Embedded Files
sursa:http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=8242
Reproducem în continuare, integral, scrisoarea acestui angajat al serviciilor secrete romane:
Îi mulțumim domnului RT pentru cutezanță și pentru gândurile frumoase pe care ni le adresează la început de an.
Stimată redacţie,
Vă scriu acum cu ocazia sărbătorilor de iarnă urându-vă în primul rând să aveţi un Crăciun fericit şi un an nou mai liniştit şi cu împliniri care să vă mulţumească sufletul. Sper că munca pe care o duceţi, împreună cu ceilalţi colegi şi susţinători pe care îi aveţi, de trezire a oamenilor la realităţile lumii în care se află, să vă aducă şi dumneavoastră beneficii şi nu numai probleme. Vă doresc să vă bucuraţi cât mai curând de o viaţă trăită într-o lume dreaptă, cu şanse egale pentru toţi oamenii şi în care cei care judecă să fie lăsaţi să facă aceasta după propria lor conştiinţă.
Încheiem un an în care lupta pentru putere a atins în ţara noastră dimensiuni fără precedent. Dar ceea ce este cel mai important este faptul că această luptă s-a dus mai ales prin structurile puterii oculte, în spatele uşilor închise, în birourile şefilor de departamente ale serviciilor speciale sau în birouri de parlamentari.
Aceasta a făcut ca mulţi ca mine, prinşi în această încleştare între forţele obscure ale diferitelor interese străine de promisiunea lor de credinţă, să iasă în faţă şi să facă gesturi de a expune existenţa acestor structuri anormale ale puterii. Trebuie să ştiţi că valul acesta de dezvăluiri este văzut de mulţi dintre cei care lucrează în aceste instituţii ca o reacţie firească la folosirea abuzivă a sistemului de către cei care l-au confiscat şi îl folosesc după nevoile intereselor lor ascunse. Oameni care până acum tăceau şi executau aproape orbeşte ceea ce li se spunea au început să îşi pună întrebări şi să caute răspunsuri printre cei apropiaţi lor, iar rezultatele încep să se vadă. Sunt convins că acest val va continua şi se va extinde. Dacă acum 4 ani, când eu am început să-mi pun întrebări, eram înconjurat de oameni care nu voiau să îşi complice viaţa punându-şi întrebări, chiar dacă răspunsurile zăceau chiar pe biroul lor, acum sunt deja destui cei care au avut măcar curajul să privească o alternativă la versiunea oficială a adevărului despre evenimente care au schimbat faţa lumii contemporane.
Vă scriu din nou pentru a vă informa despre situaţia curentă în cazul Școlii de yoga MISA. Vă rog, de asemenea, să faceţi ce ştiţi dumneavoastră pentru ca acest mesaj să ajungă şi la dl Bivolaru deoarece dânsul este cel vizat în primul rând.
Aşa cum am anticipat în intervenţiile mele anterioare, iată că unitatea care se ocupă de cazul MISA a smuls o victorie semnificativă prin condamnarea definitivă a dlui Bivolaru în cazul (pe atunci) minorei Mădălina Dumitru. Prin influenţarea directă a completului de judecată s-a reuşit ceea ce deja se comandase: anularea tuturor judecăţilor realizate în instanţele inferioare şi condamnarea liderului MISA într-o speţă în care nici fapta, nici victima nu există.
Lovitura de imagine se dorea să aducă şi izolarea dlui Bivolaru de restul mişcării. Nu au reuşit însă la nivelul scontat şi de aceea acţiunile continuă cu şi mai mare înverşunare. Presiunea ce apare în aceste cazuri din partea beneficiarilor din umbră este din ce în ce mai mare, atât din cauza banilor cheltuiți pentru toate aceste operaţiuni mamut cât şi din cauza faptului că şcoala de yoga continua să se dezvolte.
Se aştepta ca această condamnare să declanşeze un val de nemulţumire chiar în cadrul şcolii şi să provoace distrugerea ei din interior şi din exterior prin presiunea opiniei publice. Dacă nu, măcar izolarea dlui Bivolaru de restul şcolii care ar fi început să îl privească cu neîncredere şi dezaprobator. Reacţiile culese din cadrul mişcării de către colegii mei arată chiar opusul, cursanţii primind cu indignare decizia judecătorească şi neacceptând această mârşăvie. Reacţiile de simpatie şi susţinere s-au înmulţit iar cursurile şcolii de yoga au continuat să se desfăşoare nestingherite.
În fapt, dl Bivolaru a anticipat prin ceea ce a expus anterior, felul în care se vor desfăşura lucrurile sub influenţa acestor forţe oculte şi de aceea, pentru mulţi oameni (aici mă puteţi include şi pe mine), deznodământul acesta a fost mai degrabă o probă în plus pentru nevinovăţia acestuia.
Când am aflat despre deznodământul acestei mascarade judiciare am căutat să îmi răspund la o întrebare firească: de ce atâta înverşunare împotriva unui om care practică yoga şi care îi învaţă şi pe alţii asemenea practici. Chiar dacă uneori dl Bivolaru a vorbit şi despre realităţi ale lumii în care trăim, cum ar fi francmasoneria, totuşi nu se justifică atâta mobilizare de forţe. Discutând cu unul dintre cei care sunt direct implicaţi pe cazul Școlii de yoga MISA şi a dlui Bivolaru (şansa a făcut să fiu apropiat cu unul dintre şefii unităţii), mi-a spus că de fapt, cel mai tare deranjează ideile pe care dl Bivolaru le dă oamenilor prin aceste învăţături. Pentru cei care au puterea la ora actuală, ideile sunt cel mai mare duşman pentru că ele nu pot fi distruse, răspândirea lor nu poate fi controlată în totalitate şi efectul lor nu poate fi cuantificat. Un om poate să fie compromis sau chiar eliminat, aruncat în închisoare, însă o idee nu poate să fie distrusă atât de uşor.
Odată ce idei precum moralitate, libertate, evoluţie, iubire, ajung să fie înţelese de oameni, reacţiile acestora devin imprevizibile şi vor contrazice viziunea destul de simplificată pe care o au aceşti păpuşari din umbră. Colegul meu mi-a arătat şi un document în care este prezentat un plan de diminuare a importanţei pe care Școala de yoga MISA o are în peisajul mişcărilor şi şcolilor de yoga din România. Aceasta se bazează pe promovarea, cu ajutorul agenţilor noştri din presă, a altor şcoli de yoga ce sunt agreate de beneficiarii din umbră. În acest document erau date chiar şi exemple de asemenea grupări. Ceea ce m-a lămurit pe mine a fost observaţia trecută în acest document că o asemenea grupare de yoga, căreia urmează să îi se dea importanţă prin mass-media, trebuie să fie una care nu are o viziune spirituală asupra fenomenului yoga, să nu promoveze un anumit concept ci o yoga ca gimnastică utilă sănătăţii şi atât. Aceasta corelat şi cu un boicot total al ştirilor pozitive despre activitatea Școlii de yoga MISA.
Erau specificate chiar sugestii de a se aduce în atenţia publică „maeştrii” yoga din aceste grupări în paralel cu continuarea campaniei de denigrare (însă ceva mai atenuată, pe fundal) a Școlii de yoga MISA şi a dlui Bivolaru. Acest document poate explica (indirect) care sunt unele dintre motivele pentru care serviciile speciale sunt folosite pentru a bloca activitatea unei grupări de tipul Școlii de yoga MISA. Această informaţie aruncă o idee şi asupra importanţei muncii pe care redacţia dumneavoastră o face pentru spargerea acestei blocade mediatice şi contracararea tentativelor de influenţare a opiniei publice cu privire la Școala de yoga MISA.
Dar din nou aveţi înaintea dumneavoastră un test de imagine publică deoarece se apropie de final procesul pe trafic de persoane al grupului care se judecă la Cluj. Din câte am aflat prin colegii care se ocupă de acest caz, în acest proces se exercită mari presiuni asupra completului pentru a se obţine măcar o condamnare a dlui Bivolaru şi poate chiar a mai multor lideri ai mişcării care sunt prinşi în acest dosar. Poate că unii s-au mirat de ce dintr-o dată judecătoarea în această speţă a grăbit realizarea judecăţii, însă aceasta pentru că presiunile ce se aplică în acest caz sunt foarte mari. Se doreşte consolidarea imaginii de infractor a dlui Bivolaru pentru că o nouă condamnare ar face exact acest lucru.
Însă chiar şi în cazul în care va învinge moralitatea şi dreptatea, vă sfătuiesc să nu deschideţi încă sticlele de şampanie pentru că această presiune asupra instanţei de judecată se va redirecţiona asupra instanţei de recurs.
Sper totuşi ca vigilența de care factorii de răspundere din mişcarea yoghină au dat dovadă până acum să vă ţină la distanţă de aceste adevărate maşinaţiuni de culise şi să reuşiţi să vă demonstraţi nevinovăţia în ciuda acestor condiţii vitrege. Cu cât mai mulţi vor fi cei care se alătură şi sprijină pe cei care se ridică cu curaj împotriva asupririi şi tratamentului nedrept, cu atât mai greu va fi pentru cei care fac aceasta să îşi ducă misiunea până la capăt.
Cu urări sincere de sărbători fericite,
Al dumneavoastră,
RT
29 decembrie 2014
Cel care semnează sub pseudonimul RT, cu același curaj uimitor, dezvăluie noi strategii ale serviciilor secrete ce vizează reducerea importanței pe care Școala de yoga MISA o are în peisajul școlilor de yoga din România. Aceste dezvăluiri cutremurătoare sunt de interes pentru fiecare om, nu doar pentru cei care urmează cursurile MISA.
Îi mulțumim domnului RT pentru cutezanță și pentru gândurile frumoase pe care ni le adresează la început de an.
http://www.galactis.net/stiri/
Vezi si documentarul difuzat la Televiziunea Rusa despre Noua Ordine Mondiala(cea care doreste masoneria mondiala sa o instaureze pe aceasta planeta), Cabala reptiliana si distrugerea pe 23 august 2011 a doua orase subterane americane care apartineau cabalei malefice reptiliene, subtitrare engleza:
si despre Adevarata fata a lui Sergiu Nicolaescusi mai jos spre subsolul paginii articolul despre descoperirile recente de la Rosia Montana!vezi si:despre meteoritul din 15 februarie din Rusia la acest linkhttp://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7438 vezi si primul post tv online care raspunde cautarilor spirituale autentice!!!http://misatv.ro/
FRAGMENTE DIN -Cucuveaua cu pene rosii-Ion Costin Grigorehttp://www.miracol.ro/carte.php?carte=238&titlu=Cucuveaua%20cu%20pene%20rosii
1990-Gelu Voican V.:" România va fi spaţiul de "pace al poporului ales(adica masonii)". Gelu Voican V: "Ce vrei? Goimi. Nişte maimuţe, ceva mai evoluate. Dacă nu ne-ar impiedica fantoma Generalului şi alţi câţiva homo sapiens, am putea împlini mult mai repede testamentul lui Rabi. Pamântul făgăduinţei ar fi deja aici."Şi pentru asta terenul trebuie asanat (noi romanii(sic!)-suntem in calea lor si e nevoie de o "curatare temeinica") ..."RABI:Să nu uiţi că şi prin revelaţia regelui David, pământul sfânt al României a fost ales ca loc de pace pentru neamul lui Dumnezeu!... Nimic nu este prea mult, nici chiar împlinirea parabolei broaştei, pentru pacea copiilor lui Israel!... Luptă şi cucereşte pământul făgăduinţei."
sursa yogaesoteric.net
" Am primit de curând la redacţie din partea unui angajat al serviciilor secrete – care, din motive lesne de inteles, doreşte să-şi păstreze anonimatul – un document foarte valoros. Este vorba de aceeaşi persoană care ne-a mai trimis anterior unele informaţii bombă despre cazul MISA, aşa cum este el perceput din interiorul serviciilor secrete. De data aceasta, ne-a pus la dispoziţie nişte materiale de interes general, extrem de valoroase mai ales pentru că este vorba de originalul unor documente care au fost publicate (într-o versiune trunchiată) în cartea „Cucuveaua cu pene roşii” de Costin Grigore. Pentru cei care se mai îndoiesc încă de rolul malefic pentru destinul nostru naţional al francmasoneriei româneşti şi de modul în care reprezentanţii acesteia „trag sforile” din umbră – documentul acesta este o dovadă zdrobitoare! Reproducem în continuare, integral, scrisoarea acestui angajat al serviciilor secrete, inclusiv transcrierea documentului respectiv.
Stimată redacţie,
Aşa cum v-am scris în trecut, urmând unele informaţii la care am avut acces în activitatea mea am ajuns să cunosc lucruri pe care până acum ori nu le-am observat, ori le-am trecut cu vederea în mod intenţionat. Toate acestea au trezit în mine dorinţa de a căuta şi mai multe răspunsuri şi de a încerca să îmi fac, măcar pentru mine, o imagine de ansamblu care să aibă sens. Cu ceea ce ştiu acum pot să afirm fără ezitare că informaţiile despre conspiraţiile naţionale şi internaţionale sunt de cele mai multe ori bazate pe fapte reale. Aceste manevre de culise există şi ele sunt de multe ori mult mai mult infiltrate în viaţa noastră decât am putea bănui.
Ceea ce vă aduc acum la cunoştinţă este un material care a fost interceptat în mod neprocedural de către un departament în restructurare al serviciului de informaţii, chiar în anii de după evenimentele din decembrie 1989. Această interceptare a fost apoi făcută pierdută în vârtejul tranziţiei structurilor informative ale Statului, proces în care a fost implicat şi unul dintre cei care au avut tot interesul ca această interceptare să dispară. Acesta este Gelu Voican Voiculescu şi el este unul dintre participanţii la întâlnirea care a fost înregistrată de unul dintre oamenii noştri.
Întâlnirea redată mai jos a avut loc în camera de hotel închiriată pe numele senatorului de Buzău (în acea perioadă) Gelu Voican Voiculescu, în data de 20.06.1990. Cu toate că cele discutate în acea întâlnire reprezintă aspecte de o importanță capitală pentru ţara noastră (aşa cum s-a dovedit în timp) rezoluţia dată a fost de a nu continua investigaţia pentru că „nu prezintă interes”. Astfel, trei din cele patru persoane prezente nu au mai fost identificate decât mult mai târziu. Documentul a fost apoi distrus, însă o copie a sa s-a păstrat într-un dosar ce apoi a fost „moştenit” de o secţie condusă de un prieten bun de-al meu. Asemenea documente sunt adesea făcute pierdute atunci când interesele unor oameni o cer. Poate să vă uimească o asemenea situaţie, însă ea reflectă starea cadrelor instituţiei noastre: acceptăm orice sugestii care să ne simplifice munca (şi să ne facă să executăm ordinele fără să gândim prea mult), mulţumindu-ne cu explicaţia logică pe care ne-o serveau cei care conduceau destinele serviciilor noastre. Numai cei câţiva care au avut răbdarea să pună cap la cap unele informaţii au putut să îşi dea seama că, de fapt, peste capul nostru s-a dus aproape mereu o activitate subversivă de control.
Conţinutul acestei întâlniri de la începutul anilor 90 m-a făcut să văd cu alţi ochi multe alte evenimente care s-au petrecut în ţara noastră. Tot ceea ce s-a petrecut în ultimii ani confirmă, de fapt, cu precizie cele discutate atunci şi aduce o altă lumină în toate aceste aspecte pe care le-am crezut numai nişte născociri ale unor neadaptaţi. Auzisem desigur despre Protocoalele după care s-ar ghida masoneria ocultă, însă aceste informaţii au rămas mereu în zona de auto-cenzură confortabilă, fiind excluse din start ca informaţii veridice. În timp mi-am dat seama că noi (îi includ aici şi pe mulţi dintre colegii mei care nu erau integraţi în aceste reţele infiltrate în servicii) ne păcăleam singuri pentru că, dacă era să acceptăm fie şi numai pentru câteva minute să ne uităm în direcţia acestor informaţii ca fiind reale, atunci tot ceea ce ştiam despre realitatea în care trăiam s-ar fi năruit imediat la pământ (cam tot aşa precum s-au năruit în mod paradoxal Turnurile gemene la 11 septembrie 2001).
Cu atât mai mult am decis să vă aduc la cunoştinţă acest document, cu cât cel care atunci se angaja în acţiuni străine de interesul naţional, Gelu Voican Voiculescu, se erijează acum în autorul restructurării democratice a structurii serviciilor române de informaţii, iar mai recent chiar în martir al regimului comunist. Chiar dacă el nu este singurul care în toate aceste frământări prin care trece ţara noastră îşi urmează stăpânii din umbră, el este totuşi unul dintre cei mai activi care a determinat să iasă în stradă mulţi oameni oneşti pentru a-şi pune el slugi fidele în poziţii cheie.
Am observat că aveţi publicate fragmente din lucrarea „Cucuveaua cu pene roşii” a d-lui Costin Grigore, unde a apărut pentru prima dată acest document, însă ceea ce eu am obţinut este varianta de la dosarul de lucru, neprelucrată pentru publicare. Fiind varianta originală cred că este utilă pentru cei care caută adevărul despre aceste evenimente şi despre aceste personaje care iată că acum îşi permit să sfideze pe toată lumea cu aroganţă şi nesimţire.
Eu m-am săturat să tot înghit explicaţiile prosteşti ale acestor criminali care cred că noi suntem nişte unelte tăcute pe care le pot folosi după bunul lor plac fără să dea socoteală la nimeni. Şi vă raportez că sunt deja mai mulţi care gândesc în acelaşi fel şi încep să îşi dea seama că aşa nu se mai poate continua în ţara asta. De aceea am decis să nu mai acopăr minciuna, abuzurile şi manipulările din umbră pentru că nu pentru asta am jurat loialitate ţării. Nu se poate ca frica zilei de mâine să ţină în cuşcă atâtea minţi inteligente şi să lase o gaşcă de „băieţi deştepţi”, care cred că totul li se cuvine doar pentru că au obţinut în mod fraudulos o poziţie în ierarhia unei loji masonice sau într-un grup economic, să ducă de râpă o ţară (şi nu numai atât) pentru nişte interese personale.
Ceea ce se întâmplă acum în lume este mult mai grav decât îşi imaginează mulţi dintre oamenii de rând care ştiu ceea ce ştiu numai din presa controlată de cercuri de interese care se întind mult dincolo de graniţele ţării noastre. Desigur că sunt şi interese strategice pe care le putem promova prin unele informaţii controlate sau prin manevre de culise (este uşor de înţeles aceasta din poziţia în care mă aflu şi este şi parte din serviciile pe care le îndeplinim), însă după datele pe care le deţin lucrurile nu sunt deloc aşa. Nu mai este demult vorba de interese strategice ale ţării noastre, interese care să servească dezvoltarea şi bunăstarea cetăţeanului. Totul tinde să devină o dictatură instalată din umbră şi ale cărei scopuri sunt departe de interesele ţării noastre (sau ale altor state). Şi aici nu mă refer la un partid sau altul (şi nici măcar la o ţară sau alta) pentru că toate sunt conectate la aceleaşi cercuri oculte de unde îşi extrag puterea de influenţă şi ale căror ordine le execută. De altfel noul război care a început în nordul Africii este parte din acelaşi joc de interese… dar despre aceasta mai târziu.
Vă voi mai contacta şi vă voi mai furniza şi alte informaţii din ceea ce ştim în mod cert. Sper că în acest fel să vă audă din ce în ce mai mulţi oameni şi cât mai mulţi să se trezească din naivitatea în care şi eu m-am aflat o bună bucată de vreme. Atât însă pentru moment.
Vă doresc să aveţi curajul de a merge mai departe şi vă felicit pentru succesele recente în lupta pentru cauza dvs. Cu respect şi speranţă,
RT
Iată ce spunea interceptarea respectivă. (se începe cu saluturi simple).
Vă las să trageţi dvs concluziile din acest document iar eu vă urez să vă păstraţi pe aceeaşi linie de sinceritate şi curaj pe care aţi arătat-o până acum. Pe mine cinismul cu care un personaj precum Gelu Voican îşi vinde semenii şi ţara mă umple de indignare.
Obiectiv 1 (OB1): De acum înainte trebuie să mă susţii … nu ai altă şansă acum. Ştiu că-ţi place să lucrezi cu prietenii tăi însă acum situaţia o cere…
Gelu Voican Voiculescu (GVV): Depinde de concurenţă! Am auzit că Leon Goldenberg se bucură de sprijinul marelui consiliu … Credeţi că şi eu…
OB 1: L-am mutat la Oslo. A ieşit din joc! … în locul lui te vom iniţia pe tine … vei deveni coordonator al reţelei de aici şi membru în conducere.
GVV: Chiar înainte ca Rabi să ajungă în sânul lui Avram? Nu este puţin prea repede?
OB 1: Eli, Eli … Eu încerc să execut testamentul lăsat de Rabi. Pot reuşi însă numai împreună cu tine şi cu şeful oficiului de la Praga. Tu aici ai o poziţie cheie şi în plus ai experienţa terenului…
GVV: Dar de ce cu Praga? Acolo ne duce curentul?
OB 1: Structura de la Praga este deja influentă în marele consiliu. Nu uita că cine are susţinerea primeşte şi fondurile şi nu numai atât. Praga este doar pilonul de sprijin. Forţele se vor concentra aici pentru că planul lui Rabi vizează România. De aceea şi alegerea ta.
GVV: El a fost iniţiat?
OB 1: Da, dar numai până la gradul 20 … Ştie că eu am gradul 31. Obedienţa lui va fi fără discuţii. Noi vom forma o structură distinctă care se va conecta direct la centru.
GVV: Mie ce grad îmi daţi?
OB 1: Oricum de la gradul 14 în sus. Aceasta depinde şi de tine, ştii …Cred că au venit şi ceilalţi doi.
(intră în încăpere alte două persoane marcate în continuare ca Obiectivul 3 şi Obiectivul 4. Se fac saluturi în mai multe limbi)
Obiectivul 3 (OB 3): Fericit în veci este Rabi. Acum stă pe muntele lui Moise la sfat cu Ilie şi Estera.
OB 1: E în drum spre… Mai trebuie să treacă apa neagră. În ultimul moment s-a ridicat în mijlocul flăcărilor şi ne-a binecuvântat! Uite, în urna albă odihneşte cenuşa lui. Închină-i-te şi învaţă. Aici ne-am adunat ca să aducem la îndeplinire planurile sale.
OB 4: Aş dori să vă cer o lămurire: puteam să ne punem de acord şi prin fax. De ce aţi riscat să ne întâlnim în România? Putem fi deconspiraţi cu uşurinţă aici unde terenul nu e sigur.
GVV: Avem probleme. Iar problemele sunt aici … sau cel puţin pleacă de aici. Iar terenul este mai sigur decât pare. Totul se restructurează şi va fi cum trebuie, iar informaţiile de prisos se pierd pe drum…
OB 4: Şi noi avem probleme, în Germania de Est… Şi fondurile întârzie.
OB 1: S-auzim!
OB 4: Am documentat complet cazul teroristului Carlos! Stăpânii lui, de la STASI, au vorbit.
OB 1: Dar Carlos era al vostru… ce spui?
OB 4: Aşa ştim noi. Ei cred că era numai al lor şi uneori al ruşilor. Rămân totuşi trei atentate majore pe care nu le-au controlat est-germanii. Însă nici Moscova şi nici noi…
OB 1: Atunci cine?
OB 4: Nu ştim … încă. Alţii, poate mai tari ca noi? Asta căutăm acum… vom afla cu siguranţă şi apoi vom aplica procedura standard.
OB 1: Pierdeţi vremea! Preluăm noi cazul. Din Carlos va trebui să facem o legendă a estului. Să aibă ceilalţi ce mesteca în timp ce lucrăm. Dacă pâine nu avem să le dăm deocamdată măcar puţin circ. Apoi mai vedem în funcţie şi de directivele centrului. Voi vă ocupaţi de documentarea atentatului Lockerbie.
OB 4: Da îl ştiu… Aeronava Pan Am, doborâtă în decembrie 1988 … cu 270 de morţi. Dar, la Lockerbie au fost implicaţi libienii lui Gadhafi.
OB 1: Nu numai. Au condus cei de la STASI. Luaţi-i urma colonelului Silvian Becker şi vă veţi convinge. Nu trebuie să îi subestimăm pe ruşi…
GVV: Începem? Este târziu şi …
OB 3: Te grăbeşti să fii iniţiat? De altfel voi cunoaşteţi integral cele 24 de protocoale. Totul rămâne o formalitate.
GVV: Da, dar le folosim numai pentru decriptarea telegramelor.
OB 1: Astăzi vei afla şi tainele ordinii universale. Vei primi cheia aplicării protocoalelor în toate domeniile vieţii sociale.
Te-ai întâlni cu Rabi pe muntele lui Moise?GVV: Da.OB 1: Care era mesajul?GVV: România va fi spaţiul de pace al poporului ales. Şi pentru asta terenul trebuie asanat.OB 1: Ce ne împiedică acum să se împlinească mesajul?GVV: Multe! … Pâinea şi circul nu i-a amăgit decât pe cei bătrâni. Tinerii nu s-au lăsat păcăliţi… Ei îl revendică pe general însă fără să o spună, aproape inconştient… Trebuie eliminat.OB 1: Generalul va dispărea. Vom avea grijă de asta. Unde am ajuns?GVV: La protocolul trei.
OB 1: Poţi să-i desluşeşti taina?
GVV:„Flecari neobosiţi au transformat şedinţele parlamentare şi adunările publice în lupte de vorbărie. Abuzurile puterii vor pregăti în cele din urmă prăbuşirea tuturor instituţiilor şi totul va fi răsturnat sub loviturile mulţimii dezlănţuite”. Deja au început să apară semnele că parlamentul devine o piaţă de vechituri şi corupţi. Restul îl face legea naturii omeneşti.
OB 3: Corect! … Protocolul 12?
GVV:„Nimic nu se va face cunoscut societăţii fără controlul nostru” … Cu taina plasată în protocolul 13: „În curând vom propune prin presă concursuri de artă, sport, divertisment; aceste preocupări le vor abate definitiv atenţia de la problemele în care ar trebui să ne luptăm cu ei”… iar cu fondurile primite de la Londra pentru marile trusturi de presă, acest mister este ca şi îndeplinit. Nimeni nu bănuieşte că toate acestea servesc un scop şi de aceea controlul nostru va rămâne invizibil… ca să vezi ceva trebuie să îi înţelegi rostul.
OB 1: Just! … Acum taina din 15?
GVV: Aceasta începe în protocolul 18: „Când va fi necessar să se întărească poliţia vom simula crearea dezordinii!” Abia apoi vine taina din 15 care lămureşte: „În rândul membrilor lojilor vor fi mulţi agenţi ai poliţiei naţionale şi internaţionale”. Prin aceasta îi aducem pe ai noştrii pe poziţii cheie fără să îi punem direct acolo … o să-i pună ei la nevoie.
OB 1: Bravo. Văd că ai pătruns singur misterul funcţionării protocoalelor…
GVV: La asta lucrăm, nu?
OB 3: Mie mi se pare totuşi exagerat felul în care sunt aplicate aici protocoalele. Adică e prea rigid … pentru această învăţătură trebuie să fii mai inventiv în aplicarea ei. Din afară se vede foarte urât ceea ce faceţi voi aici în România.
OB 1: Ce anume? La ce te referi?
OB 3: Dacă ar fi să mă refer la compoziţia guvernului şi tot ar fi de ajuns…
GVV: Nu înţeleg ce vrei să spui?
OB 3: Ei… E foarte simplu, o minoritate de nici 0,1% din populaţia ţării deţine puterea în peste şaptezeci la sută din posturile guvernamentale. Aceasta bate la ochi nu credeţi? Chiar dacă sunt toate condiţiile îndeplinite sunt totuşi oameni care pot să îşi dea seama atunci când situaţia este flagrantă.
OB 1: Aici să ştii că oamenii nu sunt atât de atenţi la ceea ce se întâmplă în societatea lor. Ei sunt mai degrabă atenţi la vecinii lor şi la familiile lor. Dar bine, dacă e chiar atât de vizibil o să-i mai rărim. Îl scoatem de la naftalină şi-I propulsăm pe agentul „Bruckner”. O să mai abată atenţia.
GVV: Nu ne-a ajuns gafa de anul trecut? Pe baza informaţiilor lui, centrul a hotărât sacrificarea lui Ceauşescu în favoarea lui Gorbi! … Era mult mai eficient invers, aşa cum aţi văzut. Acum Gorbaciov a scăpat şi ne încurcă mai mult decât ne-am fi imaginat... şi mai are câte ceva de spus…
OB1: Să continuăm testarea… planul economic?
GVV: În protocolul 20 avem taina tainelor: „Crizele economice vor fi produse de noi, cu scopul de a retrage banii din circulaţie. Statele vor veni cu mâna întinsă precum milogii la bancherii noştri pentru ca, prin împrumuturi externe, bogăţiile lor să se verse în safe-urile noastre şi ei să ne plătească un bir de robi. Forţa naţiei va pieri în urma acestei luări de sânge de bună voie”.
OB 1: Corect! Just dar incomplet…
GVV: Lăsaţi-mă să termin. Din protocolul 20: „Impozitele vor fi percepute fără sfială”, dezlegăm taina protocolului 3: ”Nu va trece veacul şi vom crea tot dezordini şi bancrute”. Prin aceasta puterea va rămâne golită de substanţă, va fi o vorbă goală. Deja plasăm oamenii corupţi în poziţii cheie ale structurii financiare şi apoi … din nou natura umană îşi va face treaba.
OB 1: Perfect!… Deja au început să se organizeze fără să-i mai obligăm noi. Nu-i credeam atât de proşti încât să accepte ideea că în numai câteva luni banii lor se vor înmulţi de zeci de ori. Şi acesta este numai începutul, vor urma crize şi mai mari…
GVV: Ce vrei? Goimi. Nişte maimuţe, ceva mai evoluate. Dacă nu ne-ar impiedica fantoma Generalului şi alţi câţiva homo sapiens, am putea împlini mult mai repede testamentul lui Rabi. Pamântul făgăduinţei ar fi deja aici.
OB 3: Aici la voi da! … La mine la Praga lucrurile s-au simplificat mult.
OB 1: Cum aşa? Explică…
OB 3: Vârfurile au înţeles interesele Germaniei de a avea în jur state cât mai mici şi cât mai slabe. Ruperea Cehoslovaciei în două este doar o problemă de timp. Mai greu va fi cu Polonia, Walessa se opune.
OB 1: Va fi strivit între Moscova şi Berlin.
GVV: Între Bonn şi Kiev mai bine zis. Aici se va naşte o Republică imensă, Ucraina, care n-a existat niciodată. Va fi un tampon pentru Polonia, Ungaria, Cehoslovacia şi România, de la care URSS a luat teritorii fără nicio ruşine. Pe atunci erau conduşi de noi. Acum încearcă să se conducă singuri.
OB 1: Dacă se obrăznicesc le trimitem şi lor câteva commando-uri.
OB 3: Bine că mi-ai adus aminte. În spaţiul meu am câţiva rătăciţi din Legiunea Străină, rămaşi pe acolo de la Revoluţia de catifea. Ce facem cu ei?
GVV: Şi-aici avem destui … rămaşi de la Revoluţie. Va trebui să–i neutralizăm.
OB 3: Cum? Care e protocolul?
OB 1: Gata! … Iniţierea s-a încheiat aici. Nu mai aveţi voie să evocaţi taina protocoalelor decât pentru discuţiile de coordonare. În rest vă limitaţi strict numai la situaţiile concrete…
GVV: Prin metoda clasică. Convoacă-i pentru a le face plata serviciilor. Eu aşa o să fac aici.
OB 3: Mi se pare corect. Mergem?
OB 1: Da. Începem retragerea. Pe noi trei ne aşteaptă partea cea mai grea a zilei: ritualul…
"Cucuveaua cu pene roşii" de Ion Costin Grigore (Bucureşti, editura Miracol, 1994) conţine fragmente semnificative care cuprind transcrierea unor înregistrări autentice făcute de fosta Securitate în perioada anterioară evenimentelor de la sfârşitul anului 1989 şi imediat după aceea. Realizăm cu uşurinţă că în aceste interceptări este vorba de unii francmasoni cu grad înalt din România care îşi desfăşurau acţiunile conform unor planuri bine stabilite.
În plus, aceste discuţii interceptate de Securitate dovedesc pentru prima dată, fără putinţă de tăgadă, că faimoasele "PROTOCOALE" sunt în totalitate reale şi că ele folosesc chiar şi acum ca directive de bază pentru toţi francmasonii, atât cei de la noi din ţară cât şi pentru cei de pretutindeni.
Pentru a întelege mai bine adevărurile zguduitoare pe care aceste înregistrări le dezvăluie, vă recomandăm ca aceste pasaje să fie citite de mai multe ori cu o deosebită atenţie, pentru că ne pun la dispoziţie chei secrete de întelegere a realităţilor de la noi.
OCULTĂ (august 1989)
Nota Nr. 0023157 din 28 august 1989.
Din ascultarea, prin sondaj, a posturilor instalate în acţiunea "Cristalul-89" a rezultat că, în ziua de 23 august a.c., obiectivul "RABI" a primit vizita unui necunoscut (din motive tehnice va fi numit BAZA1) cu care, după ce s-au salutat ceremonios, folosind şi formula "Şalom", au continuat discuţia în limba ebraică (unele expresii au fost amestecate cu idiş, iar altele chiar în limba română):
RABI: - Mi s-a spus, fiule, că iniţierea ta este desăvârşită!...
BAZA1: - Eli, Eli!...Aşa cum nimic nu este întâmplător, nimeni nu poate pătrunde întreaga taină a protocoalelor inspirate de regele nostru David!...
RABI: - Priveşte şi spune-mi ce vezi!...
(n.t. Obiectivul împreună cu musafirul său, vizionează la televizor grandioasa demonstraţie a oamenilor muncii prilejuită de sărbătorirea zilei de 23 august).
BAZA1: - Protocolul secret francmasonic nr.1, RABI: "Oamenii cu instincte murdare sunt mai mulţi decât cei cu purtări alese; deci, cele mai bune rezultate se obţin conducând oamenii prin violenţă şi teroare, nu prin discuţii academice!..."
RABI: - Corect!... "După legea naturii, dreptul constă în putere!..."
BAZA1: - "Libertatea politică este o iluzie, nu un fapt real!... Politica nu are nimic comun cu morala!..."
(n.t.: - Rezultă că interlocutorii citează din documentul intitulat "Protocoalele Secrete ale Maeştrilor Francmasoni" elaborat de Marele Congres Francmasonic care a avut loc la Basel, în Elveţia, în anul 1897. De aceea, şi în continuare, citatele vor fi marcate cu ghilimele).
RABI: - "Scopul nostru este să posedăm puterea!"... Trebuie distruse religia şi autoritatea goimilor!...
(n.t. - "Goimi" este un termen zemflemitor folosit de masoni la adresa creştinilor).
BAZA1: - "Marile calităţi populare, sinceritatea şi onestitatea, sunt vicii în politică!..."
RABI: - Nu mai e mult şi se împlineşte un veac de înţelepciune!... Nu trebuie să treacă fără dărâmarea creştinătăţii!... Spune-mi ce vezi!...
BAZA1: - Rândurile 2 şi 3 din tribuna oficială!... Protocolul secret francmasonic nr.2: "Administratori aleşi de noi din public, pe baza înclinaţiilor lor slugarnice, vor deveni uşor nişte pioni în jocul nostru, în mâinile specialiştilor noştri!..."
RABI: - Nu fiule!... Abia uitându-te la ei, poţi să vezi ce e în rândul întâi!... Acolo, este şi ea de-a noastră? E chiar şi ea?
RABI: - Nu trebuie să te mire nimic!... Află!
BAZA1: - Protocolul secret francmasonic nr.11: "Dobitoacele creştine vor fi atrase de noi în armata vizibilă a lojilor, pentru a deruta încrederea fraţilor lor!..."
RABI: - Aşa!...
BAZA1: - Şi, tot în rândul întâi, încă patru oi din turma noastră!
RABI: - Ai văzut ce trebuia!... Acum ştii!... Poţi să te apleci pe rândul doi!... Ce vezi?
BAZA1: - Protocolul secret francmasonic nr.10: "Vom pune la cale alegerea unor preşedinţi care au în trecutul lor un pacat ascuns... Frica de destăinuiri va face din ei executori devotaţi ai ordinelor noastre!..." Se respectă Protocolul secret francmasonic nr.11: "Nici într-un caz nu vom împărţi puterea noastra cu ei!..."
RABI: - Ai dezlegat taina!... "Dacă stricăm o parte din maşina statului, statul se va îmbolnavi, ca şi corpul uman, şi va muri!..."
BAZA1: - Protocolul secret francmasonic nr.13: "Nevoia pâinii zilnice îi va face pe creştini să tacă şi îi va transforma în servitori umili!..."
RABI: - Toate acestea au fost născocite de noi după un plan politic pe care nimeni nu l-a ghicit timp de lungi secole... A venit vremea să se împlinească!...
BAZA1: - Protocolul secret francmasonic nr.4: "Trebuie să-i supunem pe creştini cu ajutorul industriei şi al comerţului!..."
RABI: - Aşa!... Dar marea taină o pătrunzi abia în Protocolul secret francmasonic nr.6: "Pentru a ruina industria, vom dezvolta speculaţia, gustul luxului, a acelui lux care nimiceşte tot. Vom face să se ridice salariile, care totuşi nu vor aduce vreun folos lucrătorilor, căci vom face să se nască în acelaşi timp o scumpire a produselor de primă necesitate!... Trebuie ca industria să ia pământului fructul muncii!... Cel mai bun mijloc pentru aceasta este de a mări impozitele asupra proprietăţii funciare, pentru a îndatora pământul!..."
BAZA1: - Planul nostru va fi împlinit prin Protocolul secret francmasonic nr.8: "Un anumit timp, până vom putea să încredinţăm fără primejdie fraţilor noştri principalele posturi, vom da aceste funcţii unor indivizi al căror trecut şi caracter să fie astfel încât să existe o prăpastie între ei şi popor!..."
RABI: - Adaugă şi taina Protocolului secret francmasonic nr.2: "Pentru noi este necesar ca războiul să fie strămutat pe terenul economic!..."
BAZA1: - Iartă-mă, învăţătorule!... N-am uitat-o!...
RABI: - Taina tainelor!...
BAZA1: - Da!... Protocolul secret francmasonic nr.10: "Când vom fi dat lovitura noastră de stat, vom spune poporului: ..." După care, vor suferi şi vor răbda cu mult mai mult!...
RABI: - Aşa vom face din popor o forţă oarbă care se va supune agenţilor numiţi de noi în locul conducătorilor actuali, pentru că de aceşti noi şefi vor depinde lefurile, darurile gratuite şi tot felul de alte avantaje. Aşa vom supune şi presa, care va fi o forţă!... Mai întâi ea va cădea în mâinile celor îmbogăţiţi şi, prin ei, în mâinile puterii noastre!... Protocolul secret francmasonic nr.12: "Imbecilii care vor crede că repetă opinia unui ziar independent, vor repeta părerea noastra sau pe aceea care ne va plăcea nouă!..."
BAZA1: - Eli!... Eli!... Învăţătorule, unde se sfârşeste minciuna şi unde începe adevărul? Eu m-am iniţiat în "Protocoalele Marilor Maeştri Francmasoni" repetându-mi că sunt falsuri inventate de creştini!...
RABI: - Fiule, cel mai bine aperi un adevăr declarându-l fals înainte de a-l anunţa!... Goimii se vor bate să-l desfiinţeze!... Aşa ne asigurăm liniştea descifrării lui, peste timp, prin jocul Kabalei!... Între creştini, când unul va zice că Protocoalele sunt adevărate, vor sări alţi zece care să-i demonstreze că sunt false!... Ei se ceartă, iar noi ne vedem de treabă!...
BAZA1: - De ce nu au fost pedepsiţi cei care au trădat secretul? Cel care a trădat casa de fier din Alsacia!... De ce nu-i ucidem pe cei care îngaduie pagânilor să cunoască tainele?...
RABI: - Fiule, acum vorbeşte furtuna sângelui din tine!... Cu ce ne-am fi deosebit de pagâni? Acum, ayatolahul Kameney a ordonat uciderea celui care a scris "Versetele satanice"!... Ce folos?!... Noi am ordonat uciderea informaţiei, adică a tot ce s-a tipărit adevărat despre Protocoale, şi nu a autorilor!...
(n.t. Din datele de cultură generală stăpânite de traducător rezultă că lucrarea "Protocoalele Sionului" este compusa din 24 procese verbale conţinând programul de cucerire mondială iniţiat de evrei. Prima ediţie, tipărită în 1902, a dispărut imediat, fiind cumpărată integral şi distrusă de cei interesaţi. La fel s-a întâmplat şi cu ediţiile din 1905, 1907, 1911, 1912 si 1917. La British Museum se păstrează un singur exemplar, incomplet, din ediţia tipărită în 1905.)
BAZA1: - Ştiu, învăţătorule!... Bolşevicii au distrus ediţia din 1917!...
RABI: - Da, ne-au ajutat!... Totuşi, nu au reuşit să pătrunda la Mânăstirea Sf. Sergiu, unde se ascundeau câteva exemplare din ediţiile mai vechi!... Acolo se află şi manuscrisele scriitorului rus Butmi care, în 1907, în lucrarea "Duşmanul neamului omenesc", avertiza că în "Protocoale", se vorbeşte despre fabricarea şi răspândirea unei boli asemanatoare virusului SIDA...
BAZA1: - De ce, învăţătorule?
RABI: - Pentru că, în secolul aproape scurs, neamul ales şi-a îndeplinit făgăduinţa!... Înmulţirea goimilor trebuie stopată!... Acum, dacă se destrăbălează, se vor îmbolnavi unul pe altul şi vor muri!... Deci, vor scădea!... Daca se abţin, de teama bolii, nu se vor mai înmulţi!... Oricum, scopul e atins!... Voi, iniţiaţii, va trebui să dărâmaţi zidurile Mânăstirii Sf. Sergiu, dacă va fi nevoie, pentru a distruge dezlegările adevărate ale tainelor, scrise de păgâni!... Acum, poţi să mă întrebi!...
BAZA1: - Învaţă-mă, învăţătorule!... Ce voi fi mâine?...
RABI: - Tu, fiule, eşti supus Protocolului secret francmasonic nr.5: "Noi şedem în umbră cu organizaţia noastră secretă. Puterile nu pot hotarî acum acordul cel mai efemer fără ca noi să nu luăm parte. Autoritatea va trece în stradă, adică într-un loc public şi noi ne-o vom însuşi!... Pentru a pune mâna pe opinia publică, trebuie să o derutăm cu zvonuri contradictorii, astfel încât creştinii, obosiţi, să renunţe la a mai face politică!..." Acesta este primul secret!... Al doilea secret constă în a înmulţi aşa de tare defectele poporului, obiceiurile, pasiunile, regulile vietii în comun, încât să nu se mai înteleagă unii cu alţii!... Atunci veţi avea puterea!...
BAZA1: - Au iesit din rând!... Parcă huiduie şi aruncă roşii în tribuna oficială!...
(n.t. Interlocutorul se referă la transmisiunea T.V. în direct de la grandioasa manifestaţie a oamenilor muncii.)
RABI: - Nu te tulbura!... Nu acum e momentul!... Ce ţi-ai ales, fiule, din Talmud?
BAZA1: - Parabola broaştei: "Când mi se va apropia sfârsitul, voi coborî la malul mării pentru ca, un alt animal, găsindu-mă acolo, să mă manânce şi astfel să fiu folositoare chiar şi prin moartea mea!..."
RABI: - Eşti dintre cei aleşi!...
BAZA1: - Ce să nu uit, învăţătorule?
RABI: - Să nu uiţi că şi prin revelaţia regelui David, pământul sfânt al României a fost ales ca loc de pace pentru neamul lui Dumnezeu!... Nimic nu este prea mult, nici chiar împlinirea parabolei broaştei, pentru pacea copiilor lui Israel!... Luptă şi cucereşte pământul făgăduinţei.
(Cei doi interlocutori se despart cu saluturile de rigoare. Materialul a fost tradus şi redactat de maior Goldenberg Leon din U.M. 0639-Bucuresti).
vezi si :
http://www.diasporatv.eu/descoperirea-din-bucegi-din-anul-2003-cea-mai-mare-descoperire-arheologica-de-pe-planeta-si-din-toate-timpurile/
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=3383&lang=RO
Ordinul francmasonic al centurionului de aur
Informaţii despre această lojă erau cunoscute şi în gruparea Ordo Templi Orientis (OTO) a lui Aliester Crowley – cel care îşi spunea "Bestia" – şi ulterior în gruparea "Fraternitas Saturni", desprinsă din OTO. Guido Wolther (numit şi Master Daniel) care a fost multă vreme conducătorul Fraternitas Saturni şi care avea gradul 33 a făcut în 1960 dezvăluiri uluitoare despre ritualuri de magie neagră ale FOGC, care confirmă şi completează dezvăluirile lui Franz Bardon din 1958.
"Jurământul celor 25 de ani a expirat, iar acum limba mea nu mai este pecetluită şi pot dezvălui anumite lucruri" şi-a început Guido Wolther confesiunea. "Membrii acestei «asociaţii magice» nu sunt în mod cert nişte catolici pioşi. Sunt absolut sigur şi afirm cu cea mai mare certitudine: da, a existat o lojă FOGC şi s-ar putea să mai existe şi astăzi. Dar din anumite motive nu vreau să spun mai mult despre aceasta. Nu pentru că aş tremura de frică, ci din loialitate fraternă pentru membrii ei, pe care nu îi pot numi din motive evidente. Până la urmă, să nu uităm că vorbim despre 99 de bărbaţi situaţi la cele mai înalte niveluri în politică şi finanţe. Însă ceea ce mi se permite să spun despre această lojă voi spune.
Numărul membrilor ei este de trei ori 33, adică 99. Sunt deci 99 de grade şi fiecărui grad îi este alocat un număr. Cel de-al o sutelea loc este ocupat de demonul lojii cu care fiecare membru face un pact semnat cu sânge. În momentul admiterii, neofitul semnează că la moartea sa, averea pe care o are va aparţine lojii. Nu există titluri speciale, ci doar aceste numere. Marele Maestru are numărul 99, nu unu. De la 1 la 33 sunt ucenicii, de la 34 la 66 calfele şi de la 67 la 99 maeştrii.
Ţinuta pentru ucenici (de la 1 la 33) este următoarea: la întâlnirile festive şi regulare robă, şorţ cu margine albastră şi inelul lojii. La ritualuri magice se adaugă o mantie albastră. Pe lângă robă şi mantie, ei mai poartă o mască albastră care le acoperă jumătatea superioară a feţei.
Gradele de la 34 la 66 (calfele) poartă robă, şorţ cu margine roşie, două rozete, eşarfă şi bijuterii la gât. La ritualurile magice au mantii roşii cu şnur auriu şi inelul lojii.
Gradele de la 67 la 99 (maeştrii) poartă robe, şorţuri cu margine roşie şi neagră, trei rozete aurii, eşarfă, bijuterii la gât şi inel. În plus ei au şi spadă. În timpul ritualurilor magice au mantii negre şi şnur auriu. Marele Maestru are dreptul să poarte mantie aurie şi mască aurie. Măştile celorlaţi maeştrii sunt negre. "Strângerea de mână" specifică este aceeaşi pentru toate cele 99 de grade şi constă în strângerea reciprocă a încheieturilor".
Intenţia lor este să avanseze cât mai mult în grad şi să acumuleze cât mai multă influenţă, putere şi bani. Regula de bază este respectarea strictă a cuvintelor Marelui Maestru. Cei care vor să fie admişi trebuie să fie membrii ai lojilor masonice regulare şi să aibe un nivel de cunoştinţe magice foarte mare. Ei trebuie să fie persoane influente în viaţa publică, independente din punct de vedere economic sau cel puţin să aibe prieteni influenţi. Se vede că nu este foarte uşor să ajungi în acest cerc. După admitere, fiecărui membru i se alocă un aşa numit demon subordonat. După aceasta urmează pactul cu demonul lojii, care este pecetluit cu sânge. Opiniile sunt divergente, dar pot să spun cu certitudine că loja venerează în mod obişnuit doi demoni. Primul este Belphegor şi celălalt este Ashmodeu, după cum menţionează şi Quintscher. Orice magician expert în evocări ştie că lucrurile nu merg prea uşor cu aceştia doi, întrucât sunt foarte şmecheri, brutali şi însetaţi de sânge în
adevăratul sens al cuvântului. Primul lucru pe care îl învaţă neofitul este ritualul de adorare al acestor doi demoni, la fel ca şi metoda prin care pot fi chemaţi şi evocaţi."Viaţa sau moartea membrilor FOGC sunt decise de bile
În ciuda faptului că unii autori precum Adolf Hemberger pretind că FOGC nu este o grupare masonică, pe motiv că gradele sale nu au nume, descrierea lojii arată o structură tipic masonică. Există aceleaşi trei niveluri numite ucenic, calfă şi maestru ca în masonerie. Aceleaşi ritualuri satanice de adorare, membrii poartă şorţul masonic, iar pe emblema lojii apar cele două coloane prezente în orice templu masonic, totul fiind dominat de o imensă reptilă (!).
