol „silvocinegetic” in anul 1976, iar padurile din grija lui declarate rezervatie republicana de vanatoare, avand ca obiectiv principal cresterea efectivelor de ursi, iar in secundar, de cerbi si mistreti. Intre timp efectivele vanatului au tot scazut, astfel ca acum turistii pot strabate fara riscuri zone nerecomandate alta data (de exemplu perimetrul Sermetiesului). Mentionam prezenta vidrei pe cursul Lapusului si a broastei testoase pe V. Raoaia. 

Ocrotirea naturii

Exista doua rezervatii naturale Pestera cu Oase de la Poiana Botizii, 39 metri lungime, ocrotita pentru ca in secolul trecut s-au colectat de aici oase de mamifere cavernicole; Mlastina Taul Negru, turbarie oligotrofa, cu ochi de apa.

De un interes deosebit pentru persoanele avizate sunt vestitele klippe pienine de la Poiana Botizii, roci mezozoice exotice prezente pe V. Varastina (afluent stang al Poienii), in singurul lor punct de aflorare din Romania, marcand precis locul suturii Thetysului (viitor ocean planetar pe locul caruia s-a format apoi lantul muntos planetar alpino-himalaian), adica a contactului  de coliziune dintre doua continente: Eurasia si Africa. 

Localităţi şi drumuri de acces

Dinspre Depresiunea Lapus. Datorita facilitatilor de transport (curse de autobuze din Baia Mare si Tg. Lapus), precum si a distantelor relativ scurte ce trebuiesc parcurse pana in zona crestei principale, sunt principalele puncte de plecare. 

Baiut (595 m altitudine), cea mai importanta localitate miniera din Tara Lapusului, cu minerit atestat din secolul al XIV-lea; are atributele unei statiuni balneoclimaterice (paduri de conifere, izvoare minerale pe V. Tocilei). Curse de autobuze din Tg. Lapus (30 km) si Baia Mare (76 km).

Obiective turistice: baile Taul Tocilei; izvoare minerale pe V. Tocilei; galeria Hell (pe V. Conciului), cu placa de datare pusa la jumatatea secolului al XIX-lea; La Sarita (stanci pe V. Tocilei); casele vechi (secolele XVIII - XIX) din zona vechiului spital; excavatiile de suprafata de pe filonul Providenta Divina, din Vf. Surfuri; biserica romano-catolica, ridicata in 1918 (in care isi tin slujbele si ortodocsii din localitate); cladirea fostului cinematograf, construita in 1907, cu scopul initial de a proteja un steamp californian. Principalul punct de plecare spre Vf. Varatec (1357 m) ca si spre alte obiective turistice din partea centrala a masivului. 

Poiana Botizii (540 m), sat pe V. Poienii, intemeiat in aprilie 1753, de cele 25 de familii aduse aici pentru lucru la padure si apoi in minerit; situat la 5 km de statia de autobuz de la Gura Poienii (68 km de Baia Mare, 22 km de Tg. Lapus).

Obiective turistice: biserica de lemn Sf. Apostoli Petru si Pavel, ridicata in anul 1830; izvorul mineral pulsatoriu de la confluenta V. Poienii cu V. Cizmei; stancile calcaroase Piatra Pintii si Piatra Mica si fenomenele carstice legate de ele (Pestera Casa Pintii, denumita si Pestera cu Oase; Pestera Meduzei; ponorul Caldarusa, izbucul dintre Pietre); klippele pienine de pe V. Varastina. Traseu turistic spre Vf. Secu (1311 m). 

Lapus (385 m), comuna situata la iesirea raului omonim in depresiune, punct de plecare spre bazinul V. Raoaia, ce dreneaza partea de sud-est a masivului (58 km de Baia Mare, 12 km de Tg. Lapus). Atestata documentar din 1393 pe vechea vatra de pe V. Raoaia si din anul 1506 pe actuala vatra.

Obiective turistice: necropola cu circa 70 tumuli (movile), morminte de incineratie din epoca bronzului tarziu, situata la circa 600 m sud de capatul sudic al localitatii; biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului, ridicata in anul 1697; biserica romano-catolica, avand la intrare un paltin secular; cele cateva case vechi de lemn; manastirea de maici Nasterea Maicii Domnului, cu biserica de lemn in stil maramuresean si casa monahala cu o colectie etnografica donata de protopopul pensionar Ilie Bolchis.

Dinspre Depresiunea Maramures. Drumuri de acces mai putin frecventate, desi alegerea ca punct de plecare sau incheiere  a localitatilor din Maramures ofera cunoasterea unor atractive monumente ale arhitecturii lemnului, precum si a unor traditii etnografice inca pregnante, ce ar putea compensa pe deplin dezavantajul unor drumuri de acces mai lungi. 

Budesti (570 m), localitate situata la obarsia Cosaului, la 29 km de Sighetu Marmatiei si 16 km de Cavnic, mentionata documentar din anul 1361.

