Zade la Vidolm, Munţii Trascău

text şi imagine: Jozsef Frink (strada N. Iorga 40/4, 3340 Ocna Mureş) 

Zada (Larix decidua var. polonica) 

Varietatea si bogatia peisajului, trasee turistice pitoresti (cum sunt cele de pe Vaile Sebes, Ampoi, Aries, Stremt (Geoagiu) etc.) fac ca judetul Alba sa se numere printre cele mai frumoase regiuni ale tarii. Aici sunt 83 de rezervatii naturale (cele mai multe dintr-un judet al Romaniei). Printre cele mai reprezentative spatii protejate este Padurea de larice de la Vidolm.

Numita popular zada, larice, brad rosu sau crin, larita (Larix decidua Mill.) este singurul conifer cu frunze cazatoare din Europa. Genul Larix numara 25 de specii arborescente, raspandite in regiunile montane din emisfera nordica. Pe batranul continent vegeteaza Larix decidua (in Alpi, Tatra, Carpati), in Asia este Larix sibirica, iar in America de Nord gasim Larix americana. In tara noastra creste spontan, dar sporadic, in Carpatii Orientali, Meridionali si in Muntii Apuseni, o varietate orientala a speciei tipice central europene, denumita Larix decidua var. polonica.

Larita este un arbore inalt de pana la vreo 20 metri, cu trunchi drept si coroana regulata, tronconica. Ramurile sunt usor plecate, cu varfurile arcuite in sus. Frunzele aciculare sunt moi, dispuse in fascicule pe lujeri (ramuri) scurti. Toamna, la sfarsitul perioadei de vegetatie, frunzele devin brun portocalii, oferind palcurilor de larice un colorit deosebit de placut, caracteristic.

Asemenea altor specii de conifere, florile de zada sunt grupate in conuri (inflorescente) femeiesti si barbatesti. Perioada de inflorire a acestora cuprinde lunile martie si aprilie. Toamna conurile femeiesti, ovoidale, brun deschise, de circa 4 cm lungime, devin mature, cu solzi lignificati si raman mai multi ani pe ramuri.

Odinioara larita a fost foarte raspandita; astazi este cea mai rara specie de rasinoase din flora tarii noastre, mentinandu-se doar in statiuni cu conditii ecologice aspre, evitate in general de posibile specii concurente. Formeaza mici arborete izolate, pure sau in amestec cu molidul, la limita superioara a padurii si in etajul subalpin.

Padurile de larice sunt protejate in baza Ordonantei de Urgenta 236/ 2000 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice si a Legii 5/ 2000 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului national. In acest din urma act normativ este declarata rezervatie naturala forestiera padurea de larice de la Vidolm, fiind protejata o suprafata de 44 ha.

Accesul la rezervatie, care din punct de vedere geografic apartine Muntilor Trascau, se face pe DN 75, pe soseaua Turda - Abrud. La 25 km vest de Turda si la 2 km sud de satul Vidolm (comuna Ocolis) (vezi harta, extras din Gheorghe Mahara, Ion Popescu-Argesel - Muntii Trascau - Editura Imprimeriei de vest, Oradea, 1993), pe malul drept al Ariesului, pe abrupturile stancoase ale formatiunii calcaroase denumita Coltul Rosu (Piatra Vidolm, 1285 m), se afla padurea relict de larice, cu exemplare de 35-40 metri inaltime si 1,5 metri diametru. In stanga Vaii Ariesului, pe Muntele Vulturese si in rezervatia geobotanica Scarita - Belioara se gasesc de asemenea exemplare frumoase, dar acestea nu cresc decat izolat sau in mici palcuri. Limitele padurii sunt cuprinse intre 800-1200 metri altitudine.

Padurea de larice de la Vidolm este si rezervatie botanica, datorita speciilor care cresc in ambianta padurii de zada. Aici au gasit conditii favorabile specii ierboase si arbusti cu insemnatate floristica si fitogeografica pronuntata: sorbul dacic (Sorbus dacica), curpenul de padure (Clematis alpina), murul de stanca (Rubus saxatilis), galbinarea (Melampyrum bihariense), omagul endemit (Aconitum moldavicum) etc.

(acest text a aparut intr-o forma mai simpla in revista Muntii Carpati, numarul 34, anul 2002)