Iată cum descrie Adolf Hemberger gruparea: "În 1840 lângă Munchen, în Germania a fost fondată o lojă având ca membrii oameni de afaceri, industriaşi şi cetăţeni cu poziţii sociale înalte. Această lojă a existat până în 1933. Din gruparea secretă nu puteau face parte decât 99 de bărbaţi. În mod similarr cu ruleta rusească (practicată şi în cadrul Ordinului Asasinilor care a activat la trecerea dintre secolele XIX şi XX în Europa Centrală) la fiecare cinci ani, dacă între timp nu murea vreunul dintre membrii, se organiza un ritual în seara zilei de 23 iunie. (Pe 23 iunie este un moment astrologic de mare importanţă - Solstiţiul de vară, cu semnificaţie creştină, fiind ajunul sărbătorii Sfântului Ioan Botezătorul, n.n.). Acest candidat la moarte este sacrificat demonului lojii în schimbul serviciilor aduse. Candidatul era ales prin tragere la sorţi şi cel sortit morţii trebuie să se sinucidă în timpul întrunirii bând o otravă letală. În urma sacrificiului este acceptat un nou membru căruia i se alocă imediat un loc, un număr şi un demon subordonat lui, fiind iniţiat în aceeaşi zi în tehnicile de magie neagră ale lojii. Fiecare membru este legat de demonul lojii printr-un pact pecetluit cu sânge.
Guido Wolther face o descrierea mai detaliată a desfăşurării sângerosului ritual: "Din cinci în cinci ani sunt admişi noi membrii. Aceasta înseamnă în mod evident că pentru a intra un nou membru, unul dintre cei 99 trebuie să dispară, din moment ce numărul membrilor rămâne constant, iar această dispariţie trebuie "aranjată" cumva. Toţi membrii, inclusiv Marele Maestru participă atunci la un ritual. Într-un săculeţ negru sunt puse 99 de bile din care 98 sunt albe şi una este neagră. Dacă Marele Maestru trage bila neagră are dreptul să refuze de trei ori această bilă. Este oricum puţin probabil ca Marele Maestru să tragă de trei ori consecutiv bila neagră. Bardon pretinde că acest lucru s-a petrecut cu câţiva ani înainte de preluarea puterii de către Hitler în Germania".
"Loja FOGC a acţionat mereu în culise, continuă Guido Wolther. Mulţi dintre membrii săi au devenit în timpul războiului membrii ai Wermacht, alţii au ajuns de partea Aliaţilor. Unii au murit în război, dar opt dintre ei au supravieţuit şi s-au reunit la Munchen în 1947 la fostul sediu. Semnele, simbolurile, cuvintele şi sigiliile demonilor alocaţi fiecărui membru au fost încredinţate unui tânăr soldat din Marina Germană şi apoi mie, care le-am salvat şi le-am păstrat în secret, dar nu le voi dezvălui. Oricum dacă FOGC ia în vizor pe cineva, această persoană ar trebui să îşi facă ultima rugăciune."Scrisoare deschisă către Preşedintele Traian BĂSESCU
sursa yogaesoteric.net
Excelenţei Sale, Domnul Traian BĂSESCU – PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
Subsemnatul GREGORIAN BIVOLARU, cetăţean român, cu reşedinţa în Suedia, Karlskrona, având statutul de refugiat în urma acordării de azil politic de către Guvernul Suedez, în considerarea prerogativelor pe care le dețineți, conf. art. 80 alin 2 din Constituția României, formulez prezentul Memoriu privitor la
CONTEXTUL ÎN CARE ESTE AFECTATĂ ÎN MOD EXTREM DE GRAV ÎNFĂPTUIREA ACTULUI DE JUSTIȚIE ÎN ROMÂNIA CU CONSECINȚE NEFASTE DEOSEBITE ATÂT ASUPRA SUBSEMNATULUI, CÂT ȘI ASUPRA UNOR INSTITUȚII ALE
STATULUI ROMÂN ȘI A RELAȚIEI ACESTUIA CU CELELALTE STATE EUROPENE
Arăt că subsemnatul am reclamat și sesizat de mai multe ori în decursul anului 2012, atât la CSM, atât la Ministerul de Justiție, cât și în fața instituției Dvs., Președinția României, numeroasele abuzuri, ilegalități și nedreptăți pe care completul de judecată format din magistrații Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru, judecători în cadrul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, le-au săvârșit cu ocazia judecării Dosarului nr. 405/85/2005 în care am calitatea de inculpat.
Consider extrem de grav și totodată inadmisibil faptul că până în prezent autoritățile competente nu au luat nicio măsură efectivă pentru cercetarea celor reclamate, pentru stoparea gravelor abuzuri și încălcări ale legii române și europene, precum și, pentru tragerea la răspundere a celor ce se fac vinovați de săvârșirea lor.
Această pasivitate a autorităților față de necesitatea imperioasă de a îmi fi protejate drepturile și libertățile fundamentale a făcut ca abuzurile și ilegalitățile acestor magistrați să continue nestingherite și să producă prejudicii deosebit de grave, care nu vor putea fi reparate niciodată.
Tocmai de aceea se impun a fi luate măsuri imediate, concrete și eficiente!
I. Scurt istoric
În Dosarul nr. 405/85/2005 aflat pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care sunt cercetat pentru presupunerea săvârșirii infracțiunilor de act sexual cu un minor, corupție sexuală, perversiune sexuală și trafic de minori, subsemnatul am fost rând pe rând achitat atât de instanța de fond, Tribunalul Sibiu, cât și de instanța de apel, Curtea de Apel Alba-Iulia. Instanțele de fond și de apel au constatat amândouă că faptele respective nu există! Ambele cercetări judecătorești au scos indirect în evidență că Parchetul a instrumentat acest dosar penal la comandă politică neexistând nici măcar o probă din care să rezulte vinovăția subsemnatului.
Aceleași cercetări judecătorești au evidențiat gravele abuzuri și ilegalități pe care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București le-a săvârșit în mod voit cu ocazia instrumentării acestui dosar: așa-zise probe obținute și depuse neprocedural; o parte a martorilor propuși de Parchet au declarat că de fapt au fost amenințați, șantajați și constrânși de către organele de anchetă pentru a declara mincinos; așa-zisele părți vătămate au fost practic vânate, amenințate, obligate fizic și moral să declare false fapte și situații complet neadevărate spre a fi apoi folosite împotriva mea; Parchetul a folosit (manipulat) martori care sunt de fapt rude de gradul I cu presupusele părți vătămate și care au interes material (oneros) direct în cauză; rapoartele de așa-zisă constatare tehnico-științifică în domeniul psihologiei, ce au fost utilizate ca așa-zise probe, au fost obținute de către Parchet nelegal si neprocedural, fără a exista niciun interviu direct al subiecților și nefiind, așa cum era firesc, semnate de către un specialist în domeniu etc.
Consider tocmai de aceea că cele două hotărâri de achitare date de Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia sunt legale și au fost decise în acord cu înfăptuirea corectă a actului de justiție, cu respectarea adevărului și a echitabilității.
Încălcând grav dispozițiile Codului de procedură penală, dar și prevederile exprese europene cu privire la dreptul la un proces just și imparțial, completul de judecată format din domnii judecători Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia și, prin Decizia penală nr.1131/12.04.2012, a casat în mod abuziv și neprocedural cele două hotărâri de achitare. Totodată a dispus reținerea cauzei spre rejudecare de către secția penală a curții supreme, dosarul fiind apoi repartizat aceluiași complet de judecată - judecătorii Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru - cu următorul termen de judecată în data de 26.02.2013. Hotărârea judecătorească care se va da în urma rejudecării cauzei în fond de către Înalta Curte de Casație și Justiție nu va mai putea fi supusă niciunei căi de atac, fiind definitivă.
În numeroasele memorii, plângeri și sesizări adresate instituțiilor competente: CSM, Ministerul Justiției, Președinție (a se vedea Memoriile și sesizările nr. 55218/18.06.2012 – Ministerul Justiției, nr. 1/15912/1154/7.06.2012 – CSM, nr. 1/21044/1154/20.07.2012 – CSM, nr. 72008/24.07.2012 – Ministerul Justiției, nr. 1/21254/1154/24.07.2012 – CSM, nr. 11075/19.09.2012 – Președinția României, nr. 1/27200/1154/10.10.2012 – CSM, nr. 1/31926/1154/11.12.2012 – CSM, nr. 1/32256/1154/14.12.2012 – CSM, depuse ca anexe la prezentul memoriu) m-am plâns așa cum era firesc de toate ilegalitățile și abuzurile flagrante ce au fost săvârșite de completul de judecată format din judecătorii Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru cu ocazia soluționării Dosarului nr. 405/85/2005 atât în faza judecării recursului, cât și în faza rejudecării în fond.
Pot afirma cu certitudine că aceste grave abuzuri, peresecuții și ilegalități exercitate împotriva mea de către domnii judecători Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru se circumscriu în mod evident motivului pentru care Curtea Supremă din Suediaa hotărât prin Decizia din 21.10.2005 din Dosarul nr. Ö 2913-05 să respingă cererea de extrădare a subsemnatului formulată de către statul român. Astfel, instanţa suedeză hotărăşte că: „există riscul ca Gregorian Bivolaru, din cauza convingerilor sale religioase, să fie supus unor persecuţii foarte grave, la o eventuală extrădare.Curtea Supremă hotărăşte de aceea că potrivit secţiunea 7 din Legea cu privire la extrădare, există impedimente împotriva unei extrădări”.
Înainte de a vă aduce la cunoștință cele mai semnificative noi abuzuri și ilegalități săvârșite de acest complet de judecată împotriva subsemnatului,voi enumera pe scurt abuzurile și ilegalitățile care au fost reclamate autorităților prin memoriile mele anterioare despre care am făcut vorbire mai sus (februarie – decembrie 2012):
1. Cu ocazia soluționării recursului, dând dovadă de rea-credință, instanța nu s-a pronunțat și asupra cauzelor de încetare a procesului penal, în sensul că nu a constatat că intervenise deja prescripția răspunderii penale cu privire la 3 dintre infracțiunile reținute în sarcina mea. Astfel, deși instanțele de fond și de apel constataseră că deja o parte dintre infracțiunile pentru care am fost trimis în judecată s-au prescris, instanța de recurs a soluționat dosarul fără a se pronunța – așa cum era firesc și legal - asupra intervenției prescripțiilor, subsemnatul fiind în felul acesta grav prejudiciat prin faptul ca în prezent sunt rejudecat și pentru aceste infracțiuni ce erau prescrise de drept.
2. Instanța de recurs a audiat-o pe partea vătămată Dumitru Mădălina cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor Codului de procedură penală care impunea ca mai întâi să se dispună casarea hotărârilor și abia apoi să se decidă readministrarea probatoriului, respectiv punerea în discutie a audierii părții vătămate. Prin această audiere nelegală si neprocedurală, practic instanța a antamat soluția și în felul acesta deja s-a antepronunțat, prefigurând decizia de casare pe care intenționa să o dea.
3. Mi s-a încalcat grav dreptul la apărare cu privire la o probă depusă de către Parchet la dosarul cauzei abia la termenul la care s-a judecat efectiv recursul. Mă refer la mandatele de interceptare a convorbirilor telefonice ale subsemnatului depuse în mod cu totul surprinzător de către Parchet abia după 8 ani de la începerea cercetării judecătorești, deși instanțele anterioare au solicitat în mai multe rânduri aceste dovezi, iar Parchetul a refuzat sistematic să le înainteze instanțelor de judecată până în ultima zi a procesului, pe motiv că sunt „secret de stat”. Cererea de amânare formulată de apărătorii mei aleși pentru a lua cunoștință de această nouă probă și pentru pregătirea apărării mi-a fost respinsă fără niciun temei legal, iar recursul s-a judecat pe loc, în aceeași zi. Astfel mi-a fost încălcat în mod deosebit de grav dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, dreptul la contradictorialitate și principiul egalității armelor dintre acuzare și apărare.
4. Pentru a dispune casarea celor două hotărâri de achitare, completul de judecată a invocat din oficiu un motiv de casare a cărui invocare era expres interzisă de lege, fără a fi pus în discuția părților în cadrul ședinței de judecată. Despre invocarea acestui motiv de casare avocații mei au aflat abia după ce hotărârea a fost pronunțată și redactată, astfel că nu au mai putut face apărările ce erau necesare și nu au putut aduce argumentele care se impuneau în acest caz.
5. Decizia de casare nu a fost practic motivată, neconținând motivele pe care instanța de recurs s-a bazat atunci când a decis desființarea a două hotărâri amplu argumentate și în care probele au fost analizate minuțios, reliefându-se concret contribuția fiecăreia la cele 2 decizii de achitare. Totodată, instanța nu s-a pronunțat prin decizie și asupra probelor ce urmează a fi administrate, astfel cum prevedea în mod imperativ art. 38516 alin.1 C.p.p.
6. Magistrații Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru au refuzat să pronunțe în ședință publică hotărârea dată, deși părțile au fost prezente și au așteptat în incinta Înaltei Curți de Casație și Justiție peste 15 ore, mai precis până la ora 2 noaptea.
7. Judecarea acestui dosar, atât în recurs, cât și în rejudecarea în fond după casare, a fost și este în mod evident efectuată cu participarea ilegală la şedinţele de judecată a d-nei Ioana Bogdan, din cadrul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care nu avea și nu are calitatea de judecător inamovibil, numit de către Președintele României prin decret prezidenţial.
8. Judecătorul Ionuț Matei, membru al completului care judecă dosarul subsemnatului, a avut și are în mod constant o atitudine nedemnă, adeseori batjocoritoare, profund neprofesională față de avocații mei. Acest comportament fără precedent se constituie practic într-o continuă antepronunțare privind o viitoare condamnare nedreaptă a subsemnatului, aspect ce este întărit și de deciziile profund nedrepte și ilegale ce au fost luate până acum în acest dosar. Apărătorii mei sunt deseori interpelați pe un ton dur, sunt întrerupți în demersurile pe care le întreprind, sunt admonestati și chiar amenințați, sunt tratați cu dispreț și ironie, fiind de multe ori puși în situația de a îmi asigura cu mare greutate apărarea în dosar.
9. Audierea martorilor cu ocazia rejudecării dosarului de către ICCJ a decurs în marea majoritate a cazurilor într-o manieră incorectă și intenționat defavorabilă subsemnatului. S-a evidențiat de fiecare dată faptul că martorii Parchetului au fost favorizați, fiind tratați civilizat, deseori fiind în mod voit orientați de către judecători să dea declarații vădit exagerate, mincinoase ce îmi erau defavorabile mie, deși aceștia nu aveau cunoștință despre cele declarate. În schimb, martorii apărării au fost în mod constant intimidați, ironizați, hărțuiți, amenințați direct sau indirect că vor fi acuzați de săvârșirea infracțiunii de mărturie minicinoasă. Este deja evident pentru mine că atitudinea globală a completului de judecători se circumscrie într-o antepronunțare cu privire la soluția de condamnare nedreaptă care urmărește să se dea în cauză. Judecătorul Ionuț Matei a limitat în mod drastic posibilitatea avocaților de a adresa întrebări firești, pertinente martorilor, respingând fără temei marea majoritate a acestora. Întrebările esențiale, care tind să demonstreze nevinovăția subsemnatului sau modul profund ilegal și neprocedural în care au fost tratați și audiați martorii în faza de urmărire penală de către procurori, sunt respinse fără motiv și în mod sistematic, în marea lor majoritate.
10. Acest complet a dispus chiar ca unul dintre cei mai importanți martori ai apărării să nu mai fie audiat cu ocazia readministrării probatoriului în faza rejudecării în fond de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Acesta este martorul Lomoș Remus, logodnicul părții vătămate Dumitru Mădălina, care inițial a fost citat în vederea audierii pentru termenul din 23.10.2012. Când martorul Lomoș Remus s-a prezentat în fața instanței în data de 23.10.2012 pentru a fi audiat, i s-a comunicat de către instanță, fără a se pune în discuția părților, că s-a decis deja „neaudierea” lui. Această măsură este complet ilegală, neexistând în codul de procedură penală. Precizez că martorul Lomoș Remus a fost audiat la fond la Tribunalul Sibiu cu privire la faptul că eu nu am avut relații sexuale cu logodnica sa Dumitru Mădălina, astfel că decizia instanței actuale ca acesta să nu mai fie audiat mi-a produs grave prejudicii.
11. Completul de judecată a respins ca fiind inadmisibile excepţiile de nulitate absolută a unor acte de procedură ce au fost formulate de avocaţi la mai multe termene, afirmând în mod uimitor și ilegal că s-a epuizat momentul în care acestea ar fi putut fi solicitate, cu toate că procedura penală prevede în mod clar că nulitățile absolute pot fi ridicate oricând în timpul procesului penal. Acest aspect pare a fi incredibil dar este totuși real.
12. Președintele de complet, dl. judecător Ionuț Matei, nu pune în discuția părților toate cererile firești ce sunt formulate de către părți sau chestiunile perfect legale ce sunt ridicate din oficiu de către instanță, iar adeseori el ignoră efectiv solicitările avocaților și nu se pronunță asupra lor prin încheiere.
II. Noile abuzuri și ilegalități săvârșite de judecătorii Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru, în perioada decembrie 2012 - și până în prezent:
1. Membrii completului de judecată, ce este format din judecătorii Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru, nu au respectat obligația legală de a se abține și au judecat Dosarul nr. 4255/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, având ca obiect contestația în anulare formulată de subsemnatul împotriva Deciziei de casare nr.1131/2012 dată și semnată tot de același complet în Dosarul nr. 405/85/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală. Am demonstrat deja atât în cererile de recuzare, cât și în plângerile efectuate că magistrații au încălcat cu bună-știință, în mod grav și repetat anumite prevederi legale referitoare la incompatibilități atunci când totuși au participat la soluționarea contestației în anulare și a cererii de suspendare a executării deciziei de casare, deoarece dumnealor sunt cei care au format completul de judecată care a pronuntat Decizia nr. 1131 din data de 12 aprilie 2012, a cărei anulare se cerea prin contestație!!
Precizez că în data de 17.01.2013 acest complet incompatibil a decis în mod nelegal respingerea contestației în anulare formulată de subsemnatul ca inadmisibilă!
Acest fapt extrem de grav arată care este în acest moment starea jalnică a justiției din România, cu atât mai mult cu cât este vorba despre magistrați ai celei mai înalte instanțe din România, Înalta Curte de Casație și Justiție. Dacă s-a ajuns până acolo ca aceiași judecători care dau o hotărâre să fie și cei care o cenzurează în cadrul căilor de atac, atunci pot afirma cu tărie că deja nu mai există speranță că în această țară se înfăptuiește justiția în numele legii, în mod imparțial și egal pentru toți. Așa cum am arătat mai sus, completul menționat a judecat mai întâi recursul în Dosarul nr. 405/85/2005 în care am calitatea de inculpat, dispunând prin Decizia nr. 1131 din 12.04.2012 casarea hotărârilor de achitare și reținerea spre rejudecare a dosarului. Aceiași judecători formează în prezent completul care rejudecă pe fond Dosarul nr. 405/85/2005 (care are termen în data de 26.02.2013). De asemenea, (cu toate că pare a fi incredibil) tot acest complet a judecat și contestația în anulare formulată împotriva aceleiași Decizii nr.1131/12.04.2012.
Consider ca fiind extrem de grav, profund ilegal și contrar oricărui sistem de drept ca același complet să intre fără drept în toate aceste 3 cauze, să dea decizii în calea de atac a recursului, pe fondul cauzei cu ocazia rejudecării, precum și în căile de atac ce au fost formulate de subsemnatul împotriva deciziilor lor.
Am formulat mai multe cereri firești de recuzare - care mi-au fost de fiecare dată respinse - în aceste cereri am arătat flagrantele cazuri de incompatibilitate existente, ce reprezentau un impediment de netrecut pentru ca același complet să fie desemnat să se pronunțe asupra legalității propriei decizii. De altfel, așa cum am menţionat, magistrații Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru sunt totodată repartizați să soluționeze și rejudecarea cauzei în fond după casarea ce a fost dispusă prin Decizia nr. 1131/12.04.2012 dată tot de ei, dosar care se află în curs de soluționare, și anume Dosarul nr. 405/85/2005, care are termen în data de26.02.2013 !!! Putem astfel considera că ne aflăm și în situația evidentă a cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 48 lit.d din C.p.p., deoarece acest complet era direct interesat să respingă contestația în anulare care vizează soarta unui alt dosar pe care îl are în curs de soluționare, ceea ce au și făcut.
Încălcarea flagrantă a obligației de a se abține de a judeca contestația în anulare ce a fost formulată de subsemnatul este cu atât mai gravă cu cât aceasta este săvârșită cu intenție și cu o evidentă rea-credință. Aceiași magistrați au fost puși într-o situație similară cu ocazia soluționării contestației în anulare ce a fost formulată de inculpații Adrian Năstase (fostul prim-ministru al României) și Irina Jianu în Dosarele nr. 4673/1/2012 și respectiv nr. 4642/1/2012, aflate tot pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Și în cazul acestora, magistrații Ioana Bogdan și Cristina Rotaru, care au dat decizia de condamnare a lui Adrian Năstase și Irina Jianu, au intrat și în compunerea completului desemnat cu judecarea contestațiilor în anulare formulate de cei doi, numai că în acest caz acești magistrați au înțeles că este necesar să își respecte obligația legală privind abținerea în prezența unor cazuri de incompatibilitate, motiv pentru care au formulat cereri de abţinere. Mai mult decât atât, atunci când li s-au respins în mod nelegal aceste cereri de abținere de către conducerea I.C.C.J., ei au insistat în respectarea acestei obligații și au formulat o a doua cerere de abținere care până la urmă le-a fost admisă (situație în mod vădit semnificativă în care mă întreb în mod firesc de ce cererile mele de recuzare nu au fost admise, cu toate că în realitate aveau aceleași considerente).
PENTRU MINE NU EXISTĂ NICIUN DUBIU CĂ ACEST COMPLET DE JUDECĂTORI DIN CADRUL ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE ACȚIONEAZĂ ÎNTR-UN MOD PROFUND DISCREȚIONAR, SE CONSIDERĂ MAI PRESUS DE LEGE ȘI ARE O ATITUDINE ÎN MOD VĂDIT PĂRTINITOARE ȘI ABUZIVĂ ÎN ANALIZA ȘI JUDECAREA DEFINITIVĂ A CAZULUI MEU!
Acest mod revoltător de a acționa deconspiră totodată intenția ascunsă a acestor magistrați de a da până la urmă, cu orice preț, prin grave încălcări ale legii, o decizie de condamnare nedreaptă a subsemnatului, cu toate că două instanțe au dispus deja anterior achitarea mea !!!
2. O altă serie de abuzuri și ilegalități flagrante au fost săvârșite de acest complet, recent, cu ocazia administrării probei comisiei rogatorii ce are ca obiect audierea subsemnatului în calitate de inculpat care are statut de azilant politic pe teritoriul Suediei.
a) Avocaţii mei au solicitat audierea mea așa cum era legal prin comisie rogatorie în Suedia având în vedere statutul meu de refugiat și dorinţa explicită de a îmi exercita dreptul de a da declaraţii în cauză. Am arătat în memoriile precedente faptul că acest complet a refuzat timp de mai multe luni să se pronunțe pe cererea mea de a fi audiat în Suedia prin comisie rogatorie, pe motivul în mod evident ridicol și absurd că nu am dovedit ce statut am în acest stat !!??
Subsemnatul am fost uimit și profund îngrijorat să aflu că instanţa română ignoră cu desăvârșire statutul meu de refugiat politic în Regatul Suediei, cu toate drepturile care decurg din acesta, drepturi ce sunt prevăzute în Convenția de la Geneva din 1951, deși statul român a fost parte în procesul în care s-a decis respingerea cererii de extrădare a subsemnatului de către Curtea Supremă din Stockholm. În prezenta cauză, procurorul de ședinţă, în disprețul acestui statut de refugiat, a făcut chiar solicitarea de „a i se pune în vedere inculpatului să se prezinte (n.r. – pentru a fi audiat în România), sub sancţiunea de a se considera că se sustrage de la judecată.”??!!
b) În cele din urmă, instanța a admis această cerere după mai mult de 6 luni de la formularea ei, dar a respins avocaților apărării, FĂRĂ NICIUN TEMEI SAU MOTIVAȚIE LEGALĂ, cererile de a formula la rândul lor întrebări, deși acest drept este reglementat expres de art. 134 din Codul de procedură penală (care se completează cu dispozițiile legii speciale – Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală): „Când comisia rogatorie s-a dispus de instanța de judecată, părțile pot formula în fața acesteia întrebări, care vor fi transmise instanței ce urmează a efectua comisia rogatorie.” Astfel, autoritățile suedeze au primit odată cu cererea de asistență judiciară internațională numai întrebările instanței!!
Întrebările instanțe ce urmează a-mi fi adresate în cadrul comisiei rogatorii sunt în mod vădit formale, stereotipe, iar în unele situații nici nu au legătură cu modalitatea în care au fost reținute în sarcina subsemnatului faptele din Rechizitoriu, orientându-se într-un mod artificial spre aspectele legate de infracțiunea de trafic de minori, infracțiune ce prevede pedepsele cele mai mari din cauză.
Este din nou evident pentru mine că prin formularea acestor întrebări instanța nu a urmărit aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele, ci a urmărit doar să acționeze cât mai formal posibil, lipsit de un interes real și neutru, fiind în mod vădit orientată pentru a pronunța cât mai rapid o hotărâre de condamnare nedreaptă și definitivă a subsemnatului.
c) Deși, în intenţia fermă de a apela la toate instrumentele legale prin care pot să îmi demonstrez nevinovăția, Subsemnatul, prin apărătorii mei aleși, am solicitat și utilizarea instituției confruntării mele cu partea vătămată Dumitru Mădălina vezi http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7528 ,si
http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7531 cu ocazia audierii mele prin comisie rogatorie, această cerere pe deplin întemeiată și legală mi-a fost respinsă de același complet de judecată.
d) Tot cu încălcarea drepturilor mele procesuale instanța mi-a respins și cererea ca procedura comsiei rogatorii să fie una confidențială, având în vedere atât statutul meu de refugiat politic, statut care în cazul subsemnatului necesită măsuri suplimentare legate de securitatea mea, cât și existența unor amenințări concrete referitoare la viața și integritatea mea pe care le-am primit în mai multe rânduri pe tot parcursul procesului. Totodată, în susținerea acestei cereri, am arătat că informațiile care se cer a fi relatate în cadrul acestei audieri sunt de natură intimă și rămân de natură a aduce atingere demnității părților din proces, un motiv firesc și suficient pentru ca această cerere să fie admisă. De altfel toate audierile din acest proces au fost efectuate de instanța română în ședințe secrete.
Consider că este deosebit de evident că aceste decizii multe dintre ele ilegale ce sunt legate de audierea inculpatului prin comsie rogatorie demonstrează că dreptul la apărare al subsemnatului a fost și este încălcat sistematic și deosebit de grav de către această instanţă din România, mai mult decât atât, informez pe această cale că orice atingere adusă siguranței și integrității mele fizice și psihice va atrage răspunderea directă a Statului Român!
3. Un alt abuz pe care îl consider extrem de grav este faptul că în Dosarul nr. 405/85/2005 având ca obiect infracțiuni de drept comun (act sexual cu un minor, corupție sexuală etc.), Parchetul a depus ca „probă” împotriva mea convorbiri telefonice interceptate în anii 2002-2003 în baza Legii nr. 51/1991 privitoare la siguranța naţională, invocând pentru aceasta mandate de interceptare ce au fost emise înainte de începerea urmăririi penale din prezenta cauză, ceea ce face ca această probă să fie profund nelegală !!!
CEDO a sancționat în mod repetat România pentru situații similare, pe care le consideră o gravă violare a dreptului la viața privată (a se vedea cauzele Calmanocivi c. România, Pantea c. România, Dumitru Popescu nr.2 c. România, Viorel Burzo c. România, Răducu c. România, Pop Blaga c. România ), precum și a dreptului la un proces echitabil. Deși instanțele de fond și de apel au decis în mod corect, în conformitate cu exigențele Convenției, înlăturarea acestei probe ca fiind nelegală și au dispus totodată achitarea mea, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat aceste hotărâri și a dispus rejudecarea pe fond a procesului de către același complet format din judecătorii Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru.
Precizez și faptul extrem de relevant că mandatele de interceptare a convorbirilor telefonice au fost emise pe un număr de telefon care nu a aparținut subsemnatului, ci unei alte persoane, Visterneanu Lăcrămioara. Apărarea a dovedit prin datele obținute de la S.C. Vodafone S.A. (aflat la filele 1638-1640 din dosarul de fond) că numărul de telefon care se afirmă că ar fi fost folosit de către Gregorian Bivolaru era în realitate o cartelă în sistem abonament pe numele numitei Visterneanu Lăcrămioara, iar al doilea număr de telefon, ce se afirmă că ar fi fost folosit de către Mădălina Dumitru, era în realitate o cartelă preplătită, ce nu conținea niciun fel de date privind identificarea persoanei care o folosea. Având în vedere aceste considerente, este cât se poate de evident că procurorii au eşuat în a dovedi că cei care vorbeau la respectivele numere de telefon erau chiar Gregorian Bivolaru şi Dumitru Mădălina.
Având în vedere că mandatele de interceptare au fost depuse de Parchet exact în ziua judecării recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în data de 23.02.2012, (așa cum am arătat în capitolul anterior din prezentul Memoriu), subsemnatul nu am mai putut să îmi exercit în niciun fel dreptul la apărare pe această așa-zisă probă.
Din aceste considerente, cu ocazia rejudecării fondului, am reiterat completului format din judecătorii reclamați cererea de a se administra probe care erau apte să dovedească caracterul nelegal al mandatelor de interceptare a convorbirilor depuse la dosar de către Parchet. Astfel, în baza art. 13 din Legea nr.51/1991, am cerut să fie depuse la dosar de către Parchetul acuzator cererile S.R.I.-ului prin care s-a solicitat emiterea și mai apoi prelungirea autorizației de interceptare, dar această probă mi-a fost respinsă și de aceasta dată!!!
Într-o atare situaţie, în lipsa depunerii alături de mandatele de interceptare și a Cererii S.R.I. nr. 001.051.805 din 13.11.2002, instanţa nu poate constata nelegalitatea obţinerii autorizațiilor de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice, deoarece nu va putea constata că cererea făcută de S.R.I. pentru eliberarea acestora nu a îndeplinit condiţiile legale obligatorii prevăzute de art. 13 rap. la art.3 lit. f, h şi l din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională.
În mod evident conţinutul mandatelor de interceptare a convorbirilor telefonice este incompatibil cu infracţiunile de drept comun pentru care am fost trimis în judecată, iar singurele documente care pot dovedi aceasta sunt sistematic refuzate de instanța de judecată spre a fi depuse la dosar ca și înscrisuri doveditoare.
Nu mai este pentru mine niciun dubiu că instanța Înaltei Curţi dorește să administreze doar probe care sunt în favoarea Parchetului, pentru că intenția instanței nu este de a afla adevărul, ci de a decide cu orice preț condamnarea nedreaptă a subsemnatului.
De altfel, acesta a și fost scopul inițial al fabricării acestui dosar la comandă politică.
Cu ocazia numeroaselor anchete desfășurate de S.R.I. pentru a se descoperi în sarcina subsemntului așa-zise infracțiuni privind amenințarea siguranței naționale, s-a constatat că nu am fost și nu sunt nici în prezent o astfel de amenințare, motiv pentru care, s-au dat în mod repetat soluții de NUP. Astfel, că singura modalitate ca subsemnatul să ajung după gratii, era să mi se însceneze un dosar de drept comun, în același mod în care s-a procedat și înainte de revoluție, aspect ce a fost deja constatat prin Sentinţa civilă nr. 1275 din 01.07.2011 din Dosarul nr. 48765/3/2010 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a Civilă prin care s-a constatat caracterul politic al condamnărilor şi al internării medicale a subsemnatului a căror victimă am fost dinainte de Revoluţie.
Date fiind nenumăratele abuzuri și ilegalități la care am fost supus în această țară, vă întreb, Domnule Președinte, ce îmi mai rămâne de făcut?
ÎN CONCLUZIE, Stimate Domnule Președinte TRAIAN BĂSESCU,
În virtutea prerogativelor Dumneavoastră de a veghea fără încetare la respectarea Constituţiei cât şi la buna funcţionare a autorităţilor publice și de a fi un exemplar mediator între puterile statului şi societate – art. 80 (2), Constituția României – vă rog să efectuați neîntârziat toate diligențele ce sunt necesare pentru stăvilirea unui abuz a actului de justiție de o mare gravitate, în aceeași măsură nedrept față de mine, dar care marchează atât activitatea la nivel de ansamblu a justiției din România, cât și atitudinea față de statul român, pe care îl reprezentați, a unor instituții (cum ar fi CEDO) și a unor state europene (cum ar fi Suedia).
DEZVĂLUIRI SEMNIFICATIVE DIN CULISELE PUTERII
Motto: „Una dintre funcţiile mass-media în România este să menţină (şi pe cât posibil chiar să intensifice) suferinţele cursanţilor Şcolii de yoga MISA, la un nivel cât mai accentuat.“
„Atunci când eşti contestat cu o mare îndârjire, cu toate că eşti valoros şi autentic, aceasta evidenţiază totodată că eşti, ca să spunem aşa, constatat. Mai mult decât atât, aceasta arată că existenţa ta nu-i lasă deloc indiferenţi pe cei răi, încăpăţânaţi şi proşti.“
de profesor yoga Gregorian Bivolaru
http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7438
În luna iunie a acestui an (2012), o persoană de încredere care practică yoga de mai mulţi ani în cadrul cursurilor acestei Şcoli de yoga (MISA) şi care, din anumite motive lesne de înţeles, ne-a cerut să-i respectăm anonimatul, ne-a mărturisit prin intermediul unei scrisori că a avut ocazia să discute faţă în faţă cu unul dintre aşa-zişii „moguli” ai presei din România. Dat fiind faptul că respectivul personaj era puţin băut (iar în acea stare, beţia puterii se manifesta din plin la el) şi având în vedere că el cunoştea deja că persoana mai sus pomenită practică de mult yoga în cadrul MISA , la un moment dat a simţit nevoia să-şi „dezlege limba” şi i-a făcut acelei persoane o confesiune, în felul ei senzaţională. Cu toate că la prima vedere respectiva confesiune părea a fi incredibilă, ea s-a dovedit a fi perfect reală şi chiar edificatoare în multe privinţe de îndată ce au fost corelate într-un mod inteligent o mulţime de dovezi, deja existente, cu conţinutul acelei mărturisiri.
Foarte pe scurt, respectivul „mogul” a afirmat (în cadrul discuţiei amintite) că el ştie despre existenţa unui ordin secret, ce a fost transmis de către Centrul Masoneriei Mondiale din SUA pentru România (începând încă din anul 1994), ca împotriva acestei Şcoli de yoga (MISA) să se declanşeze o acţiune constantă şi sistematică, spre a fi discreditată, defăimată şi chiar distrusă prin intermediul mass-media din România. Atunci când analizăm cu o suficientă atenţie modul în care a reacţionat de fiecare dată de-a lungul timpului (începând încă din anul 1994) mass-media din România împotriva Şcolii de yoga MISA, prin intermediul bine cunoscutelor campanii de atac aproape nesfârşite, ce erau urmate de o mulţime de articole furibunde şi în mod sistematic calomnioase, atunci când ne amintim de toate zvonurile mincinoase, abjecte şi răutăcioase care erau răspândite aproape fără încetare fie prin presă, fie prin felurite emisiuni în mod vădit tendenţioase şi cât mai înfricoşătoare – ce erau prezentate într-un mod aproape obsesiv (la ore de vârf), atât la unele posturi de radio, cât şi la unele posturi TV, cu scopul vădit de a-i descuraja în felul acesta pe românii care ar fi manifestat curiozitatea de a participa fie la cursurile, fie la activităţile acestei Şcoli de yoga –, ne putem da cu uşurinţă seama că această afirmaţie este de fapt un adevăr zguduitor care a ieşit, în sfârşit, la suprafaţă.
Cu alte cuvinte, acel „mogul” mărturisea totodată în felul acesta că împotriva Şcolii de yoga MISA s-a decis să se exercite, aproape fără încetare, un sui generis linşaj mediatic, care – mai ales atunci când privim retrospectiv – constatăm că a fost ulterior aplicat întru totul, încă din respectivul an (1994) şi până în prezent (2012). Având în vedere că respectivul ordin secret a rămas în continuare în vigoare, este cvasi-evident pentru noi toţi că acest război mediatic împotriva MISA va continua fără oprire, atâta timp cât aşa-zişii „iluminaţi“, ce acţionează în cârdăşie cu secta satanică a Francmasoneriei, îşi vor exercita din umbră, netulburaţi, puterea malefică pe această planetă.
Cităm în cele ce urmează un pasaj semnificativ din mărturia acelei persoane: „Râzând sardonic cu anumite subînţelesuri, respectivul «mogul» mi-a spus chiar următoarele cuvinte, ce se doreau a fi profetice: «Pentru că aţi îndrăznit să vă luaţi de cine nu trebuie (era evident pentru mine că aici se făcea referire la aşa-zişii „iluminaţi” şi la Francmasonerie), aţi fost şi veţi rămâne mereu în colimator şi, câte zile veţi avea, despre voi nu se va putea spune niciodată ceva care să vă fie favorabil.»”
Chiar dacă la prima vedere acele afirmaţii păreau a fi (mai ales pentru ea) aproape incredibile, respectiva persoană (ce a avut ocazia să asculte acele afirmaţii) a analizat apoi retrospectiv totul (în lumina faptelor) şi în felul acesta a fost determinată să constante că tot ceea ce se întreprinsese de-a lungul timpului prin intermediul mijloacelor mass-media împotriva Şcolii de yoga MISA confirma în totalitate acea confesiune. În felul acesta, respectiva persoană şi-a dat apoi seama că, deşi acea confesiune părea – la prima vedere – nebunească sau inacceptabilă, cu toate acestea ea era din plin confirmată de tot ceea ce s-a petrecut în decursul timpului, începând cu anul respectiv (1994), când s-a început dezlănţuirea unei campanii furibunde şi aproape neîncetate a mass-media din România împotriva Şcolii de yoga MISA . Confesiunea acelui „mogul” al presei din România era implicit confirmată de existenţa sutelor de articole în mod constant calomnioase, pline de minciuni aberante, care i-au incitat timp de atâţia ani pe români să aibă o atitudine dispreţuitoare sau suspicioasă faţă de toţi aceia care practicau yoga în cadrul cursurilor MISA din România.
În felul acesta, deveneau cât se poate de clare strategiile murdare ale realizatorilor de emisiuni (pline de ură împotriva MISA) care activau la feluritele posturi de televiziune sau ale redactorilor care scriau, la ordin, articole pline de răutăţi şi minciuni abjecte şi care pretextau, aproape la unison, că, atunci când au urmărit să ia în prealabil legătura cu cei din conducerea MISA sau cu cei de la Biroul de Presă MISA, nimeni nu le-ar fi răspuns, cu toate că ei făcuseră – zice-se – eforturi considerabile pentru a solicita informaţii ce le erau necesare atunci când se pregăteau fie să scrie articole răuvoitoare, fie să facă emisiuni scandaloase la posturile de televiziune, în cadrul cărora erau în mod sistematic momiţi fie unii părinţi „indignaţi”, fie foşti cursanţi, care apoi erau manipulaţi cu viclenie să declare cele mai abjecte lucruri despre perioada cât au fost cursanţi în cadrul acestei Şcoli de yoga.
În felul acesta, confesiunea sinceră a respectivului „mogul” al presei din România evidenţia faptul că, dincolo de aparenţe, aşa zisa deontologie a celor care activează în mass-media din România poate fi în mod sistematic călcată în picioare, atunci când există anumite interese de culise – ce implică, precum în cazul de faţă, să fie îndreptat şi apoi menţinut fără încetare tirul cel plin de ură, cel plin de abjecţii şi de calomnii al mass-media împotriva acestei Şcoli de yoga, care deranja pentru că îndrăznise să facă dezvăluiri despre planurile criminale ale aşa-zişilor „iluminaţi“, ce acţionează de multă vreme în cârdăşie cu Francmasoneria mondială (dezvăluiri în fond necesare acestui popor, ce este menţinut în ignoranţă).
În felul acesta, putea fi, în sfârşit, explicată atitudinea plină de rea-voinţă a ziariştilor, care primeau ordin să scrie cât mai urât despre MISA şi erau îndemnaţi să-şi împăneze cu abjecte calomnii articolele cât mai înfricoşătoare, referitoare la această Şcoală de yoga. Devenea în felul acesta clar de ce nu ne erau niciodată publicate drepturile la replică, aşa cum ar fi fost firesc conform deontologiei jurnalismului. Astfel se explica de ce nu ne erau niciodată acceptate drepturile la replică, ce au fost de fiecare dată transmise posturilor de televiziune, atunci când acestea difuzau cu neruşinare împotriva noastră emisiuni mizerabile, pline de ură, în care predominau cele mai aberante bârfe şi invenţii.
Toate aceste nemernicii erau şi sunt în continuare săvârşite, de mulţi ani, împotriva Şcolii de yoga MISA , cu toate că principiile deontologiei (ce sunt universale şi au fost stabilite de multă vreme) implică (fără nicio excepţie!) respectarea unor exigenţe fireşti, de natură etică. În felul acesta, „mogulul” dezvăluia totodată (în mod indirect) că, atunci când anumite interese abjecte o cer, se poate acţiona pe ascuns, din culisele puterii, şi imediat după aceea ordinul respectiv este executat cu slugărnicie, devenind în timp o aşa-zisă „literă de lege”, – şi anume, ca despre Şcoala de yoga MISA nimeni din mass-media să nu îndrăznească să spună nimic care este obiectiv, bun sau adevărat.
Având în vedere această semnificativă confesiune a acelui „mogul”, este cvasi-evident pentru noi toţi că, atâta timp cât gruparea aşa-zişilor „iluminaţi“, în cârdăşie cu secta satanică a Francmasoneriei mondiale, va deţine puterea pe această planetă, despre Şcoala de yoga MISA nu va fi cu putinţă să se spună adevărul, şi totodată că această campanie furibundă ce implică un neîncetat linşaj mediatic al Şcolii de yoga MISA şi al practicanţilor yoga va continua nestingherită şi de acum înainte.
Dat fiind faptul că acest adevăr şocant, ce era deja cunoscut în culisele puterii încă din 1994, a ajuns în mod necesar să fie dezvăluit, am considerat că este util să vi-l aducem neîntârziat la cunoştinţă. Înţelegând de acum înainte cum anume funcţionează acest plan abject (a cărui punere în aplicare a început încă din anul 1994), înţelegem cum este – spre exemplu – cu putinţă ca, atunci când este investigat de către mass-media un nu contează ce caz de sinucidere, apare brusc şi hodoronc-tronc şi aberanta şi insinuanta întrebare, aproape obsesivă (ce se imprimă apoi obsesiv în minţilor tuturor acelora care vizionează o astfel de emisiune): „X (cel care s-a sinucis) ...făcea cumva parte din practicanţii yoga de la MISA ?”
Este tocmai de aceea necesar să ne dăm seama, acum în al doisprezecelea ceas, că toate aceste mârşăvii –, care nu fac de fapt altceva decât să transpună neîncetat în practică acele ordine din culise (ce au fost transmise către mass-media încă din anul 1994) – au loc, şi vor continua să aibă loc, în conformitate cu aceeaşi schemă abjectă, şi de acum înainte, atâta timp cât pe această planetă aşa-zişii „iluminaţi“, în cârdăşie cu secta satanică a Francmasoneriei mondiale, vor exercita din umbră influenţa lor otrăvită asupra mass-media din România. Toate aceste fapte sunt cu atât mai revoltătoare, dacă avem în vedere că, în mod oficial, mass-media trebuie (în principiu) să respecte întotdeauna, fără nicio excepţie, un ansamblu de norme deontologice, ce reglementează conduita şi obligaţiile etice ale celor care practică anumite profesiuni, precum cea de ziarist, de redactor sau de realizator de emisiuni în cadrul posturilor de radio şi de televiziune din România.
Vor exista desigur multe fiinţe obtuze, naive şi mai ales sceptice, care vor respinge cu vehemenţă toate acestea, catalogându le prompt ca nefiind altceva decât nişte banale speculaţii paranoide sau considerându-le într-un mod pripit şi prostesc drept nişte bazaconii care ţin de „teoria conspiraţiei”, dar ele vor pierde din vedere sau nu vor fi capabile să observe că există totuşi o mulţime impresionantă de dovezi ce confirmă implicit – pentru noi toţi – această confesiune, atât în trecut, cât şi în prezent. Sub nicio formă nu poate fi considerată o întâmplare faptul că, începând din anul 1994 şi până în prezent, atât în cadrul ziarelor, cât şi în cadrul emisiunilor de radio sau în cadrul tuturor emisiunilor ce au fost difuzate la televiziune, niciodată nu a fost admis (aşa cum era firesc) niciun drept la replică, şi în 99% dintre cazurile existente nu au fost niciodată invitaţi reprezentanţi ai Şcolii de yoga MISA atunci când au fost realizate astfel de emisiuni calomnioase, ce au fost apoi difuzate pe post şi chiar repetate la ore de maximă audienţă. Prin astfel de emisiuni pline de ură se urmărea de fiecare dată să fie cât mai înfricoşaţi românii, pentru ca nu cumva să aibă curiozitatea de a participa la cursurile acestei Şcoli de yoga. Toate aceste fapte pe care deja le cunoaştem cu toţii s-au petrecut şi se petrec de mulţi ani de zile. În fond, toate acestea nu fac altceva decât să confirme (prin intermediul faptelor) că respectiva confesiune a acelui „mogul” al presei nu este nici pe departe o exagerare, ci reprezintă adevărul gol-goluţ. Această situaţie de fapt, care arată că mass-media în România este aservită intereselor abjecte ce se exercită din culise, face ca, deocamdată, să fie imposibil în această ţară să se difuzeze de acum înainte chiar şi o singură emisiune la vreun post de televiziune, în cadrul căreia să apară şi membri ai acestei Şcoli de yoga. În schimb, aşa cum putem observa, la toate emisiunile care sunt realizate mereu şi mereu împotriva Şcolii de yoga MISA , sunt invitaţi de fiecare dată numai aceia care au părăsit de câţiva ani aceste cursuri şi care în prealabil sunt manipulaţi cu neruşinare de către realizatori să le denigreze sau să le calomnieze în fel şi chip, fără a exista niciodată posibilitatea ca ei să fie confruntaţi – aşa cum este firesc – cu persoane care practică actualmente yoga în cadrul acestei Şcoli Spirituale (MISA ).
Confesiunea acestui „mogul” al presei evidenţiază – pentru noi toţi – o realitate tragică a mass-media din România. Toate acestea arată că actualmente normele deontologice care reglementează activitatea profesională a ziariştilor, a redactorilor şi a realizatorilor de emisiuni TV sunt de fapt „literă moartă” căci atunci când interesele abjecte de culise o cer (şi sunt în prealabil date ordine ferme şi definitive din culise puterii), toate aceste norme deontologice sunt încălcate în mod flagrant şi sistematic.
Faptul – evident pentru noi toţi – că, începând cu anul 1994 şi până în acest an (2012), nicio redacţie de ziar, niciun post de televiziune, niciun post de radio nu a acceptat niciodată să acorde firescul şi necesarul drept la replică, deşi un astfel de drept este obligatoriu şi, mai mult decât atât, el este consfinţit de Codul deontologic al profesiei de jurnalist, este o dovadă zdrobitoare că afirmaţiile acestui „mogul” al presei sunt de multă vreme, şi ele continuă să rămână, o realitate secretă, ce este pusă în mod constant în aplicare împotriva acestei Şcoli Spirituale (MISA). Menţionăm că dintre miile de articole şi emisiuni calomnioase pentru care s-a solicitat acordarea dreptului la replică au existat doar trei excepţii (în anii 1996 şi 2002) în care s-a acceptat publicarea unor replici pentru că ziarele în cauză erau pe punctul de a pierde un proces de calomnie referitor la afirmaţiile publicate în articolele în cauză. Din acest motiv nu am luat în calcul aceste situaţii în care respectivele ziare erau pe punctul de a fi condamnate în instanţă la plata unor daune substanţiale şi numai de aceea au acceptat, la limită, publicarea celor trei replici pe care le-am menţionat, continuând insă imediat după aceea campania mediatică defăimătoare şi calomnioasă împotriva acestei şcoli de yoga.
Atunci când sunt privite în ansamblu, toate aceste aspecte sunt cu atât mai revoltătoare dacă avem în vedere că – în teorie – există un fond deontologic comun anumitor ocupaţii umane, iar fiecare profesiune are propria sa deontologie ce este impusă ca atare de specificitatea activităţii ei. Totuşi, iată că în mod sistematic această deontologie a fost călcată fără încetare în picioare, atunci când a fost vorba de Şcoala Spirituală MISA. Acest aspect este cu atât mai grav dacă avem în vedere că normele deontologice ale profesiei de jurnalist sunt stabilite prin Coduri adoptate de asociaţiile profesionale ale jurnaliştilor (care teoretic garantează şi respectarea lor), dar aceste reglementări, atunci când este vorba de MISA , sunt încălcate în mod flagrant şi sistematic. Tocmai aceasta face că din anul 1994 şi până în prezent niciodată nu a fost acceptat, în nu contează ce situaţie, dreptul firesc la replică, atunci când împotriva acestei şcoli au fost realizate sistematic mii de atacuri furibunde, atât prin intermediul presei scrise, cât şi prin intermediul posturilor de radio sau al posturilor de televiziune. Tot ceea ce s-a petrecut şi încă se petrece în cazul Şcolii de yoga MISA este cu atât mai grav şi mai bizar, dacă avem în vedere că în epoca modernă exigenţele şi obligaţiile etice ale celor care activează în mass-media au fost sistematizate sub forma unor coduri deontologice clare, care – în teorie – nu mai este cu putinţă să fie încălcate.