Obiective turistice: biserica de lemn Sf. Nicolae din Josani (in centrul localitatii), ridicata in secolul al XVII-lea (1628 sau 1643), pe locul alteia mai vechi, probabil din secolul al XIV-lea (aici se gasesc camasa de zale si coiful vestitului Pintea Viteazul, precum si un steag al curutilor lui Rakoczi, sub care au luptat si vitejii lui Pintea; biserica de lemn Sf. Nicolae din Susani, ridicata in anul 1760, reconstruita pe locul unei biserici mai vechi de la care se pastreaza usile imparatesti pe care apare anul 1628; manastirea Budesti (ridicata incepand cu anul 1994), cu biserica de lemn, casa monahala, casa de oaspeti si casa muzeu (etnografic si de cult). Atentia turistilor este atrasa si de constructiile de lemn (case, garduri) si mai ales de portul traditional, purtat si acum cu mandrie. Punct de plecare important spre multe dintre varfurile principale ale Muntilor Lapus (Varatec - 1357 m, Sermeties - 1306 m, Prislop - 1332 m, Neteda (Plesca) - 1322 m), ca si spre alte atractive obiective (Pietrele Onciului, Totosului, Tulburii, Sesului). 

Glod (540 m), localitate la obarsia V. Slatioara (34 km de Sighetu Marmatiei), mentionata documentar din anul 1390. Obiective turistice: biserica de lemn Sf. Nicolae, ridicata la inceputul secolului al XVIII-lea, cu pictura murala realizata in anul 1829; panta terasata pentru agricultura a Magurii Poienilor; Izvorul mineral La Stanca; Izvorul Ciuroi. Punct de plecare spre Varfurile Varatic (1173 m) si Scarisoara (1219). 

Botiza (475 m), comuna situata la 10 km de V. Izei (47 km de Sighetu Marmatiei, 55 km de Viseu de Sus), atestata documentar din anul 1373. Punct de plecare spre partea centrala si nord-estica a masivului.

Obiective turistice: biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva, ridicata in anul 1699; artizanat si covoare pictate in culori vegetale; izvoare minerale carbogazoase (Secu, la Bai, de la Moara); izvoare sarate (saramuri), pe V. Sasului; manastirea de pe V. Sasului (inceputa in anul 1992); relief carstic dezvoltat pe gipsuri (Dl. Pietrele de Var).  Retea de cazare pentru turismul rural. Dinspre Depresiunile Baia Mare si Copalnic. 

Cavnic (575 - 900 m). Oras minier mentionat documentar din anul 1455, situat la 30 km de Baia Mare, punct de plecare spre sectorul vestic al crestei principale a Muntilor Lapus.

Obiective turistice: florile de mina, cristale cunoscute si apreciate, dintre care trei varietati poarta denumirea mai veche a localitatii (kapnit, kapnicit, kapnikit); Stalpul tatarilor (obelisc ridicat in anul 1852, pentru a comemora victoria din anul 1717 impotriva tatarilor), monument ce poarta inscriptia Usque hic fuerunt tartaris (pana aici au fost tatarii); paltinul secular (circa 500 de ani) din curtea bisericii din Handalul de Jos; casele din secolul al XVIII-lea, din centrul Handalului de Sus (intre care una cu o placa incastrata in perete avand inscriptia Mio cult 1717, provenita probabil de la o mai veche biserica); biserica romano-catolica Sf. Borbala, ridicata in anii 1800 - 1803; monumentul de la gura galeriei Boldut, ridicat in memoria detinutilor politici care in perioada 1951 - 1955 au muncit in colonia de munca fortata din mina Cavnic. 

Ciocotis (410 m), localitate situata pe V. Bloajei (38 km de Baia Mare, 11 km de Copalnic Manastur), punct de plecare spre Vf. Satra, obarsia V. Bloajei, Piatra Bulbucului; calcedonia albastra de Trestia. Biserica ridicata in anul 1889; case vechi de lemn, cu tarnat (ceardac), vopsite in albastru. 

Aspecte de iarnă 

Cu exceptia lucratorilor de la releul TV de pe Vf. Varatec (ce urca saptamanal sau bilunar, din Baiut, pe cel mai inalt varf al Muntilor Lapus, indiferent de starea vremii si a zapezii) putine persoane strabat iarna aceste locuri. Iar cu scopuri turistice, aproape nimeni. Zapada mare, locuri de cazare aproape inexistente; si, de ce ar face cineva iarna ceva ce nu prea face nici vara. Turismul pe schiuri e inca necunoscut in Muntii Lapus.

Schiul de partie a avut in decursul anilor muguri modesti si pe aceste meleaguri. Partia Ciuha de langa flotatia din Cavnic avea in anii 70 si cablu de babyski. Se mai observa si acum taietura partiei de pe V. Tocilei, de la Baiut. Cea mai noua promovare a schiului in Muntii Lapus este partia La Icoana, trasata in vara anului 2001 pe versantul nordic al Vf. Rotii, la Cavnic, dotata cu babyski (circa 150 m lungime), nucleu al unei viitoare microstatiuni de odihna, schi si turism. 