Cu toate acestea, iată că – în practică –, începând cu anul 1994 şi până în acest an (2012), Şcoala de yoga MISA a înregistrat am putea spune un trist record: în cazul ei, nu a mai fost niciodată acceptat niciun drept la replică, în ciuda miilor de articole defăimătoare ori calomnioase şi a tuturor emisiunilor pline de ură ce au fost difuzate, atât în cadrul posturilor TV, cât şi în cadrul celor de radio (exceptând cele trei cazuri menţionate când au fost publicate replicile pentru a evita sentinţa de calomnie în instanţă şi care au fost urmate de alte articole defăimătoare care conţineau calomnii foarte grave). Acest record trist este şi rămâne totodată dovada evidentă că respectivele confesiuni ale acelui „mogul” al presei sunt şi rămân deocamdată pentru noi o evidentă şi zguduitoare realitate.
Am considerat că este necesar să dezvăluim prompt toate acestea pentru a vă ajuta să înţelegeţi care este motivul secret ce determină – fără încetare – mass-media să se dezlănţuie în cadrul unei campanii furibunde ce implică un evident linşaj mediatic. Dată fiind respectiva comandă secretă, această campanie furibundă, ce a fost dezlănţuit încă din anul 1994 împotriva MISA, va continua, atâta timp cât aşa-zişii „iluminaţi“, în cârdăşie cu secta satanică a Francmasoneriei mondiale, vor va deţine puterea pe această planetă şi vor dicta din umbră ce anume trebuie să se facă împotriva duşmanilor lor de moarte.
De altfel, este necesar să subliniem aici că această strategie abjectă nu este deloc ceva singular, căci ea se exercită, cu o exactitate uluitoare, şi în cazul tuturor acelora care se află în alte ţări ale acestei planete şi care îndrăznesc să spună adevăruri deranjante atât despre secta satanică a Francmasoneriei mondiale, cât şi despre aşa-zişii „iluminaţi”. Este însă tragic să constatăm că actualmente toţi ziariştii, toţi redactorii şi toţi realizatorii de emisiuni de radio sau de televiziune acceptă să fie şi să rămână complicii acestor practici murdare şi nu se dau în lături să execute cu o criminală obedienţă ordinele secrete care le sunt date (în prealabil) de către directorii publicaţiilor sau de către superiorii lor ierarhici, atunci când li se cere să realizeze emisiuni calomnioase şi pline din abundenţă de insinuări abjecte împotriva Şcolii de yoga MISA.
Având în vedere faptele şi numai faptele pe care mulţi dintre voi aţi putut deja să le constataţi în decursul anilor, devine cu putinţă să vă daţi seama că respectiva confesiune a acelui „mogul” al presei a dezvăluit un adevăr ce se confirmă, chiar şi dacă luăm în considerare numai faptul că niciodată Şcolii Spirituale MISA nu i s-au publicat drepturile fireşti la replică, iar atunci când au fost realizate felurite emisiuni pline de calomnii abjecte, realizatorii lor s-au prefăcut cu făţărnicie că au depus eforturi pentru a contacta conducerea MISA sau Biroul de Presă, şi au avut tupeul să mintă cu o mare neruşinare, afirmând că nu a răspuns nimeni la telefon, şi de aceea s-au aflat în imposibilitatea de a invita pe cineva din partea MISA la o astfel de emisiune abjectă. Astfel de trucuri penibile şi răsuflate, care au fost repetate de o mulţime de ori, vor continua şi de acum încolo, dar nu este cazul să pierdem din vedere că acum avem la dispoziţie această semnificativă dezvăluire, care ne permite să înţelegem de ce, mai ales atunci când este vorba de Şcoala Spirituală MISA , mass-media se comportă în acest mod incalificabil şi deja s-a obişnuit să încalce într-un mod flagrant toate normele deontologice, pe care ar trebui să le respecte de la sine înţeles, fără nicio excepţie.
Cu toate că încălcarea normelor deontologice este sancţionată, aceasta nu se petrece la noi, datorită faptului că România este (deocamdată) o ţară (am putea spune fără să greşim) „bananieră”, în care domnia bunului-plac şi încălcarea legilor a devenit o obişnuinţă. Chiar dacă este tragic, este totuşi necesar să recunoaştem că aceasta este situaţia în cazul României. Din nefericire, actualmente ea este o ţară a tuturor posibilităţilor, mai ales în rău.
Cu toate acestea, este necesar să nu ne pierdem speranţele îndreptăţite, căci profeţiile ce există cu privire la România arată că până la urmă totul se va transforma în bine în această ţară, care este pe drept cuvânt considerată Grădina Maicii Domnului. Atât profeţiile indianului Sundar Singh, cât şi cele ale faimoasei clarvăzătoare bulgare Vanga, îi prevestesc României un viitor minunat. Noi ştim că niciodată profeţiile autentice nu au fost infirmate. Până la urmă toate profeţiile de acest gen s-au adeverit, şi tocmai de aceea putem fi siguri că şi aceste profeţii referitoare la România se vor adeveri în viitor.
profesor yoga Gregorian Bivolaru
sursa:http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5892
Cazul Dianei Vaughan, fostă «Mare Preoteasă» a lui Lucifer (I)
fragment din lucrarea Noi semnale şi ordine francmasonice secrete ce sunt transmise prin mass-media, volumul IV
Diana Vaughan s-a născut în Kentucky, la 29 februarie 1864. Mama sa, Léonie de Grammont, era de origine franceză. Tatăl său provenea dintr-o familie ai cărei membri şi-au vândut sufletul, din tată în fiu, lui Lucifer, de veacuri întregi. Educaţie în spirit lucifericÎn secolul XVII, un strămoş al Dianei, Thomas Vaughan (supranumit şi Philalet şi cunoscut astăzi ca ,,alchimist roza-crucian”), şi-a încredinţat trupul şi sufletul infernului şi a pecetluit cu Satan, cu preţul unui infam sacrilegiu şi al unei crime odioase, un pact care s-a păstrat în familia sa şi pe care Diana, ultimul său vlăstar, l-a moştenit. Pentru că Lucifer i-a promis că în felul acesta va putea produce aur, Philalet a consimţit să îl decapiteze pe arhiepiscopul de Canterbury, pe 25 martie 1645, oferind sângele acestui martir lui Lucifer şi încheind astfel pactul infernal.,,Pactul din 25 martie 1645, semnat între Satan şi Thomas Vaughan, strămoşul meu, a fost anulat în ziua revenirii mele la credinţa în Dumnezeu”, declară Diana în memoriile sale.,,În copilărie, atât tatăl cât şi unchiul meu m-au obligat să învăţ istoria strămoşului meu Thomas Vaughan, pentru a înţelege ceea ce părinţii mei numeau «rolul umanitar al francmasoneriei». În opinia lor, Thomas Vaughan era, împreună cu Amos Komenski (cunoscut sub numele de Comenius) şi Valentin Andreae, executorul planului lui Fauste Socin, care este veritabilul fondator al sectei masonice în perioada Reformei.
Operele lui Philalet erau, dacă nu baza educaţiei mele, cel puţin punctul de plecare pentru fiecare lecţie. Tatăl şi unchiul meu îmi ţineau adevărate discursuri, pornind de la o frază sau un cuvânt şi îmi inoculau gradat toate dogmele luciferice. Astfel, am crescut în spiritul venerării strămoşului meu, Thomas Vaughan. Tatăl meu nu era creştin prin naştere, bunicul meu fiind ateu.”
Educată de tatăl şi de unchiul ei în spiritul cultului lui Lucifer, despre care aceştia îi spuseseră că este ,,Dumnezeu cel bun”, prin opoziţie cu Adonai, Dumnezeul creştinilor, despre care aceştia o asiguraseră că este ,,Dumnezeu cel rău”, Diana era de o totală bună credinţă. Ea credea că ,,Dumnezeu cel bun”, adică Lucifer, îşi avea îngerii săi (printre ei, Asmodel era unul dintre cei mai importanţi, şi acesta i se arăta adesea în viziuni) şi, în mod asemănător, ,,Dumnezeul cel rău” al creştinilor îi avea pe ai Săi, al căror conducător teribil era Arhanghelul Mihail.
În ,,Memoriile” sale, Diana povesteşte cum într-o zi, în timp ce tatăl şi unchiul ei îi ,,făceau educaţia”, citindu-i nişte pasaje din manuscrisele lui Philalet, în care, în contextul în care se pronunţa numele ,,Bunului Dumnezeu”, se vorbea, totodată, cu respect despre Cain, ea a protestat faţă de o astfel de atitudine, întrebând de ce numele unui ucigaş apare la loc de cinste, alături de ,,Dumnezeu cel Bun”, în fragmentele citate. După un schimb de replici între tatăl şi unchiul ei, referitoare la ,,greşeala” pe care o făcuseră, de a o fi lăsat să citească Biblia, unchiul ei a intrat în birou, de unde s-a întors cu o fiolă. Diana şi-a cerut iertare pentru comentariul făcut la pasajul din Philalet, dar acesta avea o mină sobră şi nu a fost receptiv la scuzele fetei.
Cei doi au efectuat un abscons şi straniu ritual satanic. I-au spus fetei, pe un ton autoritar, să se aşeze pe un scaun, în mijlocul camerei. Apoi unchiul ei şi-a vărsat în palmă câteva picături din conţinutul fiolei, o substanţă uleioasă, relatează Diana. A început să-şi maseze urechile, nasul, buzele şi pleoapele cu acel lichid, murmurând cuvinte neinteligibile. Tatăl ei îi răspundea pe acelaşi ton, era ca un dialog între cei doi, într-o limbă necunoscută. Apoi, unchiul ei a început să facă diverse mişcări, plimbându-se în jurul Dianei şi oprindu-se câteva clipe la fiecare al şaptelea pas pe care îl făcea. În acelaşi timp, tatăl ei s-a învârtit în jurul propriei axe de trei ori. Acest scenariu a durat câteva minute.,,Mai târziu am înţeles că acesta era un ritual satanic,” a declarat Diana. ,,Exorcistul pe dos” a efectuat în cerc de 11 ori şapte paşi, iar asistentul său s-a învârtit în jurul lui de trei ori, în 11 reprize. La final, unchiul Dianei s-a întins pe podea, apropiindu-şi buzele uleioase de vârful piciorului ei drept. Apoi a suflat foarte puternic, reîncepând apoi incantaţiile satanice, nedesluşite, din care se înţelegeau, totuşi, din când în când, cuvintele ,,Raphael” şi ,,Asmodel”. Între timp, tatăl ei ieşise din cameră. Când s-a întors, ţinea în braţe o găină neagră, vie. Cei doi satanişti i-au spus copilei să deschidă gura. Găina se zbătea, dar tatăl şi unchiul ei o ţineau strâns, forţând-o să deschidă ciocul şi apropiind-o de gura Dianei, astfel încât ciocul găinii intra un pic în gura copilei. Unchiul ei şi-a trecut mâna cu care turnase substanţa uleioasă prin părul Dianei, apoi a început să îi atingă nările, pleoapele, urechile, murmurând din nou cuvinte neinteligibile. Apoi, amândoi au scos un strigăt înfiorător şi au sugrumat găina. ,,Glorie lui Dumnezeu!”, a strigat unchiul Dianei. ,,Copila este eliberată!”. Ceea ce tocmai realizaseră era un aşa-zis ,,ritual de exorcizare” a Dianei pe care o considerau ,,posedată” de ,,demonul” Raphael. Mai târziu, Diana va înţelege că a fost supusă unui ritual satanic şi că fusese educată într-o anti-credinţă religioasă, care inversa valorile spirituale şi întorcea pe dos adevărul divin. ,,Dumnezeul” la care se refereau tatăl şi unchiul ei nu era nimeni altul decât Necuratul. În perioada copilăriei, ca orice copil, Diana a crezut tot ceea ce tatăl ei satanist i-a inoculat.
Cu întregul şi neştiutorul său entuziasm tineresc, Diana îl adora pe Lucifer, fără să bănuiască înşelarea la care era supusă. Având o inteligenţă remarcabilă şi fiind ,,bine educată”, Diana s-a consacrat total lui Lucifer şi ,,misiunii” de răspândire a cultului aceluia pe care ea, de bună credinţă, îl considera a fi Dumnezeu. Datorită unei receptivităţi speciale faţă de lumile subtile, din păcate orientată înspre zonele infernale, era capabilă să-l vadă cu ochii spiritului pe Lucifer. Acesta i se arăta de fiecare dată sub o formă înşelătoare de ,,înger de lumină”, astfel că ea, neavând niciun alt reper, nu şi-a putut de seama de adevăr.
Diana Vaughan este aleasă „Mare Preoteasă” a lui Lucifer, printr-un ritual satanic
La vârsta de 19 ani, Diana a intrat oficial în francmasoneria de adopţie. Ea a parcurs etapele foarte rapid, pe 15 martie 1883 devenind ucenic, pe 20 decembrie companion, iar pe 1 mai 1884 maestră. Pe 28 octombrie 1884, la vârsta de 20 de ani, având şi sprijinul Marelui Maestru Albert Pike, Diana Vaughan a fost iniţiată în gradele superioare, declarând astfel război lui Adonai, Dumnezeul creştinilor, pe care îl ura foarte mult, considerându-l responsabil de moartea tatălui ei. I se spusese că Dumnezeu şi Arhanghelul Mihail se răzbunaseră, provocând decesul tatălui său, iar ea crezuse şi îşi îndreptase întreaga ură spre „Dumnezeul cel rău”.
În 1885, Diana a fost adusă la Paris, cu scopul de a deveni „Maestră Templieră” în loja Triunghiul Saint Jacques. Deşi a depus un „jurământ de credinţă” lui Lucifer, „iniţierea” nu s-a finalizat, datorită faptului că Diana a refuzat să realizeze o etapă din ritualul satanic şi anume profanarea ostiei sau trupului lui Hristos, despre care i se spusese că există în pâinea oferită la împărtăşanie (ea notează şi adresa la care se afla la acea dată, imobilul în care se desfăşurau regulat astfel de ritualuri satanice: strada Croix-Nivert, nr. 154, situată în Vaugirard, arondismentul 15). Motivul pentru care ea a refuzat la acel moment profanarea euharistiei a fost acela că ea nu credea că trupul lui Hristos se află în ostia pe care preoţii catolici o oferă în cursul liturghiei. În conformitate cu educaţia primită, Diana făcea distincţie între Lucifer şi Satan, astfel: era o adoratoare înfocată a lui Lucifer, dar lupta cu înverşunare împotriva lui Satan. În consecinţă, refuzul ei de a realiza ritualul satanic pe care i-l solicitau francmasonii din Paris, pe lângă faptul că nu i-a adus confirmarea în gradul de „maestru templier”, a dus şi la un conflict între loja Saint Jacques şi loja fondată de tatăl său la Louisville, aceasta din urmă recunoscându-i Dianei gradul pe care masoneria pariziană i-l refuzase. Conform memoriilor Dianei, acest conflict va dura până în 1889, când pe data de 8 aprilie, prin decretul emis de Albert Pike, „Suveranul Pontif” al înaltei francmasonerii luciferice, a fost confirmat faptul că, după primirea „omagiului” Dianei în cadrul ritualic, Lucifer însuşi s-a pronunţat în favoarea ei, numind-o mare preoteasă. „Membrii Marelui Colegiu Serenissim m-au invitat mai întâi la Charleston, unde am sosit joi pe 4 aprilie 1885”, relatează Diana. „Mi s-a spus că Lucifer se arăta la Sanctum Regnum („Templul” satanic), în fiecare vineri, la ora 3, dând instrucţiuni celor 11 conducători ai lojii, adică Suveranului Pontif al Supremului Directorat Dogmatic şi celor 10 Emeriţi, membri pe viaţă ai Marelui Colegiu Serenissim. Deşi nu participa chiar la toate întrunirile de acest gen, Albert Pike a fost prezent la cea din data de 5 aprilie”. Diana nu a fost convocată, întrucât nimeni nu putea să asiste, în afara celor 11. Ulterior, i s-a spus de către unul din „emeriţi” că Lucifer a ordonat să-i fie prezentată în cadrul unui ritual ce urma să aibă loc peste trei zile. În acest răstimp, i s-a solicitat, de către trezorierul lojii, să facă o aşa-zisă „donaţie” pentru cauza masoneriei, constând în obiecte din metal preţios. Ascultătoare şi emoţionată, Diana şi-a „donat” toate bijuteriile pe care le avea.
Ritualul în cauză a avut loc pe data de 8 aprilie 1885. Diana a fost dusă la Sanctum Regnum, „templul” satanic în care se desfăşurau ritualurile satanice ale înaltei francmasonerii. Ea relatează că acest „templu” avea în centru statuia lui Baphomet, foarte hidoasă, dezgustătoare. Statuia i-a provocat o impresie foarte neplăcută, deşi membrii lojii s-au străduit să îi explice de ce „Bunul Dumnezeu” avea o înfăţişare atât de cumplită. După ce au fost rostite invocaţiile satanice, Diana a fost lăsată singură în încăpere, Albert Pike spunându-i să privească fix statuia lui Baphomet. Ea a trăit atunci o stare de comuniune cu sfera de forţă infernală a lui Lucifer, pe care ea o credea o manifestare a „Dumnezeului cel Bun”. „Nu vedeam nimic în jurul meu, doar flăcări, care mă înconjurau fără să îmi ardă hainele. Mă gândeam cu bucurie că eram în flăcările divine. Şi toată inima mea bătea pentru Lucifer,” a mărturisit ea arătând în „Memoriile” sale modul în care gândea ea atunci, în inocenţa ei. Ea descria acolo cum s-a manifestat un fulger, de şase ori, cu tunete puternice.
A simţit apoi cinci răsuflări pe faţa ei şi i s-au arătat cinci spirite cu înfăţişare radioasă, care pluteau în locul unde în mod normal se afla statuia lui Baphomet, care în viziunea ei dispăruse. Apoi, a auzit încă un tunet, mai înfricoşător decât celelalte. Instantaneu, l-a văzut pe Lucifer în faţa ei, stând pe un tron de diamante. Acesta i s-a arătat sub o înfăţişare strălucitoare. Diana, fericită, a vrut să se arunce la picioarele lui. El a împiedicat-o însă, spunându-i cu viclenie ascunsă că el nu umileşte fiinţele pe care le iubeşte. Apoi, i-a mai spus că ea este aleasa lui şi că el o inspiră mereu, pentru că are mari planuri pentru ea. Ea l-a întrebat atunci dacă prezenţa Domnului în ostia de la Taina Euharistiei este reală, iar Lucifer a negat. Iată ce cumplită înşelătorie diavolească: pe de o parte Lucifer îi inspiră pe adepţii săi să profaneze în cadrul unor ritualuri satanice pâinea de la împărtăşanie, pentru a angrena influenţe malefice (tocmai pentru că ştie prea bine că pâinea de la împărtăşanie este trupul Domnului nostru Iisus Hristos), iar pe de altă parte, tot el neagă prezenţa lui Dumnezeu în Taina Împărtăşaniei (atunci când vrea să înşele pe cei pe care vrea să-i piardă)!Vorbindu-i despre faptul că în Creaţie există cele două principii, al Binelui şi al Răului, Lucifer i s-a prezentat cu viclenie ca fiind exponentul Binelui, spunându-i cu abilitate despre Euharistie că este doar un simbol al unei religii complet greşite şi că va veni vremea când „adevărata” religie va triumfa. „Ai răbdare Diana, tu eşti preferata mea. Te numesc marea mea preoteasă şi nimeni nu are voie să ridice măcar vocea în faţa interpretărilor pe care Tu, inspirată de mine, le dai dogmei.” Auzind aceste cuvinte, cu candoarea ei copilărească, Diana s-a bucurat foarte tare, fiind foarte mândră de onoarea care i se făcea. S-a uitat în jur şi a constatat, surprinsă, că între timp intraseră şi cei 11 „emeriţi”, împreună cu Albert Pike. Lucifer i s-a adresat acestuia folosind cuvintele „Vicarul meu, apropie-te!”, iar apoi, cu un ton poruncitor, le-a spus celorlalţi: „Ascultaţi cu atenţie!”. Albert Pike a făcut doi paşi înainte, iar ceilalţi s-au plecat cu adânc respect. „Vă vorbesc eu, Dumnezeu cel prea-înalt, Această copilă este aleasa mea, o consacru ca marea mea preoteasă. Eu o voi inspira şi ea îmi va manifesta voinţa. L-am desemnat pe Asmodel să o vegheze. Toţi trebuie să-i arătaţi un profund respect.”
„În acest moment, flăcările au început să crească în jurul meu, am simţit din nou pământul sub picioare, dar încă nu percepeam pereţii încăperii”, relatează Diana. „Lucifer, Albert Pike, cei 10 membri ai Colegiului Serenissim şi cu mine ne aflam cu toţii în mijlocul focului, care nu semăna deloc cu un incendiu, era un foc care nu ardea deloc şi avea flăcări de culoare verde, foarte vii şi mari.” Deodată, Diana a simţit că nu se mai poate ţine pe picioare. I se părea că se scufundă, coboară, în vreme ce ceilalţi nu. „Bunul Dumnezeu” nu mai era pe tronul lui cu diamante şi cobora împreună cu ea. Diana avea o senzaţie de plutire, încât a închis ochii, abandonându-se stării. Dar unde coborau oare învăluiţi în flăcări? La un moment dat, ea a simţit că păşeşte pe o pajişte înflorită, într-un loc minunat, cu vegetaţie luxuriantă, iar Lucifer, care era alături de ea şi pe care îl vedea de o frumuseţe şi mai mare ca înainte, i-a spus: „Fiica mea preaiubită, vreau să-ţi dau un semn de preţuire şi să-ţi demonstrez atotputernicia mea. Vreau să vezi, prin mijlocirea a două viziuni, cât este de abominabil Adonai (Dumnezeul creştinilor) şi te vei convinge singură de inferioritatea Sa.”
Diana, cu totul înşelată, i-a răspuns: „Stăpân adorat, nimic nu ar putea să crească mai mult credinţa mea. Ştiu că eşti Dumnezeul Suprem, Cel Preaînalt şi că odiosul tău potrivnic va fi învins.” În acel moment, un întreg nor de demoni de foc şi-a făcut apariţia, avându-l în frunte pe Asmodel, aşa-zisul ei logodnic. Acesta a îngenuncheat în faţa lui Lucifer, pentru a-i primi poruncile. „Te-am adus în vecinătatea Edenului, s-a adresat Lucifer Dianei. Paradisul terestru, unde au trăit Adam şi Eva, este acolo, vezi?”, a spus el, arătând undeva la orizont. „Niciun om nu are voie să pătrundă, fiindcă este păzit de îngerii lui Adonai. Asmodel îi va învinge de faţă cu tine şi vei putea astfel să ajungi în Paradis.” După aceste cuvinte, Lucifer a dispărut. Diana descrie cum Asmodel s-a ridicat şi s-a apropiat cu respect de ea, spunându-i că o să asiste la lupta celor 14 legiuni de câte 6666 îngeri strălucitori de lumină cu îngerii întunericului. Ea şi-a exprimat regretul de a nu putea participa cu trupul ei greoi la luptă. Atunci, Asmodel a desenat prin aer cu sabia lui de foc trei cercuri, apoi un triunghi care le conţinea. Acest semn a rămas plutind înflăcărat prin aer. În clipa aceea, cei 14 şefi de legiuni au strigat cu formidabilă putere, într-un glas: „Belzebut! Belzebut! Belzebut!”. Un imens semn, tot de foc, a apărut atunci în aer, un semn familiar Dianei, pe care îl mai văzuse la tatăl său, în cadrul unor ritualuri palladiste, luciferice. Belzebut, vice-regele cerurilor infernale, şi-a făcut auzită vocea: „Ce doreşti, Asmodel?” Acesta i-a spus: „Spiritualizează-mi logodnica, pentru că vrea să lupte!”. Diana descrie că a văzut cum cele două semne de foc s-au contopit în aer, formând o sferă de foc care i-a pătruns în fiinţă prin cap şi îndată nu s-a mai simţit aceeaşi, ci era plină de viaţă, iar corpul ei era spectral, aerian, fluidic. Nu mai avea nici greutate, nici volum. Putea să se mărească sau să se micşoreze la voinţă şi se simţea ca un foc viu, încărcat cu electricitate.
„Am fost transformată în demon”, spune ea. De fapt, ea a căzut victimă unei iluzii astrale, create prin mijloace demoniace, având viziunea unui aşa-zis Eden înconjurat de „îngerii răi” ai lui Adonai, pe care Diana îi vedea ca pe nişte creaturi înspăimântătoare şi respingătoare, cu feţele galbene sau verzi, cu corpul contorsionat, cu cozi de reptile şi cu urechi mari şi ascuţite, adică exact invers faţă de descrierea lor cunoscută în credinţa creştină. „Îngerii de lumină” ai lui Lucifer au început o bătălie finalizată cu o falsă victorie a demonilor. Diana a fost „transportată” în „Eden”, care îi apărea ca o grădină extraordinar de frumoasă, cu vieţuitoare încântătoare. Leii se jucau cu graţioasele căprioare şi toate erau în deplină armonie.
Asmodel i-a arătat tufişul în care, conform cu legenda palladistă, luciferică, Dumnezeul cel bun i-a apărut Evei, al cărei prim născut, Cain, nu era fiul lui Adam. Asmodel i-a reamintit toate dogmele halucinante ale ritului luciferic şi a spus că doar răutatea lui Adonai face ca Edenul să fie păzit de îngerii lui cei răi şi că paradisul terestru a fost salvat de la potopul lui Adonai printr-o minune a lui Lucifer… După scurta vizită în lumile infernale, pe care ea le-a văzut ca fiind paradisiace, prin această înşelare diavolească, Diana a fost adusă înapoi în „templul” satanic în spinarea unui vultur fermecat, unde s-a trezit dintr-o dată că vede pereţii încăperii din Sanctum Regnum, în care se afla statuia lui Baphomet, revenind la conştiinţa normală a stării de veghe. „Îmi este clar acum că la Charleston am fost posedată în cel mai înalt grad de Lucifer, care a creat pentru mine iluzii de natură să întărească minciuna în care fusesem educată să-mi duc viaţa”, a notat ulterior Diana în „Memoriile” sale. „Treptat, am început însă să văd adevărul şi să înţeleg că Lucifer e tot una cu Satan”, mai notează ea tot în „Memorii”. Mai cu seamă ea a realizat că nu stătea în puterea diavolilor să refacă Edenul, să înfrângă îngerii lui Dumnezeu sau să îi transforme în fiinţe hidoase. Ea completează apoi că toţi cei care, venind la Charleston, erau admişi la „misterele” din Sanctum Regnum ca Magi Aleşi sau Maestre Templiere aşa cum cerea „Dumnezeu cel bun” (în realitate, Lucifer) să fie numiţi, sunt înşelaţi exact aşa cum fusese înşelată la rândul ei, dobândind în realitate, prin ritualurile realizate, acces la supranaturalul infernal, la starea de forţă a lui Lucifer. Aşa cum există sanctuare creştine privilegiate, unde minunile lui Dumnezeu se manifestă frecvent, tot aşa Sanctum Regnum avea „înaltul” privilegiu al infernului, iar prestidigitaţiile şi înşelările diavoleşti se multiplicau an de an.
Acolo, palladistul (lucifericul, satanistul) fanatic intră în comuniune directă cu Satan în persoană. Celor care ajung să cadă în eroarea de a crede că demonii sunt îngeri de lumină şi li se roagă cu intensitate, aceşti demoni li se arată şi chiar îi poartă în adevărate aventuri malefice, care pot părea la o primă impresie minunate, prin supranaturalul lor. În ceea ce o priveşte pe Diana, ea fusese educată de mică în credinţa că există o divinitate dublă, două principii eterne, contrare care se războiesc fără încetare, astfel că doar o minune a graţiei dumnezeieşti o putea salva. După ce îl văzuse pe Lucifer în splendoarea şi strălucirea cea mai măreaţă, după ce ajunsese să fie „protejată” de demoni cu înfăţişare binevoitoare, care păreau să sfideze toate legile naturii, după ce asistase la presupuse lupte în care „îngerii de foc” învingeau „îngerii răi”, cum ar fi putut ea să mai realizeze că de fapt, pentru a o menţine în ghearele lor, demonii se împărţiseră în două tabere, unii luând în mod înşelător o înfăţişare de îngeri de lumină, în vreme ce alţii se arătau întocmai cum erau în realitate, înscenând cu toţii o teribilă bătălie în care, vezi Doamne, „îngerii cei buni” ai lui Lucifer învingeau „îngerii cei răi” ai lui Adonai? Datorită încrederii ei în aceste forţe infernale, văzul duhovnicesc, spiritual îi fusese înşelat şi, în plus, trăise acea stare de zbor, care o marcase foarte mult.Experienţa dezvăluită de Diana îi poate cutremura chiar şi pe cei mai sceptici, dar cât de cât deschişi să afle adevărul, ajutându-i să înţeleagă că Raiul şi Iadul, precum şi îngerii lui Dumnezeu şi diavolii lui Satan sunt mai mult decât reale şi că lumea nu se reduce la trup şi la lumea fizică, aşa cum vor slugile lui Satana să ne convingă în acest veac al necredinţei, prin teoriile evoluţioniste şi darwiniste, care predomină în şcoli şi facultăţi. Citiţi continuarea acestui articol: Cazul Dianei Vaughan, fostă «Mare Preoteasă» a lui Lucifer (II)
Pe mulţi i-a surprins primirea, la cel mai înalt nivel, de către cancelarul german Angela Merkel la Reichstag, cu salutul gărzii de onoare, a premierului român Victor Ponta. Satisfacţia lui Victor Ponta la televiziunile de ştiri din România i se putea vedea pe faţă. Plesnea de mândrie. Ani de zile ni s-a arătat o imagine la televizor cu cancelarul german Angela Merkel întorcând spatele preşedintelui Traian Băsescu. Oare ce s-a întâmplat între timp că cel mai puternic premier din Europa îl primeşte pe Victor Ponta cu gardă de onoare? Angela Merkel care e doamna de fier a Europei şi copia feminină a lui Adolf Hitler şi-a întors faţa la autorităţile de la Bucureşti. Băsescu a refuzat înseamnă să le ofere ceva nemţilor, iar Ponta le-a dat cu vârf şi îndesat. O parte din răspuns l-a oferit astăzi presei, marele economist român din Elveţia, unul dintre colaboratorii NapocaNews, profesorul Radu Golban. Guvernul Ponta a făcut cadou Germaniei mai multe proprietăţi confiscate în 1944 de către Regele Mihai, Grupului Etnic German de la acea vreme. Aceste propreităţi valorează 18 miliarde de euro, potrivit evaluării acestuia. “Cadoul lui Victor Ponta pentru Angela Mekel a fost restituirea proprietăţii confiscate în 1944, ale Grupului Etnc German. [...] În 1944, România a semnat o convenţie de armistiţiu cu Aliaţii, care conţinea 66 de legi. Între cele 66 de legi a fost şi legea care a interzis mişcările fasciste, dar şi Grupul Etnic German, ai cărui membri au făcut parte voluntar din trupele SS. Averile grupului etnic german au fost confiscate în mod legal, şi nu de către români sau comunişti, ci în baza unui armistiţiu internaţional”, a declarat Radu Golban. În opinia lui Golban vizita de astăzi a lui Ponta la Berlin a reprezentat cadoul Angelei Merkel pentru proprietăţile retrocedate Germaniei de guvernul USL. Printr-o sentinţă dată de Tribunalul din Sibiu, Forumul Germanilor s-a constituit drept urmaşul legal al Grupului Etnic German.
În fond Angela Merkel a făcut gestul de bunăvoinţă pentru cedările imobiliare ale guvernului român, care prin aceste retrocedări încalcă prevederile Conferinţei de Pace de la Paris din 1946, ce prevedea confiscarea bunurilor germanilor nazişti de către statele câştigătoare. La 15 martie 1941, Grupul Etnic German a preluat ziarul Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt din Sibiu, i-a schimbat denumirea în Suedostdeutsche Tageszeitung (Ziarul german de sud-est) și l-a folosit ca oficios până la 11 septembrie 1944, când a apărut ultimul număr. Era copia fidelă a Völkischer Beobachter al NSDAP de la Berlin. Grupul Etnic German și-a câștigat un statut de autonomie în cadrul statului român, fiind condus de către Volksgruppenführer Andreas Schmidt, ginere al Brigadeführer-ului SS Gottlob Berger, șeful Oficiului Central pentru Cetățenii Etnici Germani (Volksdeutsche Mittelstelle). Pentru a marca ruperea netă de tradițiile vechii organizații de conducere a grupului etnic german, Schmidt a mutat sediul noii organizații de la Sibiu la Brașov, unde se afla și sediul Consulului general al Germaniei, SS-Oberführer Wilhelm Rodde. Wilhelm Fabricius, ministrul Germaniei în România, având, prin urmare, imunitate diplomatică, a avut o mare influență asupra activității Grupului Etnic German. Cetățenii germani ai țării România, înmănunchiați în Grupul Etnic German, constituiau o corporație de drept public, pusă sub protecția Germaniei Mari de care era direct dependent. Învățământul în limba germană a minorității germane din Transilvania era organizat, în mod tradițional, de Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România. La 2 iulie 1942 Consistoriul Regnicular al Bisericii Evanghelice C.A. a fost obligat să predea tot învățământul de limbă germană Grupului Etnic German din România. În decursul timpului Grupul a devenit un ansamblu de instituții ce se ocupu cu promovarea și îmbunătățirea culturii și învățământului german pe teritoriul României. Grupul Etnic German a preluat toate revistele și ziarele în limba germană, transformându-le în organe naziste. A mai preluat și teatrul german de la Sibiu, cât și diferite instituții de cultură și știință germană din Ardeal și Banat. Grupul Etnic German a preluat întreaga rețea de școli germane, ceea ce a dus la propaganda totală a învățământului hitlerist în limba germană. Grupul a dus o politică de integrare a întregii populații germane în politica și în acțiunile sale. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial Grupul etnic german s-a pronunțat pentru crearea unui nou stat, denumit Donauland („Țara Dunării”), din care urmau să facă parte Transilvania și Banatul. Dar după actul de la 23 August 1944, când România a întors armele împotriva lui Adolf Hitler soarta germanilor şi a averilor lor a fost pecetluită. Prin Decretul–Lege numărul 1.836 din 7 octombrie 1944, articolul 1, s-a abrogat Legea 830 din 21 noiembrie 1940 pentru constituirea Grupului Etnic German din România.Ca urmare, Grupul Etnic German a fost desființat, iar toate bunurile proprietate a Grupului Etnic German au trecut în proprietatea Statului Român, conform wikipedia.ro.Influenţa Grupului Etnic german era uriaşă în Germania, elita militară a Waffen SS era format din ofiţeri saşi din Transilvania. În cererea sa de armistițiu de la 25 august 1944 către aliați, prin ambasadorul său la Ankara, Alexandru Crețianu, Guvernul român al lui Constantin Sănătescu a propus «completa expulzare a germanilor de pe teritoriul României». Ca măsură pregătitoare, Ministerul de interne ar putea să înregistreze pe toți germanii civili care au împlinit 16 ani, atât bărbați cât și femei, și în realitate atât cetățenii străini, cât și persoanele care făceau parte din «Grupul Etnic German», prin urmare germanii (Ministerul de interne, decretul 12.500; 27 august 1944). Ministrul de externe Grigore Niculescu-Buzești își dăduse consimțământul aliaților prin delegația română, care va semna armistițiul (încheiat la 12.9.1944), aflându-se la Moscova, măsură care a premers acțiunii de deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică. Act refuzat de Stalin, care a permis ca majoritatea germanilor să rămână în România.
Primirea lui Victor Ponta de cancelarul german va costa România pierderea unor proprietăţi imobiliare către etnicii saşi şi urmaşii acestora refugiaţi în Germania. România va trebui să retrocedeze germanilor şi inclusiv Germaniei centrele istorice ale oraşelor săseşti, cartiere întregi de clădiri, hoteluri şi fabrici din Braşov, Sibiu, Sighişoara, Bistriţa, Mediaş, Timişoara, Sebeş etc. Inclusiv cetatea Rupea va fi returnată germanilor, un important obiectiv turistic. Pe lângă acestea se adaugă retrocedarea a zeci de mii de hectare teren arabil şi păduri care au aparţinut Grupului Etnic German
Promenada lui Victor Ponta cu Angela Merkel în faţa Reichstagului va costa enorm statul şi poporul român. Germania se dovedeşte o mare putere care nu ţine cont de prevederile Conferinţei de Pace de la Paris din 1946 şi îşi urmăreşte cu obstinaţie peste timp interesele economice şi politice din vremea Celui De-al Treilea Reich. Germania va deveni proprietară peste 30 % din Transilvania recuperând bunurile Grupului Etnic German şi restaurând parţial Donauland-ul.
Cine se mai indoia ca Sergiu Nicolaescu a fost mai mult decat un regizor de film, aici poate sa se dumireasca
Facem cunoscută românilor, şi mai ales veteranilor şi rezerviştilor militari, familiilor acestora, tuturor celor ce îşi amintesc de transmisiile TVR din decembrie 1989-iunie 1990, drama colonelului Ion Nicolescu, chemat de ..regizorul Revoluţiei Sergiu Nicolaescu" să apere ,,Revoluţia", în fapt manipulat şi păcălit prin studiourile Buftea, ulterior sancţionat, cercetat, pedepsit şi închis de către secretomanii evenimentelor de atunci.
Mărturisirea este detaliată, sinceră, bazată pe argumente şi martori şi este destinată doar celor ce vor să afle mai multe adevăruri înainte de a se deschide cuferele cu secretele celor ce au manipulat mulţimile cu poveşti despre,, terorişti, contrarevoluţionari, duşmani ai poporului."
Pentru militari este extrem de importană mărturia col. Nicolescu, întrucât oricare dintre ei ar fi putut avea soarta acestuia. Citind-o veţi afla nu numai informaţii despre secretele ,,revoluţie", dar şi noi faţete despre talentele ,,regizorale" ale regizorului incinerat cu ceva timp în urmă, dovedite nu în filme ci pe terenul împuşcăturilor şi crimelor reale din Capital acelor ani, veţi înţelege de ce ,,făcătorii Revoluţiei" ţin ascunse evenimentele, de ce Comisia Senatorială condusă de acelaşi regizor Nicolaescu nu a descoperit ceea ce nu trebuia descoperit.
Citirea Mărturisirii va lua ceva timp, dar câştigul va fi important la sfârşit.
Personal l-am cunoscut foarte bine, pe col. Nicolescu, care se dovedea încă din Academia Militară, unde am fost colegi, a fi un mare comandant militar, foarte bun luptător, pentru care faptele înaintaşilor, patriotismul, demnitatea şi onoarea militară îi erau călăuză în viaţă şi în carieră. ,,Exploatarea" informativă a implicării sale într-o cheltuială de protocol pentru a fi înlăturat şi a i se închide gura putea fi folosită împotriva oricărui comandant, Care comandant nu solicita ajutorul subordonaţilor pentru a face faţă protocoalelor ce se cereau şi se cer şi azi,!?
Azi putem face cunoscute extazul şi agonia pe care le-a trăit în ,,regia" lui sergiu Nicolaescu şi a celorlalţi ,,făcători" ai revoluţiei menţionaţi de el. Ca veterani şi rezervişti militari trebuie să îi fim alături şi să îl sprijinim.
Mărturisirea
colonelului (r) Ion Nicolescu, comandantul Brigăzii 7 Mc. Ploieşti, ,,Marea Unitate de Elită a a ARMATEI ROMÂNE" simbol ŞI VICTIMĂ a ,,criminalilor Revoluţiei din decembrie 1989"
Sînt colonelul în rezervã Ion Nicolescu, fost comandant al Brigãzii 7 Mecanizate ,,Grivita", cu sediul în Ploiesti. Am fost comandant timp de 10 ani, din octombrie 1987 si pînã în februarie 1997, cînd, în urma unor aspecte pe care am sã vi le relatez, mi-am înaintat demisia. Efectiv, evenimentele la care am participat, si faima mea de comandant, prezentatã intens în mass-media, ,,au deranjat" multi generali, printre care si pe seful meu direct, generalul Mihai Palaghia. La mijloc au existat si cîteva ,,indicatii" din partea guvernãrii de atunci, cea tãrãnistã. Generalul Palaghia a ,,instrumentat" cum ,,trebuie" o gresealã a mea, a dat amploarea care i s-a ordonat si, ca urmare a propunerilor fãcute, am fost destituit din functie. Am încãlcat, în decembrie 1996, principiile actului de comandã, în sensul cã, neavînd alte posibilitãti si alte surse, am aprobat sefului de cabinet sã ia de la doi soldati suma de 220 de dolari, sumã folositã la protocolul organizat cu ocazia vizitei unei delegatii militare strãine. Fiind comandantul unei "Mari Unitãti de elitã a Armatei Române" (asa s-a afirmat în mass-media), reprezentativã ca pregãtire, în perioada 1990-1997 am fost vizitat la ordin de aproximativ 26 de delegatii militare strãine, multe dintre ele fiind conduse de ministri ai Apãrãrii statelor respective. Datoritã activitãtii mele si evenimentelor la care am participat am fost considerat (si stiu din diverse surse, cum ar fi sefi ai unor Servicii Secrete) ,,comandant în anturajul presedintelui Iliescu", iar Brigada pe care o comandam - "bomba PDSR", eu fiind de mult timp vînat. Comandantii mei au dat conotatia ,,ordonatã" faptei mele si, ca urmare, scopul propus a fost atins. Ministrul Apãrãrii de atunci, Babiuc, m-a destituit, destituire prezentatã în presã si la televizor cu ,,surle si tobe". În 1997, la Parchetul Militar Ploiesti s-a instrumentat un dosar ,,fabricat", cu fapta comisã de mine. Am fost acuzat de luare de mitã. Timp de 7 ani, împotriva mea nu a început urmãrirea penalã, dosarul fiind clasat si pus bine, ,,la nevoie". Ce s-a întîmplat veti vedea în continuare. Un comandant ca mine a fost îngropat de societate, mai precis de oameni rãi. Viata mea si a familiei mele este o dramã generatã de sãrãcie. Eu încã mai pot face multe pentru tarã si armatã. Si actuala conducere a MApN m-a invidiat pentru ce am realizat. În 1991, ei erau maiori, eu eram colonel. Dar, sã vã raportez în continuare. EU n-am fost comandant în ,,anturajul" nimãnui, dar evenimentele la care am participat si ,,cum" am participat au fãcut sã se înteleagã clar cã am fost în slujba si în folosul anturajului mentionat mai sus. În 22 decembrie 1989, am fost primul comandant din Armata Românã chemat prin intermediul Televiziunii în Capitalã, pentru a participa la apãrarea Revolutiei române. Aprecierile din mass-media si ale unor persoane care au fost pînã în 2004 în functii foarte înalte, au arãtat cã mi-am adus o contributie decisivã la salvarea Televiziunii si victoria Revolutiei în Capitalã. De ce am fost eu primul comandant, veti întelege clar din cele prezentate mai jos. Unitatea pe care o comandam avea sediul în Ploiesti. Mai operativã si eficientã era chemarea unor unitãti din Bucuresti. Am înteles, cu durere, încã din decembrie 1989, cã, de fapt, am fost ,,instrumentul" (aproape) principal al unui grup de complotisti, al unor oameni care au mîinile pãtate de sînge, de sîngele acelora care au crezut în adevãrata Revolutie, ca si mine, de altfel. Unul dintre cei pãtati de sînge este chiar cel care a fost în fruntea Statului Român,. Reamintesc si o parte din acei ,,revolutionari", cum erau autointitulati, dar care, de fapt, au fost niste mizerabili complotisti, criminali, care nu au fãcut ce au ,,fãcut" pentru binele Poporului Român, ci mînati din interese proprii (pioni importanti în acele evenimente), Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Mazilu, Petre Roman, Cazimir Ionescu, generalii Militaru, Vasile Ionel, Keller, Ciubãncan, Urdãreanu si altii. Multumesc lui Dumnezeu cã ordinul primit în noaptea de 22 decembrie '89, acela de a pleca la Otopeni si a pune ordine acolo, m-a scãpat de manipularea directã a autorilor loviturii de stat din România în decembrie '89, asasini ai tuturor celor care îsi dorm somnul de veci în cimitirele din tarã pentru ,,sfînta si dreapta cauzã a Revolutiei". Considerîndu-i, ca sã spun asa, ,,datori" la mine pe Sergiu Nicolaescu si pe Ion Iliescu am insistat de mult, din anul 2000, si cu mai multã vehementã din decembrie 2002-ianuarie 2003, pe lîngã primul sã fiu încadrat pe o perioadã scurtã de timp, din nou, în Armatã, pentru cã eu nu beneficiez de pensie militarã din anul 1997. Am ajuns la niste discutii, în final foarte ,,dure", cu dl. Sergiu Nicolaescu. În urma unei asemenea discutii i-am comunicat cã, dacã mã mai poartã mult pe drumuri cu promisiuni, sã nu uite cã eu sînt unul dintre cei care stiu adevãrul despre decembrie 1989 si cã va iesi un mare scandal. Chiar îngrijorat (l-am simtit, din voce), nervos, mi-a spus în decembrie 2002 cã va lua de la presedintele Iliescu aprobare pentru reactivarea mea. La sfîrsitul lui decembrie 2002 mi-a comunicat, dupã o discutie foarte durã, cã a obtinut aprobarea presedintelui pentru reactivarea mea si cã dl. ministru Ioan Mircea Pascu cunoaste problema. A rãmas ca dupã sãrbãtori sã mergem împreunã la Ministerul Apãrãrii pentru încadrarea mea. În perioada 15 ianuarie-20 ianuarie 2003, vãzînd cã mã amînã iar, i-am spus cã "am sã vin la dvs. si am sã vã aduc la cunostintã niste lucruri deosebit de grave". Sergiu Nicolaescu a înteles exact ce am vrut sã spun. Mi-a comunicat dupã douã zile sã mã prezint la dînsul la Senat, pentru rezolvarea situatiei mele. Exact în dimineata zilei de 27 ianuarie 2003, doi politisti au venit acasã la mine, cu mandat de aducere, m-au însotit la PNA, Sectia Militarã, unde la ora 12,00 mi s-a adus la cunostintã cã sînt arestat pentru luare de mitã (între timp au mai ,,fabricat" si alte probe), dupã 7 ani de la acea faptã comisã de mine pentru a acoperi, efectiv din orgoliu, sãrãcia Armatei Române. În acea datã de 27 ianuarie 2003, împotriva mea a început urmãrirea penalã. Pe dosarul meu din 1997 scria, pe un biletel: ,,solutionati de urgentã". Am fost arestat ,,preventiv" si la ,,urgentã", dupã. 7 ani. Cazul meu de coruptie era deosebit de grav, trebuia solutionat urgent! A doua zi, sunat fiind de sotia mea si întrebat de ce am fost arestat, dl. Sergiu Nicolaescu a rãspuns cu multã satisfactie în felul urmãtor: "Gura bate fundul". Din ianuarie 2003 si pînã în martie 2004 am fost tinut în stare de arest preventiv, procesul meu desfãsurîndu-se cu o încetinealã ,,ordonatã". Practic, din martie 2003 si pînã în martie 2004, a stat pe loc. Nu condamn Justitia, desi ar trebui ca Justitia sã nu execute ordine. Condamn pe acei criminali care m-au adus aici, pentru cã am devenit incomod pentru ei. Nu le mai eram o unealtã, o fortã folositoare. Gura mea trebuie închisã dupã gratii. Condamn pe presedintele Iliescu, pe Talpes, pe gen. Naghi, Dan Iosif si Serviciile Secrete cã m-au tinut 2 ani în penitenciar. Din ianuarie 2003 si pînã în martie 2004 mi se prelungea cu ,,discernãmînt" si perseverentã mandatul cu cîte 30 de zile de cãtre ,,dreapta Justitie Militarã", pe motiv cã sînt pericol social si cã as împiedica bunul mers al cercetãrii judecãtoresti. Dupã decembrie 1989 am participat, chemat fiind, la toate evenimentele postdecembriste, evenimente ,,negre" pentru tara noastrã, care ne-au pus într-o luminã nefavorabilã pe plan international. Am fost convins cã particip si am participat cu tot profesionalismul meu la instaurarea ordinii de drept în aceastã tarã. Atunci, pe loc, am realizat iar, cu indignare, cã sînt din nou folosit ca un instrument tare pentru niste interese personale. Ale cui? Ale acelora care m-au chemat în ,,baia de sînge" din decembrie 1989. Ale oamenilor avizi de putere. Mentionez cã, pe 13 iunie '90, am fost chemat din ordin expres al lui Iliescu: ,,Nicolescu ne este loial si are o unitate foarte puternicã". De atunci am început sã fiu considerat de Opozitie ,,om al lui Iliescu", Opozitie care, în '96, ajungînd la Putere, m-a înlãturat. În urma discutiilor ,,dure" cu dl. Nicolaescu, care a afirmat la un moment dat sã ,,mã ponderez", cã s-ar putea sã am probleme, am început sã mã simt amenintat. Mai mult pentru familia mea. Stiam cã am de-a face cu oameni fãrã scrupule, cu criminali. Pe toate cãile am încercat sã ajung la dvs., dar nu am reusit. Mai exact, am fost împiedicat sã ajung, Serviciile asa-zise Secrete, la indicatiile "îngerului pãzitor", dl. Talpes, avîndu-mã bine ,,prins" în baza lor de lucru. Nu neapãrat ca mãsurã de protectie, dar atunci mi-am luat unele mãsuri. Nu din teamã pentru mine. Nu am vrut sã ,,dispar" în vreun fel ceausist, iar opinia publicã, dvs. si alti români sã nu afle un adevãr, cel putin acela pe care îl stiu eu. Nu am vrut sã plec ,,nicãieri" si sã-l iau cu mine. Am vrut sã-l spun într-un fel. M-am înregistrat pe douã casete video si audio, cu tot ce am sã vã raportez dvs. în cele ce urmeazã, si le-am pus la loc sigur. Unele aici, unele în strãinãtate. Am si fost întrebat de mai multe ori în mod ,,elegant" în acest sens, chiar la sediul PNA: ,,Dvs. stiti foarte multe, nu ne spuneti si nouã? V-am putea ajuta". Consider cã cele pe care am sã vi le prezint dvs. reprezintã adevãrata mea spovedanie în fata lui Dumnezeu. Mã simt usurat, stiu cã cele spuse de mine sînt în singurul loc unde meritã si trebuiau sã fie. Eu am fost în puscãrie, familia mea este muritoare de foame, neavînd nici un fel de venit. Am sotia grav bolnavã, trebuie sã sufere o operatie dificilã. De unde bani? Ce se va întîmpla cu viata ei? Am un copil cu o depresie puternicã, din cauza arestãrii mele. Familia mea este la mila prietenilor sãraci. Toate astea ca eu sã fiu arestat si sã tac. Nu am sã tac, V-am scris de multe ori... sã vã aduc la cunostintã niste lucruri deosebit de grave. N-am vãzut, în viata mea, doi oameni mai avizi de putere ca Iliescu si Militaru. Oameni "de frunte" a tot ce s-a întîmplat în decembrie '89 si dupã aceea. Multi ,,binevoitori" din Opozitie, stiind cine am fost si la cîte am participat, s-au arãtat foarte interesati dacã stiu ceva. I-am considerat tot un fel de profitori, cu interese meschine, proprii. Nu vroiam, nu am vrut sã mai fiu ,,instrumentul" nimãnui. Scîrbit de ce, la ce, am participat, fãrã sã bravez, am refuzat sã primesc certificatul de revolutionar si de erou al Revolutiei. Nici eu, nici altii nu le-am fi meritat. Numai cei din morminte le meritã. Eu am fost si am rãmas un militar care nu se prea pricepe sã exprime ce simte. Am avut onoarea sã prezint 7-8 luptãtori, din subunitãtile din fosta unitate comandatã de mine. Oameni crescuti de mine. Niste luptãtori deosebiti, care au executat în 1991-1993 misiuni în Somalia, Angola, Iugoslavia. Luptãtori care si acum îmi sînt devotati pînã la sacrificiu. Asa am instruit si educat eu militarii. De aceea am fost o fortã cît am fost comandant. Pentru cã si eu înteleg foarte bine fenomenul politic din aceastã tarã, vãd ce vreti sã faceti si vãd si cine vã împiedicã sau încearcã: cel avid de putere si clica lui, un criminal, din cauza cãruia au murit oameni, din cauza cãruia au fost schiloditi oameni la mineriade, din cauza cãruia tara noastrã a avut de suferit, din cauza cãruia eu am fost în puscãrie si familia mea a suferit de foame. Omul cãruia îi simt setea de putere, de sînge, chiar si acum, cînd este un bãtrîn cu mîinile pãtate de sînge. Toti fostii mei mari sefi, ministri ai Apãrãrii, sefi ai Statului Major General au afirmat despre mine cã sînt loial si credincios cu adevãrat. Asa sînt. Pînã la moarte, dar pentru cine meritã. Americanii, care m-au vizitat de douã ori, au crezut cã în Europa de Est nu existã asemenea trupe, asemenea ,,mare unitate, foarte bine pregãtitã", numindu-mã ,,mercenarul din Carpati". Am fost catalogat de ministri ai Apãrãrii, Stãnculescu, Spiroiu, Tinca si de mass-media ca unul dintre cei mai buni comandanti de Mari Unitãti din Armata Românã, a cãrui faimã eu am dus-o timp de 7 ani peste hotare. S-a afirmat, în 1992, cu privire la Brigada condusã de mine, cã este prima unitate a Armatei Române la standarde occidentale. La 39 de ani aveam gradul de colonel, iar la 42 de ani functia de general de brigadã. Am fost avansat la exceptional la gradele de locotenent-colonel si colonel. La 46 de ani am fost înlãturat de la comandã ca o mãsea stricatã, de tãrãnisti, ca fiind comandant în ,,anturajul" lui Iliescu. Iar Iliescu m-a arestat si întemnitat, de teamã sã nu îi dezvãlui mîrsãviile si sã arãt lumii cine are mîinile pãtate de sîngele din decembrie 1989, de sînge nevinovat. Ca sã tac, am fost arestat ca un criminal.Într-o discutie purtatã cu Iliescu, pînã în alegerile din 2000, discutie de aproximativ 30 de minute, el m-a întrebat de ce nu m-am înscris în PDSR, din 1997. I-am rãspuns: ,,D-le presedinte, mercenar am fost, mercenar voi rãmîne!" Nu-i puteam spune: ,,Nu mã pot înscrie într-un partid în fruntea cãruia este un complotist si un criminal, eu am structurã de militar, dreaptã". Adevãrul va iesi, odatã, la ivealã. Si mai sînt si oameni adevãrati, care vor ca adevãrul sã iasã la ivealã. Am sã vã fiu credincios pînã la moarte. Nu sînt vorbe mari, spuse la disperare, sînt vorbe lucide, de adevãrat militar. Am fost si sînt omul faptelor mari. Asa sîntem marea majoritate a militarilor. Credinciosi cu adevãrat. Si dl. general Degeratu mã stie foarte bine, dacã are tãria sã fie drept. Armata Românã va putea beneficia din nou mãcar de sfaturile unui mare profesionist, cãci eu am cazier pentru. 220 de dolari. Am 54 de ani si mã simt puternic. Puternic în adevãr, credintã si profesionalism. Am spus mereu ce-am gîndit. N-am cerut nimic, niciodatã, pentru mine. Am deranjat pe multi. Sã mã iertati . În fruntea Armatei sînt generali de carton, iar altii de catifea. Eu îi cunosc foarte bine. De ce am eu curajul acum si sansa de a vã raporta tot ce am de gînd sã vã raportez? Pentru cã în 1997 am întîlnit un om deosebit, care m-a impresionat, fãrã sã exagerez cu nimic. Un lup singuratic care vrea binele tãrii, vrea dreptate. Pe dl. Constantin. Un om care a avut de pãtimit din cauza lui Iliescu si Nãstase si nu le-a lins blidele. Nu l-a slujit pe acel Iliescu, omul a cãrui minte îmbãtrînitã i-a fost luatã de aburii Tronului Puterii, si nici pe unealta si creatia lui, Adrian Nãstase. . Eu am fost un om loial si credincios si am fãcut fãrã sã vreau servicii mari unor criminali, care mi-au plãtit serviciile destituindu-mã si, dupã 7 ani, tinîndu-mã 2 ani în puscãrie, distrugînd viata mea si a familiei.Pe o înlãntuire simplã, logicã, realã cu tot ce vã prezint, pe care orice om de bunã-credintã o întelege. Pe firul evenimentelor trãite de mine. Pe tot ce înseamnã adevãr. Sã încep însiruirea evenimentelor, care duc clar la concluzia cã autorii crimelor din decembrie 1989 si pînã acum au fost în fruntea tãrii, Iliescu si altii, la care voi ajunge pe parcurs. Nu este drept sã rãmînã nepedepsiti, zîmbind în continuare, nevinovati, în fata Natiunii. Nu au existat teroristi strãini decît în legãturã directã cu autorii loviturii de Stat. Nu au tras în demonstranti nici securistii, nici militienii, nici Armata. Diversiunea a fãcut sã parã astfel. Au tras ,,teroristii" complotistilor, ai lui Ion Iliescu, Dumitru Mazilu, Gelu Voican-Voiculescu, Nicolae Militaru, Petre Roman, Cazimir Ionescu, Keller, Vasile Ionel si altii. Sergiu Nicolaescu a avut si el un rol. Dar si-a riscat viata alãturi de mine în multe rînduri. Singurul care si-a riscat viata. Mi-a fãcut si dînsul rãu, nu conteazã. Dar numele lui nu a fost pomenit de teroristii prinsi, voi prezenta faptele asa cum au fost. Eu am prins asemenea teroristi si, efectiv, speriat de cei în slujba cãrora mi-au spus cã sînt (Putere-Guvern), dupã ce i-am ,,anchetat" mai ,,neortodox", mai militãreste, le-am dat drumul. Apoi am ordonat sã se tragã fãrã somatie, fãrã menajamente, stiind în cine trag. Si am ucis destui. Mã rãzbunam într-un fel pe misiunea mea ingratã. Realizasem în slujba cui sînt. A criminalilor, a celor care au primit mai tîrziu titlul de ,,eroi ai Revolutiei". Eroii adevãrati zac în cimitire. Ceilalti eroi ,,zac" în fotolii, de sub ale cãror spãtare nu se vãd crima si sîngele. Încep prin 4 întrebãri, la care voi rãspunde tot eu. Tot ce voi spune în continuare poate fi întãrit si argumentat pe date, pe ore, fapte, martori în viatã, pe care îi voi cita mai jos.
1) De ce am fost eu primul comandant din Armata Românã chemat prin intermediul Televiziunii, pentru apãrarea Televiziunii si a Revolutiei în Capitalã?
2) De ce Sergiu Nicolaescu s-a ,,lãudat" timp de 13 ani la televizor cã el a adus în Capitalã, în 22 decembrie, o fortã covîrsitoare (unitatea pe care o comandam eu), care, a afirmat dumnealui, ,,si-a pus amprenta în mod decisiv pe victoria Revolutiei în Capitalã"?
3) De ce m-a asteptat, personal, la Sãftica si mã grãbea sã ajungem cît mai repede, ,,cã pierdem Revolutia", netinînd cont de 5 morti la Otopeni, morti efectiv din cauza dumnealui? S-a amintit cumva de ei, undeva? (Voi explica în derularea evenimentelor).
4) De ce eu (care, în fond, sînt disciplinat) am avut curajul nesãbuit de a nu executa în data de 22 decembrie '89 ordinul primului-secretar al judetului Prahova, care suna clar: ,,Iesi si spargi demonstratia în Ploiesti"? Reamintesc cã la Putere era Nicolae Ceausescu. Rãspund la toate cele 4 întrebãri printr-un singur rãspuns: pentru cã am prevãzut cu aproape 2 ani înainte evenimentele ce vor urma. Cum? Vã rog sã cititi tot filmul evenimentelor, pe care doresc sã vi le prezint. În anul 1987, am primit ordin pe scarã ierarhicã sã pun la dispozitia Studioului Buftea un numãr de 400 de militari. Ulterior, am aflat cã dl. Sergiu Nicolaescu s-ar fi interesat ce unitate mai aproape de Bucuresti are efective mai bine pregãtite si de acolo sã-i fie pusi la dispozitie, zilnic, 400 de militari. I-a fost recomandat Regimentul 7 Mecanizat, al cãrui comandant eram eu. În urma ordinului primit, am dat dispozitiile legale pentru a pune la dispozitia d-lui Sergiu Nicolaescu un numãr de 400 de militari. Acesti militari urmau sã fie coordonati de seful de Stat Major de atunci, actualul locotenent-colonel în rezervã Stefan Gavadia. Am înteles cã filmele care urmau sã fie turnate erau ,,Mircea cel Mare" si ,,Coroana de foc". Am fost invitat de Sergiu Nicolaescu la premiera acestor filme. Din interes profesional (sã-mi controlez militarii), m-am deplasat în mai multe rînduri la Buftea, dar si din curiozitate, sã vãd cum decurgeau filmãrile. Foarte multumit de ,,prestatia" oamenilor mei, dl. Nicolaescu a tinut sã mã cunoascã personal. Am discutat în nenumãrate rînduri. Între noi s-a înfiripat, din punctul meu de vedere sincer, o prietenie. Printre altele, mi-a spus cã ,,se vede de la o postã cã sînt militar adevãrat". Dupã terminarea filmãrilor, cu succes, dumnealui m-a vizitat, în mai multe rînduri, la unitate. I-am organizat si niste trageri (îi plãceau foarte mult). De asemenea, 2-3 partide de vînãtoare. Acum înteleg cã antrenamentul la trageri, efectuat în poligonul unitãtii pe care o comandam, i-a prins bine în zilele de 22-30 decembrie 1989. L-am antrenat fãrã sã vreau. Eu îl respectam mult si sincer, pe atunci. Era vorba de marele regizor si actor Sergiu Nicolaescu. Mã mîndream, pe atunci, cu prietenia lui. Ne-am apropiat din ce în ce mai mult. I-am întors vizitele, ducîndu-mã sã-l vãd la Buftea si în multe rînduri acasã la dumnealui, în Bucuresti, pe Str. Zambaccian nr. 6. Îmi arãta din ce în ce mai multã prietenie, cu cît ne apropiam de decembrie 1989. Mai tîrziu, am înteles adevãratul ,,sens" al prieteniei în care credeam eu. O prietenie. mîrsavã, gînditã din timp, ,,bine regizatã". A fost pregãtitã, fabricatã, conceputã în slujba unui scop murdar, sîngeros. Nu îl bãnuiam pe atunci. Lui îi trebuia o unealtã puternicã. Le trebuia un militar de fier, ca mine, bun executant si cu forte puternice, instruit exact ca mine. Si m-au avut. Fãrã sã vreau, sã bãnuiesc pe loc, le-am fost unealtã. Nu sîngeroasã, cãci, multumesc lui Dumnezeu, misiunile mele, modul cum au fost comandati, au fãcut ca militarii mei sã nu împuste nici un nevinovat. Dar am fost o unealtã puternicã, una din cele principale, cum au afirmat, mai tîrziu, acele ,,personaje" care au ocupat scaunul Puterii prin vãrsare de sînge nevinovat. Nu aveam de unde sti. De-abia în decembrie 1989 am vãzut clar tot ce s-a întîmplat, ce a fost plãnuit. Pe la începutul lui octombrie 1989 mã sunã dl. Sergiu Nicolaescu si mã invitã la dumnealui acasã, pe motiv cã avem mai multe de discutat. M-am deplasat cu soferul personal si cu sergentul-major, pe atunci, Mihail Olteanu, pe care dl. Sergiu Nicolaescu îl stia din timpul filmãrilor de la Buftea. Era ca un sef de cabinet al meu, neoficial. Soferul a rãmas în masinã. Eu si sergentul-major Mihail Olteanu am urcat la etajul I al vilei în care locuia dl. Nicolaescu. Mi-a spus cã a venit din strãinãtate de curînd. M-a cinstit cu whisky, spunîndu-mi sã iau si pentru protocol 2 sticle. Nu mai fãcuse asemenea gest. Din auzite, aflasem cã este foarte zgîrcit. Am rãmas surprins. Mi-a adus la cunostintã cã mai are de gînd sã mai facã un film si m-a întrebat cum mai stau cu pregãtirea militarilor din subordine, cã va solicita militari tot de la mine din unitate. I-am rãspuns cã, atîta timp cît voi fi comandant, nu ,,pot dormi" dacã militarii din subordinea mea nu sînt bine pregãtiti. Nu exageram cu nimic. Apoi, în aparentã dezinteresat, neîncrezãtor, m-a întrebat în ce stare se gãseste tehnica de luptã, stiind cã, de regulã, la acest capitol Armata nu stã prea bine. Si nu se însela. I-am rãspuns cã datoritã unor maistri militari foarte buni, deosebiti, eu stau bine si la capitolul tehnicã de luptã. Pãrea nedumerit. Ca niciodatã, mi se pãrea foarte stînjenit. Mã îndemna, tot ca niciodatã, sã beau. Si eu eram nedumerit vãzînd ,,stînjeneala" lui. Dupã aproximativ o orã de discutii pe diferite teme m-a întrebat deodatã: ,,Dar dacã, de exemplu, s-ar întîmpla ceva, dacã va fi nevoie de unitatea dumitale, în cît timp si cu ce forte (oameni, blindate) ai ajunge în Capitalã?" I-am rãspuns scurt, ca un profesionist: ,,Efectivele nu le pot sti exact, sînt în functie de gradul de încadrare al regimentului la acea datã, iar tehnica este scoasã în functie de efectivele avute". A întrebat din nou: ,,Dar, minimum, cu cît crezi cã poti veni si în cît timp?" I-am rãspuns: ,,Cu minimum 700-800 de militari si cu o coloanã de blindate si masini de 7-8 km lungime, iar timpul depinde dacã deplasarea are loc ziua sau noaptea. Dar de ce mã întrebati asemenea amãnunte?" Mi-a rãspuns: ,,S-ar putea sã se întîmple ceva, s-ar putea sã se atenteze la siguranta nationalã, iar noi, ca patrioti, trebuie sã stim pe ce ne putem baza". Luat pe nepregãtite, i-am rãspuns din nou: ,,Stati linistit, Armata Românã, împreunã cu celelalte forte din sistem, are un plan bine pus la punct în astfel de situatii. În ceea ce mã priveste, armata si tara se pot baza oricînd pe mine". Nici prin cap nu-mi trecea atunci despre ce va fi vorba. Apoi, am plecat la Ploiesti. Din acea datã, începutul lui octombrie 1989 si pînã în 5 decembrie 1989 ne-am mai vãzut la Buftea, în douã rînduri. M-a întrebat cum stau cu efectivele, pentru cã va solicita pentru filmãri un numãr de 1.000 de militari. I-am rãspuns cã am în cazarmã 2.700 de militari si cã nu vor fi probleme. Martori sînt sergentul-major Mihail Olteanu, sergentul Peter Sandor din Covasna si locotenent-colonelul Stefan Gavadia, cascadorii Paul Fister si Liviu Fister. Pe data de 11 decembrie 1989 Sergiu Nicolaescu mã sunã si mã roagã sã-i organizez o partidã de vînãtoare pentru data de 14 decembrie 1989. Apoi îmi spune sã dau o fugã pînã la dînsul, cã este la Buftea. M-am dus în data de 14 decembrie '89, cãci ulterior mã sunase, spunîndu-mi cã nu poate veni la vînãtoare în data de 14 decembrie '89. Am ajuns la Buftea în cursul dupã-amiezii. Era ocupat. Am stat ca sã-l astept la o cabanã a cascadorilor pe malul lacului, împreunã cu seful cascadorilor Paul Fister, soferul meu si sergentul-major Mihail Olteanu. A venit, m-a luat dupã umeri, ne-am deplasat cãtre malul lacului si mi-a spus: ,,La vînãtoare vin mîine (15 decembrie '89). Mai vin cu cineva. Vezi cã în curînd va veni vremea sã arãti pentru tarã pregãtirea unitãtii pe care o comanzi. Am vorbit eu, vei avea un rol foarte important. Poti ajunge mare". Eram foarte derutat. Eu aveam sefii mei. Ce rol avea Sergiu Nicolaescu în ,,ce urma sã se întîmple" cu implicatii în sistemul militar? Am plecat la Ploiesti. A doua zi, vînãtoarea era organizatã. Martori sînt doi pãdurari actuali din comuna Vlãdeni si din Coada Izvorului, Ionel si Florin. Pe 15 decembrie '89 m-a sunat si mi-a comunicat cã nu poate veni la vînãtoare, cã vine pe data de 16 decembrie '89. Pe 16 decembrie '89 mã sunã iar si-mi spune cã a intervenit din nou ceva si cã va veni pe 17 decembrie '89 cu actorul Vladimir Gãitan. Pe 17 decembrie '89 m-a sunat si mi-a spus: ,,Nu mai pot veni. Vezi ce se întîmplã în tarã! Ce ti-am spus eu? Fii pregãtit, atent, si asteaptã!" Atunci am înteles cam tot. Am început sã mã gîndesc. Treaba cu venitul la vînãtoare a fost o acoperire, în caz cã telefoanele îi erau cumva ascultate.Mã întrebam: ce sã astept? La ce sã fiu atent? Eu aveam ordine clare. Cum sã fac o miscare fãrã aprobarea sefilor mei? Asa gîndea comandantul, militarul din mine. Între 17 decembrie si 21 decembrie '89 au urmat evenimentele cunoscute de toatã lumea. Nu m-a mai cãutat la telefon pînã în data de 21 decembrie '89. Dupã cum se stie, pe 17 decembrie '89 unitãtile Armatei Române primiserã indicativul de luptã si se gãseau cu efectivele complete în cazãrmi, gata de luptã. Pe 21 decembrie '89, Sergiu Nicolaescu mã sunã si-mi spune cã vrea sã vinã la mine, sã vorbim si sã ,,tragã cîteva gloante" în poligon. Politicos, i-am rãspuns cã nu pot executa nici un fel de trageri, deoarece unitatea se gãseste în ,alarmã de luptã. A replicat, nemultumit: ,,Stiu, stiu, voi veni pînã la tine". Am uitat sã mentionez cã, înainte, cu aproximatie în jurul datelor de 1-4 decembrie '89, mi-a trimis printr-un anume domn Marian Gãman (care acum este seful lui de cabinet la Senat), sã-i reglez o puscã cu amortizor cu lunetã, o armã ultramodernã, un ,,Browning". I-am reglat-o si dl. Marian Gãman a venit si a luat-o în cursul datelor de 10-11 decembrie '89. Am fost uimit de performantele acelei arme. Avea un încãrcãtor cu capacitatea de 16 cartuse, calibru 5,6 mm, semiautomatã. Armã de profesionisti. În data de 21 decembrie '89 am fost anuntat de la punctul de control al unitãtii, în jurul orelor 11,00, cã la poartã mã cautã dl. Nicolaescu, însotit de un domn. Am ordonat sã fie condus la mine. A fost condus si a intrat în biroul meu însotit de dl. Vladimir Gãitan. În biroul meu, în acel moment, se gãseau: actualii (ca grade) locotenent-colonelul Nicolae Drãghici, colonelul Ion Lungu, locotenent-colonelul Viorel Frãtilã, colonelul doctor Ion Cordos, sergentul-major Mihail Olteanu, sergentul Gheorghe Drãghici. I-am rugat sã iasã, pentru a rãmîne singur cu cei doi. Amîndoi erau îmbrãcati în niste combinezoane negre, deosebite, gen trupe speciale. Sergiu Nicolaescu m-a întrebat dacã putem trage cîteva focuri în poligonul redus al unitãtii. I-am rãspuns cã nu se poate, pentru cã, în situatii deosebite, avem consemne bine stabilite. S-a cam supãrat. Apoi, pe un ton foarte grav, mi-a spus: ,,Te-am anuntat cã va urma «ceva». Am mare încredere în dumneata. O sã am grijã de cariera ta. Uite ce este, am nevoie de niste grenade. Nu-ti pot spune pentru ce, dar le voi folosi pentru binele tãrii". Pentru mine, solicitarea lui era o încãlcare gravã a principiilor mele de militar. Am rãmas surprins si m-am arãtat contrariat. A simtit. ,,Le voi folosi pentru popor, ai încredere în mine", a mai adãugat. Am sovãit. Îl respectam mult ca om si parcã un ,,impuls", ceva din mine, m-a fãcut sã fiu binevoitor. Simtisem acel ,,ceva". Toti doream cãderea dictatorului. L-am întrebat: ,,Ce fel de grenade, ofensive, defensive, de cîte aveti nevoie?" ,,O ladã, douã", mi-a rãspuns. ,,Ofensive, sã nu facã schije multe", a completat. Îmi educasem în asa fel subordonatii, aveau atîta încredere în mine, încît nu comentau, nici în gînd, vreun ordin pe care îl primeau. Aveau mare încredere în comandantul lor. L-am chemat la mine pe plutonierul Alexandru Grama , seful depozitului armament si munitie, si i-am spus de fatã cu cei doi: ,,Sandule, îmi trebuie 12 grenade ofensive. Vreau sã sperii fazanii în poligon. Ne întîlnim la postul 3, sã nu mai vadã nimeni, tinînd cont de situatia în care ne gãsim". Locul era în afara incintei unitãtii. A rãspuns scurt: ,,Am înteles". Dupã 30 de minute, ne-am întîlnit cu el la postul 3. Venise cu grenadele si cu masina lui personalã. Am luat grenadele, le-am pus în masina lui Vladimir Gãitan, au plecat, iar eu m-am întors în birou. Parcã simteam teamã pentru ce fãcusem. La plecare, mi-a spus: ,,Multumesc, nu m-am înselat cu privire la dumneata. Stai în asteptare. Tara nu va uita". Am rãmas contrariat. Erau cuvinte mari: datorie sacrã, tarã. Dar stiam cã ,,ceva" se va întîmpla. Mã avertizase: ,,Vei avea un rol important", mi-a spus. Pãcat cã atunci nu stiam în ce scenariu. M-au apucat frãmîntãrile. Eram un militar disciplinat, stiam cã gresisem grav. Mã simteam vinovat. Întotdeauna, însã, m-a atras ,,aventura". Si o simteam. Nu stiam cum va fi. Pînã pe 22 decembrie, la ora 9,30, împreunã cu un grup de cadre din conducerea unitãtii, am mai pus lucrurile la punct, am urmãrit stirile la televizor, eram tensionati cu totii de ce momente trãiam. Am mai controlat o datã coloana si efectivele scoase în curte din data de 17 decembrie '89. Asteptam. Pe 22 decembrie, la ora 10,00, am fost anuntat de la punctul de control: erau douã Dacii de Militie, al cãror sef era cãpitanul Mihai Stancu, seful Circulatiei pe judetul Prahova. Acum este adjunctul sefului Politiei Rutiere române. Am permis accesul masinilor în cazarmã, cãpitanul Stancu fiindu-mi bun prieten. Pe un ton glumet mi-a spus: ,,Hai, nu esti gata?" ,,Unde?", l-am întrebat. ,,Unde? Am ordin de la primul-secretar Frãtilã sã te conduc în oras si sã spargi demonstrantii din Ploiesti", a continuat. I-am rãspuns: ,,Misule, eu nu merg nicãieri. E vremea sã gîndim încet. Eu am sefi în Bucuresti. Hai sã bem ceva. Ai încredere în mine". A spus agitat: ,,Dar a ordonat primul-secretar. Ãstia ne executã în situatia asta". I-am repetat: ,,Ai încredere în mine, o sã fie bine". De atunci, de cîte ori ne-am întîlnit, mi-a multumit de fiecare datã cã datoritã mie nu a fost pãrtas la o reprimare de demonstranti. Nu dupã mult timp, pe la 10,20-10,30 a sunat telefonul. Era primul-secretar, care, conform legilor de atunci, era comandantul fortelor întrunite ale judetului în acea situatie. Pe un ton foarte dur m-a întrebat de ce n-am plecat la Ploiesti. ,,Unde?", am întrebat, ,,eu n-am primit nici un ordin". ,,Atunci îti ordon eu, sabotorule, vorbesc eu cu Milea, te mãnîncã plutonul de executie", a urlat, practic, la mine. Am martori pe cei aflati în biroul meu (i-am enumerat mai sus) si aproximativ 500 de cadre adunate sub fereastra biroului meu, pentru comunicãri de ordine, cã i-am rãspuns primului-secretar: ,,Vrei sã ies? Bine, am sã ies, mã desfãsor la nord si vã ar si vã însãmîntez pînã la sud, tiganul dracului!", si i-am închis telefonul. Situatia se complica pentru mine. Am dat cadrelor de conducere dispozitiile necesare apãrãrii orasului Ploiesti si pentru înlãturarea de la Putere a conducerii de atunci a judetului. Am fost sunat apoi de fostul sef al Inspectoratului de Militie, colonelul Pescaru, care m-a amenintat iar. Ultimul care m-a sunat a fost fostul comandant al garnizoanei, generalul Dimitrie Popa, care mi-a spus: ,,Cãpitane, vei da socotealã în fata partidului". I-am închis telefonul. Ulterior, acest general a ajuns, pentru merite deosebite, senator PDSR. Mã pot lãuda cã, instinctiv, am evitat o a doua Timisoara . Stiam cît de rãi sînt ploiestenii. Dar mai era si altceva: stiam ce va urma. Nu am iesit din cazarmã. Nu am mai rãspuns la telefonul cu numãr de oras. Nu dupã multã vreme s-a dat la televizor stirea cã ministrul Apãrãrii ,,trãdãtorul Milea" s-a sinucis. Atunci am pus lucrurile iar cap la cap. Domnul Nicolaescu îmi spusese: ,,Vezi cã va urma ceva". Am afirmat în fata celor prezenti: ,,Ceausescu si-a jucat ultima carte, fiti atenti în continuare!" În birou la mine erau: locotenent-colonelul Nicolae Drãghici, colonelul Ion Lungu, locotenent-colonelul Gheorghe Arici, locotenent-colonelul Viorel Frãtilã, colonelul dr. Ion Cordos, colonelul Mihai Stancu, sergentul-major Mihai Olteanu, sergentul Drãghici Gheorghe. Are loc apoi încercarea de discurs a dictatorului Ceausescu, se aud tipete, zgomote, explozii, dictatorul fuge. Am aflat ulterior de la dl. Nicolaescu cã zgomotele de explozii erau de la grenadele pe care i le-am dat eu si pe care ,,oamenii lui" le-au folosit împreunã cu toatã gama cunoscutã pentru a crea panicã, actiune care sã ducã la fuga dictatorului. La aproximativ 20 de minute de la fuga dictatorului, la televizor a apãrut Mircea Dinescu cu un grup de revolutionari, care dupã ce a anuntat ,,cã tara e liberã de comunism" a lansat apelul: ,,Cãpitanul Nicolescu de la Ploiesti sã vinã urgent pentru apãrarea Televiziunii!" - apel repetat dupã alte 10 minute. A fost vãzut si auzit de o tarã întreagã. M-am prãbusit pe un fotoliu. Am înteles ce sarcinã apãsa pe umerii mei. Toti ochii subordonatilor mei erau pe comandant. ,,Ce va face?" - se întrebau. Nu puteam pune în miscare o fortã considerabilã, de capul meu, la apelul unor ,,revolutionari". Am telefonat la sefii mei. Nu aveau nici un ordin în acest sens. M-am gîndit, din nou, la cele discutate cu dl. Nicolaescu cu aproximativ 2 luni înainte. Îmi aminteam întrebarea: ,,În cît timp poti ajunge în Capitalã si cu ce forte, dacã este nevoie?" Întelesesem clar: ,,nevoia" apãruse. Nu aveam atunci notiunea de Revolutie. Fusesem chemat în Capitalã. Am dat dispozitiunile premergãtoare necesare efectuãrii unui mars cu o coloanã de luptã mixtã în Capitalã. La aproximativ 20 de minute, la televizor apare Sergiu Nicolaescu, care repetã apelul: ,,Comandantul unitãtii de blindate, de la Ploiesti, sã vinã urgent în Capitalã. Militarii lui sã poarte banderole Tricolore pe mîna dreaptã". Nu am dat nici un ordin în acest sens. Dupã aproximativ 30 de minute de la al doilea apel am fost sunat de diversi civili pe telefonul cu numãr de oras, care îmi spuneau foarte indignati: ,,N-ai plecat, domnule? Pierdem Revolutia". Deja din tovarãs ajunsesem domn. Erau pasi importanti pe drumul democratiei. De unde stiau niste civili numãrul de telefon al unui comandant din Ploiesti? Am vorbit iar cu sefii mei din Ploiesti si Bucuresti. Nici un ordin. Ceva îmi spunea sã plec, militarul din mine, nu. Au început sã aparã stiri care de care mai alarmante (mai tîrziu am vãzut cum ,,se fabricau") stiri cu teroristi si cu ce mãcel se întîmplã în Capitalã etc. Putin mai tîrziu, mã sunã dl. Sergiu Nicolaescu, foarte panicat, nervos: ,,N-ai plecat, domnule? Pierdem Revolutia. N-ai înteles nimic din ce ti-am spus ieri?" (pe 21 decembrie). ,,Dacã plecai cînd te-am chemat, te numeam ministrul Apãrãrii!". ,,Vei primi ordin, am luat aprobare", mi-a mai spus. Mai tîrziu, m-am întrebat: de unde avea un regizor, fie el chiar Sergiu Nicolaescu, puterea atît de mare de a pune un cãpitan, comandant de regiment, ministrul Apãrãrii?! Nu glumea. Mi-a repetat de multe ori acest lucru atunci, dar si dupã 2-3-4 ani.Tot mai tîrziu, am înteles cum ar fi avut aceastã putere. Dacã dl. cãpitan Lupoi, care a avut un rol minor fatã de mine, a ajuns ce-a ajuns, eu ajungeam, pur si simplu, ministru. Cum veti vedea ulterior, as fi candidat pe post cu generalul Militaru. De unde avea aprobarea sã punã în miscare o fortã militarã de la Ploiesti? Nu forta conta, ci eu, pe care dl. Sergiu îl considera omul lui, un executant docil. S-a convins cã s-a înselat, mai tîrziu. Eu poate atunci am pierdut. Apoi am înteles cã, de fapt, eu am cîstigat. Nu mã simt direct pãrtas la nimic. Nu erau destule unitãti în Bucuresti care sã fie chemate pentru apãrarea Televiziunii? Spre seara zilei de 22 decembrie '89 primesc ordin de la comandantul meu direct, pe atunci colonelul Tiberiu Costache, comandantul Diviziei 57 blindate: ,,Am primit ordine superioare sã pleci în Bucuresti cu jumãtate din forte la Televiziune, jumãtate la MApN. Sînt teroristi. Mor oameni. Se trage, vezi ce faci. Tinem legãtura". Ce legãturã? Cu dumnealui am mai vorbit dupã aproximativ 10 zile, cînd a venit la Otopeni. De fapt, 10 zile nu am mai vorbit cu vreun comandant militar de-al meu. Am dat ordinele respective pentru mars, dupã toate canoanele regulamentelor militare: mars pe timp de noapte, coloanã mixtã, inamic necunoscut. Situatie complexã. În primul rînd, gravã era lipsa de date, de informatii. Aveam o coloanã lungã de 10 km, transportoare, tancuri, masini speciale, tunuri, cercetasi, camioane, 1.400 de militari în termen, 214 cadre. O fortã impresionantã pentru orice formã de luptã, darmite pentru ce urma, lupta în localitate! Era vorba pentru prima datã de luptã adevãratã si de vietile oamenilor mei. Mi-am luat toate mãsurile. Pînã sã plec, iar mã sunã dl. Nicolaescu, extrem de agitat: ,,Ce mai astepti? Pierdem Revolutia. Te astept la Sãftica". I-am rãspuns, supãrat pe tonul de comandã cu care îmi vorbea. ,,D-le Sergiu, eu comand o unitate de luptã, nu filmez". Iar mi-a spus: ,,Pãcat, erai ministru". Am început deplasarea cãtre Capitalã. În dreptul postului de Militie Sãftica, coloana s-a oprit. Eu eram în ARO, la aproximativ 500 de metri de capul coloanei. Verificam coloana. Cercetasii maiorului Buinceanu m-au anuntat: ,,Tovarãse comandant, niste militieni vor sã vã vorbeascã". M-am deplasat cãtre capul coloanei. Acolo, lîngã TAB-ul de cercetare, era un grup de 3-4 persoane îmbrãcate civil, înconjurat de militarii cercetasi. M-am recomandat. Unul dintre ei s-a prezentat: ,,Sînt colonelul Nitu (ulterior generalul Niculae Nitu), am primit ordin sã vã transmit un biletel cu un ordin transmis telefonic". Pe biletel scria: ,,Vã prezentati la Bãneasa, la generalul Mocanu, comandantul Apãrãrii A.A. a teritoriului (CAT)" Am început deplasarea. Dupã 30 de minute, cercetasii m-au anuntat cã s-au întîlnit cu dl. Sergiu Nicolaescu. Asa cum îmi spusese la telefon, mã astepta. M-am deplasat din nou cãtre capul coloanei. M-am întîlnit cu dumnealui. Foarte agitat, m-a anuntat cã pe drum s-a tras asupra lui, cã i-a fost lovitã masina si cã are motorul avariat. Se trãsese asupra lui din dreptul casei Postelnicu. Era cu o masinã personalã, un Renault 19. Era foarte nervos. Mi-a spus, de fatã cu ofiterii cercetasi, maiorul Buzea si locotenentul Buinceanu Marian, pentru a 3-a oarã: ,,N-ai venit cînd te-am chemat. Ti-ai ratat cariera. Te fãceam ministrul Apãrãrii. De acum, executi ordinele mele. Am împuterniciri în acest sens". I-am rãspuns: ,,D-le Sergiu, eu abia sînt cãpitan, mai am mult pînã la ministru, iar de executat, execut dupã ce mã consult cu sefii mei". ,,Nu întelegi, domnule, cã este Revolutie, cã pierdem Revolutia dacã nu ne grãbim? Voi, militarii, sînteti toti rigizi - a replicat, extrem de nervos. Am împuternicire sã mergi cu mine, cu toate fortele, la Televiziune". A avut dreptate. La sediul C.A.T. generalul Mocanu mi-a confirmat. Ordinul suna asa: ,,Cu toate fortele la Televiziune, cu dl. Nicolaescu!" Am înteles cã aprobarea era datã de generalul Victor Stãnculescu. Am omis ceva foarte important. La plecare, am primit un ordin care mi s-a pãrut bizar, total nemilitãresc pentru o actiune de luptã. A fost primul ordin pe care eu nu l-am executat, pentru siguranta oamenilor mei. Fãrã munitie suficientã nu ai cum sã lupti. Ordinul specifica sã plecãm la luptã cu ,,o unitate de foc, gurã de foc". Asta, de exemplu, înseamnã ca un pistolar sã aibã asupra lui 300 de cartuse. Foarte putin. Mai tîrziu, am înteles cã prin acest ordin se ,,urmãrea" ca militarii români sã nu aibã fortã de ripostã în fata asa-zisilor ,,teroristi". Sã rãmînã, în 15 minute, fãrã munitie. Dacã se urmãrea ca Armata sã asigure victoria Revolutiei, s-ar fi ordonat cît mai multã munitie. ,,Altii" asigurau victoria Revolutiei. Armata era chematã sã facã fatã la diferite diversiuni, ca sã se poatã afirma cã, printre altii, si Armata a tras în demonstranti. Încãlcînd ordinul (ca si la prima ,,Mineriadã", voi exemplifica) am dat ordin sã se ia o cantitate imensã de munitie si toatã hrana în curs de preparare si hrana rece din tot depozitul unitãtii. Munitie si hranã, care mi-au prins foarte bine în urmãtoarele 10 zile, cînd, efectiv, am actionat singur. Cînd mai aveam vreo 2 km pînã la Piata Scînteii, m-am urcat cu dl. Sergiu Nicolaescu pe primul transportor de cercetare. A cerut o cascã si un pistol mitralierã. I-am satisfãcut ,,pofta" de a arãta ca un rãzboinic adevãrat. Desi se trãgea în populatie, în Bucuresti, desi erau ,,teroristi", pentru protectia lui si pentru a fi cît mai putin vizibil si mascat în întunericul noptii - totusi s-a îmbrãcat într-un trenci (balonzaid) de culoare albã si un fular mare si alb, de mãtase, la gît, desi afarã nu era frig. Ca si cum le-ar fi spus la teroristi: ,,Eu sînt, cel în alb, trageti! (dar nu în mine!)". La intrarea în Piata Scînteii am întîlnit prima baricadã. Revolutionari, masini, rabe, eram surprins. Cu basculante în fata tancurilor mele. El fiind recunoscut de revolutionari, ni s-a facilitat deplasarea, fãrã probleme, mai departe. Le-a spus celor de la baricadã: ,,Sînt cu cãpitanul Nicolescu, cel de la Ploiesti, cel chemat de noi". Cu ocazia acelei opriri a dat un interviu unui reporter francez cu camerã de filmat. Eu înteleg bine franceza. L-am auzit clar: ,,Stãpînim situatia. Totul este sub control. Sînt cu o unitate foarte puternicã". Tot cu niste francezi a venit la Otopeni, pentru a le ,,prezenta" unitatea pe care dumnealui a adus-o în 22 decembrie '89 în Capitalã. Cã a contribuit personal, decisiv, la victoria Revolutiei în Capitalã. Ulterior, într-un interviu, ,,Dl. Sergiu Nicolaescu dialogheazã", afirma cã ,,venirea blindatelor de la Ploiesti «aduse» de el a salvat Televiziunea si a contribuit decisiv la victoria Revolutiei în Capitalã". De asemenea, mai afirmã cã a luat legãtura cu unitãtile militare de la Podul Otopeni, Castelul "Elena Lupescu" pentru a asigura trecerea podului de cãtre unitatea de sub comanda mea si continuarea deplasãrii în Capitalã, de urgentã. Am sãrit peste episodul ,,Podul Otopeni" pînã la oprirea de la Piata Scînteii, pentru a explica modul în care a luat dumnealui legãtura cu unitãtile militare de la pod (unitãti de apãrare antiaerianã). Atît de bine a luat legãtura, a asigurat intrarea în ordine în asa fel, încît la Otopeni au rãmas 5-6 morti si 2 rãniti. Morti despre care Comisia de cercetare a evenimentelor din decembrie nu a amintit nimic. Relatez: am ajuns la pod. Am oprit coloana pentru douã scopuri pur militare. Dl. Nicolaescu nu a fost de acord sã mã opresc si mã grãbea spre Capitalã. L-am rugat sã mã lase sã-mi comand unitatea. Am ordonat sã se execute cercetarea de geniu a podului (ca sã nu fie minat) si sã dau misiunile de luptã în Capitalã, respectiv la Televiziune. Cînd comandantii de subunitãti se adunau cãtre capul coloanei din stînga, din incinta unitãtii militare de la pod, cu care vorbise dl. Nicolaescu, si din spatiul liber între unitatea de la Castelul "Elena Lupescu" si blocurile de la pod (stînga podului) s-a deschis un foc deosebit de puternic asupra coloanei regimentului cu mitralierele antiaeriene în bãtaie terestrã. De asemenea, s-a tras si cu alte categorii de armament. Pe asfalt zburau sute de gloante. Atunci, practic, i-am salvat viata d-lui Nicolaescu, împingîndu-l dupã un TAB. Eu, din reculul împingerii, am cãzut în genunchi pe asfalt. În timpul cînd se trãgea foarte puternic, 4 masini Dacia coborau de pe pod si se deplasau cãtre Ploiesti. Au intrat în acel foc ucigãtor. Am vãzut scene de cosmar, de la 3-4 metri. Masinile lovite de sute de gloante s-au oprit instantaneu. Trupurile din masini au fost, practic, ciuruite. Zeci de mitraliere grele si usoare de pe masinile de luptã ale coloanei de sub comanda mea au deschis focul în directia de unde se trãgea cãtre noi. Forta si densitatea extraordinarã a focului nostru au fãcut liniste în douã minute de la declansare. Sergiu Nicolaescu striga: ,,Dã comanda sã plecãm, am întîrziat destul!" ,,Stati sã vedem ce este cu cei din masini! Sînt multi morti, rãniti", i-am replicat. ,,Lasã, domnule, mortii, pierdem Revolutia, sîntem asteptati!" Nu l-am ascultat. Am lãsat mortii si rãnitii în seama a 3 militieni apãruti acolo. Atunci au fost rãniti cãpitanul Adrian Stãnescu si încã un militar. Martori la tot ce-am relatat cu privire la acest incident sînt foarte multi. Exemplific pe: colonelul Nicolae Alexe , colonelul Vasile Zlat, colonelul Gheorghe Oncescu, cãpitanul magistrat Florin Olteanu, locotenent-colonelul Marin Istrate, maiorul Adrian Ioanid, maiorul Marian Buinceanu, plutonierul adjutant Nicolae Hariga, maistrul militar Vasile Ene, plutonierul adjutant Teodor Zaharia, sergentul Gheorghe Drãghici s.a. Mai mentionez cã a fost o gresealã intentionatã, chemarea unei asemenea forte ca a mea în Capitalã, mã refer la compunerea coloanei si la genul de luptã care urma sã se ducã. Luptã de stradã. A fost chematã pentru ,,lauda" domnului Nicolaescu, pentru a crea haos, spaimã si diversiune. ,,Strategii Revolutiei" au stiut ce fac. Trebuia sã mi se spunã atît: ,,Trãgãtori izolati" - nu teroristi - trag în populatie si, cu 200 de militari, plus compania de cercetare, ,,curãtam" fiecare stradã si bloc, de la Bãneasa si pînã la Televiziune si din alte locuri ,,fierbinti". Ce sã fac cu tancurile, cu tunurile, cu mitralierele grele? Sã dãrîm blocurile în care erau oameni? Întreaga dezordine a fost bine gînditã. O regie perfectã. Diversiune si haos. Doar aveau pe cineva expert în regie... Relatez în continuare, subliniind ideile care atestã regia acelei ,,Revolutii", mai clar spus ,,loviturã de stat", cine a condus-o, cum au manipulat oamenii, Armata si alte forte. Oameni care si-au pãtat mîinile de sînge nevinovat, dintre care unul a fost în fruntea Statului Român, Ion Iliescu. Viata a fãcut sã lucrez în diferite domenii, chiar în cele numite ,,speciale". Întîmplãtor, mi-am aruncat o privire si pe celebrul dosar de urmãrire informativã cu numele de cod ,,Corbii". Cine credeti cã apãrea în dosar alãturi de generalii Serb, Militaru, Vasile Ionel, Keller Paul? Domnii Iliescu, Mazilu, Gelu Voican-Voiculescu si altii. De ce a fost chemat colonelul Gheorghe Trosca, sef de Stat Major la USLA în '89, în fata MApN si împuscat? Pentru cã, printre altele, a instrumentat "Dosarul Corbii". ,,Corbul" (generalul Militaru) si altii nu l-au iertat. Pãcat. Era un mare patriot. L-am cunoscut personal. Si-a slujit tara cu credintã. Oare asta sã fie soarta militarilor patrioti? Unii împuscati, altii aruncati în închisori? Iar comandanti care au tras la Timisoara, unii, iar altii, care au cãlcat în zilele de 21-22 decembrie '89 demonstrantii cu TAB-urile, acum sînt generali cu 3 si 4 stele în fruntea Armatei Române. Era mare haos, dezordine, diversiune. Am ordonat sã se încercuiascã Televiziunea cu personal si blindate pe aliniamentul strãzilor Dorobanti, Zambaccian, Pangrati. Afarã, la interval de 2-3 minute, se auzeau împuscãturi izolate, seci, si lîngã noi mai cãdeau cîte un civil, cîte un militar. La Televiziune, în noaptea de 22/23 decembrie '89 am avut primul soldat împuscat mortal si alti 4 militari grav rãniti. Soldatul-erou ucis se numea Costel Crap. Iar printre rãniti era soldatul Stefan Gunie, lovit de 4 gloante. Speriat cã nu sînt si eu ,,mascat" în alb, noaptea, ca dl. Sergiu Nicolaescu, m-am lipit de dumnealui si am putut fuma linistit. Eram, lîngã dumnealui, în deplinã sigurantã. Atunci cînd a introdus mîna în buzunarul de la pantaloni i-am vãzut la sold un pistol Magnum 44 (mã pricep foarte bine la arme), mare, argintiu, de toatã frumusetea. La un moment dat mi-a spus: ,,Mergem la etajul XI, la guvern, la ordine". Am întrebat contrariat: ,,Care guvern?" ,,Vei vedea" - mi-a rãspuns, si a mormãit ceva de conducãtori. Am plecat, pentru protectie, cu 2 militari: sergentul Gheorghe Drãghici si soldatul Stefan Istrate. Eram convins cã ,,teroristii" trag intens asupra ,,revolutionarilor", care de ore întregi dirijau si transmiteau Revolutia în direct. Credeam cã în sediul Televiziunii vom umbla tîrîs. Dar mã înselasem. Am urcat pe jos 11 etaje. În Televiziune era o liniste si o organizare desãvîrsite. Se vedea clar cã fiecare stie ce face. Nici urmã de glont tras în Televiziune, asupra Televiziunii. Se trãgea, din ce în ce mai des, însã. Dar asupra oamenilor din stradã. Oameni dintre care au murit destui cu gîndul la libertate, la democratie, pentru Revolutie, pentru dreptate. Nu trãgeau "teroristii" lui Nicolae Ceusescu, cum se anunta intens. Ei l-au pãrãsit cu totii. Trãgeau ,,revolutionarii" lui Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu si altii. Trãgeau pentru victoria Revolutiei, ca Nicolae Ceausescu sã moarã cît mai repede, pentru crearea de panicã si necunoscut. Trãgeau în adevãratii revolutionari. Am ajuns la etajul XI al Televiziunii si am intrat într-o încãpere. Acolo se gãseau: domnii Ion Iliescu, Dumitru Mazilu, Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu, Cazimir Ionescu si alte 2-3 persoane. Era liniste si organizare perfectã. Multi intrau cu niste biletele în mînã, le arãtau celor de la masã, apoi ieseau. La un moment dat, Ion Iliescu si Gelu Voican-Voiculescu i-au spus cuiva pe un ton foarte rãstit: ,,Stai, domnule, nu dãm asta acum. Stirea asta. Nu le încãleca. O dai peste 20 de minute". Dupã aceea, Sergiu Nicolaescu le-a spus: ,,Am venit cu comandantul de la Ploiesti. Stiti, cel de care v-am spus mai de mult. Ce facem?" Petre Roman a exclamat, ironic: ,,Hai, domnule comandant, te asteptãm de 6 ore. Cum slujesti Revolutia? Ai 5.000 de blindate si nu vrei sã ne dai si nouã?" Mazilu mi-a fãcut semn sã înaintez în fata lui. Era în centrul mesei. Pe un ton amabil, îmi ordona, practic: ,,Domnule cãpitan - plecasem tovarãse cãpitan de la Ploiesti, acum eram domn la Bucuresti - dai o companie la Palat, o companie la Garã, o companie la MApN, o companie." L-am întrerupt: "Sînteti domnul Mazilu, nu? V-am vãzut la televizor pînã sã plec. Nu pot dispersa fortele cum vreti dvs. Regimentul este o celulã care luptã sub comanda mea, nu am legãturi radio viabile, care sã-mi permitã sã comand unitãti larg dispersate. Ordinul a fost sã vin cu toate fortele, aici". M-a întrerupt, spunînd supãrat: ,,Noi te-am chemat. Dumneata ce-ai înteles? Sã comentezi? Sergiule, pe cine ai adus? Timpul trece". Atunci i-am rãspuns: ,,Nu aveti nici dreptul si nici autoritatea sã-mi comandati. Vã rog sã-mi faceti legãtura cu generalul Gusã". La telefon era ,,de serviciu" un cãpitan, Paul Jerbas, fost coleg cu mine în Scoala Militarã. El, am aflat ulterior, dezertase de la unitatea unde lucra (Spitalul Militar) si a venit pe post de ,,telefonist" al conducãtorilor Revolutiei, la etajul XI al Televiziunii. Pentru merite deosebite în munca de ,,telefonist", pentru cã era pãrtas la ,,adevãr", mai tîrziu a fost numit în functia de secretar general al viitorului guvern din primul mandat FSN. Dl. Mazilu, încurcat în zelul lui de fermitate, mi-a spus: ,,Vorbeste cu ministrul Apãrãrii, generalul Militaru". I-am rãspuns cã generalul Militaru este în rezervã si nu are nici un fel de competente în comanda Armatei. Atunci, foarte nervos, a strigat la mine: ,,Bãi, cãpitane, nu executi ordinul guvernului? Te arestez!" Eu am arãtat de multe ori în cariera mea cã sînt un militar nedus la bisericã. Asa am procedat si atunci. Le-am ordonat celor 2 militari care erau cu mine sã introducã gloante pe teavã, am scos pistolul si am spus: ,,Care guvern, bã? Eu nu stiu de nici un guvern. Pe cine arestezi, pe mine? Fã-mi urgent legãtura cu generalul Gusã. Unde m-ati adus, d-le Sergiu? Sã fiu arestat?" Sergiu Nicolaescu mi-a sugerat cã este bine sã execut ordinele d-lui Mazilu, ale guvernului. I-am rãspuns cã eu nu execut decît ordinul sefilor mei, dar întrucît nu am legãtura cu ei, vreau sã vorbesc cu generalul Gusã, cu el aveau legãtura. Toti erau împietriti de atitudinea mea, dar mai mult de cele 2 pistoale mitralierã, atintite asupra lor. Paul Jerbas mi-a fãcut legãtura cu generalul Gusã, care m-a întrebat unde sînt si ce forte am cu mine, ordonîndu-mi sã mã duc la Otopeni, pe aeroport, sã pun ordine acolo, specificînd: ,,Vezi cã aerogara este ocupatã de teroristi, care au luat ostateci. Prea multe nu am timp sã-ti spun. Am încredere în tine, Nicolescule. Bine cã m-ai sunat, nu avem forte acolo. Blochezi pistele, nu se aterizeazã, nu se decoleazã. Pentru sigurantã, nimeni". L-am rugat sã repete ordinul sã-l audã si Paul Jerbas si sã-l poatã comunica ,,guvernului". M-a întrebat: ,,La care dracu' guvern esti? Eu sînt la dracu', la CC". Apoi am pãrãsit încãperea, amenintîndu-i cu armele pe cei amintiti mai sus. Toti mã priveau urît, dar la nici unul n-am simtit atîta urã în privire ca la Ion Iliescu. Sergiu Nicolaescu a venit dupã mine pînã jos, unde mi-a spus, nervos: ,,M-ai fãcut de rîs! Ti-ai ratat cariera (chiar cã dupã 8 ani am ratat-o, mi-au plãtit cele de atunci). Nu pleca la Otopeni. Vei avea pierderi mari. Aici e «locul» important unde este guvernul. Rãmîi aici. Voi aranja eu totul". ,,Vã rog sã mã lãsati în pace. Plec la Otopeni, unde am primit ordin. M-ati încurcat destul pînã acum. Ce este cu acest guvern?" ,,Sînt noua Putere, mi-a rãspuns. Dã-mi un TAB sã mã ducã pînã acasã". ,,Nu vã mai dau nimic. Plec la Otopeni". Si am plecat. Am dat ordinele de deplasare necesare. Relatez, în continuare, punctînd faptele si situatiile din care a reiesit cã cei care trãgeau erau chiar oamenii celor din acel ,,guvern" de la TVR. Am ajuns pe Aeroportul Otopeni, chiar în sediul Flotilei 50 Specialã, la comanda cãruia erau coloneii Tenie si Tudose. Aici am fost, pînã pe 9 februarie '90 comandantul Fortelor de Sud ale Aeroportului Otopeni. Am avut în subordine: fortele mele, Flotila 50 Specialã, Regimentul 10 Aviatie-Transport, un batalion de tancuri din R.2.Mc. si un batalion de parasutisti de la Buzãu - Bobocu. Am ajuns pe Aeroportul Otopeni pe 23 decembrie '89, la orele 11,00. Am organizat o apãrare circularã, pe 3 cercuri concentrice. Aici, ,,teroristii" n-au putut intra. Dar în perioada 23 decembrie 1989-1 ianuarie 1990 ne-au hãrtuit cu focuri de arme automate zi de zi, dar mai ales noaptea. Simtind pe pielea lor riposta de foc a regimentului de sub comanda mea si a fortelor din subordine s-au linistit. Aflînd apoi ,,cine sînt", i-am lãsat sã-si care mortii, au cãrat vreo 15, si am tras fãrã somatie, fãrã milã. Veneau cu masini Dacii si trãgeau din mers, apoi fugeau cînd cercetasii mei i-au urmãrit cu blindatele speciale. În final, vãzînd ce pãtesc, încercînd sã creeze diversiuni pe Aeroportul Otopeni, s-au lãsat pãgubasi. În urma, sã zic asa, a încãierãrilor de foc avute cu ,,teroristii", într-o zi cercetasii mei au prins unul. Era pînã în 27 decembrie '89. L-au adus la mine. Martori sînt locotenent-colonelul Stefan Garadia, locotenent-colonelul Gheorghe Ariciu, cãpitanul Dan Jugãnaru, maiorul Marian Buinceanu, sergentul-major Mihail Olteanu, plutonierul adjutant Mihai Malanca, sergentul Gheorghe Drãghici. L-am interogat. Ne-a însirat povesti cu ,,ce stia" de mult: ,,arme de vînãtoare", ,,Revolutie", ,,grupuri" de oameni de bine în slujba poporului etc. Fãcea, practic, pe nebunul. L-am lovit dur si am ordonat sã fie dus în arestul Flotilei 50 Speciale. Noaptea, în jurul orelor 4,00 sergentul Drãghici m-a anuntat cã a venit un caporal de schimb de la corpul de gardã, care i-a transmis cã ,,teroristul" prins vrea sã vorbeascã cu mine (a specificat, "cu cel care l-a lovit"). Plutonierul adjutant Mihai Malanca era lîngã mine. M-am deplasat la arestul Flotilei 50 Speciale. ,,Teroristul" era foarte agitat si nervos. A spus cã vrea sã vorbeascã numai cu mine, vãzîndu-mã însotit de garda mea de corp, sergentul Gheorghe Drãghici. I-am replicat cã poate vorbi linistit, nu are de ce sã se fereascã. M-a ,,luat tare", spunîndu-mi: ,, O sã ai mari necazuri! Vei da socotealã, eu sînt în slujba tãrii, a «oamenilor» care conduc acum aceastã tarã". Cã o sã mã recomande cui trebuie, dacã dau dovadã de întelegere si-i voi da drumul. ,, Cui?" - l-am întrebat. Nu pãrea prost deloc, cum a vrut sã parã prima datã. Aveam în fatã un om siret si abil, inteligent. ,,Sefilor mei", mi-a rãspuns. În caz contrar, va avea el grijã sã ,,mã aranjeze". Atunci, foarte enervat de tupeul lui, si cã mã sculase la ora 4.00 noaptea, pentru a mã ameninta, l-am lovit cu pistolul în cap, i-am bãgat teava pistolului în gurã si i-am spus cã dacã nu-mi dezvãluie cine îi conduce, îl împusc pe loc. Drept completare am armat pistolul. I-am mai spus cã, dacã îmi mãrturiseste, îi dau drumul. Si. i-am dat drumul. Am rãmas perplex de ceea ce am auzit, efectiv m-am simtit amenintat, speriat. Am pus pe loc toate lucrurile cap la cap, începînd cu douã luni în urmã. A afirmat cã seful lui, al lor, un grup, era un inginer, nu-i mai retin numele, dar cã au sefi mari - actualii conducãtori. A pronuntat numele lui Ion Iliescu, Gelu Voican-Voiculescu, Petre Roman, Nicolae Militaru, Dumitru Mazilu. Atît a spus, si a întrebat dacã mai vreau alte lãmuriri. Devenise stãpîn pe el. Avea si de ce. M-am gîndit la ,,acel guvern", care mi-a spus cã mã aresteazã. L-am întrebat de ce trage în oameni. A rãspuns: ,,Tragem în cine trebuie, unde trebuie, ca sã fugã sau ca sã moarã Ceausescu". Efectiv am înghetat. Aveam de-a face cu oameni organizati, cu oameni din ,,guvern", care îmi puteau ,,schimba" soarta oricînd. Sergentul Drãghici a auzit tot. Le-am povestit tot si plutonierului adjutant Mihai Malanca si sergentului-major Mihail Olteanu. Malanca mi-a fost coleg de scoalã. Le-am ordonat sã nu spunã nimãnui, dacã tin la familiile lor. M-am gîndit, iar, la chemarea mea televizatã: ,,În cît timp, în caz de nevoie, ajungi în Capitalã?" Sergiu Nicolaescu. 