Trasee turistice

1. Singurul parcurs marcat (in anul 2001): V. Poienii (circa 2 km amonte de Gura Poienii) - Pestera Casa Pintii, 45 minute, punct rosu. 

2. Creasta principala, de fragmentat in doua etape: 

A. Saua La Cruce (1036 m) - Poiana lui Mariscau (1171 m) - nord de Vf. Fagadaul Pintii - sud de Magura Mare - sud de Vf. Prisaca - sud de Vf. Neteda (Plesca) - Poiana Prislop - Saua Selha (1149 m) - Vf. Rosia (1212 m) - Vf. Varatec (1357 m) - Saua Varatec (1139 m). Durata: 8 - 9 ore. Pe tot traseul exista poteci sau drumuri de tractor. Principalele varfuri pot fi evitate, dar e pacat de facut acest lucru in zilele cu vizibilitate buna. 

B. Saua Varatec (1139 m) - Vf. Secu (1311 m) - Saua Cizma (1104 m) - Vf. Cizma (1184 m) - Saua Dealului (947 m) - nord Vf. Runcas - est Higia Branzei  - sa obarsie V. Raoaia (903 m) - Magura Porcului (1222 m) - Saua Didi (Ghighi) (995 m). Traseu dificil, cu denivelari importante, pe alocuri fara poteca, cu schimbari de directie derutante. 

3. Ciocotis (410 m) - Piciorul Suvarului - schitul de la Izvorul lui Pintea - manastirea Satra. 3 - 4 ore; de aici, drum auto forestier, prin localitatea Dumbrava, pana in Tg. Lapus (15 km). 

4. Ciocotis (410 m) - V. Bloajei - localitatea Izvoarele (588 m) - Izv. Rosu - V. Tisei - Fantana Rece - V. Cavnic. 5 - 6 ore, din care 70% pe drumuri auto forestiere. 

5. Baiut (595 m) - Izv. Varatec - mina Varatec (975 m) - Vf. Varatec (1357 m). 4 - 5 ore; cu ajutorul transportului auto ocazional minier, timpul se poate reduce la jumatate. 

6. Baiut (595 m)  - baile Taul Tocilei - La Sarita - Apa Neagra - Vf. Secu (1311 m).  3 - 4 ore, din care 80% pe drum auto forestier. 

7. Baiut (595 m) - Izv. Alb - Fantana Rece - Saua Selha (1149 m). 2½ - 3 ore, din care 90% pe drum auto forestier. 

8. Saua Selha (1149 m) - vechile mine de fier din Rosia - Saua Sermeties sud (1191 m)  - est Sermeties - Vf. Paltinis (1241 m) - Vf. Varatic (1173 m) - Izv. Persii - Izv. Rece  - Glod (540 m). 4 - 5 ore. In combinatie cu traseul 7, traversare a Muntilor Lapusului, sau acces dinspre Baiut si Glod la Vf. Sermeties. 

9. Poiana Prislop - V. Conciului - galeria Hell - Baiut (595 m). Traseu de coborare din creasta principala, care evita monotonia parcurgerii drumurilor auto. 

10. Gura Poienii - Poiana Botizii (540 m) - izvorul mineral pulsatoriu din V. Poienii (622 m) - Izv. Rosu (696 m) - Saua Dealului (947 m) - V. Secu - Botiza (475 m). 6 - 7 ore. Traseu in mare parte pe drumuri auto forestiere. 

11. Budesti (570 m) - Raul Mare - manastirea Budesti - Saua Selha (1149 m). 4 - 5 ore. Drum auto pana amonte de manastire. 

12. Budesti (570 m) - V. Sava - Prisaca - Piatra Totosului - Podul Cupcii. 7 - 8 ore. Circuit pe la fosta mina Jereapan, in creasta principala, cu coborare pe la spectaculoasele stanci ale lui Totos. 

13. Saua Selha (1149 m) - Piatra Sesului - gura V. Napoleon  - V. Sava - Budesti. 3½ - 4 ore. Retragere mai prelunga din creasta principala. 

14. Budesti (570 m) - Raul Mare - Magura cu Scorusi - Vf. Prislop (1332 m). 4½ - 5 ore. 

15. Botiza (475 m) - V. Sasului - V. Glodoasa - Taul Varatec - Vf. Varatec (1357 m). 5 - 6 ore. Drum auto forestier pe 75% din traseu. Varianta din V. Pilingari, de la Sipote, prin Preluca Vrajilor - Piatra Tancului, la Taul Varatec, pe drum de tractor si car. 

16. Manastirea Budesti - Pietrele Onciului - Saua Sermeties sud (1191 m) - Izv. Negru - manastirea Budesti. 3 ore. 

17. Pasul Rotunda - Vf. Zdarcea (1064 m) - Vf. Arsita - Vf. Satra (1041 m). 4 - 5 ore. 

(acest material a fost publicat prima dată, cu unele modificări, în revista Munţii Carpaţi, numărul 34, an 2002; redactor Ică Giurgiu)

Donează 30 de lei