12 grenade ofensive. Pusca cu lunetã si amortizor. Guvernul de la Televiziune. Teroristii si cine le erau sefi. Mã numeau ministrul Apãrãrii. ,,El e comandantul de care v-am spus. L-am adus" - ,,Dacã îmi dai drumul, am eu grijã, vorbesc cu sefii mei". Am înteles în ce ,,joc" intrasem. Cãrui ,,joc" îi fusesem instrument greu. Mã temeam pentru familia mea. Familie care acum suferã de foame. În perioada 28 decembrie - 30 decembrie '89 militarii cercetasi ai actualului maior Dan Jugãnaru au executat foc, cu mitralierele de pe TAB-ul de cercetare, asupra unei cãrute cu 3 indivizi în ea, care nu s-au supus somatiilor. Se îndrepta cãtre pãdurea situatã la sud de localitatea Otopeni. Unul dintre ei a fost rãnit, nu grav, în zona abdomenului, iar unul din cai a fost împuscat mortal. În cãrutã erau 2 lãzi cu munitie pentru pistol-mitralierã calibru 7,62 mm. I-am interogat la fel de ,,elegant", pe rînd, pe toti trei. Stiam acum cu cine am de-a face, ai cui oameni sînt. Eram curios ce-mi vor spune. Dacã voi afla aceleasi date, sau alte informatii. Doi n-au scos o vorbã, celui de-al treilea, celui rãnit, i-am spus: ,,Dacã nu spui adevãrul legat de ce te-am întrebat, te las într-un transportor si te tin acolo pînã se scurge tot sîngele din tine. Se meritã?" Am si dat un ordin, în acest sens, plutonierului adjutant Niculae Hariga. În final, a spus: guvern, democratie, Mazilu, Gelu Voican, Iliescu si încã 3 persoane necunoscute. Cei de lîngã mine au înmãrmurit. Maiorul Dan Jugãnaru, maiorul Marian Buinceanu, plutonierul adjutant Niculae Hariga. Le-am spus cã, dacã tin la familiile lor, sã tacã. Si cã eu stiam, de cînd am fost chemat prin apelul lansat de Televiziune, si sã aibã încredere în mine, cã totul va fi bine. De capturarea celor 3 au aflat si coloneii Tenie si Tudose, cei care comandau Flotila 50 Specialã. Le-am comunicat cã a fost vorba de o confuzie, cã erau revolutionari. Le-am dat drumul. Mai exact, au fost însotiti de militari de la Flotila 50 Specialã la Parchetul Militar Bucuresti. Am înteles, apoi, cã nu au fost luati în evidentã si cã li s-a dat drumul, din. lipsã de probe. Întelesesem, încã o datã, foarte clar, cine erau teroristii. Nu am mai luat prizonieri. Am dat ordin tuturor unitãtilor din esalonul 5 si patrulelor de cercetare mobilã în acest sens. Îmi era rusine. Mã simteam pãtat de sînge, murdar, pãrtas la crimã. Pentru un militar, este un sentiment groaznic, înjositor. Ca o revoltã, am ordonat sã se tragã fãrã somatie. Ce mi-a fãcut Ion Iliescu? Dupã ce l-am amenintat cã, dacã nu mã reactiveazã, fac scandal, ,,va iesi scandal mare", m-a arestat. De teamã sã nu spun cuiva ce am scris aici. Cum ar fi sã apar lîngã dl. Cosmin Gusã si sã sustin cu probe, date, martori, logicã, afirmatiile dumnealui, cã Iliescu este o persoanã santajabilã, tinînd cont de cele întîmplate în decembrie '89? Ce-ar spune, cum ar reactiona, nu Poporul, ci numai urmasii mortilor ,,Revolutiei"? Ce-ar spune mutilatii si rãnitii "Revolutiei"? Ca recompensã a serviciilor aduse, am fost arestat. Ceream prea mult. Pensia militarã dupã 30 de ani de armatã si 10 ani de comandant. Îmi dispãruse ,,cheful" de Revolutie. Trãiam drama celui ajuns complice la crimã fãrã voia lui, nevinovat. Multumesc lui Dumnezeu cã nu am iesit din cazarmã pînã în 22 decembrie '89 si cã militarii mei nu au tras decît în ,,teroristi", nu în oameni sau revolutionari nevinovati. De aceea am ordonat sã se tragã puternic, fãrã milã. Dupã cum am mai relatat ,,i-am lãsat" sã-si care vreo 15 morti si rãniti. Am auzit de la unul dintre ei: ,,Ãsta care apãrã Aeroportul e nebun. Sã fugim. Nu stie «chestia»". A fost ultima lui vorbã. Sînt un trãgãtor de elitã, recunoscut, renumit. Tot din ,,indicatii" am rãmas pe Aeroport, în misiune, în rezerva FSN-ului pînã pe 9 februarie 1990. Prima unitate chematã prin intermediul Televiziunii. Ultima retrasã în cazarmã. De ce? Mã considerau comandant în slujba lor. S-au convins cã sînt profesionist. S-au ,,convins" si tãrãnistii, si liberalii pe timpul mineriadelor. Am fost catalogat, dar, atentie! - ,,Comandant în anturajul lui Iliescu". Si, în 1997, m-au debarcat. A fost o loviturã usoarã (?) Cei pe care i-am servit, în ianuarie 2003 m-au arestat. În slujba cui am fost eu? A Poporului, a Revolutiei? Nu, a criminalilor! Ce puteam sã le spun eu mamelor soldatilor mei morti si rãniti? Celor care au îndurat frig, foame, gloante. Cã au fost unelte? Nu. Le-am spus cã au fost eroi. Si, dupã cum s-au comportat, au fost adevãrati eroi. Toti soldatii participanti la Revolutie au fost avansati la gradul de sergent. Atît am putut face pentru ei. Rãnitii mei n-au primit nici o diplomã. Au primit altii. Au primit chiar si ,,teroristii". Multe onoruri si certificate. Eu am avut cel putin tãria sã refuz, tot. Eram scîrbit. Militarii mei au fost eroi. Eu am fost unealta. Nu stiau, nu stiam cã nu mai departe de 19 februarie 1990 uneltele bune, credincioase, vor fi din nou puse la lucru. De data aceasta de un guvern oficial, de o conducere care, atunci cînd era la strîmtoare, spunea: ,,Sã vinã comandantul de la Ploiesti cu trupele". Si asa multi în Ploiesti îmi spuneau în spate ,,Nea Nelu Cotrocelu". De ce mã chemau pe mine la orice eveniment? Nu erau destule unitãti în Capitalã? Ba da, dar eu eram al lor, al lui Sergiu Nicolaescu, unealta bunã, puternicã, credincioasã. Nu aveam ce face. Eu eram militar. Executam ordine. S-a tot vorbit de teroristi, gloante speciale. Da, au fost teroristii lor si au fost si gloante speciale. Eu am avut douã. Cu o zi înainte ca dl. Sergiu Nicolaescu sã vinã pe Aeroport cu o delegatie francezã, dupã 1 ianuarie 1990, sã se laude ce unitate puternicã a adus dumnealui personal pentru victoria Revolutiei, colonelul Vasile Zlat mi-a adus douã gloante speciale. Eu mã pricep foarte bine la armament si munitie. Nu mai vãzusem în viata mea asa ceva. Într-o noapte, un terorist, cred cã de aceastã datã adevãrat, s-a ,,distrat" trãgînd într-o barã de fier de grosimea bratului. 7 gloante pe linie verticalã. Bara se gãsea la 30 cm de capul maiorului Gheorghe Argeseanu. L-a iertat? Le era fricã de tancurile mele?... Am fotografiat aceastã barã. Am fãcut foarte multe alte fotografii. Gloantele erau:
- unul calibru 12 mm, mai lung;
- celãlalt de 14 mm, mai gros si mai scurt;
- nu aveau cãmasã de alamã;
- nu aveau urme de ghinturi;
(concluzia: trase de armã cu teavã de mare calibru).
- foarte grele;
- culoare brunã;
- aveau santuri fine, perpendiculare, erau neobisnuite.
I le-am arãtat lui Sergiu Nicolaescu. Cînd le-a vãzut, a tresãrit si a întrebat: ,,De unde le ai?" I-am rãspuns. ,,Da? Dã-mi-le mie, stii cã sînt colectionar!" ,,D-le Sergiu, nu vi le pot da. Le voi tine ca amintire, sînt trofee de rãzboi" - am spus, în glumã. Cu el era si un cameraman din Studioul Armatei. Am lãsat sã filmeze gloantele, puse pe statia ,,Motorola" din palma mea. Nu am acceptat sã-mi filmeze fata (ca protectie). Filmul se gãseste în arhivã la Studioul MApN. Domnul Sergiu a insistat. L-am refuzat. Dar tot a cîstigat. E un victorios. A informat unde trebuia. ,,Nicolescu are douã gloante. Nu avem nevoie de probe". Dupã douã zile am fost chemat la MApN, din ordinul ministrului Militaru. Mi s-a transmis ordinul sã le iau, ca sã vadã si dl. ministru gloantele. Mi-am luat mãsuri de protectie. M-am deplasat cu 7 masini blindate speciale, conduse de maiorul Adrian Ioanid. I-am ordonat clar. Îmi era teamã. Mã gîndem la colonelul Trosca si la generalul Militaru. Era un ofiter cu totul special. ,,Adriane, dacã nu vin în douã ore, mã cauti. Dacã nu mã gãsesti, dãrîmi cu rachetele MApN si incendiezi tot". A rãspuns cum îl stiam: ,,Am înteles". Am fost condus la ministrul Militaru în birou. Cu el mai era si seful meu direct, generalul Paul Keller, chemat asa, peste noapte, din rezervã si numit comandantul ,,Diviziei 57 Blindate". El fusese trecut în rezervã, pe linie moartã, de Ceausescu în 1984. Dintr-o datã, devine foarte capabil si este numit comandantul uneia din cele douã Divizii de blindate operative din România. Era frate de suferintã cu generalul Militaru, în "Dosarul Corbii". Am intrat în birou. M-au invitat sã iau loc. Ministrul Militaru mi-a spus: ,,Pentru merite deosebite si un spirit de sacrificiu de adevãrat militar, ne-am gîndit sã te trimitem la un curs în Rusia. Ce zici?" Ei amîndoi erau legati sufleteste de Rusia. Fãcuserã ambii Academia Militarã "Frunze". Am motivat cã nu pot, cã am o situatie familialã mai grea (nu minteam, mama a decedat în '93), am multumit si am întrebat dacã mai au ceva sã-mi ordone. M-au luat pe departe. Militaru m-a întrebat care mai este situatia pe Aeroportul Otopeni, afirmînd: ,,Bine cã te-am trimis pe tine acolo". N-am avut timp sã rãspund nimic. Keller m-a întrebat, direct: ,,Ai adus gloantele?" Am rãspuns cã da. Mi le-a cerut sã le vadã. Am scos gloantele si le-a luat. Le-a arãtat generalului Militaru. Acesta le-a privit scurt, apoi i-a fãcut un semn. Keller mi-a spus: ,,Domnule maior, se confiscã. Trebuie sã le dãm la expertizã". Am insistat sã mi le dea, dar m-au refuzat ferm. Apoi mi-au comunicat cã sînt liber. Scopul chemãrii mele era confiscarea gloantelor. Sergiu Nicolaescu îi informase cã le am. Si au fost confiscate. Am plecat usurat, ca dintr-o cuscã de lupi. Doresc sã mai mentionez, încã o datã, numele celor care au auzit cele declarate de cei doi ,,teroristi", care au afirmat în slujba cui sînt: sergentul Gheorghe Drãghici; sergentul-major Mihail Olteanu; maiorul Adrian Ioanid; maiorul Dan Jugãnaru; maiorul Marian Buinceanu; maiorul Ionel Stan; plutonierul adjutant Mihai Malanca; plutonierul adjutant Niculae Hariga. Toti sînt în viatã si stiu unde pot fi contactati. Relatez, în continuare: pe 19 februarie 1990 am primit ordin sã mã deplasez cu aproximativ 600 de militari, transportoare blindate, autocamioane, pentru a apãra de demonstrantii rãi, ,,turbulenti", suna în ordin, Palatul Victoria. Erau miscãrile de stradã cunoscute, din februarie 1990. Ordinul primit, munitia, m-au lãsat perplex. Mai tîrziu, seara, cînd au venit minerii, am fãcut legãtura. Ordinul suna clar: toti militarii sã aibã asupra lor munitie de manevrã. Eu, credincios principiului ,,paza bunã trece primejdia rea" si avînd experienta Revolutiei, am ordonat: ,,Toti ofiterii, în numãr de 40 si un numãr de 200 de militari de ciclul II, sã ia munitie de rãzboi. Militarii de ciclul I, în numãr de 300, munitie de manevrã". A doua oarã cînd încãlcam ordine transmise de civili Armatei, ordine care se voiau pasnice. Aici vreau sã sugerez, sã scot în evidentã, dacã e nevoie, încã o datã, chemarea minerilor de cãtre presedintele Ion Iliescu. Dupã incidentele din timpul zilei de 19 februarie 1990, seara au venit minerii. Erau impresionanti ca numãr, murdari, beti, cum se stie, dar eu am stat la un metru de ei si i-am oprit. Le-am stat în fatã cu militarii dispusi pe 3 centuri. Cîte 200 de militari pe fiecare. TAB-urile erau dispuse unul în altul, pe lîngã treptele de la Palatul Victoria. S-a vãzut si la televizor. Cînd s-au apropiat minerii, i-am somat prin portavoce sã se opreascã, altfel ordon foc în plin. Au înaintat, iar cei din fata mea au replicat: ,,Cu ce? Aveti doar gloante de manevrã". Atunci am înteles de ce ne-au trimis cu gloante de manevrã. Am ordonat primului rînd de militari, cel din fata minerilor (ciclul II si ofiteri) sã arunce din încãrcãtoare, prin manevrarea închizãtoarelor de la arme, cîte 6-7 gloante pe caldarîm. La vederea gloantelor de rãzboi, au întepenit toti, inclusiv cei beti. I-am întrebat: ,,Ce vreti, cine v-a chemat?" Unul mai tînãr (era bãut) nu s-a putut abtine si a rostit: ,,Cum cine? Iliescu". A fost lovit peste fatã de un miner mai în vîrstã, care a spus: ,,Nu ne-a chemat nimeni. Am venit noi sã facem ordine, sã ne facem dreptate. Vrem sã vorbim cu dl. Iliescu". I-am oprit. M-am deplasat în interiorul Palatului Victoria si am anuntat ofiterii care asigurau paza lui Ion Iliescu si Petre Roman cã minerii vor sã vorbeascã cu ei. Au urmat evenimentele cunoscute. Noaptea, la orele 2,00, am primit ordin sã dau de mîncare la mineri, iaurt si pîine. Era grija presedintelui pentru minerii demonstranti, care au fãcut ce au fãcut în Capitalã. Stim cu totii ce. La fel, pe 13 iunie 1990. Mi s-a comunicat cã sînt chemat din ordinul expres al presedintelui Iliescu. ,,Esti omul lor, nea Ioane" mi-a spus, în glumã, generalul Mircea Muresan, comandantul meu de atunci. Acum este general de armatã, în fruntea Armatei Române. În acele evenimente am pus ordine la Televiziune în 20 de minute. Am retinut 2 mineri, dupã 2 zile, care au spus cã au venit în control la Televiziune. Interogîndu-i, în duba de Stat Major a comandantului, mai militãreste, au afirmat cã au fost chemati de dl. Iliescu, sã se termine odatã cu miscãrile de stradã. Martori au fost maiorul Ionel Stan, maiorul Sandu Panait, sergentul-major Mihail Olteanu, sergentul Vasile Dragomir, plutonier adjutant Mihail Malanca, locotenent-colonelul Stefan Gavadia. Dupã toate cele fãcute pentru Revolutie si mineriade, am început procesul de modernizare a Armatei Române ca pregãtire, mod de pregãtire. M-am angajat pe 6 martie 1990 în Sala Parlamentului cã, dupã o conceptie proprie, prezint în 8 luni o unitate model, modernã. Am reusit. Acest concept a fost denumit ,,Experimentul colonelului Nicolescu". În 1992 s-a afirmat pe postul national TVR 1, cu referire la Marea Unitate comandatã de mine: ,,România dispune de unitãti la standarde occidentale". Pentru merite deosebite la Revolutie am fost avansat la gradul de maior, grad ce trebuia sã-l primesc în august 1989, cînd nu s-au avansat ofiterii superiori. Pentru merite deosebite si contributii personale remarcabile ,,la îmbunãtãtirea instructiei în trupele de uscat" am fost avansat, la exceptional, la gradele de locotenent-colonel si colonel. Am fost apreciat de mass-media ca ,,o figurã de legendã a Armatei Române". Am avut o contributie importantã pentru ei în Revolutie. Am participat la instaurarea ordinii de drept în România dupã decembrie '89. Eu am stiut si stiu foarte multe despre Revolutie. (Multe date, amãnunte exacte cu privire la cele relatate, le voi pune la dispozitie cînd va fi nevoie). Am raportat împrejurãrile în care "legenda Nicolescu, comandant, simbol al Revolutiei", cum am fost denumit - a ajuns în Penitenciarul Rahova. D-le presedinte, am fost considerat unul dintre cei mai buni trãgãtori din Europa. De exceptie, de elitã. Am dovezi. Nu mã egaleazã nici unul din Trupele Speciale, Brigada Antitero, SPP. Am casete care aratã acest fapt. M-am pregãtit 28 de ani.Am tras 2 vagoane de munitie. Pot demonstra oricînd, poate vã pot fi de folos dvs. sau ministrului Apãrãrii. Acum mã simt, într-un fel, usurat.-
Mi se refuzã dreptul la pensie. Vã rog sã vã gînditi la familia mea, serviciu nu am, pensie nu. Asta merit eu? Eu sînt coruptul tãrii, cu 220 de dolari? Vã rog sã mã ajutati! Cu deosebitã onoare si multumiri,
Colonel (r) Ion Nicolescu,
fost comandant al Brigãzii 7 M
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=6245&lang=RO
„Cazul MISA: un armăsar născut dintr-un ţânţar, şi acela, inventat!”
Manevrele mârşave din procesul lui Gregorian Bivolaru, demascate de un angajat al serviciilor secrete
Un angajat al serviciilor secrete, care ne-a mai trimis şi anterior unele mesaje cu informaţii surprinzătoare şi dezvăluiri legate de manevrele de culise făcute în cazul MISA, ne-a contactat din nou pentru a ne avertiza asupra evoluţiei îngrijorătoare a acestui caz – şi mai ales a procesului de la ICCJ. Oricât de incredibile ar părea afirmaţiile sale pentru românii de bună credinţă, avertismentul pe care ni-l adresează această persoană nu poate fi ignorat! Se confirmă astfel atât presiunile exercitate asupra judecătorului Ionuţ Matei, cât şi lobby-ul făcut la nivel european pentru a-i descuraja pe toţi aceia care şi-au exprimat public sprijinul pentru MISA. Mulţumindu-i din nou celui care semnează cu pseudonimul RT pentru curajul de care a dat dovadă, vă oferim şi dvs. acest document revelator.
Stimată redacţie,
Vă scriu după ceva vreme, pentru că din nou situaţia o cere (sau mai bine zis conştiinţa mea o cere…).
După cum aţi putut observa, ţara noastră a devenit teatrul unor lupte pentru putere care depăşesc cu mult graniţele ei şi, din păcate, depăşesc de multe ori graniţele bunului simţ şi ale normalităţii. Iar între victimele acestei lupte se numără şi şcoala dumneavoastră de yoga (MISA) împreună cu mentorul ei dl. Bivolaru.
Vreau să vă felicit în primul rând, atât pe cei din redacţie, cât şi pe colegii dvs. din cadrul şcolii de yoga pentru munca susţinută pentru a atrage atenţia forurilor internaţionale asupra cazului MISA.
Demersul dumneavoastră a avut un ecou uimitor şi la nivel european, ca şi în anumite cercuri în ţară. Se vede treaba că numai asta a mai rămas românilor, pentru că aici în ţară oamenii puterii sunt mult prea preocupaţi de bătălia pentru ciolan şi servirea stăpânilor lor din umbră pentru a mai asculta de vocile oamenilor.
De altfel, chiar acţiunile iresponsabile ale aventurierilor care se bat acum pentru putere în ţară au atras atenţia la nivel european şi astfel mulţi au devenit mult mai atenţi la vocile dumneavoastră, care atrag atenţia asupra cazului şcolii de yoga din România. Jos pălăria pentru această acţiune susţinută care, iată, a pus multe semne de întrebare responsabililor europeni. Aţi îndrăznit să vă ridicaţi chiar mai sus dacă a fost nevoie şi aţi reuşit.
Motivul pentru care am decis să rup din nou tăcerea (datorată muncii intense din această perioadă) este tocmai reacţia pe care a declanşat-o în rândurile puterii politice succesul dvs. internaţional. Ceea ce se petrece acum în România este o bătălie de imagine, iar ieşirea cazului MISA la rampă le strică unora toate socotelile. Imaginea de ţară modernă cu o justiţie sănătoasă şi integrată după standardele europene este grav avariată de un asemenea caz, cu o serioasă dimensiune socială, care intră în atenţia Comisiei Europene şi a Parlamentului European.
Cei care au investit multă muncă în a construi această falsă imagine a României sunt deja porniţi cu toate forţele ca să elimine această „problemă” care este şcoala de yoga. Ei vor să arunce la gunoi cazul acesta şi să desfiinţeze statutul de refugiat politic acordat de statul suedez d-lui Bivolaru. Pentru a obţine aceasta cel mai important este obţinerea prin orice mijloace a unei condamnări a sa. Poate că aceasta nu este o noutate pentru dl. Bivolaru, însă de data aceasta ceea ce pregătesc aceşti rechini depăşeşte ceea ce au încercat până acum.
Din informaţiile pe care le deţin reiese foarte clar că oameni din serviciile noastre au fost însărcinaţi să îl „convingă” cu orice preţ pe judecătorul Ionuţ Matei de vinovăţia d-lui Bivolaru.
Poate că v-aţi întrebat cum este posibil ca un judecător de la ICCJ să se comporte într-un asemenea mod, anulând hotărârile concordante luate în două instanţe anterioare. Însă explicaţia este foarte simplă: alarmaţi de posibilitatea din ce în ce mai clar conturată ca dl. Bivolaru să fie achitat după toată această tevatură de ani de zile s-a decis ca totul să fie rejudecat. Desigur într-o ţară cu o justiţie adevărată, rejudecarea ar trebui să aducă aceleaşi rezultate, având în vedere circumstanţele anterioare. Însă această rejudecare este făcută cu scopul explicit de a se obţine o condamnare cât mai spectaculoasă a d-lui Bivolaru, eventual cu nişte răsturnări de situaţie care să ţină titlurile ziarelor din nou. Ceea ce devine acum un joc periculos şi mă face să vă scriu este că din discuţiile cu persoane apropiate mie din aparatul politic (oameni care ca şi mine s-au săturat de nesfârşitele intervenţii din partea cercurilor oculte ale puterii şi nu mai acceptă compromisurile) am aflat că se caută demontarea dimensiunii umanitare grave a abuzurilor justiţiei române în cazul Bivolaru. Se caută aceasta chiar prin compromiterea „victimei” din cadrul procesului care se rejudecă la ICCJ, a d-rei Dumitru Mădălina.
Din sursele mele am aflat că acum se caută cu înverşunare transformarea ei din victimă în inculpată, situaţie confirmată şi de un bun prieten al meu care lucrează în departamentul care se ocupă de găsirea şi aducerea în instanţă a unei martore a acuzării (pe nume Dumitru Cristina). Despre această martoră s-a aflat din rapoartele de supraveghere că ar fi manifestat o atitudine agresivă faţă de Dumitru Mădălina şi că ar fi dispusă la colaborare. Această martoră a fost de acord în fazele iniţiale ale anchetei să dea declaraţiile pe care procurorii i le-au cerut. De aceea judecătorul îşi pune speranţe în aducerea ei în faţa curţii pentru a obţine astfel o incriminare a d-rei Dumitru Mădălina. Compromiterea d-rei Dumitru Mădălina se vrea şi pentru a spune apoi că de fapt justiţia suedeză ar fi fost indusă în eroare.
Această acţiune se realizează în paralel cu un lobby internaţional pentru promovarea unei alte imagini a situaţiei cu şcoala de yoga MISA la nivelul instituţiilor europene. În aceste acţiuni vă pot informa că participă în mod direct atât persoane din cadrul misiunii permanente a României la Bruxelles, cât şi unii europarlamentari români (cum ar fi social-democratul Boştinaru V.). De aceea trebuie să nu vă lăsaţi şi să mergeţi până la capăt cu dezvăluirea adevărului, pentru că în aceste jocuri nu există nicinu fel de fairplay.
Evident că această manevră va putea să reuşească numai dacă destul de mulţi oameni o să închidă ochii şi o să devină astfel complicii acestei acţiuni mizerabile (încă una la dosarul injustiţiei române). Doresc de aceea să vă previn asupra acestor manevre de culise pe care puterea le plănuieşte şi care vor sfârşi prin a distruge viaţa unor oameni nevinovaţi, dacă nu se vor lua măsuri ferme.
Pentru mine toate aceste jocuri de-a justiţia făcută în mod arbitrar cu ajutorul nostru, al celor care se presupune că ar trebui să veghem la liniştea cetăţeanului, au ajuns să umple paharul. În condiţiile în care ţara noastră este scoasă la vânzare pe nimic, găsesc acum normal să mă folosesc de poziţia pe care o am pentru a-i ajuta pe cei care devin victimele acestui sistem ticăloşit.
Această aroganţă imensă de a acţiona cu tupeu în faţa Europei a depăşit limita pe care considerăm că un om într-o asemenea poziţie de putere o poate atinge. Aşa cum v-aţi putut convinge, sunt din ce în ce mai mulţi cei care nu doresc să mai servească nişte interese străine şi care încep să ia atitudine.
De oameni care să aibă curajul să se ridice pentru o cauză dreaptă este nevoie acum.
Vă doresc putere în muncă şi să o ţineţi tot aşa pentru că tot mai mulţi vă vor ajuta.
Cu stimă,
RT
12 octombrie 2012
Vă oferim în cele ce urmează un document autentic şi cutremurător: scrisoarea unui lucrător din serviciile secrete care s-a hotărât să rupă tăcerea, făcând dezvăluiri din interior asupra modului în care acestea au operat în cazul MISA, la comandă politică. Citiţi această mărturie autentică pentru a afla câteva din dedesubturile „cazului MISA”. Noi am fost impresionaţi de curajul acestei persoane şi îi mulţumim pe această cale pentru gestul pe care l-a făcut.
Autorităţile au cheltuit peste 4 milioane de euro în campania împotriva MISA. Denigrarea mişcării yoghine este o operaţiune comandată politic şi pusă în practică de celule ale serviciilor de informaţii. Activiştii celulelor „anti-misa” sunt plătiţi dublu decât agenţii care desfăşoară misiuni operative de spionaj (motivul? factorul de risc...). Adrian Năstase a fost la comanda „operaţiunii Christ” încă de la bun început. Presiunile care se fac în domeniul juridic pentru a obţine o condamnare în cazul MISA sunt considerabil de mari. Acţiunile anti-MISA s-au extins şi în străinătate. Citiţi acest document pentru a afla cum este implicată masoneria în campania împotriva MISA şi care este miza acestor acţiuni.
Stimată redacţie,
Vă scriu aceste rânduri ca un semn de susţinere şi de asemenea pentru a rupe tăcerea impusă de forţe pe care le consider ostile interesului public şi al ţării noastre. Ştiu că aceste rânduri vor ajunge şi la cei care conduc mişcarea de yoga MISA şi prin aceasta mă adresez şi dânşilor, conştient de faptul că ceea ce am de spus va reprezenta, poate, o surpriză pentru unii. Poziţia pe care o ocup mă împiedică să vă contactez direct deocamdată pentru a vă prezenta anumite evidenţe, însă am să încerc în cuvinte puţine să vă indic unde să căutaţi pentru a găsi dovezile de care aveţi nevoie în acţiunile pe care le faceţi pentru a face faţă acestor forţe pe care le-am evocat mai sus.
Fiind un lucrător mai vechi în domeniul informaţiilor, am putut observa cu atenţie evoluţia mişcării yoghine chiar din momentele sale de început. Chiar dacă mişcarea MISA s-a „bucurat” de atenţia noastră încă din anii ‘90, trebuie să vă mărturisesc că abia după 2004 am început să realizez ce se ascunde în spatele acestei acţiuni concertate împotriva MISA, fapt care m-a şi determinat să realizez propriile mele investigaţii. Şi tot ceea ce am descoperit până acum mi-a întărit convingerea că ceea ce se petrece împotriva MISA se doreşte a fi o demolare publică şi nu un act de justiţie. Aceasta se întâmplă din raţiuni greu de înţeles pentru omul de pe stradă, care este obişnuit cu corupţia spăgarilor şi cu politicienii avari şi nicidecum cu interese care merg chiar dincolo de aceste rele mărunte (dacă îmi este permis să le numesc aşa). Tocmai pentru că aceste raţiuni sunt greu de înţeles, se consideră că ele nu vor fi niciodată puse la îndoială. Se pare că până acum aşa au mers lucrurile, deşi trebuie să recunosc faptul că MISA a surprins (ne-a surprins) prin verticalitatea cu care a rămas pe poziţiile sale, chiar şi atunci când aţi fost puşi la zid fără drept la replică. Aţi câştigat admiraţia mea şi nu numai a mea.
Acum vă scriu nu numai în numele meu, dar şi în numele mai multor colegi care m-au ajutat să pun cap la cap aceste informaţii şi care gândesc în acelaşi fel ca şi mine referitor la scopurile pe care noi ar trebui să le servim în munca pe care o desfăşurăm. Decizia de a vă scrie am luat-o atunci când am aflat despre susţinerea pe care unele departamente din servicii o oferă unor grupuri de denigratori publici ai mişcării yoga. Faptul că această susţinere este atât materială (bani şi în anumite cazuri şi facilităţi), cât şi prin oameni de amorsare a celulelor de lucru, ne-a făcut să căutăm scopurile pentru care o asemenea acţiune este dorită la niveluri înalte din eşicherul politic. O parte din aceste conexiuni aţi reuşit deja să le descoperiţi şi vă felicit pentru această performanţă. Mai sunt însă şi alte forţe implicate în acest joc, pe care trebuie să le dezvăluiţi publicului, pentru că numai aşa veţi putea să continuaţi fără să fiţi atacaţi din ce în ce mai înverşunat. De aceea am să vă împărtăşesc ceea ce ştim deja.
În cadrul investigaţiilor pe care le-am făcut, am găsit chiar şi un set de recomandări prin care se cerea tratarea „problemei MISA” după un anumit tipar care mai fusese aplicat cu succes în cazul altor mişcări similare din alte ţări. Pot să vă spun acum că acest document a fost primit prin circuit diplomatic şi este venit de la o ţară care, la vremea aceea, avea conducerea UE.
Despre asemenea acţiuni ale forţelor oculte s-a mai vorbit în presa românească (interviurile d-lui general Chelaru), chiar dacă nu în cazul MISA, însă descoperirea acestui document m-a convins pe deplin că este ceva teribil de greşit în ceea ce priveşte cazul Gregorian Bivolaru şi MISA şi iată de ce: documentul cuprindea o serie de măsuri ce trebuiau luate şi care implicau discreditarea mediatică a mişcării, înfiinţarea unor celule de foşti membri care să atace virulent conducerea grupării, arestarea şi ţinerea cât mai mult în arest a unor lideri marcanţi, agresiunea fizică a unor lideri şi membri.
Cel care a avut grijă ca acest document să fie implementat într-o structură discretă în cadrul serviciilor a fost chiar cel care a vrut recent să se spele pe mâini în public de afacerea MISA: Adrian Năstase. El, ca şi raportor al UE pe probleme de secte (în 1999), părea cel mai în măsură să preia un asemenea document şi să îl ducă la îndeplinire, pentru că astfel nu băteau la ochi adevăratele sale motivaţii. Tot ceea ce a urmat a fost exact conform acestui plan, pentru care s-au cheltuit nefiresc de multe resurse materiale pentru o simplă ONG.
Şi aceasta în condiţiile în care noi cerem fonduri pentru misiuni absolut normale, de supraveghere a unor obiective cu potenţial de risc ridicat, şi obţinem bugete din care abia ne plătim salariile! Ca să vedeţi ce vreau să spun, salariul pe care îl primesc cei care au înfiinţat celulele „anti-misa” este aproape dublu decât salariul pe care îl primeşte personalul de pe acelaşi nivel în schema serviciului, însă care este implicat în misiuni de o importanţă pentru ţară incomparabil mai mare. Şi aceasta datorită sporurilor de risc! Chiar şi numai acest fapt vă poate arăta ceea ce se urmăreşte în mod intenţionat. De când a devenit denigrarea unei ONG treaba unor structuri în serviciul ţării, susţinute cu salarii şi logistică?
Vă felicit pentru demascarea implicării în această structură a lui Tiz Cecilia sau a lui Marinescu Daniel, personaje al căror rol a fost cu atenţie construit chiar de către şeful secţiei (la vremea 2004) care a implementat documentul lui Adrian Năstase şi al şefilor săi. În aceşti ani de activitate foarte intensă, din 2004 până acum, cei doi (Tiz şi Marinescu), împreună cu încă patru colaboratori interni şi câţiva externi (racolaţi mai demult, pe vremea când culegerea de informaţii din MISA era justificată simplu prin rapida dezvoltare a mişcării şi necesitatea de a şti ce se petrece acolo) au scris mii de pagini fiecare, repetând mereu şi mereu ceea ce judecătorii trebuie să înţeleagă şi publicul trebuie să accepte, adică verdictul final, care este deja stabilit de la început.
Pentru a vă lămuri cum acţionează aceşti operatori iată schema, aşa cum mi-a fost explicată de un coleg de „specialitate”. Metoda pe care aceşti operatori o aplică este construirea unei imagini în „suveică”. Astfel, ei scriu o cantitate de informaţii false pe medii private (bloguri, forumuri), apoi acestea sunt citate de medii publice de informare de importanţă mai mică (ziare şi TV) ca şi surse credibile de informaţie pe subiectul MISA. Apoi informaţiile din mediul public, astfel amplificate ca şi factor de credibilitate, sunt citate cu mare vervă ca o probă indubitabilă în mediile private (bloguri şi forumuri) care devin astfel mai credibile şi căutate. După aceea, mediile publice (ziare şi TV) de mai mare calibru citează mediile private care tocmai au devenit mai credibile în urma primei runde a „suveicii”. Şi în acest fel, informaţia se înşiră pe „suveică”, deşi practic este aceeaşi informaţie inventată la început şi nimic nou nu este adus în discuţie. Prin aceasta nici nu este nevoie să se apeleze la o presiune foarte mare asupra factorilor de decizie din mediile de informare publică. Este suficient ca unii şefi de ziare, care au conexiuni cu lojele masonice şi care astfel sunt datori la obedienţă, să accepte jocul şi „suveica” începe. Acum deja se poate observa „suveica” credibilităţii artificiale.
Ceea ce am mai aflat însă, investigând această activitate, este că aceşti operatori au început o supraveghere la scară internaţională a tuturor activităţilor grupărilor şi şcolilor de sorginte MISA, astfel încât au contactat ministerele de interne din ţările respective, furnizând „informaţii” pentru a începe acelaşi fel de înscenare ca şi în România.
Am intrat în posesia sesizărilor venite de la serviciile noastre, sesizări trimise pe linia de colaborare directă bilaterală, de a se avea în atenţie activitatea acestor grupe de yoga din ţara respectivă. Ceea ce iese în evidenţă este faptul că aceste sesizări au apărut simultan cu rapoartele „civile” venite de la celula anti-misa din România care a acţionat prin terţe persoane activate cu diferite ocazii. Această acţiune simultană s-a făcut pentru a se mări influenţa asupra celor care investighează şi pentru a pregăti activitatea celulelor externe de operatori de dezinformare. Au apărut astfel, aşa cum ştiţi, fenomenele similare de atac în presă şi pe internet în Danemarca, Germania, Suedia. Această acţiune manipulativă şi fără scrupule m-a indignat profund şi m-a făcut încă o dată să caut miza pentru care se duce o asemenea campanie de distrugere a MISA.
Dacă înfiinţarea acestor celule de „foşti membri” a continuat oarecum fără niciun fel de probleme după 2004 (până când aţi început să îi demascaţi), arestarea şi procesul d-lui Bivolaru în Suedia a avut anumite complicaţii pentru această reţea de forţe oculte. Faptul că d-nul Bivolaru începuse să dezvăluie procurorilor suedezi maşinaţiunile la care fusese martor în România a determinat acţiuni disperate ale unor forţe a căror implicare m-a uimit şi pe mine. Este suficient să menţionez deţinerea d-lui Bivolaru în regim de strictă izolare timp de şapte luni, fapt de încălcare a drepturilor omului fără precedent într-o ţară ca Suedia. Deocamdată nu pot să vă dau detalii (pentru a nu risca o compromitere inutilă) însă vă pot asigura că obţinerea azilului politic pentru d-nul Bivolaru reprezintă un act de justiţie aproape miraculos, având în vedere forţele implicate şi condiţiile în care s-a desfăşurat procesul. Tocmai această victorie la limită a făcut ca lucrurile să capete treptat o turnură din ce în ce mai radicală, termenii folosiţi de către factorii de influenţă în cazul MISA fiind din ce în ce mai duri, pentru a obţine o anihilare a mişcării yoga MISA. Aşa au apărut pentru mine legăturile din ce în ce mai evidente dintre grupările masonice şi cercurile de influenţă de pe lângă ele şi cazul MISA.
Am informaţii directe că se încearcă amestecul în justiţie în cazul MISA al unor forţe care doresc obţinerea cu orice preţ a unei condamnări a lui Gregorian Bivolaru sau a unor alţi conducători marcanţi ai mişcării de yoga. Aşa cum se arată în acest document pe care l-am pomenit mai sus, aceste condamnări sunt baza campaniei viitoare de discreditare la nivel mai larg, campanie construită cu migală de către agenţi specializaţi. Ca un exemplu, una dintre judecătoarele căreia i s-au cerut mandate de percheziţie în 2004 mi-a mărturisit că, după intervenţia lui Adrian Năstase în mod direct pentru a dirija felul cum să fie adusă ancheta spre un verdict rapid cu condamnare, a decis să îşi ia concediu fără plată, pentru a ieşi din acest joc murdar.
Noi am mai observat asemenea intervenţii politice şi în alte cazuri, însă informaţiile pe care noi le-am furnizat în rapoarte despre asemenea intervenţii s-au „pierdut” undeva, pe nişte birouri ocupate de cineva care avea interes să nu le citească. Totuşi, în cazul MISA această intervenţie în actul de justiţie a căpătat dimensiuni uneori groteşti, cazurile MISA din justiţie fiind un armăsar născut dintr-un ţânţar, şi acela, inventat. S-au cheltuit sume nejustificat de mari (după datele pe care le am, suma se apropie de 4 milioane de euro!) pentru a se instrumenta aceste dosare şi pentru a se putea găsi „nodul în papură” ordonat de undeva de sus.
Lucrurile însă nu se opresc aici. Când unul dintre colegii mei a făcut, în anul 2005-2006, o sesizare cu privire la activităţi ilegale ale procurorilor în cazul MISA, prin influenţarea gravă a martorilor (mai precis mituirea lor sau ameninţarea unor învinuiţi pentru a obţine nişte declaraţii false) a fost supus unei adevărate tracasări pe linie de serviciu şi apoi a fost mutat la o altă secţie, pe motive de competenţă (pentru că erau chestiuni care ieşeau din cadrul de serviciu!).
Însă nu toate aceste influenţe sunt atât de evidente, mai ales când vine vorba de justiţie. Multe dintre abuzurile în instrumentarea cazurilor s-au făcut prin insinuări ameninţătoare sau prin sugestii foarte clare. Poate că vi se pare că o asemenea influenţă nu este atât de puternică încât să schimbe rezultatul unui proces, însă trebuie să ţineţi cont de faptul că acest mediu este corupt într-o mare proporţie şi, în anumite cercuri, se ştie foarte clar ce slăbiciuni are aproape fiecare magistrat şi ce „butoane” trebuie acţionate, astfel încât să se obţină efectul scontat, fără să se iasă la lumină.
Aşa cum aţi văzut din presa ultimelor zile, unii se mulţumesc doar să discute la telefon fără jenă cu cumetrii lor judecători, însă alteori procedura este mult mai fină. În cazul MISA, după ce d-nul Bivolaru a obţinut azilul în Suedia şi cei din ţară s-au lămurit că nu au cum să distrugă MISA aşa cum au crezut, au trecut la tactici mult mai subtile, aplicând contactul indirect şi chiar presiunea prin factor de influenţă, metode pe care le-am întâlnit numai în cazul mizelor foarte mari.
Timpul nu îmi permite acum să dezvolt care este miza reală a acestor procese împotriva MISA şi ce vor aceste forţe să obţină prin distrugerea sa. Voi reveni cu o altă scrisoare. Cert este faptul că acum, în ultimele săptămâni, am înregistrat o activitate mult mai intensă decât în mod normal a acestor unităţi care încearcă să obţină o incriminare a MISA şi eventual condamnarea d-lui Bivolaru măcar într-un proces. În plus, activitatea grupelor de discreditare şi lansare de zvonuri, cât şi a celor care culeg date pentru aceştia direct de la cursurile de yoga (pentru a le folosi în campaniile de zvonuri) s-a amplificat, ceea ce indică o serie de ordine venite de sus.
Aşadar stimaţi membri ai redacţiei, nu sunteţi singuri în această confruntare nedreaptă. Mai sunt oameni buni (nu mă refer la „oamenii de bine” ai camarilei Iliesciene care au adus „flacăra” masonică în România), care cred că în această ţară se poate trăi decent şi moral, care ştiu că românii sunt un popor harnic şi nu un popor de hoţi, oameni care văd cum este ţara scoasă la vânzare pe „piaţa de ţări” de către aceste forţe suprastatale. Noi suntem cei care ne-am săturat să fim trataţi ca nişte servitori de către politicieni puhavi cu jeep-uri, aceşti oameni care nu au „meritul” decât că fac parte din nişte organizaţii oculte ale puterii şi care cred că ne pot cumpăra tăcerea prin nişte salarii de mizerie şi cu iluzia că servim un ţel comun. Noi nu servim decât această ţară şi suntem oamenii cinstiţi care nu putem să asistăm pasiv atunci când oameni nevinovaţi sunt bătuţi şi călcaţi în picioare doar pentru că au îndrăznit să spună lucrurilor pe nume.
În activităţile mele am avut ocazia să întâlnesc şi colegi din alte ţări care gândesc în acelaşi fel ca mine şi asta fără a fi naţionalişti sau anarhişti. Dar mulţi dintre ei se tem să spună în mod deschis ceea ce gândesc, de teama acestor două marote (naţionalismul şi anarhismul), ce au fost fluturate pe la nasul oamenilor până la îndobitocire. A fi patriot în zilele noastre a devenit o noţiune desuetă, însă este la modă să faci parte dintr-o organizaţie ocultă cu interese partizane, cum este masoneria. Nu vreau să mă înţelegeţi greşit. Nu aş avea nimic împotriva unei organizaţii secrete în principiu, pentru că sunt de părere că oamenii pot să facă ce vor, atâta timp cât nu afectează libertatea şi viaţa celorlalţi, însă ceea ce am descoperit noi despre aceasta organizaţie (francmasoneria) este departe de a o face să fie inofensivă (prin natura meseriei noastre noi fiind cei care ne asigurăm că secretele sunt inofensive!).
Cercetările în jurul MISA mi-au adus în atenţie, din nou şi din nou, această organizaţie ciudată (francmasoneria) care este implicată în mod direct în fabricarea cazului d-lui Bivolaru şi MISA. Trebuie să vă mai spun faptul că lecturarea unor materiale de pe site-ul dvs. mi-a fost de folos la început pentru a îmi deschide ochii amorţiţi de iluzia realităţii acceptate colectiv. Vă felicit pentru că rămâneţi pe poziţie fără să vă lăsaţi târâţi în curentul general de opinii fabricate de interese ascunse.
Fac aceste dezvăluiri acum pentru că lucrurile tind să ia o întorsătură mai abruptă împotriva MISA şi demnitatea mea de om nu mă lasă să mai tac ştiind ceea ce ştiu. Sper ca şi alţii care sunt oameni cu conştiinţa curată şi care au, ca şi mine, acces la pârghii ale puterii, să aibă curajul să acţioneze acum, pentru a stopa aceste nedreptăţi, până nu este prea târziu.
Vă salut cu respect şi vă doresc succes
RT
12 aprilie 2010
Un angajat din serviciile secrete dezvăluie presiunile care se fac pentru a se obţine în mod abuziv condamnarea lui Gregorian Bivolaru
Vă scriu acum pentru că sunt indignat de ceea ce se petrece chiar sub nasul nostru în întreaga societate românească. Din păcate, oameni ca dvs. au de suferit cel mai mult pentru că îndrăznesc să îşi exprime opiniile şi să lupte cu un monstru care îşi extinde tentaculele prin toate instituţiile puterii. Vă scriu deci şi în spirit de solidaritate umană şi pentru ca să vă asigur (şi pe această cale şi pe domnul Bivolaru personal) de simpatia şi susţinerea mea şi a celor care deja au curaj să îşi spună părerea deschis, măcar între noi. Vreau de asemenea să ştiu că nu am fost părtaş la mizeriile pe care oameni ai puterii le fac astăzi unor nevinovaţi şi că nu am tăcut devenind astfel complicele lor.
Iată că asistăm astăzi la o adevărata execuţie planificată cu mare atenţie de oameni care ar trebui să vă apere interesele. Mă refer aici la dosarul în care este judecat Gregorian Bivolaru şi în care de două ori până acum el a fost declarat nevinovat de către instanţe care au fost lăsate să îşi facă treaba. Ei bine, trebuie să ştiţi că totul este un joc murdar şi după mine (din informaţiile pe care le am) aţi fost lăsaţi să câştigaţi pentru ca în etapa finală să se dea o lovitură neaşteptată şi hotărâtoare, acolo unde să nu se mai poată facă nimic. Colegii mei, care se ocupă îndeaproape de acest caz (şi care sunt din ce în ce mai sătui de minciunile pe care trebuie să le înghită la şedinţele de (dez)informare… sau de „formatare”, cum le mai numim noi în glumă), mi-au raportat faptul că în instanţele inferioare lucrurile au fost lăsate să se desfăşoare în logica firească a lucrurilor în mod deliberat pentru a închide gura celor care au tot strigat că justiţia este coruptă şi că în cazul lui Bivolaru s-au făcut abuzuri. De aceea instanţele inferioare au judecat aşa cum era firesc şi cum ar trebui să se întâmple într-o societate cu adevărat liberă.
Însă până aici, cei însărcinaţi cu „rezolvarea” acestui caz au vegheat din umbră şi au făcut numai ca mass-media să tacă şi să ignore complet orice decizie a curţii. Pentru ca în final, prin fabricarea unei decizii finale care să răstoarne tot ceea ce a fost până acum, să asmuţească dulăii presei asupra domnului Bivolaru şi să îl prezinte ca pe un condamnat notoriu şi să fluture prin faţa poporului steagul dreptăţii. Însă acest steag este mânjit cu mizeria corupţiei şi a manipulărilor şi nu mai este demult steagul dreptăţii, ci a devenit stindardul puterii oculte care a acaparat statul aproape cu totul şi îşi face de cap chiar fără ruşine, chiar sub ochii noştri.
Şi că totul să fie aranjat ca să semene cu ceea ce vrea publicul acum (adică să se scoată în faţă nişte vinovaţi de ceea ce se petrece în ţară), s-a cerut condamnarea în acelaşi caz a vameşului Ferenc Zsolt Farkas ce l-ar fi ajutat chipurile pe domnul Bivolaru să treacă frontiera de stat. Prin această manevră trebuie să ştiţi că se încearcă o diversiune! Aşa cum vedeţi este la modă să fie condamnaţi oamenii în uniformă, de oriunde ar fi ei. Acum se va putea spune în presă că nu este un caz împotriva domnului Bivolaru ci, iată, este un caz în care se face dreptate, indiferent de cine este implicat.
Dacă vă întrebaţi de ce se iau asemenea măsuri când până acum nu i-a păsat nimănui să mascheze acţiunile făcute în cazul domnului Bivolaru, trebuie să înţelegeţi două aspecte pe care puţini le cunosc (sau le mai cunosc).
Primul se referă la felul în care gândesc cei care au prins perioada dinainte de revoluţie. Atunci, prima grijă era să găseşti o încadrare penală de drept comun pentru tot ceea ce era de fapt caz politic, pentru că atunci nu se putea să ai niciun fel de caz politic. Însă chiar şi acum această mentalitate domină unele cercuri ale serviciilor româneşti de informaţii şi de aceea această reacţie (aş zice aproape involuntară) a celor care instrumentează din umbră acest caz.
Al doilea element pe care colegii mei „de bine” mi l-au raportat recent (şi care a stârnit această reacţie de apărare) este că oameni cinstiţi din cele mai înalte foruri europene, sensibilizaţi de repetatele prezentări ale colegilor dumneavoastră asupra cazurilor de abuz şi dezinformare la care domnul Bivolaru şi MISA au fost supuşi în România, au început să îşi exprime din ce în ce mai tare îngrijorarea şi chiar dezaprobarea. Aşa cum îi ştim pe „bravii” noştri politicieni, ei au o mentalitate de căţeluşi: când este vorba de cineva mai mare ca ei, încep să se gudure şi să caute să îşi ascundă faptele cu minciuni şi mai mari. Am multiple informaţii care indică faptul că la cele mai înalte niveluri europene s-au făcut auzite voci care dezaprobă toate abuzurile şi interferenţele în justiţia care din păcate nu i se face domnului Bivolaru. Şi ca să se arate că de fapt nu domnul Bivolaru este ţinta acestui dosar, iată că este scos acum de la naftalină şi acest vameş care să aducă totul la nivelul unui banal caz de drept comun.
Decizia de mâine [n.r. este vorba aici de data de 8 martie 2012 când trebuia să se pronunţe decizia instanţei în acest dosar de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Bucureşti, România] a fost luată dinainte şi numai un miracol poate să ducă la o schimbare a ei. Dacă ar lăsa lucrurile să continue şi justiţia l-ar declara nevinovat pe domnul Bivolaru atunci ar însemna că ei să apară ca nişte proşti şi nu se ştie dacă mai pot să ţină lucrurile în frâu după aceasta, pentru că din ce în ce mai mulţi încep să se trezească, chiar şi dintre cei care până acum le erau loiali. Au fost anunţate cele mai mari operaţiuni împotriva crimei organizate atunci în 2004 şi acum după atâţia ani să nu iasă nimic… aceasta este foarte grav pentru întregul sistem care este acum la putere. De aceea această bătălie se desfăşoară cu rezultatul deja stabilit, tot efortul fiind de a da aparenţele unei justiţii care funcţionează.
Poate că aşa cum a ieşit lumea în stradă pentru medicul Arafat (care nici măcar nu este român însă a făcut ceva pentru oamenii din România) poate că o să iasă şi alţii în stradă ca să susţină mitingurile dvs. de susţinere pentru domnul Bivolaru care este român şi care a făcut multe pentru ţara aceasta.
Vă felicit pentru atitudinea demnă pe care aţi menţinut-o chiar şi acum, când societatea româneasca începe să derapeze atât de vizibil către o dictatură a arbitrariului şi cumetriei. Să faci mitinguri de protest atunci când ţi se pregătesc înscenări şi condamnări este un exemplu pe care ar trebui să îl înveţe toţi românii care zilele astea stau în case şi se uită la televizor cum o mână de protestatari îi reprezintă. Exemplul pe care yoghinii şi dvs. [site-ul yogaesoteric] ca jurnalişti îl daţi ar trebui prezentat de toţi cei care vor să mai facă ceva pentru ţara asta.
Sper că rândurile mele să îşi găsească măcar acum drumul către cei care până acum au tăcut şi au permis ca aceste lucruri să se întâmple de prea multe ori.
Vă doresc să aveţi succes şi vă asigur de simpatia mea
Cu respect
RT
7 martie 2012
vezi si http://misatv.ro/prima-pagina/portalul/
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7025
P.S.preluare din alte surse:
http://9tate.wordpress.com/2008/07/10/codul-secret-al-bibliei/
Cercetările unor oameni de ştiinţă au confirmat, în ultimii ani, o ipoteză (de altfel mai veche, dar nedemonstrată) care susţinea că în Biblie există inclus, alături de informaţiile spirituale evidente şi un anumit cod secret care poate dezvălui evenimente care au avut loc cu mii de ani după ce a fost scrisă Biblia. Codul biblic a fost descoperit în versiunea originală a Bibliei, în limba ebraică, în Vechiul Testament. Cel care a descoperit codul biblic este Dr. Eliyahu Rips, care este la ora actuală unul din cei mai mari experţi din lume în teoria grupurilor, un domeniu al matematicii care stă la baza fizicii cuantice.
Teoria legată de codul biblic a devenit mai cunoscută în mass-media şi a fost luată mai în serios, abia după un tragic eveniment prezis cu ajutorul codului şi care, datorită faptului că nu a fost luat în seamă de persoana direct vizată, s-a adeverit mai apoi, din păcate. Iată derularea evenimentelor: la 1 septembrie 1994, ziaristul american Michael Drosnin a plecat la Ierusalim pentru a-i înmâna lui Ytzhak Rabin următoarea scrisoare:
„Un matematician israelian a descoperit în Biblie un cod secret care pare să dezvăluie amănunte ale unor evenimente care au avut şi au loc la sute şi mii de ani după ce a fost scrisă Biblia. Motivul pentru care vă aduc la cunoştinţă acest fapt este acela că singura dată când numele dumneavoastră complet, Ytzhak Rabin, apare în Biblie, el este intersectat de expresia „criminal va asasina”. Faptul n-ar trebui tratat cu indiferenţă, deoarece atât asasinarea lui Anwar el-Sadat, cât şi atentatele cărora le-au căzut victime John şi Robert Kennedy sunt, de asemenea, codificate în Biblie…
Cred că sunteţi într-un real pericol, dar acest pericol poate evitat “
La 4 noiembrie 1995, a venit cumplita adeverire: un glonţ în spate, tras lui Yitzak Rabin, de către un om care se credea investit cu o misiune divină. Aceasta era o crimă codificată în Biblie acum peste 2000 de ani.
Teoria lui Rips despre codul biblic consideră Biblia ca o gigantică grilă de cuvinte încrucişate. Pentru a găsi codul, Rips a eliminat toate spaţiile dintre cuvinte şi a transformat întrega Biblie originală într-un şir continuu de litere, cuprinzând 304.805 caractere. Informaţiile sunt obţinute prin selectarea a fiecărei a N-a literă, unde N are o valoare precisă şi corespunzător aleasă – de exemplu: 4,5,12,18,etc. Un exemplu foarte simplu ar fi următorul: avem propoziţia “Cum să obţii date…”, pe care o compactăm şi ea devine “cumsăobţiidate” din care vom selecta, începând cu prima, fiecare a cincea literă: “cumsăobţiidate” şi rezultă astfel cuvântul “cod”.
Primul savant modern, omul care a înţeles mecanica sistemului nostru solar şi a descoperit forţa gravitaţiei, Sir Isaac Newton, era şi el încredinţat de faptul că în Biblie există un cod secret care dezvăluie viitorul. Newton a învăţat ebraica şi a urmărit aproape jumătate din viaţă să descopere acest cod. Isaac Newton considera acest cod mult mai important decât legea atracţiei universale
Newton nu a reuşit însă să descopere acest cod. Munca sa nu a dat nici un rezultat, oricare au fost formulele matematice aplicate. Descoperirea care i-a scăpat lui Newton a fost făcută de Eliyahu Rips, pentru că matematicianul israelian dispunea de un instrument esenţial pe care Newton nu-l avea: un calculator. Se pare că textul ascuns al Bibliei a fost codificat cu un fel de “zăvor” temporizat, care nu a putut fi deschis până la descoperirea calculatorului.
În continuare vă prezentăm unele exemple de personalităţi marcante ce apar codificate în Biblie, precum şi menţiunile despre acestea pe care le oferă codul. Homer apare codificat ca fiind “poet grec”; Shakespeare apare codificat ca “reprezentant pe scenă”, alături fiind codificate şi unele opere a lui: “Hamlet” şi “Macbeth”. Şi Beethoven şi Bach apar codificaţi în Biblie, pentru fiecare apărând menţiunea “compozitor german”. Mozart apare şi el în cod alături de cuvintele “compozitor” şi “muzică”, iar Rembrant este codificat “pictor olandez”.
Fiecare progres al tehnologiei moderne a fost înregistrat în codul biblic. Fraţii Wright apar codificaţi alături de cuvântul “avion”, Edison este codificat cu “electricitate” şi “bec electric”, iar Marconi este codificat cu “radio”. Newton apare codificat cu “gravitaţie”. După cum am menţionat anterior, Newton intuia existenţa unui cod ascuns în Biblie, pe care însă nu l-a aflat; codul însă, “ştia” de Newton, deoarece, în codul biblic, alături de expresia “codul Bibliei” apare şi numele lui Newton
În textul ebraic original al Genezei, numele României apare codificat de 17 ori. Cele mai relevante informaţii le-am considerat a fi prezente în următoarele trei exemple:
în secvenţa de mai jos, alături de “România” (ortografierea ebraică a numelui ţării noastre este încadrată în text) apar următoarele citate:
“Iată Eu (Dumnezeu) sunt cu tine şi te voi păzi pe orice cale vei merge…” şi “nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus”. (Geneză, cap. 28, versetul 15).
– într-o altă secvenţă din originalul Genezei în care apare codificat numele “România”, textul care intersecteză numele ţării este următorul:
“Şi cutremurându-se Iacov a zis: “Cât de misterios este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!” (Geneza, cap. 28, versetul 17).
– în cea de-a treia situaţie, numele codificat al “România” este intersectat de citatul următor: “Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse, şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească.” (Geneza, cap 2, versetul 15).
În textul Noului Testament tradus în greceşte, numele “România” apare de 2 ori. Informaţii mai importante au fost găsite în secvenţa pe care o prezentăm mai jos: numele “României” este codificat mai sus cu următorul pasaj: “Zis-a lui Stăpânul: “Bine slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău.” (Matei, cap 25, versetul 21).
Majoritatea oamenilor consideră că Biblia este o simplă carte şi doar pentru o mică parte dintre aceştia, Biblia este o lucrare divin inspirată. Având în vedere informaţiile despre codul biblic, putem spune că a început un nou mod de explorare a Bibliei. Toţi cei care au avut posibilitatea să se convingă de existenţa codului Bibliei condideră acum că, ceea ce numim noi Biblie – cartea propriu-zisă – este doar primul său stadiu (nivel).
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7035
Cazul Gregorian Bivolaru înseamnă 40 de ani de grave abuzuri ale statului român. 40 de ani, dintre care 19 ani în timpul dictaturii comuniste, plus alţi 21 de ani într-un regim politic care se pretinde a fi „liber” şi „democratic”. 40 de ani în care, indiferent de regimul politic, un om a îndurat cam tot ce au avut autorităţile de oferit din punctul de vedere al persecuţiilor şi abuzurilor, de la aşa-zis „banale” persecuţii juridice ori sancţiuni administrative, până la torturi de o cruzime inimaginabilă în beciurile Securităţii. Gama de procedee aplicate de autorităţi lui Gregorian Bivolaru include calomnii, intimidări, arestări şi percheziţii de tip stalinist, propagandă mediatică mergând până la demonizare şi linşaj mediatic, ameninţări cu moartea ori atentate, interogatorii interminabile, bătăi şi încarcerare pe motive politice.
Gregorian Bivolaru a reuşit să reziste într-un mod de-a dreptul miraculos (şi neverosimil pentru torţionarii săi) acestor zeci de ani de abuzuri şi tortură. Folosind tehnici yoghine, el a supravieţuit chiar şi metodei de exterminare prin iradiere aplicată de Securitate celor mai periculoşi adversari ai regimului, metodă cunoscută sub numele codificat „Radu”. În 1984, el a fost condamnat pe nedrept şi încarcerat în condiţii inumane, cu lanţuri de 6-7 kg la picioare, în celule cu geamuri sparte şi apă pe jos, pe timp de iarnă. Chiar şi în această detenţie, a reuşit să rămână în viaţă. La câţiva ani de la eliberare a fost din nou arestat, torturat şi apoi supus internării psihiatrice forţate. În ciuda criminalelor acţiuni ale securiştilor regimului ceauşist, el nu a renunţat niciun moment să practice şi chiar să predea şi altora tehnici Yoga. Supravieţuirea sa în situaţiile infernale la care a fost supus a fost deseori posibilă tocmai cu ajutorul practicilor yoghine care au fost de un imens ajutor şi colegilor săi de suferinţă care i-au urmat sfaturile. Recent, persecuţiile Securităţii şi ale autorităţilor comuniste au fost într-o oarecare măsură recunoscute prin decizia irevocabilă a Curţii de Apel Bucureşti în dosarul nr. 48765/3/2010 care a constatat caracterul politic al condamnărilor pe care Gregorian Bivolaru le-a suferit înainte de Revoluţie, în anii 1977 şi 1984, şi caracterul politic al internării sale în Spitalul de Psihiatrie Poiana-Mare din 1989.
Ceea ce nu spune această sentinţă pe care am menţionat-o este că de fapt metodele de poliţie politică, persecuţia, supravegherea informativă pe motive politice a lui Gregorian Bivolaru şi a cursanţilor săi nu au încetat nici o clipă în ultimii 40 de ani şi continuă în prezent. La doar câteva luni după aşa-zisa revoluţie din 1989 (şi înfiinţarea MISA), foştii anchetatori deja reîncepuseră ameninţările cu arestarea şi scoaterea MISA în afara legii. Apoi, Gregorian Bivolaru a ajuns să fie din nou chemat la diverse sedii ale Poliţiei pentru a da tot felul de declaraţii, multe dintre acestea având ca obiect acuze aberante menite doar să-l tracaseze.
Mandatele emise de Parchet sunt ilegale din mai multe motive dintre care menţionăm:
- Interceptarea a fost facută înaintea începerii urmăririi penale. În consecinţă mandatele fac parte din categoria actelor premergătoare, neputând constitui probe.
- Conţinutul mandatelor de urmărire („Siguranţa Naţională”) este incompatibil cu infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată Gregorian Bivolaru.
- Motivul invocat de mandate („Siguranţa Naţională”) este nelegal deoarece ele au fost emise după ce Parchetul dispusese anterior, de două ori, neînceperea urmăririi penale în cadrul cercetărilor săvârşirii unor infracţiuni privitoare la siguranţa naţională.
- Judecătorii au reţinut că nu se poate stabili care au fost posturile telefonice interceptate, procurorii având multe „erori materiale”, în procesele verbale de redare a convorbirilor, erori care se refereau fie la identitatea persoanei interceptate, fie la postul telefonic ascultat.
- Serviciul Român de Informaţii, în activitatea sa informativă, nu poate decât să transmită informaţiile culese organelor de urmărire penală pentru valorificarea acestora ca indicii şi nu ca probe.
- Legea nr.14/1992 interzice în mod expres ca organele Serviciului Român de Informaţii să efectueze acte de cercetare penală, deci inclusiv strângerea de probe ca principală activitate de cercetare penală.
- Legea nr.51/1991 prin articolele 16 şi 21 interzice în mod expres ca activitatea de obţinere a informaţiilor necesare siguranţei naţionale şi evident utilizarea lor să lezeze viaţa particulară, onoarea sau reputaţia cetăţenilor, incriminând ca infracţiune utilizarea prin publicarea lor (inclusiv în cadrul unui proces penal caracterizat prin publicitate) unor asemenea informaţii cunoscute incidental în cadrul activităţii de strângere a datelor necesare siguranţei naţionale
Aveţi în imaginea de mai jos unul dintre mandatele prin care serviciile secrete (SRI şi altele) au fost autorizate să intercepteze comunicaţiile unui post telefonic şi totodată să poată intra oricând, în secret sau cu ajutorul agenţilor infiltraţi printre yoghini, în spaţiile din întreaga ţară în care se desfăşurau activităţi ale Şcolii de Yoga MISA, în casele şi în locurile de cazare ale yoghinilor „în scopul instalării mijloacelor tehnice de interceptare a comunicaţiilor, întreţinerii şi ridicării acestora, precum şi pentru ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau a unor documente, examinarea lor, extragerea informaţiilor pe care le conţin, înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee.” Cu alte cuvinte, aceste mandate permit, sub un pretext complet fatasmagoric (MISA ar desfăşura „manifestări cu caracter extremist” ce aduc atingere siguranţei naţionale!), accesul nestingherit al securiştilor în casele yoghinilor, precum şi la convorbirile telefonice ale acestora, fiind încălcate astfel mai multe drepturi şi libertăţi prevăzute în Carta Europeană a Drepturilor Omului, în alte tratate internaţionale, precum şi în Constituţia României: libertatea individuală şi siguranţa persoanei (Art. 23), viaţa intimă, familială şi privată (art. 26), inviolabilitatea domiciliului (art. 27), secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice (art. 28).
Etichetarea în cadrul mandatului de interceptare a Şcolii de yoga MISA ca fiind o mişcare „extremistă” (doar pentru că promovează idei diferite de cele ale SRI-ului), fără supunerea acestei etichetări vreunui control judiciar şi fără a da vreo şansă funcţionării prezumţiei de nevinovăţie, este în sine o măsură totalmente abuzivă şi discriminatorie. Ea dovedeşte continuitatea persecuţiei politice a yoghinilor şi în actualul regim politic, precum şi perpetuarea practicilor represive ale regimului ceauşist care în anul 1982 a interzis yoga în România pe motive politice, caz unic în istoria acestei planete.
O dovadă în plus a continuităţii persecuţiei securiste împotriva MISA este prezenţa în acest act abuziv a numelui procurorului ILIE PICIORUŞ, cel care a autorizat mandatul. Istoria acestui individ este extrem de strâns legată de abuzurile împotriva lui Gregorian Bivolaru şi a yoghinilor MISA.
ILIE PICIORUŞ este procuror încă din vremea lui Ceauşescu. El este cel care în anul 1985 l-a anchetat pe un mare dizident, inginerul Gheorghe Ursu, care a murit asasinat în torturi cumplite în beciurile Direcţiei a VI-a a Securităţii din calea Rahovei. Deşi dizidentul decedase de aproape o săptămâna în urma bătăilor care i-au dislocat organele interne, ILIE PICIORUŞ a încercat să acopere asasinatul întocmind, ca şi când nimic nu s-a întâmplat, actele de trimitere în judecată pentru o pretinsă deţinere de valută (10 dolari!). Cu doar un an înainte, în anul 1984, Gregorian Bivolaru trecuse prin aceleaşi beciuri din calea Rahovei, unde a suferit tratamente similare (anchete interminabile, tortură cumplită, ameninţări cu moartea) din partea securiştilor conduşi de şeful de direcţie col. Gh. Vasile. Pe 17 aprilie 1984, Gregorian Bivolaru a fost arestat după ce a fost „prins în flagrant” că... preda yoga unui grup de 16 cursanţi într-o casă din cartierul Cotroceni, după ce aceasta practica fusese complet interzisă de către regimul ceauşist.
Înainte de 1990, acelaşi procuror ILIE PICIORUŞ a mai anchetat şi dat afara din serviciu câţiva ofiţeri militari pentru că s-au manifestat contra regimului comunist.
Fostul procuror Alexandru Pantea, citat de România liberă (http://misa-yoga.blogspot.com/2008/03/un-fost-procuror-comunist-dezvaluie.html) a dezvăluit în urmă cu patru ani că, până la începutul anilor ‘90, niciun procuror nu ajungea şef dacă nu era instruit special la şcoala Securităţii de la Bran. Acolo tinerii procurori erau învăţaţi să fabrice probe, să şantajeze, să aresteze, să ancheteze, să admită torturarea şi exterminarea oponenţilor regimului comunist. Metodele preferate de Securitate şi predate la şcoala de la Bran erau „Radu” (iradierea), „Păsărici” (internarea la spitalul de nebuni şi folosirea drogurilor) şi „Stănică” - model de tortură practicat de torţionarul cu acelaşi nume.
Lecţiile erau predate de generali de Securitate şi Miliţie, precum şi de procurori de la Procuratura Generală a României. Pantea susţine că, după 1989, în funcţiile de conducere ale Parchetelor au ajuns tot absolvenţi ai scolii de la Bran. Până acum nu au apărut dezvăluiri concrete despre faptul ca mulţi magistraţi au fost instruiţi la şcolile Securităţii să ucidă, să aresteze, să tortureze. Pregătirea de la Bran era atât de conspirată, încât membrii aceleiaşi grupe de pregătire nu se cunoşteau între ei şi le era interzis să lege prietenii. Principalele metode de tortură predate au fost cele practicate de celebrul colonel torţionar Tudor Stanică, cunoscut până acum doar că a condus ancheta în cazul disidentului Gheorghe Ursu, ucis în bătăi în arestul preventiv. Procurorii folosiţi de Stănică în dosarul „Ursu” au fost Alexandru Ţuculeanu şi ILIE PICIORUŞ.
După 1989, procurorii Picioruş şi Ţuculeanu au făcut parte din structurile de conducere ale Parchetului General şi chiar din structurile Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), forul suprem care supraveghează, chipurile, înfăptuirea corectă a Justiţiei în România. Şi nu numai ei au fost promovaţi după 1989, ci toţi procurorii instruiţi la şcolile Securităţii şi ale PCR, a mai dezvăluit Alexandru Pantea.
„La Bran am făcut absolut totul. Ne-au învăţat să folosim aparatele foto, să instalăm tehnica de ascultare în telefoane, în aparate de radio sau de televizor. Se intra în casele oamenilor cu mandat de percheziţie eliberat de procuror, iar noi eram instruiţi să eliberăm mandate la cererea Securităţii, chiar fără probe sau cu probe înscenate. Se mai intra în locuinţe sub pretextul că se fac verificări la telefon, radio sau televizor. Am fost instruiţi cum se fac anchetele speciale, folosindu-ne de şantaj, de substanţe halucinogene sau de tortură,” a declarat Pantea pentru România Libera.
După 1990, ILIE PICIORUŞ a reuşit să acceadă la posturi tot mai înalte în Parchet, până când a ajuns Şef-adjunct la Parchetul de pe lângă ÎCCJ în perioada în care a semnat aşa-zisele mandate de interceptare din cazul MISA-Gregorian Bivolaru pe motiv ca siguranţa naţională este în pericol. Tot ILIE PICIORUŞ a fost şeful procurorului Cristian Panait când acesta s-a „sinucis” în 2002. Moartea violentă a survenit la scurt timp după ce şeful său i-a luat dosarul cu puternice implicaţii politice în care Panait intenţiona să pună rezoluţia de „neîncepere a urmăririi penale”. Presa a susţinut atunci că procurorul ILIE PICIORUŞ a ridicat documente, fără proces-verbal, din casa lui Cristian Panait.
De la Parchetul de pe lângă ÎCCJ, după ce a dat ultimul mandat de interceptare din cazul MISA, ILIE PICIORUŞ a fost avansat în cadrul CSM ca secretar general. Prin prezenţa şi funcţiile deţinute de procurorii Picioruş şi Ţuculeanu în CSM în anii 2005-2006, se explică de ce toate plângerile yoghinilor la acest for de conducere al magistraturii nu au avut niciun efect, deşi ministrul Justiţiei de la acea vreme, Monica Macovei şi judecătorul Dan Lupaşcu au cerut ca CNSAS să cerceteze dacă Ilie Picioruş a făcut poliţie politică. Lucrurile au rămas apoi „în coadă de peşte”. În schimb, CSM a organizat de formă o „anchetare” a procurorului Ilie Picioruş, cel care pe atunci deţinea, într-un vădit conflict, de interese funcţia de Secretar general al CSM. Din această poziţie, Picioruş controla tot aparatul tehnic al instituţiei. Solidaritatea mafiotă a foştilor procurori ai Securităţii a funcţionat pe deplin şi, ca urmare, el a fost scos basma curată, CSM stabilind că acesta „nu se face culpabil, în nici un fel” de moartea procurorului Cristian Panait, al cărui şef a fost, şi nici de cea a disidentului Gheorghe Ursu.
O coincidenţă ciudată este şi faptul că soţia lui ILIE PICIORUŞ lucrează la Institutul Naţional de Medicina Legală „Mina Minovici”, acolo unde în anul 2004 Mădălina Dumitru, presupusa victimă, a fost dusă cu forţa de autorităţi pentru a fi contrafăcute probe împotriva lui Gregorian Bivolaru.
Reamintim că în anul 2006, în perioada în care ILIE PICIORUŞ deţinea funcţia de Secretar general al CSM, această instituţie a emis un raport oficial în care se susţinea că:
Yoghinii şi-ar fi înscenat singuri imaginile percheziţiilor violente din 18 Martie 2004, le-au filmat şi le-au dat televiziunilor.
Această afirmaţie a fost făcută într-un act oficial al forului suprem al magistraţilor, deşi o ţară întreagă văzuse pe toate canalele TV, descinderile „forţelor de ordine”, făcute prin surprindere, cu o brutalitate nemaiîntâlnită, precum şi modul în care toţi cei care au fost găsiţi în imobilele respective au fost ţinuţi sub ameninţarea armei şi le-au fost “confiscate” bunurile personale precum aparatură electronică, telefoane mobile, bani, acte, bijuterii, calculatoare, etc. Chiar persoane care se opriseră în stradă să privească sau să dea un telefon au fost imediat reţinute, anchetate şi unele chiar duse la secţie, deşi erau pe domeniul public, nu făcuseră nici un fel de faptă ilegală şi nu constituiau obiectul vreunei anchete.
Yoghinul care a fost bătut de jandarmi până a intrat în comă la mitingul organizat la Institutul Naţional de Medicină Legală ar fi fost de fapt bătut de confraţi de-ai lui.
În realitate chiar imaginile filmate la faţa locului contrazic această aberaţie! În fimările realizate la faţa locului se poate vedea cum mai mulţi localnici, femei şi bărbaţi aflaţi pe stradă povestesc revoltaţi cum mai mulţi jandarmi au fugit după acel tânăr care pleca de la miting, iar când l-au ajuns din urmă l-au bătut în mod sălbatic.
Procurorii s-au comportat corect în acest caz şi nu a existat nicio scurgere de informaţii de la Parchet
Din aşa-zisa „analiză” a inspectorilor CSM ar fi rezultat că probele din cadrul acestui dosar ar fi fost ţinute în condiţii de securitate maximă în cadrul Parchetului şi că presa nu a avut acces la niciuna dintre acestea. Această concluzie încearcă să prostească publicul, deşi realitatea contrară este evidentă. Dacă procurorii s-ar fi comportat atât de profesionist, de unde au provenit toate acele imagini de la percheziţii (inclusiv cele ulterioare), citări din "surse judiciare de încredere", poze personale, imagini din locuinţele yoghinilor, inventare cu obiectele găsite şi citate din scrisori personale ale yoghinilor, de care presa acelor zile a abundat? La toate acestea în mod normal ziariştii nu ar fi avut cum să aibă acces, decât cu ajutorul procurorilor.
În dosarul MISA şi în cazul Gregorian Bivolaru nu a existat imixtiune politică asupra anchetelor.
Aceasta este cireaşa de pe tort, prin care inspectorii CSM afirmă că procurorii lui Ilie Botoş (procuror şef la aceea vreme, el însuşi implicat în mai multe acţiuni necurate) au acţionat perfect independent şi doar în conformitate cu legea. Faptele însa îi contrazic din plin, tot presa fiind cea care a dezvăluit că de fapt PSD-ul şi Adrian Năstase, fostul prim-ministru de atunci, au fost cei care au orchestrat din umbră acest scandal. În acest sens, Ioan Rus (ministrul de Interne şi deci şeful Poliţiei în perioada respectivă) a declarat pentru presă în martie 2004 că Gregorian Bivolaru trebuie arestat pentru faptele lui, deşi Poliţia nu are dreptul să stabilească vinovăţia cuiva (doar judecătorii pot face aceasta) şi trebuie să plece întotdeauna de la prezumţia de nevinovăţie. În acelaşi timp, în celebrele stenograme ale PSD, am putut citi cu toţii că Adrian Nastase, aflat atunci în pregătire pentru campania electorală, şe cerea miniştrilor de interne şi de justiţie ai PSD din acea perioada să dea poporului „pâine şi circ” prin acest caz. Tot atunci aflam stupefiaţi de la acelaşi ministru de interne că SRI-ul monitorizează MISA de 10 ani de zile. După 10 ani de ascultări ilegale, în 2004 a fost declanşată împotriva MISA „cea mai mare acţiune a Politiei Romane de după 1990” care, deşi a implicat sute de procurori, jandarmi, poliţişti şi ofiţeri SRI, care au utilizat importante fonduri publice, nu a avut ca efect imediat nicio probă, niciun arestat şi nicio punere sub acuzare, ci doar un mare jaf armat în care peste 100 de yoghini au fost tâlhăriţi, sechestraţi, violentaţi, intimidaţi şi interogaţi cu forţa sub pretextul că ar fi martori, pentru a fi obţinute mărturiile lor împotriva lui Gregorian Bivolaru.
După o supraveghere fără nicio limită, justificată în mod aberant de pretinse acţiuni extremiste (deşi MISA nu a fost niciodată, nici măcar în campaniile furibunde de presă, acuzată de vreo acţiune extremistă sau violentă sau care să lezeze securitatea naţionale), care nu l-a vizat numai pe Gregorian Bivolaru, ci foarte probabil şi alte zeci sau poate sute de yoghini, nu apar dovezile niciunei ilegalităţi săvărşite de vreuna din aceste persoane, ci numai noi şi noi încălcări grave ale legii săvârşite de anchetatori şi autorităţi. Devine acum evident de ce procurorii nu au pus la dispoziţia instanţei mandatele de interceptare, atunci când acestea au fost solicitate: pentru că ele sunt în sine atât de revelatoare şi de... gogonate, încât fac un mare deserviciu acuzatorilor lui Gregorian Bivolaru, căci nicio instanţă serioasă nu mai poate să le acorde credibilitate în această situaţie. Aceste documente considerate până mai ieri "secrete de stat" au fost declasificate înainte de ultima înfăţişare din procesul aflat pe rol la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi considerăm că au fost aruncate cu disperare în joc în ultima clipă numai mizând pe realizarea de presiuni asupra instanţei, dezvăluind care sunt forţele şi interesele oculte aflate în spatele lor.
Despre „dubla ipostază” a lui Gregorian Bivolaru,
românul cu cele mai multe portrete robot realizate de Poliţia română
de Maria Nicola
Numeroase abuzuri ale autorităţilor române asupra lui Gregorian Bivolaru au fost deja prezentate în diferite articole de pe site-ul nostru; totuşi subiectul este practic inepuizabil şi aceasta datorită varietăţii şi întinderii în timp a abuzurilor şi persecuţiilor flagrante ale autorităţilor în acest caz. Vom puncta în cele ce urmează unele aspecte despre care s-a vorbit mai puţin şi care sunt, aşa cum veţi constata cu siguranţă, elocvente şi cutremurătoare.
În acest articol vom analiza aşa-numita „dublă ipostază” în care pare să se afle Gregorian Bivolaru, din perspectiva autorităţilor române şi mai ales din perspectiva sistemului judiciar român. În anul 1989, autorităţile comuniste l-au internat forţat pe Gregorian Bivolaru la spitalul psihiatric Poiana Mare, cu diagnosticul fals de „dezvoltare paranoică a personalităţii cu elemente obsesivo-fobice pe fond psihopat schizoid”, punând astfel la cale distrugerea sa prin tratamentul medicamentos specific care are fi trebuit să îi fie administrat. Metoda era deseori folosită în timpul regimului comunist pentru îndepărtarea persoanelor considerate dizidente şi indezirabile. În acea perioadă, aşa cum ştim cu toţii, nu se recunoştea niciodată pe faţă caracterul politic al condamnărilor, ci în loc de aceasta se inventau de regulă pretextele unor infracţiuni de drept comun (care erau înscenate). În plus, exista şi această metodă a închiderii pe baza unor diagnostice psihiatrice (şi acestea falsificate) în instituţii specializate, unde administrarea de medicamente urmărea să îi transforme într-un timp relativ scurt pe respectivii dizidenţi în „legume”.
În cazul lui Gregorian Bivolaru, autorităţile române – atât în timpul regimului comunist, cât şi după căderea acestui regim – au acoperit toată gama posibilă de tehnici de distrugere şi înlăturare a „elementelor nedorite”, prin intermediul unui volum aproape neverosimil de persecuţii şi nedreptăţi. Astfel, în anul 1989 Gregorian Bivolaru a fost declarat în mod abuziv a fi „iresponsabil” şi a fost închis la Poiana Mare. Ulterior, deşi imediat după evenimentele din 1989, el a fost pus în libertate, totuşi medicii au refuzat să îi modifice acest „diagnostic” – şi aceasta fără a-i face o examinare de specialitate care să-i ajute să constate care este situaţia sa reală. Sperăm că după verdictul final care recunoaşte caracterul politic al internării lui Gregorian Bivolaru în 1989 să poată fi definitiv corectat şi acest aspect. Totuşi, chiar şi după acest verdict, din punct de vedere medical şi, prin urmare, şi din punct de vedere juridic, Gregorian Bivolaru este deocamdată considerat a fi în continuare „iresponsabil”. În această direcţie ne întrebăm pe bună dreptate, cum este posibil ca el să fie totuşi urmărit penal şi judecat ca şi cum ar fi responsabil? Pentru cei care nu sunt în temă cu unele detalii ale legilor româneşti, reamintim faptul că persoanele considerate iresponsabile din punct de vedere psihic nu pot fi urmărite şi judecate penal, ci eventual vor fi supuse unui tratament medical adecvat. În niciun caz, acestea nu pot fi considerate responsabile în faţa legii de faptele lor.
Ori, ca un exerciţiu necesar de logică sănătoasă, haideţi să remarcăm această revoltătoare flexibilitate a autorităţilor române, care îl declară după cum au chef şi după cum le convine, pe Gregorian Bivolaru: fie iresponsabil (pentru a-l discredita şi pentru a-l batjocori), fie responsabil (pentru a putea să îl condamne penal). Mai corect spus, autorităţile române îl declară pe Gregorian Bivolaru atât iresponsabil, cât şi responsabil. Iată că Gregorian Bivolaru este şi din acest punct de vedere un caz singular şi totodată un caz record pentru autorităţile acestui stat. Remarcăm însă că aceste abuzuri nu sunt niciodată realizate într-un mod câtuşi de puţin discret sau, ca să facem o figură de stil, „elegant”. Întotdeauna, ele sunt însoţite de atâta perversitate şi răutate gratuită încât sunt, şi mai evident, de-a dreptul groteşti. Atunci când Gregorian Bivolaru a fost externat din sinistrul spital unde fusese internat la ordinele lui Ceauşescu, el a solicitat imediat modificarea acestui diagnostic, dar medicii nu au vrut pur şi simplu să modifice diagnosticul respectiv – probabil pentru a nu fi traşi la răspundere pentru diagnosticul fals anterior.
În plus, deşi era evident că internarea abuzivă a lui Gregorian Bivolaru în anul 1989 a fost o nedreptate „strigătoare la cer”, totuşi ulterior autorităţile au căutat din nou să îl închidă în acelaşi mod, forţat, pe motive psihiatrice, după ce probabil au ajuns la concluzia că succesul şcolii româneşti de yoga, care avea deja zeci de mii de cursanţi, nu este pe placul celor care dirijează din umbră evenimentele în această ţară. În 1996, an în care autorităţile erau extrem de îndârjite împotriva şcolii româneşti de yoga şi au recurs la diverse acţiuni deosebit de agresive (atentate, descinderi, percheziţii, campanii de presă), Gregorian Bivolaru a fost convocat de IML pentru restabilirea diagnosticului său psihiatric. Nu era nicidecum vorba de o intenţie corectă de reevaluare a acestuia, ci se intenţiona reeditarea diagnosticului de „iresponsabilitate”, în speranţa unei finalităţi similare. Fiind avertizat, din fericire, de unele persoane asupra acestui veritabil complot care viza închiderea sa, Gregorian Bivolaru a refuzat să se prezinte atunci la IML, în ciuda hărţuielilor extrem de violente la care a fost supus (şi care au implicat inclusiv o campanie de presă deosebit de murdară).
Într-un mod de-a dreptul grotesc, atunci când Gregorian Bivolaru a solicitat să fie reconsiderat diagnosticul său fals care îl declara iresponsabil, a fost din nou batjocorit, considerat bolnav psihic şi iresponsabil, iar cei care ar fi trebuit să corecteze acest abuz i-au râs în nas şi i-au spus: „câte zile o să ai tu, în România o să fii o persoană iresponsabilă!”. Cu toate acestea, în mod paradoxal, iată că procurorii şi judecătorii se prefac că au uitat că el a fost declarat iresponsabil, deşi după mai bine de 20 de ani, situaţia lui Gregorian Bivolaru a rămas neschimbată în scripte. Astfel, pentru procurori şi judecători, Gregorian Bivolaru este responsabil, deşi autorităţile au refuzat să-i modifice încadrarea ca iresponsabil! Această stranie „dublă ipostază” este o nedreptate evidentă şi revoltătoare şi este o situaţie deosebit de gravă, căci iată că autorităţile îl consideră deopotrivă „iresponsabil”, pentru a-l batjocori şi a-l priva de anumite drepturi, dar deopotrivă „responsabil”, pentru a putea să-l acuze de infracţiuni inventate, de drept comun şi pentru a-l putea închide, deşi el este nevinovat.
Este evident că autorităţile au avut tot interesul să-l „lase” pe Gregorian Bivolaru să fie „iresponsabil” şi nu s-au oprit aici! După cum am spus mai sus, la câţiva ani după „revoluţie”, au făcut o comisie specială la Institutul medico-legal şi l-au somat în mod abuziv pe mentorul MISA să se prezinte în faţa comisiei respective. Aceste aspecte foarte grave ne arată de altfel că nimic nu s-a schimbat, din unele puncte de vedere, în ceea ce priveşte atitudinea autorităţilor române în cazul lui Gregorian Bivolaru, iar din alte puncte de vedere situaţia este chiar mai gravă în actualul regim! Dacă în 1989 autorităţile măcar au consemnat oficial scoaterea de sub urmărire penală a lui Gregorian Bivolaru, deoarece s-a luat măsura internării în spitalul psihiatric Poiana Mare, după 1989 ele nu mai au nicio jenă în a-l considera deopotrivă, iresponsabil, dar şi responsabil, pentru a-l pune sub urmărire penală, a-l judeca şi toate acestea cu scopul de a-l închide, chiar dacă este nevinovat!
Pentru orice observator lucid devine evident faptul că regimul actual practică şi el, ca şi regimul ceauşist, metoda de a condamna persoanele considerate indezirabile prin înscenarea unor infracţiuni de drept comun. Ori aceasta s-a petrecut şi în cazul lui Gregorian Bivolaru, a cărui nedreaptă condamnare procurorii o caută cu orice preţ, în diferitele dosare pe care i le-au făcut. Toate aceste dosare fac referire la infracţiuni de drept comun, deşi supravegherea MISA şi a lui Gregorian Bivolaru a fost justificată prin faptul că MISA ar fi o... organizaţie extremistă care, chipurile, ar pune în pericol siguranţa naţională, motiv pentru care mandatele de urmărire şi interceptare erau considerate a fi „secrete de stat”.
Să remarcăm şi în această direcţie năucitoarea şi revoltătoarea dualitate a autorităţilor, căci mandatele respective, pretinse „secrete de stat”, au fost brusc desecretizate „ca din întâmplare”, după ani de zile în care avocaţii lui Gregorian Bivolaru nu au putut avea acces la ele, cu câteva zile înainte de înfăţişarea finală din cadrul acestui proces tocmai pentru ca avocaţii apărării să nu aibă timp să le conteste. Aceste aspecte sunt deosebit de grave şi arată că România nu este nicidecum un stat de drept şi că justiţia românească este cel puţin şchioapă şi oarbă. Căci mandatele respective invocau motive de siguranţă naţională pentru a se intercepta convorbirile telefonice ale lui Gregorian Bivolaru şi ale oricărui alt cursant MISA, ca să zicem aşa, „la liber”, dar la final singura acuzaţie care a putut fi formulată este o pretinsă relaţie cu o minoră care s-ar fi desfăşurat, chipurile, cu ani în urmă, înainte de declanşarea urmăririi penale. Dacă aşa-zisele dovezi, nişte listinguri ale unor presupuse înregistrări care nu au fost şi nu pot fi expertizate, ar fi reale, cum pot explica autorităţile pasivitatea lor timp de doi ani de zile în faţa unor asemenea presupuse ilegalităţi? Şi cum vor explica necesitatea ca aşa-zisei părţi vătămate să-i fie luate declaraţii cu forţa, după ce a fost răpită din pat de către mascaţi şi sechestrată timp de mai multe ore, în absenţa unui avocat sau tutore legal?
Pe bună dreptate, semnalăm opiniei publice modul cu adevărat batjocoritor în care s-a procedat, mai întâi afirmându-se că aceste mandate nu pot fi divulgate pentru că sunt secrete de stat, iar apoi când procurorii au avut interes să le prezinte în încercarea disperată de a modifica hotărârile judecătoreşti favorabile lui Gregorian Bivolaru, brusc au fost scoase „din pălărie” acele mandate. Deci în tribunalele din România ne jucăm de-a baba oarba? Uite justiţia, nu mai e justiţie! Uite mandatul, nu-i mandatul! E secret, nu-i secret! Această bâlbâială în ceea ce priveşte mandatele de interceptare a convorbirilor precum şi existenţa unor multiple „erori” în procesele verbale de redare a convorbirilor demonstrează că dosarul este cusut cu aţă albă şi ne arată că, de fapt, se fac nişte abjecte jocuri de culise în acest caz. Oare de ce au apărut aceste mandate numai înainte de înfăţişarea finală, într-un proces care se judecă de opt ani? De ce nu sunt ele complete? De ce s-au dat pentru „siguranţa naţională” şi apoi se vrea condamnarea lui Gregorian Bivolaru pentru infracţiuni de drept comun?
Probabil autorităţile îşi consideră chipurile motivate toate aceste abuzuri prin plasarea lui Gregorian Bivolaru pe lista celor mai căutaţi şi periculoşi – Most Wanted – infractori din România. Ori, această plasare este ea însăşi abuzivă şi totalmente nejustificată, căci înainte de toate, el nu este „infractor” (toate condamnările pe care le-a suferit au fost motivate politic, conform instanţei supreme). Totuşi, atât în regimul comunist, cât şi după aceea, mentorul şcolii româneşti de yoga s-a aflat pe lista celor zece „cei mai periculoşi infractori din România”. Vom analiza pe îndelete această grotească aberaţie a autorităţilor române într-un articol ulterior.
În concluzie, considerăm că aceste elemente îi vor convinge şi pe cei mai sceptici care încă mai ridică din sprâncene atunci când vine vorba de cazul Gregorian Bivolaru, imaginându-şi prosteşte că „sigur se face el vinovat de ceva, dacă este acuzat de atât de multe lucruri”. Totala incoerenţă juridică a acestui caz a determinat o reacţie vehementă din partea a diferite grupuri care militează pentru drepturile omului şi din partea unor foruri şi personalităţi europene. Răspunsul autorităţilor române şi al presei este în continuare doar o VINOVATĂ TĂCERE.
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7042
În absenţa unei reacţii a guvernului român şi a Ministerului Justiţiei, continuă interpelările parlamentarilor europeni în cazul Gregorian Bivolaru
Am publicat deja pe site-ul yogaesoteric unele scrisori adresate de oficiali europeni autorităţilor române referitor la cazul Gregorian Bivolaru - MISA, scrisori care ne-au fost puse la dispoziţie de diferite organizaţii pentru apărarea drepturilor omului care au adus acest caz în atenţia forurilor europene.
În absenţa unei reacţii a guvernului român şi a Ministerului Justiţiei, continuă interpelările parlamentarilor europeni în cazul Gregorian Bivolaru - MISA. De data aceasta un întreg grup parlamentar, şi anume Grupul Confederal al Stângii Unite Europene / Stânga Verde Nordică a luat poziţie, precum şi Jean Lambert membră a Parlamentului European din partea Partidului Verde, pentru Londra. Deloc întâmplător, nu doar oficialii români se fac că plouă, ci şi presa tace cu desăvârşire asupra acestor aspecte.
Remarcăm faptul că per total, reprezentanţi ai tuturor grupurilor din Parlamentul European au luat atitudine pentru a semnala autorităţilor române că abuzurile în cazul Gregorian Bivolaru trebuie să înceteze!!!
Scrisoarea din partea Grupului Confederal al Stângii Unite Europene / Stânga Verde Nordică adresată primului ministru al României şi Ministerului Român de Justiţie - 20 martie 2012
GUE/NGL
Grupul Confederal al Stângii Unite Europene / Stânga Verde Nordică
Grup Parlamentar - Parlamentul European
În atenţia personală a
Excelenţei Sale Primul Ministru al României
Excelenţei Sale Ministrul Justiţiei din România
Bruxelles, 20 martie 2012
Parlamentul European
Excelenţa voastră Primul Ministru al României,
Excelenţa voastră Ministrul Justiţiei al României,
Vă solicit în mod respectuos atenţia cu privire la un important caz judiciar, care în momentul de faţă aşteaptă decizia finală la Curtea Supremă a României. Mi s-a atras atenţia, atât mie cât şi grupului meu politic european, de către diferite persoane particulare şi organizaţii pentru apărarea drepturilor omului că ar putea exista unele nereguli în cadrul procedurilor judiciare în dosarul cu nr. 45/85/2005, cu privire la dl. Gregorian Bivolaru.
După opt ani de procese şi două decizii juridice în favoarea d-lui Gregorian Bivolaru, prin prezenta scrisoare exprim îngrijorarea grupului meu parlamentar cu privire la informaţiile pe care le-am primit despre acest caz, care indică faptul că se pare că există unele acţiuni ilegale în cadrul procesului ce se află actualmente în etapa finală de judecare la Curtea Supremă a României, acţiuni ce includ anumite presiuni ce se realizează asupra judecătorilor cu scopul de a influenţa rezultatul procesului.
Vă mulţumim pentru cooperare şi, în acelaşi timp, avem convingerea că justiţia va triumfa.
Al dumneavoastră, devotat,
Stefano Squarcina
Grupul Confederal al Stângii Unite Europene / Stânga Verde Nordică
Parlamentul European
Stefano Squarcina
Parlamentul European – Grupul GUE/NGL
Biroul nr. PHS 5C082
EP Bruxelles (B)
Această scrisoare a fost adresată din partea întregului grup parlamentar, adică a tuturor membrilor acestui grup. Grupul Confederal al Stângii Unite Europene / Stânga Verde Nordică (GUE/NGL) are 35 de membri în Parlamentul European.
Gabriele ZIMMER, Germania, DIE LINKE; Preşedinta GUE/NGL
Patrick LE HYARIC, Franţa, Front de gauche pour changer d’Europe; Vicepreşedinte
Miloslav RANSDORF, Republica Cehă, Komunistická strana Čech a Moravy; Vicepreşedinte
Takis HADJIGEORGIOU, Cipru, Progressive Party of Working People - Left - New Forces; Vicepreşedinte
Kartika Tamara LIOTARD, Ţările de Jos, Onafhankelijk lid; Vicepreşedinte
João FERREIRA, Portugalia, Partido Comunista Português; Vicepreşedinte
Mikael GUSTAFSSON, Suedia, Vänsterpartiet; Vicepreşedinte
Nikolaos CHOUNTIS, Grecia, Coalition of the Radical Left
Bairbre de BRÚN, Regatul Unit, Sinn Féin
Cornelis de JONG, Ţările de Jos, Socialistische Partij
Thomas HÄNDEL, Germania, DIE LINKE
Marisa MATIAS, Portugalia, Bloco de Esquerda
Willy MEYER, Spania, Izquierda Unida
Paul MURPHY, Irlanda, Socialist Party
Alfreds RUBIKS, Letonia, Politisko partiju apvienība "Saskaņas centrs"
Søren Bo SØNDERGAARD, Danemarca
Georgios TOUSSAS, Grecia, Communist Party of Greece
Marie-Christine VERGIAT, Franţa, Front de gauche pour changer d’Europe
Jiří MAŠTÁLKA, Republica Cehă, Komunistická strana Čech a Moravy
Charalampos ANGOURAKIS, Grecia, Communist Party of Greece
Lothar BISKY, Germania, DIE LINKE
Cornelia ERNST, Germania, DIE LINKE
Jacky HÉNIN, Franţa, Front de gauche pour changer d’Europe
Jürgen KLUTE, Germania, DIE LINKE
Jaromír KOHLÍČEK, Republica Cehă, Komunistická strana Čech a Moravy
Sabine LÖSING, Germania, DIE LINKE
Jean-Luc MÉLENCHON, Franţa, Front de gauche pour changer d’Europe
Younous OMARJEE, Franţa, Liste "Alliance des Outre-Mers"
Miguel PORTAS, Portugalia, Bloco de Esquerda
Vladimír REMEK, Republica Cehă, Komunistická strana Čech a Moravy
Helmut SCHOLZ, Germania, DIE LINKE
Kyriacos TRIANTAPHYLLIDES, Cipru, Progressive Party of Working People - Left - New Forces
Sabine WILS, Germania, DIE LINKE
Inês Cristina ZUBER, Portugalia, Partido Comunista Português
Scrisoarea europarlamentarului Jean Lambert (Membră a Parlamentului European din partea Verzilor, pentru Londra) adresată primului ministru al României şi Ministerului Român de Justiţie – 20 martie 2012
Jean Lambert – Membră a Parlamentului European din partea Verzilor, pentru Londra
În atenţia:
PRIMULUI MINISTRU AL ROMÂNIEI
MINISTRULUI JUSTIŢIEI DIN ROMÂNIA
Vă solicităm în mod respectuos atenţia cu privire la un important caz judiciar, care în momentul de faţă aşteaptă decizia finală la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din România.
Ni s-a atras atenţia de către anumite persoane particulare şi organizaţii pentru apărarea drepturilor omului că ar putea exista unele nereguli în cadrul procedurilor judiciare în dosarul cu nr. 45/85/2005, cu privire la dl. Gregorian Bivolaru.
După opt ani de procese şi două decizii juridice în favoarea d-lui Gregorian Bivolaru, prin prezenta scrisoare ne exprimăm îngrijorarea cu privire la informaţiile pe care le-am primit despre acest caz, care indică că este posibil să existe unele acţiuni ilegale în cadrul procesului ce se află actualmente în etapa finală de judecare la la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din România, acţiuni ce includ anumite presiuni ce se realizează asupra judecătorilor cu scopul de a influenţa rezultatul procesului.
Vă mulţumim pentru cooperare şi, în acelaşi timp, avem convingerea că dreptatea va triumfa.
A dumneavoastră, cu sinceritate,
Jean Lambert
Membră a Parlamentului European din partea Verzilor, pentru Londra
http://misa-yoga.blogspot.com/2012/05/interviul-lui-gregorian-bivolaru-la.html
Atât Antena1 cât şi Antena3 au anunţat că interviul pe care Gregorian Bivolaru l-a acordat postului Antena1 (Observator) pentru a dezminţi ştirile mincinoase publicate în presă în ultimele zile va fi difuzat astazi 28 mai 2012 pe postul Antena1 in emisiunea Observator de la ora 19.
În locul interviului de 45 de minute a fost difuzată o selecţie de doar câteva minute în care mentorul MISA acuză autorităţile din România de nenumărate abuzuri şi persecuţii politice. În acest interviu Gregorian Bivolaru a reamintit în principal că se află în Suedia, beneficiind de protecţia acestui stat împotriva abuzurilor autorităţilor române şi ale presei.
De asemenea profesorul de yoga a vorbit de o conspiraţie a tăcerii şi a ascunderii adevărului despre cazul său şi despre Şcoala de Yoga pe care a fondat-o. O dovadă a acestei conspiraţii este tăcerea absolută a restului presei cu privire la acest interviu şi chiar "reducerea" lui de la 45 de minute la doar 2 minute de către reporterii Antenei1.
"Este o conspiraţie a tăcerii care este cumplită. Poate când se va prăbuşi această conspiraţie, acest guvern satanic, atunci veţi vedea că ipostaza mea de victimă şi de infractor se va transforma peste noapte într-un mare erou. Ţineţi minte aceste cuvinte, că sunt profetice!"
Trebuie să menţionăm că există o serie de motive oculte pentru care în continuare Poliţia îl caută cu prioritate pe Gregorian Bivolaru, azilant în Suedia, declarat nevinovat în 2 instanţe, deşi 5000 de urmăriţi general dintre care 300 de condamnaţi pentru infracţiuni grave se află în libertate. Gregorian Bivolaru a mai făcut referiri la servicii secrete, francmasonerie, rapiri şi chiar asasinate. El a dezvăluit, pentru prima oară pentru publicul larg, tentativa de răpire ce a avut loc atunci când se afla în arestul Poliţiei din Malmo, executată de o trupă de comando care a încercat să pătrundă prin acoperişul clădirii arestului poliţiei.
"Au trimis un comando ca să mă răpească din închisoare. Au vrut să spargă acoperişul ca să mă răpească din celulă!"
Datorită tentativei de răpire, Curtea Supremă a Suediei a judecat solicitarea de extradare într-un buncăr special, în condiţii de maximă securitate. Acesta a fost un motiv în plus pentru care autorităţile suedeze au respins extradarea în România, l-au eliberat din arest şi i-au acordat azil politic.Gregorian Bivolaru a reamintit că a părăsit România din cauza persecuţiilor politice. El a mai menţionat că tot din cauza autorităţilor române a avut de suferit şi în Suedia, în 2005, când a fost reţinut în arest timp de mai multe luni la Malmo, până la judecarea cererii de extrădare făcute de procurorii români.La capitolul abuzuri se înscriu şi procesele înscenate în România în care multitudinea şi gravitatea ilegalităţilor uimesc politicienii şi activiştii pentru drepturile omului din Europa şi din lumea întreagă."Sunt o serie întreagă de abuzuri foarte grave, care i-au uimit pe foarte mulţi, inclusiv pe parlamentarii de la Bruxelles, care se desfăşoară sub ochii noştri"."Am fost declarat nevinovat şi vor acum cu orice preţ, încălcând toate legile, sa facă ceva, numai să ajung la închisoare!"Profesorul de yoga a acuzat şi presa, pentru că nu l-ar fi luat în seamă în aceşti ani.
În finalul ştirii se poate vedea cum Petre Tobă şeful poliţiei române, cel care a declarat că Gregorian Bivolaru nu mai este în Suedia, trece ruşinat şi tăcut pe lângă reporter intrand în Ministerul de Interne evitând orice declaraţie.
Vom solicita înregistrarea completa a interviului (a cărui durată este de 45 de minute) şi sperăm ca în curând să v-o putem prezenta INTEGRAL.
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7463
Au trecut deja nouă ani de când Şcoala de yoga MISA a fost pusă la zid într-un mod nedrept şi violent (aceasta datorită uneltirilor abjecte ale prim-ministrului de atunci, Adrian Năstase). MISA a fost pe nedrept supusă nu doar agresiunii autorităţilor, dar şi tirului nemilos al calomniilor mediatice, datorită faptului că mass-media a fost în permanenţă complicea acestor maşinaţii din culise. Cu nouă ani în urmă, oficialităţile declarau cu aplomb că acţiunile împotriva Şcolii de yoga MISA sunt „CEA MAI MARE OPERAŢIUNE ÎMPOTRIVA TRAFICULUI DE DROGURI ŞI FIINŢE UMANE DIN ROMÂNIA”. După un asalt armat de proporţii împotriva acelora care erau „vinovaţi” doar pentru că practicau yoga, după descinderi realizate în forţă, cu uşi sparte şi cu anchete interminabile, după ce au fost confiscate tone de materiale şi bunuri personale (care, apoi, cele mai multe dintre ele nu au mai fost niciodată înapoiate), autorităţile au promis „dovezi” care erau, zice-se, de natură să justifice toate aceste măsuri extreme precum şi acuzaţiile deosebit de grave ce erau fără încetare vehiculate în mass-media. După nouă ani de zile, dovezile „promise” nu au apărut niciodată datorită faptului că ele nu există în realitate!
„DACĂ BIVOLARU REZISTĂ DOUĂ SĂPTĂMÂNI, ATUNCI ESTE MARE”! s-a exprimat în martie 2004 un oficial foarte influent. Această afirmaţie rezumă într-un mod cât se poate de expresiv concentrarea neobişnuită de forţe ostile ce a fost lansată împotriva Şcolii de yoga MISA şi a mentorului ei. Cu toate că „Bivolaru a rezistat”, mass-media din România nu a revenit niciodată spre a constata că „Bivolaru este mare”. Ulterior, dovezile edificatoare care au apărut în timp, una câte una, au dovedit chiar că Bivolaru este foarte mare.
O dovadă semnificativă recentă este evenimentul produs în data de 15 februarie 2013, când s-a evitat în mod miraculos un cumplit eveniment apocaliptic. Mai precis un meteorit cu o greutate de peste 7.000 de tone (7.000.000 kg) şi care se deplasa cu o viteză de peste 35.000 km/h (de 10 ori mai rapid ca un glonţ de puşcă), urma să se prăbuşească în Rusia asupra localităţii Chelyabinsk. Respectivul meteorit care urma să cadă în acel oraş în Rusia ar fi putut devasta planeta Pământ dacă cu puţin înainte să se prăbuşească pe planeta Pâmânt un obiect zburător neidentificat (OZN) care aparţinea fără îndoială unei civilizaţii extraterestre nu l-ar fi lovit în plin făcându-l să fie spulberat în bucăţi din piatră, diminuând în felul acesta extraordinar de mult efectele impactului său distrugător. Detalii şi imagini puteţi vedea aici: http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7438.
PENTRU NOI TOŢI CEI CARE AM PARTICIPAT LA INVOCAŢIILE PARANORMALE COLECTIVE CE AU FOST ADRESATE LA UNISON ÎN DATA DE 1 SPRE 2 IANUARIE 2013 ATÂT SUPREMULUI CONSILIU GALACTIC, CÂT ŞI CIVILIZAŢIILOR EXTRATERESTE BENEFICE ESTE CVASI-EVIDENT ŞI INDUBITABIL CĂ EXTRATEREŞTRII AU SALVAT PLANETA PĂMÂNT DE LA UN CUMPLIT EVENIMENT APOCALIPTIC CARE (ÎN ABSENŢA AJUTORULUI LOR) URMA SĂ SE PETREACĂ ÎN DATA DE 15 FEBRUARIE 2013. Acest ajutor miraculos a fost prin urmare posibil în urma apelurilor şi invocaţiilor colective realizate la unison în repetate rânduri, de zeci de mii de oameni, la iniţiativa lui Gregorian Bivolaru.
Privind retrospectiv, observăm că Gregorian Bivolaru a rezistat şi a reuşit chiar în mod miraculos să obţină azil politic în Suedia pentru a fi protejat de abuzurile multiple ale autorităţilor române. De aceea, el a fost declarat în 2005 „Omul anului” de către Buletinul informativ Active Information Media care a decis, pe baza voturilor cititorilor săi că omul anului 2005, dintre diferite personalităţi de marcă, este Gregorian Bivolaru. „Pentru lupta tenace pe care o duce împotriva forţelor care încearcă să distrugă România şi pe oricine este împotriva lor. Pentru faptul că nimic nu îl intimidează şi nu îl poate face să renunţe. A fost tenace şi a învins. A învins justiţia coruptă din România. Ne-a arătat că, dacă vrei - poţi! Dacă nu te laşi înfrânt, câştigi! Pentru curajul de care a dat dovadă în lupta pe care o duce împotriva masoneriei mondiale. A reuşit să scoată în evidenţă, la nivel internaţional, precaritatea justiţiei române, acum, în preajma posibilei noastre integrări europene.” – aşa motivau la momentul respectiv, cititorii, acest vot. Tot în 2005, în luna noiembrie, ascultătorii postului Radio Star l-au votat pe Gregorian Bivolaru „omul zilei”, datorită faptului că, în ciuda persecuţiilor şi hărţuielilor la care este supus, a lansat două cărţi la târgul de carte Gaudeamus. În cadrul proiectului intens mediatizat al Televiziunii Române, „Mari Români”, în campania din anul 2006 când a fost stabilit topul primilor 100 mari români prin vot public, Gregorian Bivolaru a ocupat un meritoriu loc 20. Considerăm deosebit de semnificativă aprecierea adusă mentorului MISA de către atât de mulţi oameni, în ciuda faptului că el nu a avut decât extrem de puţine apariţii publice în mass-media, şi marea majoritate a informaţiilor vehiculate în presă despre el sunt minciuni abjecte care vor să creeze o imagine total deformată (negativă) asupra personalităţii şi activităţii sale. Ne putem explica, de asemenea, de ce există acest veritabil „embargou” în presă, care face să nu fie niciodată publicate informaţii corecte, pozitive, despre Şcoala de yoga MISA sau despre Gregorian Bivolaru – probabil unii se tem foarte tare de faptul că ar fi urmat de enorm de mulţi oameni, dacă aceştia ar ajunge să-l cunoască!
În aceşti nouă ani Gregorian Bivolaru, în ciuda „exilului” său şi a proceselor în care a fost tâtât pe nedrept, a scris peste 25 de volume pe care le-a oferit spre publicare gratuit unor edituri, fără a solicita niciodată drepturi de autor. Puteţi parcurge lista acestora în finalul articolului.
Activitatea lui Gregorian Bivolaru în aceşti nouă ani nu a fost doar publicistică – el a avut numeroase iniţiative care derivă din preocuparea sa alturistă, continuă, de a oferi oamenilor unele modalităţi eficiente de a acţiona atât individual, cât şi colectiv, pentru a ajuta întreaga umanitate să depăşească situaţia de criză care se manifestă din plin în ultimii ani şi pentru a evita unele evenimente apocaliptice care se prefigurează. Astfel, el este iniţiatorul programului de acţiune planetară urgentă „NU APOCALIPSA!” care a fost lansat în anul 2010 şi se bazează pe revelaţiile făcute de Fecioara Maria la Fatima. Tot în anul 2010, profesorul de yoga Gregorian Bivolaru a iniţiat o serie de rugăciuni colective care au fost realizate de atunci periodic de către grupuri foarte mari de oameni, cu regularitate, şi care imploră ajutorul divin pentru ca (printre altele) această planetă să se smulgă de sub tirania odioasă a intereselor oculte ale celor care o domină, la ora actuală, şi ale căror planuri criminale implică un veritabil genocid planetar şi controlul total al populaţiei care va supravieţui acestuia.
Celebrul jurnalist Michael Drosnin, autor a trei volume best-seller despre Codul Biblic, a urmărit să descopere cu ajutorul acestui cod dacă există în Biblie informaţii despre cataclismele şi evenimentele apocaliptice prefigurate de multe tradiţii a se petrece în această perioadă şi dacă există posibilităţi de evitare a acestora. Drosnin a descoperit că în anul 2010 se va face pe această planetă „un nou legământ al oamenilor cu Dumnezeu” care va permite evitarea acestor evenimente apocaliptice. Tot Drosnin interpreta, în al treilea volum despre Codul Biblic, pe care l-a publicat la sfârşitul anului 2010, că posibilitatea ca aceasta planetă să fie salvată prin intermediul noului legământ va apare sub ghidarea unei fiinţe excepţionale, care va reuşi să mobilizeze un număr suficient de mare de oameni pentru a face astfel posibilă modificarea viitorului.
Cele două iniţiative salutare din anul 2010 (programul planetar NU APOCALIPSA şi rugile colective) ne permit să identificăm în persoana lui Gregorian Bivolaru şi în acţiunile Şcolii de yoga MISA exact ceea ce a descoperit Michael Drosnin cu ajutorul Codului Biblic.
Vă recomandăm să citiţi şi
Au trecut nouă ani şi iată că şcoala de yoga MISA nu numai că rezistă, ci continuă să funcţioneze perfect legal întocmai precum înainte de anul 2004 şi a reuşit chiar să se dezvolte într-un ritm susţinut în ciuda faptului că în aceşti nouă ani încă nu s-a făcut dreptate, iar campania mediatică de linşaj furibund împotriva ei a continuat fără încetare. Pentru că totul a fost o făcătură oarecum de tip stalinist, autorităţile au eşuat până la urmă în a prezenta dovezile mult promise (care nici măcar nu există), care urmau să legitimeze operaţiunile violente împotriva MISA şi campania mediatică de diabolizare practic neîncetată a lui Gregorian Bivolaru. De asemenea, autorităţile au eşuat complet în a le face dreptate yoghinilor care au reclamat abuzurile nenumărate din martie 2004, abuzuri ce au fost anchetate de către procurorul militar Dan Voinea şi care au constatat sustrageri de bunuri ce au fost realizate de către procurori, de către mascaţi, de către poliţişti. Spre surprinderea noastră, în final respectivul dosar a fost în cele din urmă muşamalizat, iar procurorul Dan Voinea a fost scos pe tuşă pentru că „a îndrăznit” să pregătească acest dosar şi să-l pună, cu mult curaj, pe masa justiţiei. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7205Nedreptăţile săvârşite de atunci şi până în prezent împotriva membrilor şi a simpatizanţilor MISA sunt deja „strigătoare la cer” dar se pare că în România nu prea mai sunt şanse ca să se facă dreptate! Este tragic să constatăm că în această ţară justiţia este ea însăşi un izvor de nedreptate. În martie 2004 s-au vehiculat în mass-media idei aberante cum că yoghinii deţin droguri, au arme şi că fac prostituţie. După aceea, niciuna dintre aceste afirmaţii grave nu a fost câtuşi de puţin confirmată prin probe. Acest aspect este profund semnificativ. Şi trebuie să subliniem încă o dată că presa a continuat să dezinformeze, prin faptul că nu a mediatizat acest aspect semnificativ şi de maxim interes public: faptul că nu există nicio probă pentru toate acuzaţiile vehiculate.
Procesele fabricate la comandă politică (a prim ministrului de atunci Adrian Năstase) care au fost dezlănţuite împotriva membrilor MISA şi a profesorului de yoga Gregorian Bivolaru joacă un rol-cheie în evoluţia cazului MISA. Dacă pe de o parte există deja două achitări anterioare ale acestuia în care judecătorii au respectat de fiecare dată legea şi au făcut dreptate, modul scandalos în care se desfăşoară acum lucrurile nu susţin deloc o viziune optimistă asupra verdictului final. Este aproape fără precedent faptul că acest dosar s-a decis să fie rejudecat în totalitate de către aşa-zisul „COMPLET NEGRU” de la ICCJ. Mai mult decât atât, în această perioadă decisivă a procesului de la ICCJ ce este prezidat într-un mod pătimaş şi părtinitor de către judecătorul Ionuţ Matei, asistăm cu stupoare la o dezlănţuire tot mai agresivă a mijloacelor mass-media împotriva MISA, dar mai ales împotriva lui Gregorian Bivolaru. Fără să se clarifice niciodată nimic (pentru că nici nu va putea să se facă aceasta, căci dovezile nu există) dintre toate aberaţiile şi acuzele fantasmagorice ce au fost lansate anterior, se reiterează la nesfârşit şi aproape obsesiv pretinse acuzaţii scandaloase care sunt fără fundament. Pentru că mass-media nu prea mai are ce să inventeze, se reiau articolele mai vechi calomnioase ce sunt prezentate în mod cretin ca şi cum ar fi „INEDITE” articole de actualitate. Cu o impertinenţă criminală s-a ajuns să se susţină că Gregorian Bivolaru a îndrăznit să conspire împotriva preşedintelui Nicolae Ceauşescu, uitându-se să se menţioneze că acest om a fost internat pe nedrept ca bolnav psihic în spitalul de exterminare a dizidenţilor politici ce se afla la Poiana Mare. Pentru că mass-media nu prea mai are ce să inventeze, se republică articole mizerabile ai căror autori au fost la vremea respectivă condamnaţi în instanţă pentru calomnie. Se scornesc din nou fel şi fel de ciudăţenii cu o tentă moralizatoare ce sunt prezentate în mod obsesiv, strident şi disproporţionat. Este însă evident pentru noi toţi că toate acestea sunt doar „de atmosferă”, iar această nouă perdea de fum ce este lansată în mod insidios de mijloacele mass-media urmăreşte să acopere în primul rând neregulile deosebit de grave şi ilegalităţile ce se succed una după alta în cadrul procesului de la ICCJ. Dincolo de aparenţe, toată această campanie mediatică furibundă nu va putea acoperi niciodată (printr-o pretinsă justificare) un eventual verdict în mod evident nedrept şi acuzator ce va arăta că în România de azi, în multe cazuri, justiţia funcţionează la ordinele secrete ce i se dau din culise.
În deplină antiteză cu toate aceste aberaţii ce sunt vehiculate de mass-media, vă oferim în premieră o analiză lucidă asupra proceselor lui Gregorian Bivolaru. Autorul acestei binevenite analize este Gabriel Andreescu, iar materialul pe care vi-l oferim în serial este un capitol al cărţii sale „MISA – radiografia unei sălbatice represiuni” în curs de publicare atât la editura Pro Tipografie, cât şi la editura Shambala. Volumul respectiv se remarcă înainte de toate prin documentarea minuţioasă (în prealabil autorul a avut acces liber la arhivele CNSAS) şi printr-o prezentare atentă şi imparţială, fiind din această perspectivă o sursă de informare de o valoare inestimabilă pentru toţi aceia care sunt preocupaţi să cunoască adevărul gol-goluţ despre Şcoala de yoga MISA. Amintim cu această ocazie că anterior, Gabriel Andreescu a publicat volumul „Reprimarea mişcării yoga în anii ’80” şi a scris numeroase alte articole în care expune cu mult curaj aspecte de maxim interes privind cazul MISA. Aşa cum ne-am obişnuit deja, mass-media din România va tăcea chitic cu privire la aceste dezvăluiri deranjante despre cazul MISA. Fragment din cartea MISA – radiografia unei sălbatice represiuni (1)
de Gabriel Andreescu
Procesele: Sibiu, Alba Iulia și București (1)
Materialul pe care vi-l oferim în serial este un capitol al cărţii lui Gabriel Andreescu „MISA – radiografia unei sălbatice represiuni” în curs de publicare atât la editura Pro Tipografie, cât şi la editura Shambala.
„Cazul MISA” şi în special contradicţii precum cele inventariate anterior [n.n. în capitolele anterioare ale acestui volum] sugerează că România nu poate oferi siguranţǎ nimǎnui. Dacă responsabilii pentru abuzuri de o asemenea gravitate nu rǎspund în faţa legii, dacǎ manipulatorii se pot retrage liniştiţi pentru o nouǎ discuție de scenarii, dacǎ jandarmii, procurorii, ofiţerii serviciilor vǎd cǎ felul în care se comportǎ, oricât de agresiv, nu are consecinţe pentru ei, dacă politicienii, oricât de nedrepţi, vor fi votaţi din nou, toţi aceştia vor găsi motivele de a recidiva. Oamenii care au puterea în aceastǎ societate vor avea mână liberă, pǎstrând faţada aşa-zisei democraţii, sǎ facǎ orice, cu oricine. Vor putea sǎ transforme diferite categorii umane în ţapul ispǎşitor, vor avea capacitatea sǎ asmutǎ populaţia împotriva lor, iar dupǎ represalii şi violenţe, vor face probele dispǎrute. Cazul MISA pare să hrănească sentimentele cele mai pesimiste asupra prezentului şi viitorului democraţiei româneşti.
Iată că totuşi, din diferite motive, printre care drumul parcurs de instituţiile româneşti şi contextul european în care se mişcă statul român, apoi, capacitatea impresionantă de mobilizare a adepţilor MISA, loviturile din 18 martie și 1 aprilie 2004, ce se doreau fatale, nu au reuşit. Din contră, rezultatele asaltului asupra ashramurilor au fost atât de lipsite de conţinut, încât, în ciuda mobilizării instituţiilor şi presei la un nivel niciodată atins anterior în istoria României postdecembriste – şi datorită faptului că niciodată presa nu a fost anterior atât de bogată -, principalele persoane active în MISA nu au putut fi aruncate în închisoare. Neaşteptat, instituţiile implicate în încercarea de reprimare a Mişcării au trebuit să deschidă şi o linie defensivă. Ceea ce reprezenta anterior o cooperare relaxată s-a transformat într-un demers chinuit de a „duce lucrurile la capăt”. Din 2004 până astăzi, principalele instituţii ale statului fac un efort ce pare uneori disperat de a fabrica şi a finaliza dosarele represiunii. În acelaşi timp, sunt obligate la încă alte exerciții de imaginație ca să oprească dosarele deschise de victime împotriva responsabililor abuzului de putere. Acordarea azilului politic lui Gregorian Bivolaru în Suedia a creat o complicaţie uriaşă, neimaginată de către persoanele implicate. Nu este o situaţie obişnuită, să vezi cum principalele autorități publice, până la un punct reprezentând democrația, sunt târâte într-un conflict fără sens.
Procesul de la Sibiu
Dacă totuşi comunitatea MISA a rezistat, acest lucru a fost posibil întrucât democraţia, şi în forma ei pur procedurală, este altceva decât non-democraţia. Un prim exemplu, de excepţie, al forţei democraţiei într-o societate care pare făcută să batjocorească sensul ei a fost chiar eliberarea lui Gregorian Bivolaru din arest în anul 2004. În ciuda faptului că vameşii, poliţia, parchetul, ziariştii trăgeau de el să îl zidească între pereţii unui penitenciar, yoghinul a scăpat, cu consecinţe hotărâtoare pentru evoluţia lucrurilor. Gregorian Bivolaru a fost reţinut pentru 24 de ore, la 29 martie 2004, în urma unei înscenări de trecere ilegală a frontierei. Totul era pregătit pentru acuzarea lui penală, obţinerea arestării lui preventive şi „păstrarea” lui într-o închisoare cât de mult permitea legea pentru infracţiunea repartizată. Or, bătălia în justiţie a fost câştigată de avocaţii apărării la capătul unui maraton parcurs ca şi cum ar fi fost o cursă de 100 de metri. Pentru poprirea acuzatului, a intervenit Tribunalul Bucureşti, dar competenţa a fost contestată la Curtea de Apel Bucureşti, Judecătoria sectorului 5 l-a pus în libertate, totuşi el a fost reţinut mai departe, timp de 10 ore, în arestul Inspectoratului General de Poliţie în aşteptarea unei alte hotărâri şi încălcându-se evident legea. S-a revenit la Curtea de Apel, care a încercat judecarea de urgenţă, în aceeaşi zi, a cauzei, în Camera de Consiliu. Întreaga instanţa a Judecătoriei sectorului 5 a fost recuzată, dosarul a ajuns din nou la Tribunalul Bucureşti, dar s-a declarat recurs şi s-a cerut pronunţarea Curţii Constituţionale pe un articol de Cod penal. Orele au trecut, iar autorităţile nu mai au avut ce face: liderul Şolii MISA a fost eliberat. Avea să fugă în Suedia.
Revanşa a fost, cum am văzut, pe măsură. Acuzaţiile s-au îmbogăţit, au fost obţinute colaborări ale unor foşti practicanţi yoga şi s-a scenarizat o acuzaţie de trafic de persoane. A urmat primul mare test al confruntării dintre acuzatori şi acuzaţi, procesul de la Tribunalul Sibiu – unde fusese strămutat procesul - pregătit timp de câţiva ani de autorităţi. Gregorian Bivolaru era judecat pentru act sexual cu un minor, perversiune sexuală continuată, corupţie sexuală, tenativă de trecere frauduloasă a frontierei, trafic de minori. Mai erau puşi sub acuzare în acel proces Farkaş Ferencz Zsolt şi Mirona Maria Farcaşi.
(va urma)
VĂ INVITĂM SĂ PARCURGEŢI ŞI LISTA CĂRŢILOR SCRISE DE GREGORIAN BIVOLARU ÎN ULTIMII NOUĂ ANI.
1.NUMARUL DE AUR. Misterele dezvaluite ale numarului cel tainic al Marii Puteri Cosmice TRIPURA SUNDARI - Vol. I si II, Editura Shambala, 2004
2. Continenţa sexuală – o extraordinară revoluţie amoroasă dătătoare de fericire nesfârşită, Bucureşti, Editura Kamalatmika, 2005, 552 pagini, ISBN 973-85604-3-8
3. Broşura specială de vacanţă pentru Simpozionul Internaţional de yoga Costineşti 2006: Secrete amoroase esenţiale pentru cuplurile yoghine care aspiră să fie fericite, Bucureşti, Editura Shambala, 2006, 239 pagini, ISBN 973-8279-18-6
4. Secrete amoroase esenţiale pentru cuplurile yoghine care aspiră să fie fericite, Bucureşti, Editura Deceneu, 2007, 255 pagini, ISBN 973-9466-05-2
5. Secretele dezvăluite ale momentului ocult al Hiatusului, Bucureşti, Editura Shambala, 2007, 256 pagini, ISBN 978-973-8279-22-3
6. Enciclopedia Aditivilor. Informaţii indispensabile românilor inteligenţi şi prudenţi care nu se lasă otrăviţi cu aditivi (ediţia a II-a, revăzută şi adăugită), Bucureşti, Editura Shambala, 2008, 408 pagini, ISBN 978-973-8279-28-5
7. Gregorian Bivolaru şi Monica Dascălu, Este yoga o sectă sau o cale spirituală? Analiză comparativă care ne poate ajuta să înţelegem dacă sistemul milenar yoga este o sectă sau o cale spirituală autentică, Bucureşti, Editura Shambala, 2008, 160 pagini, ISBN 973-8279-23-0
8. Aforisme pline de înţelepciune pentru fiecare zi spre a vă oferi ceva foarte bun de gândit, Colecţia „Spiritualitate”, Bucureşti, Editura Lux Sublima, 2008, 378 pagini, ISBN 978-973-88464-7-0
9. Aforisme şi cugetări despre viaţă, Bucureşti, Editura Shambala, 2009, 64 pagini, ISBN 973-8279-30-8
10. Fericirea pentru fiecare, Colecţia „Spiritualitate”, Bucureşti, Editura Lux Sublima, 2009, 336 pagini, ISBN 978-973-1823-03-4
11. Proteine vegetale şi reţete culinare savuroase lacto–ovo–vegetariene pentru yoghinii începători şi avansaţi, Bucureşti, Editura Shambala, 2009, 216 p.+ XXX ilustraţii color, ISBN 978-973-8279-40-7
12. Misterele eternului feminin, Bucureşti, Editura Shambala, 2009, 192 pagini, ISBN 973-8279-25-4
13. Speranţa – o importantă virtute creştină, pe care este foarte bine să o trezim şi să o facem să crească în noi cât mai repede, Bucureşti, Editura Shambala, 2010, 144 pagini, ISBN 978-973-8279-49-0
14. Programul planetar de acţiune urgentă „NU APOCALIPSA!!!” (două volume), Bucureşti, Editura Shambala, 2010, 176 pagini+176 pagini, ISBN 978-973-8279-67-4
15. Un genocid planetar. Zguduitorul secret dezvăluit al dârelor morţii (chemtrails-uri) pe care anumite avioane le fac să apară pe cer (spre a răspândi pe ascuns atât unele substanţe chimice ce sunt foarte toxice, cât şi bolile, epidemiile, suferinţa şi moartea), Bucureşti, Editura Shambala, 2010, 240 pagini, ISBN 978-973-8279-65-0
16. Urmele misterioase şi fascinante ale paşilor lui Dumnezeu în manifestare, Bucureşti, Editura Firul Ariadnei, 2010, 216 pagini, ISBN 978-973-88462-3-4
17. The secret tantric path of love – to happiness and fulfillment in a couple relationship, Copenhaga, Natha Publishing House, 2010, 415 pages
18. Sfaturi înţelepte pentru armonizarea vieţii de zi cu zi (volumul 1), Bucureşti, Editura Shambala, 2011, 80 pagini, ISBN 978-973-8279-73-5, 978-973-8279-74-2 (vol. 1)
19. Minienciclopedia sucurilor şi băuturilor perfect naturale, regenerante, Bucureşti, Editura Shambala, 2011, 224 pagini, ISBN 978-973-8279-72-8
20. Tehnici yoghine simple şi unele metode tradiţionale ce generează efecte benefice intense, profunde şi surprinzătoare, Bucureşti, Editura Shambala, 2011,192 pagini, 978-973-8279-82-7
21. Taina menstruaţiei. Enigma fiziologică a femeii (două volume), Bucureşti, Editura Venusiana, 2011, 400+383 pagini, ISBN 978-973-88634-1-5
22. Puterea extraordinară a rugăciunii către Dumnezeu. cum ni se dezvăluie ea atunci când este trăită cu toată fiinţa, pe fondul unei aspiraţii sincere şi frenetice spre cel preaînalt (ediţia a II-a revizuită şi adăugită), Bucureşti, Editura Shambala, 2011, 184 pagini, ISBN 978-973-8279-79-7
23. Ce înseamnă în realitate să fii Și să rămâi o femeie excepţională. Un sugestiv ghid practic al calităţilor trupeşti, sufleteşti şi spirituale ce se trezesc în mod gradat în femeile ce aspiră să-şi dinamizeze starea de SHAKTI, Bucureşti, Editura Shambala, 2012, 173 pagini, ISBN 978-606-8408-13-2
23. Aspecte oculte esenţiale referitoare la judecata critică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare, Bucureşti, Editura Shambala, 2012, 111 pagini, ISBN 978-606-8408-11-8
24. Primii paşi practici către... motorul cu apă, Bucureşti, Editura Shambala, 2012, 277 pagini, ISBN 978-606-8408-10-1
25. Sfaturi înţelepte pentru armonizarea vieţii de zi cu zi (volumul 2), Bucureşti, Editura Shambala, 2012, 187 pagini, ISBN 978-973-8279-73-5, ISBN 978-606-8408-15-6 (vol. 2)
26. Dependenţa afectivă înlănţuitoare Și ataşamentul. Unele tendinţe şi stări inferioare chinuitoare ce trebuie să fie prompt conştientizate şi depăşite pentru atingerea unei stări de fericire şi armonie deplină în cadrul cuplurilor spirituale ce se bazează pe o reală iubire reciprocă, Bucureşti, Editura Shambala, 2012, 128 pagini, ISBN 978-973-8279-34-6
27. Mărturii. pretexte pentru care unele femei acceptă să facă doar sex, motive pline de bun-simţ, înţelepte pentru care femeile fac doar dragoste, Bucureşti, Editura Shambala, 2012, 208 pagini, ISBN 978-973-8279-96-4
28. Gregorian Bivolaru şi Monica Dascălu, Un dosar complet al unei analize comparative: Este yoga o sectă sau o cale spirituală? Bucureşti, Editura Shambala, 2012, 352 pagini, ISBN 973-8279-93-3
Pe la începutul anilor 2000, exista un talk-show pe ANTENA 1, care se numea: "Marius Tucă Show". Acest ziarist invita în emisiunile sale, cele mai reprezentative personalităţi ale momentului, de la preşedintele statului, primul ministru şi membri ai guvernului, până la sportivi, oameni de cultură sau de ştiinţă... pe scurt, invita în fiecare seară, OMUL ZILEI! ...Era unul dintre programele cele mai aşteptate şi mai urmărite, întrucât realizatorul nu-şi "ierta" pentru nimic în lume invitatul, supunându-l unui continuu tir de întrebări, care de care mai provocatoare şi mai indiscrete referitoare la activitatea profesională sau acţiunile publice ale acestuia.
Într-o seară de acum circa zece ani, l-a avut ca invitat pe marele nostru economist şi academician Anghel Rugină, profesor universitar de anvergură mondială, care s-a stins din viaţa de curând, din păcate...
Sub Ceauşescu, Anghel Rugină a fugit din ţară, trecând Dunărea înot la sârbi. A fost rănit la picior de un grănicer român, dar a reuşit în cele din urmă să ajungă în Statele Unite, unde a devenit membru corespondent al Academiei Statelor Unite, şef de comisii economice şi consilier în diferite guverne americane.Pentru cine vrea să se edifice mai pe larg despre personalitatea acestui român de excepţie recomand lectura de pe Wikipedia şi din alte surse on-line.
La un moment dat, cu toată experienţa sa, Marius Tucă a scăpat invitatul de sub control. Personajul "de mare calibru"din acea seară, a pus treptat stăpânire pe emisiune, toată pregătirea acesteia ducându-se "pe apa Sâmbetei", deoarece răspunsurile sale la întrebările moderatorului depăşeau cu mult tiparul emisiunii, prin amplitudine, prin modul în care erau documentate şi mai ales prin consecinţele lor!... Erau răspunsuri care impuneau de la sine alte întrebări şi tot aşa... Ca un bulgăre de zăpadă lăsat să se rostogolească pe o pantă proaspăt ninsă!... Dar să vedem ce s-a întâmplat, concret!
Domnul Rugină a afirmat la un moment dat, că a fost invitat acasă la George Bush!La "CASA ALBĂ", bineînţeles. Fiica domniei sale era prietenă şi colegă de facultate cu gemenele preşedintelui american, iar acesta a vrut să îl cunoască personal, aşa că l-a invitat la o cină în cel mai bine păzit obiectiv al planetei. Şi când Marius Tucă l-a întrebat cum e de fapt preşedintele american "în privat", au început dezvăluirile:
"George Bush este un texan simpatic, cinstit şi foarte de treabă, dar nu face ce vrea el!..."
"Cum, adică, nu face ce vrea el? Păi nu este el cel mai puternic om de pe planetă? Nu conduce el guvernul celui mai puternic stat din lume?" A întrebat, Tucă."Păi, nu prea..." a răspuns domnul profesor. "Se vede treaba că trebuie să fac unele precizări", a mai spus domnia sa, "ca să se ştie şi ca să puteţi înţelege mai bine"!...
Apoi a continuat: "Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc "ca în sânul lui Adam"! Oamenii ăştia deţin puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele mai recente descoperiri tehnico-ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la dispoziţie, în toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora ţin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică personajele politice cele mai "potrivite" pentru a "câştiga alegerile", în mod "democratic" în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai ca număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea economică, militară sau prin poziţia lor strategică.
Practic toţi conducătorii statelor importante ale planetei sunt"aleşi" cu "binecuvântarea" acestui "GRUP", şi toţi cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică "directivele" trasate de acesta..."
Întrebare telefonică de la un telespectator: "Domnule Anghel Rugină, face şi România parte dintre ţările vizate de "GRUP"?"
"Da. Şi ca dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000, persoana care a câştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită "privată" în Statele Unite, iar la două săptămâni de la câştigarea alegerilor, primul ministru proaspăt numit a făcut acelaşi lucru. Au fost amândoi să-şi ia "foaia de drum"...
Replică telefonică: "Adică dumneavoastră vreţi să spuneţi că pe preşedintele nostru ni l-au ales americanii?"
Răspuns: "Nu o spun eu. Aşa este. Numai că nu americanii, ci "GRUPUL" care conduce. În America a avut loc doar acceptarea şi instruirea personajelor."
Replică: "Să vă fie ruşine domnule, Rugină... Să vă fie ruşine că aţi ajuns la vârsta pe care o aveţi, cu capul plin de păr alb, ca şi mine şi că ne minţiţi în halul ăsta... Nu ştiu ce interes aveţi să o faceţi, dar vreau să vă spun că pe preşedintele nostru l-am ales noi, cu toţii, prin votul nostru, că aşa am vrut noi! Să vă fie clar: aşa am vrut noi! Şi apoi cum să ni-l aleagă alţii când este o comisie de votare care verifică vot cu vot, de la toate partidele... Sunteţi un mincinos! Domnule Marius Tucă, nu mai chemaţi, domnule, din ăştia... Bună seara!..."
Anghel Rugină, (A.R.): "Dragă domnule, te felicit!... Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai capul plin de păr alb şi că ai trăit până acum cu impresia că ai putere! Că votul tău contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru cei care au vârsta şi convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă şi minte să înţeleagă!...
În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui Stalin, care zicea că nu contează cine şi ce votează, contează doar cine numără voturile! Astăzi cu voturile centralizate electronic treaba asta a devenit un simplu joc pentru un informatician: cu un program deştept, printr-o simplă atingere a unei anumite taste, voturile plus ale unui candidat se adună discret la cel care trebuie să iasă...
Îmi spui că nu ştii ce interes am... Am interesul ca POPORUL MEU SĂ AFLE... Să afle şi SĂ ÎNŢELEAGĂ!... Să înţeleagă că la nivel global "cărţile sunt făcute"! Oamenii ăştia sunt prea deştepţi şi prea puternici!..."
Alt telespectator (TS), întreabă:
"Dar cine sunt oamenii ăştia? Este vorba de Francmasonerie?"
A.R.: "Sunt şi masoni în "grup", dar nu sunt majoritari!"
TS, (chiar dacă se tratează de un alt telespectator lăsăm iniţialele cu titlu generic, pentru cursivitatea mesajului):
"Atunci, despre cine este vorba? E sultanul Bruneiului? Bill Gates? Sau cine altcineva?"
A.R.: "Mai, băieţi... Pe oamenii ăştia nu-i cunoaşte nimeni... Adică nimeni dintre "muritorii de rând"! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Ăştia sunt mici copii, pe lângă cei din "GRUP"! Trebuie să înţelegeţi că adevăraţii bogaţi ai lumii nu apar în nici un top, al niciunei reviste... Se bucură de anonimat pentru ca astfel să aibă libertate deplină de mişcare. Doar un număr limitat de persoane, alese pe sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane "alese", cunosc pe altele, şi tot aşa. Nimeni nu poate pune toate piesele acestui puzzle împreună... Nici măcar preşedinţii marilor state ale lumii. Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă!..."
TS : "Atunci sunt evreii?"
A.R.: "Sunt şi evrei dar nu sunt majoritari!"
TS: "Arabii? Sunt şi arabi? Că ăştia au petrol..."
A.R.: "Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată. În asta şi constă succesul "GRUPULUI", deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în acest "GRUP"se moşteneşte, pe principii monarhice, cei ce urmează să intre fiind foarte bine testaţi şi pregătiţi în acest sens...
TS: "Bun, şi cam de când se întâmplă chestiile astea?"
A.R.: "Se zice că acest "GRUP" a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua conducerea lumii. Prima mişcare cu relevanţă la nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi "GRUPUL" a încercat preluarea puterii pe tot globul prin intermediul ideologiei comuniste."
TS: "Cum adică, să preia puterea în lume cu ajutorul comunismului? Păi comunismul nu zice că totul este al tuturor? Nu înţeleg. Puteţi să ne explicaţi?"
A.R.: "O.K. Să raţionăm un pic... Deci ideologia comunistă spune că totul este al tuturor, este adevărat, dar şi că nimeni nu poate dezlipi nici un strop din bunurile în comun pentru folosul său personal. Deci totul este al tuturor şi în particular al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria planetară a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi "administrate" de cineva. Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un "GRUP", de administratori la nivel mondial de, să zicem... 250-300 de persoane!... " ...Toată lumea... mută. Inclusiv Marius Tucă...
Şi domnul profesor a continuat: "Toate mişcările de rezonanţă mondială de după 1848, s-ar fi produs cu acceptul acestui "GRUP". Totul bine studiat. Totul cu un scop precis.Bineînţeles că au apărut şi evenimente neprevăzute. Las un moment dat, liderii comunişti, supuşi unei propagande deşănţate cu scopul creării cultului personalităţii, pe criterii de marketing politic, au început ei înşişi să creadă în ceea ce propovăduiau şi să se creadă nişte ZEI în viaţă, aşa că au scăpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care să contrabalanseze comunismul şi anume fascismul. Şi aşa a pornit cel de-al doilea război mondial... Şi când şi fascismul a început să aibă derapaje i s-a opus o coaliţie mondială, şi pentru că nu fusese înfrânt comunismul "independent", a fost nevoie de un "război rece", care s-a încheiat aşa cum ştim cu toţii, cu victoria "GRUPULUI", asupra copilului rebel - comunismul!
Acum suntem în faza în care "GRUPUL" se concentrează asupra unei noi strategii de putere şi anume "GLOBALIZAREA". Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: NATO, G8, G20, FMI, Banca Mondială, BERD, Comunitatea Europeană, etc...
Trebuie să recunoaştem că acest "GRUP" a avut un rol foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la nivel mondial. În perioada dominaţiei acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste tot e drept dar încă se mai lucrează la acest lucru prin intermediul organismelor mondiale controlate de "GRUP". De asemenea nivelul tehnologic a cunoscut un progres uriaş care nu ar fi fost posibil fără direcţionarea resurselor necesare în acest sens. "Drepturile omului"sunt impuse permanent pe ordinea de zi a tuturor reuniunilor la nivel mondial, sau regional, acolo unde acestea nu sunt la înălţimea momentului. În general se impune o nouă ordine mondială, care încearcă să înlăture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar...V-am spus că este vorba despre persoane deosebit de inteligente.
E drept, uneori sunt mai răi câinii, că stăpânii, dar sunt sigur că la momentul oportun, stăpânii îşi vor pune câinii cu botul pe labe!..."
Marius Tucă (M.T.):
"Domnule Anghel Rugină, m-aţi uimit! De unde ştiţi toate astea?
A.R.: "În cercurile academice americane se dezbat destul de des subiecte de genul ăsta!"
M.T.: "Şi nu vă este frică să dezvăluiţi aceste lucruri?"
A.R.: "În primul rând, am o vârstă: "mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul", şi apoi sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din România, care încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!..."
TS: "Şi noi ce trebuie să facem?"
A.R.: "Aici am vrut să ajungem cu discuţia noastră!... Pentru noi, important este să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru.Să lăsăm gândurile mari, la scara internaţională, că acolo jocurile sunt făcute şi echilibrele nu trebuiesc rupte! Nu avem nici informaţiile, nici competenţa, nici resursele şi nici mijloacele necesare să acţionăm la un nivel atât de înalt.
Putem în schimb să ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii, să ne conservăm şi să ne protejăm mediul în care trăim, să ne respectăm şi să ne ajutăm, pe scurt: să ne trăim viaţa liniştiţi..."
Juramantul masonic!!!
"Iluzia acesta va fi atât de mare, atât de vasta incat va scăpa percepţiei lor. Cei care o vor vedea, vor fi vazuti ca nebuni.
Vom crea fronturi separate, pentru a-i împiedica să vadă legătura dintre noi. Ne vom comporta ca si cum noi nu avem nici o legatura cu păstrarea vie a iluziei.
Scopul nostru va fi realizată picătură cu picătură, astfel încât să nu aducă suspiciuni asupra noastră. Acest lucru ii va împiedica, de asemenea, sa vada schimbările în timp ce acestea apar.
Vom sta mereu deasupra câmpului relativ al experienţei lor pentru ca noi ştim secretele absolutului. Vom lucra împreună întotdeauna şi vom rămâne obligati prin sânge şi prin păstrarea secretului. Moartea va veni la cel care vorbeşte.
Vom păstra durata vieţii lor scurtă şi minţile lor slabe în timp ce pretindem că facem exact opusul. Vom folosi cunoştinţele noastre ştiinţifice şi tehnologice în moduri subtile astfel că ei niciodată nu vor vedea ce se întâmplă."
Vom folosi metale usoare, acceleratoare de imbatranire si sedative în alimente şi apă si, de asemenea, în aer. Acestia vor fi inconjurati de otrăvuri oricum s-ar invarti. Metalele usoare ii vor face să-şi piardă minţile. Vom face promisiunea de a gasi un leac prin fronturile noastre numeroasele, dar ii vom hrani cu si mai multa otravă.
Otrăvurile vor fi absorbite prin pielea şi gura lor, le vor distruge mintea şi sistemele de reproducere. Datorita tuturor acestora, copiii lor vor fi născuti morti, iar noi le vom ascunde aceste informaţii. Otrăvurile vor fi ascunse în tot ceea ce îi înconjoară, în ceea ce beau, mananca, respira şi utilizează.
Noi trebuie să fim geniali în eliberarea otrăvurilor pentru că ei pot vedea de departe. Noi ii vom învăţa ca otrăvurile sunt bune, cu imagini distractive şi tonuri muzicale.( publicitatea- n.m). Ei vor conta pe ajutorul lor. Ii vom înrola pentru a împinge otrăvurile noastre.
Vor vedea produsele noastre fiind folosite în filme şi vor creşte obişnuiţi cu ele şi nu vor şti niciodată efectul lor adevărat. Când vor naste, vom injecta otrăvurile în sângele copiilor lor şi ii vom convinge ca e pentru binele lor. Vom începe de timpuriu, cand minţile lor sunt tinere, vom ţinti copiii cu ceea ce majoritatea copiilor iubesc, dulciurile.
Cand dintii lor se vor caria, le vom umple cavitatile cu metale, care le vor ucide mintea şi fura viitorul. Atunci când capacitatea lor de a învăţa a fost afectată, vom crea medicamente care ii vor face mai bolnavi şi vor cauza alte boli, pentru care vom crea şi mai multe medicamente . Ii vom face docili şi slabi în faţa noastră, prin puterea noastră. Ei vor creşte deprimati, lenti şi obezi, iar atunci când vin la noi pentru a ii ajuta, noi le vom da mai multa otravă.
Le vom concentra atenţia faţă de bani şi bunuri materiale astfel că multi nu se vor conecta cu creatorul lor niciodată. Le vom distrage atentia cu curvie, plăceri externe şi jocuri astfel că niciodată nu vor putea fi una cu creatorul lor. Minţile lor vor face parte din noi şi vor face aşa cum le spunem.
În cazul în care aceştia refuză vom găsi modalităţi de a pune în aplicare tehnologia de alterare a mintii în vieţile lor. Vom folosi frica ca armă a noastra. Le vom stabili guvernele şi le vom stabili si opozantii.
Noi vom coordona ambele părţi.
Vom ascunde întotdeauna obiectivul nostru, dar ne vom indeplini planul. Acestia vor presta munca pentru noi şi noi vom prospera de pe urma trudei lor.
Familiile noastre nu se vor amesteca niciodata cu ale lor. Sângele nostru trebuie să fie pur întotdeauna, pentru că aceasta este datina.
Ii vom face sa se ucida reciproc, atunci când sunt incomozi pentru noi. Ii vom păstra separati de Creator prin dogma şi religie. Noi vom controla toate aspectele vieţii lor şi le vom spune ce să creada şi cum.
Ii vom ghida cu amabilitate şi uşor, permiţându-le să creada că se ghideaza ei înşişi. Vom aţâţa animozitatea între ei prin intermediul facţiunilor noastre. Atunci când o lumina va străluci printre ei, o vom stinge prin ridicol sau deces, ori dintre acestea care se potriveste cel mai bine pentru noi. Ii vom face sa se spintece unul pe altul. Sa-si uite inimile şi sa-si ucida proprii copii. Vom realiza acest lucru utilizand ura ca aliata a nostra si furia ca prietena a noastra. Ura ii va orbi în totalitate şi niciodată nu vor vedea că, prin conflictele lor noi vom aparea ca si conducători ai lor. Acestia vor fi ocupati sa se ucida reciproc. Se vor scălda în propriul sânge şi isi vor ucide vecinii, atât timp cât noi vom crede de cuviinţă.
Vom beneficia foarte mult de pe urma asta, pentru că ei nu ne vor vedea deoarece nu pot să ne vada. Vom continua să prosperam din războaiele şi moartea lor.
Vom repeta aceasta inca si inca, până când obiectivul nostru final este realizat.
Vom continua să-i facem să trăiască în frică şi mânie in ciuda a ce aud şi vad. Vom folosi toate instrumentele pe care le avem pentru a realiza acest lucru. Instrumentele ne vor fi furnizate de către munca lor. Ii vom face sa se urască pe ei înşişi şi pe vecinii lor.
Vom ascunde întotdeauna adevărul divin de ei, cum că toţi suntem una. Acest lucru ei nu trebuie să-l ştie niciodata!
Ei nu trebuie să ştie că culoarea este o iluzie, ei trebuie să gândească întotdeauna ca ele nu sunt egale. Picătură cu picătură, picătură cu picătură, vom avansa obiectivul nostru. Le vom prelua terenurile, resursele şi bogăţiile pentru a exercita un control total asupra lor.
Noi ii vom înşela în a accepta legi care le vor fura si libertatea putina pe care o vor avea. Vom stabili un sistem monetar care-i va îngenunchea pentru totdeauna, menţinându-le şi copiii în datorii.
Atunci când acestia se vor aduna împreună, ii vom acuza de crime şi vom prezenta o poveste diferită pentru lume, pentru ca noi suntem proprietarii intregii mass-media.
Vom folosi mass-media noastră pentru a controla fluxul de informaţii şi sentimentele lor în favoarea noastră. Când acestia se vor ridica împotriva noastra ii vom zdrobi ca pe nişte insecte, pentru că ei sunt mai puţin decât atât. Acestia vor fi neajutorati in a face ceva pentru că ei nu vor avea arme.
Vom angaja cativa din propriile lor randuri pentru a ne indeplini planurile, le vom promite viaţa veşnică, dar ei nu vor avea niciodată viaţa veşnică pentru că ei nu sunt dintre noi. Recrutii se va numi “initiates” şi vor fi îndoctrinaţi să creada in false rituri de trecere la taramurile mai mari. Membrii acestor grupuri vor cred că ei sunt una cu noi neştiind niciodată adevărul.
Ei nu trebuie să înveţe acest adevăr, pentru că ei se vor întoarce împotriva noastră.
Pentru munca lor, aceştia vor fi recompensati cu lucrurile pământeşti şi titluri de marire, dar niciodată nu vor deveni nemuritori şi nu vor merge alături de noi, niciodată nu vor primi lumina si nu vor călători la stele. Ei nu vor atinge niciodată taramurile mai inalte, pentru ca crimele savarsite le vor împiedica trecerea la starea de iluminare.
Acest lucru ei nu-l vor şti niciodată. Adevărul va fi ascuns în faţa ochilor lor, atât de aproape că nu vor putea să se concentreze pe el pana cand, desigur, va fi prea tarziu pentru ei. Oh, da, o aşa MARE iluzie de libertate va fi, că niciodată nu vor şti că sunt sclavii nostri.
Când toate vor fi la locul lor, realitatea pe care le-am creat-o va fi propriul lor stapan. Această realitate va fi închisoarea lor. Ei vor trăi în auto-iluzie. Atunci când scopul nostru va fi realizat o nouă eră a dominaţiei va începe. Minţile lor vor fi subordonate credinţelor lor, credinţe pe care noi le-am stabilit din timpuri străvechi.
Dar, în cazul în care vreodată vor afla ca sunt egalii nostr, noi vom pieri atunci. ACEST LUCRU EI NU TREBUIE SA-L AFLE NICIODATA.
Dacă vreodată vor afla că împreună ne pot învinge, ei vor lua măsuri.
Ei nu trebuie niciodată, niciodată sa afle ce am făcut, pentru că dacă vor afla, nu vom avea un loc unde sa fugim, pentru că le va fi uşor aa vada cine suntem în momentul în care valul a căzut. Acţiunile noastre vor dezvalui cine suntem şi ei ne vor vâna pe rand şi nici o persoană nu ne va da adăpost.
Acesta este legământul secret in care vom trăi tot restul vieţii noastre actuale şi viitoare, pentru ca această realitate va transcende multe generaţii şi durate de viaţă.
Acest legământ este sigilat cu sânge, sângele noastru. Al nostru, al celor care din cer pe pământ am venit.
Acest legământ nu trebuie niciodată, niciodată să fie cunoscut ca exista. El nu trebuie niciodată, niciodată să fie scris sau vorbit pentru ca în acest caz, conştiinţa va face pui si va elibera furia creatorului PRIMORDIAL peste noi şi vom fi aruncati in adâncimile de unde am venit şi vom rămâne acolo până la sfarsitul infinitului în sine.”
Concluziile le puteti trage singuri,avand in vedere ca si francmasonii sunt la randul lor papuseriti de asa numitii "illuminati"care nu sunt deloc iluminati ci niste intunecati hibrizi!!!Iar acesti asa zisi iluminati vor linistea noastra ca ei sa poata realiza acest genocid planetar in liniste desavarsita!!!vezi articolul Genocidul Planetar si Cabala (Intunecata).
Traim ca intr-un scenariu de film, nici nu mai stim care sunt efectele speciale si care realitatea
Desi nu este imposibil, imi vine greu sa cred....daca ar fi milioane in loc de miliarde, ar fi perfect posibil, aproape sigur, dar .... miliarde....SECURITATEA scapata din haturi !
Citeste si da mai departe !!!
DESPRE SINCERITATEA TARZIE A UNUI VOTANT PDL! E BINE CA ORICUM S-A TREZIT. INTREBAREA ESTE: OARE NE MAI REVENIM DIN LOVITURILE ACESTOR MASCARICI ISTORICI?
ÎN BĂNCILE DIN ELVETIA & BELGIA AU FOST IDENTIFICATE PANĂ ACUM CONTURILE GROPARILOR TĂRII, SI ANUME:
* ELENA UDREA - 1 MILIARD DE EURO
* TRAIAN BĂSESCU - 2,5 MILIARDE
* RADU BERCEANU - 4 MILIARDE
* ADRIEAN VIDEANU - 5 MILIARDE
* VASILE BLAGA - 4 MILIARDE
Din vremuri imemoriale, bandiţii s-au dat singuri în gât. Situaţia se repetă şi acum, în România, cu gruparea de crimă organizată reunită în jurul lui Traian Băsescu. De mai bine de 1 an de zile, aceşti mafioţi se ameninţă şi se şantajează reciproc, după cum se vede si se stie. Fiecare are impresia că ceilalţi au furat mai mult. Impresie bazată pe fapte reale, după cum avea să se dovedească. În Ajunul Crăciunului, mai exact vineri, 24 decembrie, la orele 11,30, Traian Băsescu i-a chemat la ordine, într-o vilă de protocol de la Predeal, pe cei 3 cu care a pornit la drum şi de care nu are loc Elena Udrea. E vorba de Adriean Videanu, Vasile Blaga şi Radu Berceanu. Primii 2 au sosit la timp, venind de la Bucureşti. După o oră, avea să vină, de la Craiova, şi Radu Berceanu. Discuţia a fost una violentă, cu urlete animalice şi ameninţări, şi a durat pînă la orele 14. La un moment dat, Băsescu le-a pus în vedere să plece din partid, imediat după Anul Nou. Şi le-a pus pe masă dovezile şi extrasele unor conturi bancare, aduse din străinătate de un prieten arab al Elenei Udrea, agent al mai multor Servicii Secrete. Astfel, conform acestor probe, cei 3 au depuse în băncile străine următoarele sume: Vasile Blaga şi Radu Berceanu - fiecare câte 4 miliarde de euro; Adriean Videanu - 5 miliarde. Cele mai multe conturi se află în Elveţia şi Belgia. La câteva ore după ce a plecat Banda celor 3 (mai precis, la 18), au "aterizat" şi Elena Udrea şi arabul respectiv. Acesta e sirian şi are o reţea de hoteluri la Paris, Bruxelles, Beirut, Abu Dhabi şi în alte oraşe şi staţiuni turistice. Reamintim că "amanţii morţii" au sume ceva mai "modeste" în băncile din străinătate: Traian Băsescu - 2,5 miliarde de euro; Elena Udrea - 1 miliard. Normal că sunt invidioşi! Acelora care, poate, se miră de mărimea colosală a sumelor le vom reaminti că cei 3 răufăcători au condus, ani de zile, ministere-cheie ale Guvernului României: Interne, Transporturi, Economie. E inutil să precizăm cum au putut tâlhări aceşti hoţi fondurile acelor ministere, dar şi împrumuturile externe, în condiţiile în care NU i-a controlat nimeni. În curând, vor FURA şi aerul pe care-l respirăm, BRAVO votangiilor pomanagii pentru găleti portocalii, BRAVO celor care au pus botu' la promisiunile lor mincinoase.
Maria Bumbaru
Business risk adviser
President AXOM Romagent Romania (private investigations) - www.romagent1.ro
Executiv manager :VIDEOCOMPONENTS ROMANIA- www.vcvideo.ro
President Romanian National Association of Detectives - www.adetro.ro
Presedinte fondator Fundatia ACUM GSM:0745.084.881 email:mariabumbaru@gmail.com
HIPERBOREENII
HIPERBOREENII
Daţi drumul adevărului să umble ca să-l cunoască toată lumea!
O descoperire senzaţională zguduie lumea oamenilor de ştiinţă. Istoria trebuie rescrisă.
BOMBA
În cursul lunii februarie 2012, o echipă de geologi, româno-canadiană, urmărind rămăşiţele filonului de aur la una dintre galeriile săpate de agatârşi în urmă cu 5.500 de ani la Roşia Montană au făcut din întâmplare o descoperire care ar putea răsturna toată istoria omenirii. Ei au descoperit la baza galeriei capătul rectangular al unei lespezi aurii care nu părea a fi o rocă naturală. După prelevarea unei mostre, din rezultatele analizei de laborator a reieşit că era vorba într-adevăr de o piatră compozită, obţinută din amestecul a 15% praf de granit, 30% wolfram şi 55% pulbere de aur de 50 de karate, după o tehnologie imposibil de reprodus în condiţiile ştiinţei actuale.
HIPERBOREANUL
Faptul este cu atât mai surprinzător cu cât galeria unde a fost semnalată lespedea, supranumită şi Galeria Hiperboreană şi aflată pe Valea Cornei, sub satul Cornea de la Roşia Montană, fusese cercetată în urmă cu 36 de ani, mai precis pe tot parcursul anului 1976 şi, datorită uluitoarelor descoperi arheologice şi antropologice practic de neconceput pentru acea vreme, ea a fost închisă şi apoi sigilată la comanda Securităţii. Printre mineri încă se mai vorbeşte în şoaptă despre această galerie şi nu sunt puţini cei ai căror taţi sau fraţi mai mari, foşti mineri la Roşia Montana, care au luat parte la consolidările şi săpăturile arheologice din galerie la acea vreme, au dispărut de-acasă şi s-au întors bătuţi după câteva săptămâni. Între timp cei mai mulţi dintre ei au murit datorită bolilor profesionale. Cei patru martori rămaşi în viaţă nici măcar nu mai doresc să-şi amintească. Unul dintre ei, domnul Ion Moiş, fost şef de echipă pe timpurile acelea, după o îndelungă chibzuială, s-a hotărât totuşi să rupă tăcerea. Iată relatarea faptelor petrecute atunci, aşa cum le-a trăit martorul ocular Ion Moiş:
„Poate că nu trebuia să zic nimic, că doară am jurat la comunişti, dar eu mă trag de fel din Albac, chiar din neamul de moţi al lui Avram Iancu, aşa că nu pot să tac. Uite cum a fost: în iarna lu’ 76, am fost chemat de inginerul şef şi am primit dispoziţie să redeschid, să consolidez şi să electrific vechea galeria 13, rămasă închisă încă de pe vremea austroungarilor, urmând ca după consolidare să vină doi tovarăşi geologi să prospecteze. Galeria era veche, rămasă aşa neexploată încă de pe vremea agatârşilor, care la vremea aceea scoteau din ea şi prelucrau aurul şi argintul pentru daci, iar filonul fusese epuizat cu multe secole înainte să ajungă romanii stăpâni pe minele de aur, sau Alburnus Maior cum le plăcea lor să le spună. E drept că se văd urme de căutare şi din partea romanilor, dar este limpede că ei s-au lămurit foarte repede şi că au abandonat. Lucrările de consolidare şi electrificare au durat aproape până în vara lui 76 şi am avut nişte probleme cu golirea de apă a unei părţi a galeriei care se inundase. Atât vâlvele din mină cât şi electrovalvele de la pompe ne-au fost de mare ajutor. Tot atunci am găsit şi un os spălat de ape, aşa de mare, cum nu ne mai fusese dat să vă niciodată. Nici ortacii mei nu mai văzuseră. După ce l-am arătat directorului minei acesta l-a predat securistului Întreprinderii Miniere de Stat Roşia Montana, iar pe noi ne-a anchetat Procuratura vreo patru zile. Că unde era osul când l-am găsit? Că în ce poziţie? Că cine a mai fost cu noi în mină? Că cine mai ştie de existenţa lui? Câţi am intrat şi câţi am ieşit din şut în ziua aia? Mă rog, tot felul de întrebări aiuritoare ca să ne sperie şi să ne facă să tăcem. Am tăcut cu toţii evident iar după ce ne-a pus să semnăm declaraţiile, ne-au trimis înapoi în galerie. Acasă n-am suflat o vorbă. Mi-era frică pentru ai mei.
Atunci când treaba noastră a fost terminată au intrat în mină doi oameni de la Bucureşti din care unul sigur era geolog. Ce au lucrat ei acolo nu ştiu, dar aşaaa... ca la vreo săptămână, s-a prezentat un al treilea, unul foarte tânăr, cu o cicatrice la ochiul stâng, care a zis că e arheolog. La două zile după el au venit o echipă întreagă de civili daar şi câţiva arheologi cu nişte echipamente cam ciudate, împreună cu un echipaj de Miliţie care a blocat accesul la galeria 13 şi a început să ne controleze nouă legitimaţiile la poartă. După încă vreo lună jumate am fost chemaţi din nou, eu şi ortacii mei, cei care ne-am ocupat de consolidări şi care deja semnasem declaraţiile, să cărăm sterilul din fundul galeriei 13 şi să-l scoatem cu vagonetele afară din mină.
Atunci am văzut grozăvia. Arheologii scoseseră la iveală din stâncă un schelet uriaş, cam de 10 metri lungime, care zăcea pe o parte cu picioarele strânse. Osul pe care îl găsisem eu era legat cu o fundă roşie şi de-abia atunci am văzut că era de fapt o vertebră. Mamă da’ ce mai vertebră! Civilii se foiau de colo-colo! Unii îşi notau câte ceva din ce ziceau arheologii, alţii făceau poze cu blitzul. Ziceau ceva de unu Densuşianu, apoi ceva de hiperboreeni, apoi unul sare cu gura mare că să-şi vadă ăla cu Densuşianu de treabă, că Densuşianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu şi cu securitatea. Altul, şi ăsta era arheologu cel tânăr, că l-am recunoscut după cicatrice, a scapat una cum că scheletu ăla era de hiperborean şi că ar putea fi chiar strămoşul nostru! „ Nu se poate tavarişce! Ce hiperborean visezi!” - a răcnit la el unul gras în haine de piele şi cu accent rusesc! - „Omul se trage din maimuţă! Unde ai mai pomenit tu maimuţă de 10 metri? Gata! Ce s-o mai lungim!? Scheletul ăsta pleacă la Moscova!... Ia luaţi-l pă reacţionaru’ ăsta d-aici! Bîstro, bîstro!” Atunci ne-a cuprins groaza pe toţi. Doi gealaţi au sărit pe el, l-au legat şi l-au târât afară din mină. „Ia hai! Strângeţi, împachetaţi în lăzi şi duceţi totul la gară! Şi dacă mai suflă vreunul vreo vorbă v-arunc kaghebeu-n ceafă! ” Tot pe noi a căzut măgăreaţa cu strânsul şi cu căratul.
S-a făcut dimineaţă când am terminat de împachetat, de cărat şi de urcat lăzile în tren. Dar nici pe noi nu ne-au lăsat să mai mergem acasă. Ne-au suit în două dube fără geamuri şi ne-au dus undeva. Unde?, nu ştiu.... Dar ştiu că am mâncat bătaie vreo săptămână încheiată şi că m-au pus să semnez că n-am văzut şi că nu cunosc nimic, că am un unchi legionar care e bandit şi împuşcă securişti prin munţi şi mi-au zis că dacă suflu vreo vorbă îmi saltă nevasta şi copiii iar pe mine mă bagă în puşcărie. Am semnat şi am tăcut, ce era să fac...!? Nici cu ortacii mei pe care i-am întâlnit din nou la mină nu am mai vorbit despre asta.
Ceva de bine totuşi mi s-a întâmplat după aceea. La o săptămână după ce m-am întors la mină, unul de-l aveam mereu coadă după mine când intram şi ieşeam din şut, a venit la birt şi s-a aşezat la masa mea. Cinstit să fiu când l-am văzut mi-a îngheţat sângele în vine. „Uite Ioane, - mi-a zis -, şi eu sunt moţ ca şi tine. Şi tot ca şi la tine, neam de neamul meu au fost băieşi la Roşia Montana. Am fost acolo când s-a descoperit scheletul uriaşului. Acum e la Moscova. Eu ca şi tine am fost martor. Ia plicul ăsta şi păstrează-l ca pe ochii din cap. Înăuntru ai poză. Să ştii de la mine că acolo în galerie se afla scheletul unui dac hiperborean, strămoş de-al nostru. Păstrează poza şi arat-o nepoţilor tăi. Eu nu ştiu dacă scap pentru că am fost iradiat. Pe voi v-au speriat bine, dar pe noi ăştia din securitate care nu ne speriem aşa de uşor, de noi se descotorosesc altfel. Nu te cunosc, nu mă cunoşti. Nu ţi-am dat nimic! Ai priceput?” „Da, am priceput!”. S-a ridicat şi a ieşit repede pe uşă. Doar două zile l-am mai văzut cum păşea ca o umbră în urma mea, apoi nu l-am mai văzut niciodată . Dar mai am în schimb poza cu hiperboreanul de la el”.
LESPEDEA
Dar să revenim la lespede...
Ne aflăm în luna aprilie 2012. În urma discuţiilor purtate cu uşile închise la Ministerul Minelor Petrolului şi Geologiei, partea canadiană a opinat ca această descoperire să nu fie făcută publică iar galeria să fie închisă de urgenţă. Partea română a fost de acord cu păstrarea secretului însă a insistat să continue cercetările şi să trimită o a doua echipă, de data aceasta de arheologi condusă de un arheolog bătrân cu o cicatrice în colţul ochiului stâng. Timp de trei luni, săpăturile în jurul lespezii s-au derulat în secret, rezultatul fiind decopertarea integrală a lespezii. Nu a durat foarte mult deoarece deasupra lespezii se aflase cu 36 de ani în urmă scheletul uriaşului dac hiperborean, aflat acum la Moscova iar parte din munca cu săpatul rocii şi cu decopertarea o făcuseră arheologii de atunci. Măsurătorile au scos la iveală faptul că lespedea, perfect şlefuită, avea o lungime de 12 metri, o lăţime de 6 metri şi o înălţime de 3 metri, cântărind cu aproximaţie 1700 de tone, cu 100 de tone mai mult decât a fost estimată “piatra femeii insarcinate” respectiv lespedea descoperită la Baalbek, numai aurul conţinut în ea reprezentând cca. 900 de tone, de aproape trei sute de ori mai mult decât s-ar fi putut obţine prin reciclarea integrală timp de 20 de ani, a haldelor de steril depozitat de milenii la Roşia Montană în urma exploatărilor aurifere, şi de 150 de ori mai mult decât tot aurul extras de la suprafaţă şi din toate galeriile de agatârşi pentru daci, apoi de romani, apoi de austroungari şi de români la un loc.
Zona a fost imediat închisă cu gard de sârmă ghimpată şi pusă sub pază militarizată iar săpăturile preliminare pentru forarea unui puţ cu diametrul de 12 metri care să ajungă până la lespede au demarat la începutul lunii mai 2012.
La sfîrşitul lunii iunie, mai precis pe data de 23 ale lunii, lespedea a fost scoasă la suprafaţă, segmentată în 80 de calupuri egale, încărcată în containere şi transportată de urgenţă noaptea, sub escortă militară către o destinaţie necunoscută. Totuşi există unele informaţii din surse demne de încredere, din care rezultă că fragmentele containerizate au fost predate Combinatului Siderurgic SIDEX Galaţi şi că au deja topite şi transformate în lingouri de aur şi wolfram, dar locul secret unde se află ele depozitate acum încă nu se cunoaşte.
SCRIEREA DACICĂ VECHE
Faptul că lespedea a dispărut şi nu s-a păstrat nici măcar o fotografie a ei este lesne de înţeles. Un lucrător care a participat la dezmembrarea ei suţine că există totuşi un set de fotografii care au fost făcute de către un bătrân arheolog român de prestigiu, care au fost date spre studiu unui paleolingvist şi care, a atras atunci atenţia autorităţilor că lespedea prezintă o valoare culturală şi istorică inestimabilă pentru poporul român şi pentru întreaga umanitate şi în orice caz incomensurabil mai mare decât valoarea ei economică. Pentru argumentarea afirmaţiei arheologul a prezentat atunci câteva fotografii ale lespezii în care se putea observa că toată suprafaţa ei era acoperită de o scriere în basorelief, de un verde smarald, total necunoscută după spusele paleolingvistului, dar cu probabilitatea cea mai mare de a fi pelasgă, dispusă în trei şiruri paralele care porneau din partea stângă sus şi şerpuia în diagonală încolăcindu-se în spirală în jurul unui cap de lup, şi sfârşind apoi la baza ei, în colţul din dreapta. Se pare că autorităţile române au rămas insensibile la aceste atenţionări şi dovezi şi au dispus tăierea şi topirea lespezii, urmând ca după vânzarea aurului să verse la vistieria Statului contravaloarea procentului de 19,31% negociat cu partea canadiană, conform contractului de exploatare a aurului şi a metalelor rare ale zonei.
„Lucrurile însă au devenit de-a dreptul uluitoare atunci când, - declară de data aceasta reputatul arheolog, al cărui nume din motive de siguranţă personală nu-l putem face public - la ridicarea lespezii s-a putut observa un soi de puţ cu diametrul de 4 metri în interiorul căruia cobora o scară elicoidală ale cărei trepte erau săpate în pereţii puţului, de parcă fuseseră tăiate cu laserul. Din interiorul puţului emana o lumină lăptoasă, violacee. Deşi cei câţiva lucrători, geologi şi arheologi care au fost martori la ridicarea lespezii şi-au revenit după o vreme din uimire, totuşi înafara paleolingvistului care s-a precpitat ca un apucat pe scări în jos, nimeni nu a mai avut curajul să coboare şi să verifice ceea ce se afla în puţ, iar a doua zi a fost deja prea târziu. Am aşteptat cu toţii ca paleolingvistul să apară, dar el nu s-a mai ridicat la suprafaţă. Peste noapte, SRI-ul şi armata au acoperit cu scânduri intrarea în puţul care ducea spre interiorul muntelui şi-apoi au turnat ciment şi au sigilat-o. A doua zi au fost închise gura puţului exterior precum şi intrarea în galeria săpată in vremuri imemoriale de către agatârşi. Tot a doua zi, eu, dimpreună cu toţi martorii care au asistat la prelevarea lespezii, a descoperirii puţului din adâncul minei, precum şi cei care au participat la ştergerea urmelor, am fost puşi să semnăm nişte documente care garantau păstrarea Secretului de Stat şi-apoi am plecat cu toţii speriaţi înapoi pe la casele noastre, care-ncotro.”
La sediile Ministerului Minelor Petrolului şi Geologiei şi al Institutului de Arheologie din Bucureşti, aşa cum de altfel era şi de aşteptat, nimeni nu ştie nimic. Peste toate aceste evenimente s-a aşternut tăcerea. Există unele voci carea firmă că persoane suspuse de la Guvern au muşamalizat toată afacerea şi că bancherii elveţieni îşi freacă mâinile satisfăcuţi. Ultima dată când s-a mai putut discuta cu bătrânul arheologul şi cu lucrătorul martor a fost în după-amiaza zilei de 28 iulie 2012. După această dată aceşti doi martori care s-au expus şi au rupt tăcerea nu au mai putut fi găsiţi la domiciliu. De fapt ei nu au mai putut fi găsiţi nicăieri. Vecinii povestesc ceva despre nişte ridicări cu dubele, cu agenţi mascaţi în miez de noapte, dar nici acest lucru nu este prea sigur.
ÎN ATENŢIA CITITORILOR!
Dacă veţi avea vreodată curiozitatea să vă aventuraţi singuri prin pădurile din jurul Sarmisegetuzei Regia, să nu vă miraţi dacă veţi întâlni un om cu o privire luminoasă, violacee, care susţine că a fost în Shamballa şi că ştie un tunel pe sub Sarmisegetuza care duce către minele de aur de la Roşia Montană. Iar dacă începe să vorbească într-o limbă necunoscută, probabil pelasgă, ascultaţi-l cu atenţie, chiar dacă nu înţelegeţi ce spune în acel moment. Va veni o vreme când veţi pricepe.
După vizita din China lui Mao-Tze-Dong, Nicolae Ceauşescu a început o campanie susţinută de "îndepărtare" de patria mumă U.R.S.S.. O schimbare de politică nu era de loc uşoară, având în vedere că marea majoritate a generalilor de securitate şi armată făcuseră "studii" în U.R.S.S. şi vorbeau curent limba rusă.
Nu trebuie uitat că R.S.R. avea cel mai ridicat procentaj de spioni sovietici, în special militari (G.R.U.), pe cap de locuitor în lagărul socialist...
Noua politica a fost însă foarte persistentă şi în anii 1980, toate posturile de comandă erau în mâna unor generali de încredere, loiali "tovarăşului şi tovarăşei".
Economia "socialistă" nu mergea însă de loc şi atunci a început o campanie de vânzare masivă pe valută către Occident. Se vindeau în special nemţi, evrei şi carne de porc...
La un moment dat, Marin Ceauşescu i-a sugerat "tovarăşului" că ar fi bine să vândă sisteme de armament moderne sovietice unor părţi interesate ca Statele Unite, de exemplu. Problema principală era că RSR nu mai primea de mult ultimele tipuri de armament sovietic, iar pentru cel existent în dotare aveau restricţii de înstrăinare.
Excelenta carte a lui Liviu Vălenaş "Fabrica de spioni" relatează pe larg dificultăţile unei tentative de vânzare a unui tanc T72 aflat în dotarea armatei R.S.R. Tratativele au continuat şi au fost terminate cu succes pentru livrarea a 7 sau 8 tipuri de rachete tactice aer-sol şi sol-aer, pe care Nicolae Ceauşescu le-a cumpărat de la bunul său prieten Muammar Gaddafi şi care ne-au fost livrate pe coasta de Est în schimbul a câtorva zeci de milioane de dolari depuşi de C.I.A. într-un cont cifrat la o bancă elveţiană.
Ghinionul lui Ceauşescu a fost că ultra-vigilentul G.R.U. l-a fotografiat pe fratele său Marin Ceauşescu, ajuns consilier la Ambasada RSR din Austria , într-un meeting secret cu şeful nostru de staţie C.I.A. din Viena în vara anului 1987. Atunci a fost pecetluită soarta familiei Ceauşescu şi a început proiectul de lovitură de stat care nu a avut nimic în comun cu mişcările populare anti-comuniste din Europa Orientală şi Centrală în anul 1989.
Soţii Ceauşescu şi Marin Ceauşescu au fot condamnaţi la moarte de către G.R.U., cu aprobarea lui Gorbaciov. Una din principalele acuzaţii la simulacrul penibil de proces judiciar al soţilor Ceauşescu din 23-25 Decembrie 1989 a fost că au vândut sisteme avansate de armament Statelor Unite, care i-a plătit prin intermediul unei bânci elveţiene. Guvernul american a încercat să salveze viaţa lui Marin Ceauşescu, dar echipa operativă C.I.A. a sosit la ambasada română din Viena în momentul în care echipa GRU-Spetsnaz care îl spânzurase pe Marin Ceauşescu în subsolul ambasadei tocmai părăsea clădirea...
Gorbaciov a făcut o investiţie masivă de bani şi resurse umane pentru înlăturarea lui Ceauşescu. A început cu reactivarea "fosilelor" spionajului sovietic din generaţia lui Brucan, Iliescu şi Walter Roman (fost agent NKVD în Spania în 1936 , devenit "profesor de marxism-leninism" la Politehnica din Bucureşti unde am studiat între 1965 şi 1970, după ce am ieşit din închisoare în 1964), precum şi a "generaţiei tinere" a lui Petre Roman şi Gelu Voican-Voiculescu.
Problema esenţiala a lui Gorbaciov era că "fosilele" nu aveau acces la generaţia curenta de comandanţi ai securităţii şi armatei, care erau loiali familiei Ceauşescu. Pe de altă parte, "bascularea" securităţii şi armatei de partea guvernului sovietic era absolut esenţială, întrucât în RSR nu exista nici o societate civilă sau culturală naţională, totul fiind distrus de dictatura absolută şi tembelismul naţional tradiţional.
Phase I - Operaţia "Troika"
La sfârşitul lui Iulie 1989 a fost înfiinţat un comandament central la Kishinev (fost Chişinău) şi au fot selectaţi aproape 15000 de ofiţeri şi subofiţeri aparţinând la trei servicii diferite:
1 - Komitet Gosudarstvenoy Bezopasnasti (K.G.B.) - Committee for State Security - Comitetul pentru Securitatea de Stat,
2 - Glavnoye Razvedyvatelnoye Upravleniye Generalnogo Shtaba (G.R.U.-GSh.) - Main Intelligence Directorate of the General Staff - Directiunea Generala de Informatii a Marelui Stat Major,
3 - Voyska Spetsialnogo Naznacheniya (Spetsnaz) - Force for Special Purposes - Forţa Militară pentru Scopuri Speciale, unităţi subordonate fie la G.R .U., fie la K.G .B în 1989, iar actualmente subordonate G.R.U. sau F.S.B. (Federalnaya Sluzhba Bezopasnosti Rossiyskoy Federatsii) - Federal Security Service of theRussian Federation - Serviciul Federal de Securitate al Federaţiei Ruse.
Au fost formate circa 5000 de echipe de către trei ofiţeri sau subofiţeri reprezentând cele trei servicii, iar fiecare echipă a fost dotată cu un autoturism (marea majoritate Lada) special prevăzute cu compartimente pentru ascunderea armamentului, muniţiei şi a explozivelor.
Participanţii au luat la Chişinău lecţii speciale de limba română şi geografia României cu o durată de trei luni, în diverse cazarme ale oraşului.
Începând cu a doua jumătate a lunii Octombrie 1989, echipele Troika au fot introduse ca "turişti" în România , în ritmul de circa 150 maşini pe zi. Au fost trimise în majoritatea judeţelor, dar destinaţiile prioritare au fost Timişoara şi Bucureşti.
Timişoara a fot aleasă ca o buna candidată pentru "demonstraţii populare anti-Ceauşescu", datorită apropierii relative de Europa de Vest şi datorită prezentei unui vechi "prieten" al G.R.U., pastorul protestant Tokes.
Am citit câteva rapoarte trimise de un căpitan KGB, care fusese recrutat mai înainte şi lucra pentru noi ca agent dublu.
El descrie în detaliu acţiunile din Calea Girocului şi de la reşedinţa lui Tokes. La un moment dat în seara zilei de 16 Decembrie 1989, colonelul KGB care era comandant operativ al "operaţiei Tokes" a cerut să se facă "numărul", adică identificarea tuturor protestatarilor din jurul locuinţei lui Tokes. "Şi ne-am alarmat, fiindcă noi (echipele Troika) eram peste 80% din participanţi. Noroc că a doua zi a venit ordinul să ne deplasăm la Bucureşti.. ."
Acţiunea importantă era acum la Bucureşti unde 2 generali sovietici şi un număr de ofiţeri superiori KGB or GRU care toţi vorbeau "moldovineşte" au dus tratative timp de aproape două săptămâni cu diverşi generali români de securitate şi armată pentru a asigura "bascularea" ...
Echipa sovietică de negociatori era în contact radio quasi-permanent cu comandamentul operaţiei Troika din Chişinău. Ei au prezentat ultima propunere a lui Gorbaciov pe 17 Decembrie 1989, care promitea în mod solemn că nici un salariat al Ministerului de Interne sau al Ministerului Forţelor Armate nu va fi concediat, arestat sau judecat, şi că toţi aceşti salariaţi vor fi promovaţi în masă şi salariile le vor fi mărite corespunzător...
Propunerea a fost acceptată de aproape toţi conducătorii securităţii şi armatei la 20 Decembrie 1989.
Singura excepţie a fost un general de armată care era ministru adjunct; el a refuzat şi a fost imediat "sinucis" de "negociatori". Generalii care acceptaseră propunerea lui Gorbaciov au cerut apoi lui Ceauşescu să organizeze faimoasa "adunare populara" din 22 Decembrie 1989.
Mi s-a părut deosebit de interesant faptul că toate aceste negocieri cu conducătorii securităţii şi armatei au fost purtate exclusiv de către militarii sovietici care nu au implicat, evident din motive de securitate, echipa de spioni civili destinaţi fazei următoare, operaţia "Flanela".
E foarte probabil că marea majoritate a securiştilor care au executat lovitura de stat sovietcă nu au ştiut cine sunt noii conducători politici ai României până când i-au văzut pe "flanelişti" defilând pe ecranele televizoarelor...
Phase II - Operaţia "Flanela"
Ziua de 22 Decembrie 1989 a început înainte de ora 7 dimineaţa pentru trei agenţi operativi CIA care lucrau în cadrul Ambasadei Americane la Bucureşti. Erau îmbrăcaţi "româneşte" şi au ajuns devreme în Piaţa Palatului, aşa că au asistat la toate fazele faimosului meeting.
Au văzut cum s-a construit "dreptunghiul" şi "razele", care erau o procedură standard la toate meetingurile publice a lui Ceauşescu. "Dreptunghiul" era constituit din circa 200 de securişti masaţi sub balconul de la care urma să vorbească Ceauşescu. De la "dreptunghi" plecau "razele" constituite din câte doi (uneori trei) securişti umăr la umăr, mergând spre exterior. Între aceste "raze" erau apoi plasate grupurile de muncitori şi alţi membri de partid aduşi cu autobuzele.
Această descriere tehnica e probabil plictisitoare, dar veţi vedea că este foarte importantă pentru meetingul din 22 Decembrie 1989.
Când Ceauşescu a ajuns la punctul în care a făcut o pauză, securitatea a pus la difuzoare o înregistrare a unor rafale de mitralieră. Am văzut filmul meetingului şi văd şi acum privirea speriată a lui Ceauşescu care nu înţelegea ce se întâmplă. Emil Bobu intră pe balcon în spatele lui şi-i spune: " E SECU !". În momentul acela Ceauşescu a înţeles că securitatea a trecut de partea sovieticilor şi că partida era pierdută.
Acesta este momentul în care nişte "tineri curajoşi" au început să alerge prin mulţime strigând: "Jos Ceauşescu! Jos cu dictatorul".
Oamenii noştri de la Ambasada Americană au remarcat imediat ca aceşti "tineri curajoşi" nu alergau de la periferia masei de oameni către centru. Ei alergau întotdeuna dinspre "dreptunghi" spre periferie, şi ALERGAU NUMAI PRIN "RAZELE" DE SECURIŞTI, unde evident se simţeau în siguranţă. Era clar că erau toţi securişti...
Cronologia evenimentelor din 22 Decembrie 1989 este in general cunoscuta, aşa că n-am să insist asupra ei...
Vreau însă să relatez un eveniment amuzant, raportat de un informator din Tulcea. La 21 Decembrie 1989 Petre Roman era în Delta Dunării la vânătoare de mistreţi. Începand de la 10 dimineaţa toţi cei care lucrau la comitetul judeţean de partid din Tulcea au fot mobilizaşi să-l găsească pe Petre Roman pe care-l caută la telefon cu insistenţă "cineva" de la Bucureşti. L-au găsit în fine în jurul prânzului şi convorbirea telefonică a fost foarte scurtă:
- "Da, tovarăşu!
- "BĂI PETRICĂ, FLANELA E MÂINE!"
- "Am înţeles, tovarăşu!"...
După care "Petrică" se dădea de ceasul morţii să ajungă în Bucureşti în aceeaşi seară, fiindcă altfel se făcea "revoluţia" fără el...
A doua zi după masă a început defilarea la televizor a "flaneliştilor", tovarăşi cu pulovere şi flanele, dar fără sacouri sau costume de haine, care a durat mai bine de două săptămâni.
Securitatea lor personala era asigurată de echipele Troika care s-au ocupat de asemenea de organizarea fazei următoare a loviturii de stat...
Phase III - "Teroriştii"
De îndată ce căderea lui Ceauşescu a devenit cunoscută, o mulţime de oameni de buna credinţă, informaţi asupra evenimentelor din celelalte ţări din Europa de Est, au crezut că totul s-a schimbat şi că au devenit peste noapte "LIBERI".
Aceasta era o problemă majoră pentru securitatea care trecuse de partea sovieticilor cu condiţia de a-şi menţine puterea intactă.
Ei trebuiau să arate "prostimii" că nu s-a schimbat nimic şi că FRICA, nu libertatea este baza noii "societăţi".
S-a organizat imediat, cu colaborarea echipelor Troika, faza denumită "Teroriştii" care a început chiar în seara de 22 Decembrie 1989.
Unităţile USLA au început să joace prin rotaţie rolul de "terorişti" şi de "anti-terorişti". Aceiaşi militari de securitate erau o noapte "terorişti" şi noaptea următoare "anti-terorişti".
Această fază a durat câteva săptămâni şi s-a soldat cu sute de morţi, oameni nevinovaţi împuşcaţi în stradă. De multe ori morţii erau transportaţi de la o strada la alta, ca să se propage teroare în toate cartierele.
Dacă fazele anterioare, Troika şi Flanela, au fost executate ireproşabil, faza Teroriştii nu a dat în totalitate efectele scontate. O mulţime de oameni de bună credinţă credeau că sunt într-adevăr liberi şi se comportau ca atare, înfiinţând sau reînfiinţând vechi partide şi organizaţii politice.
În plus direcţia afacerilor religioase din securitate era complet blocată pentru un motiv foarte simplu:
aşa-zisul "Patriarh al Bisericii Ortodoxe" (Teoctist-Anticrist cum îi strigaseră în faţă credincioşii în Decembrie 1989), care se spune că avea grad de general de securitate, a crezut cu adevărat că a sosit momentul să dea socoteală pentru toate crimele comise de conducerea securistă a bisericii române în ultimii 41 de ani, şi s-a retras la o mânăstire, refuzând să mai "conducă" Biserica Ortodoxă.
În 1948 Gheorghiu-Dej şi Ana Pauker au numit "Patriarh" pe un preot de ţară din Oltenia care petrecuse doi ani de închisoare în lagărul de la Târgul Jiu unde Gheorghiu-Dej era de asemenea internat. Preotul Marina fusese condamnat pentru complicitate cu o bandă de hoţi de cai.
Îmediat după "hirotonisire" Justinian Marina a participat la distrugerea Bisericii Greco-Catolice din România . Toţi episcopii Greco-Catolici au fost arestaţi, condamnaţi şi au murit în închisoare ca adevăraţi martiri ai credinţei. Mii de preoţi Greco-Catolici de toate vârstele au fost de asemnea arestaţi şi condamnaţi la 15-20 de ani de închisoare.
Am cunoscut în închisoare în perioada 1959-1964 câteva zeci de preoţi Greco-Catolici care supravieţuiseră din 1948. Am toată admiraţia pentru aceşti preoţi adevăraţi, martiri ai credinţei care îşi continuau vocaţia de preoţi în condiţiile de exterminare din închisoare. Un exemplu: părintele Crişan, văr al excelentului profesor de matematici Iacob Crişan care mi-a fost profesor 4 ani la Liceul Matei Basarab din Bucureşti. Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească!
Toate proprietăţile Bisericii Greco-Catolice din România , incluzând peste 2500 de biserici şi alte clădiri au fost confiscate şi trecute în patrimoniul Bisericii Ortodoxe Române, "condusă" de Justinian Marina.
Faptul că securitatea comunistă controla conducerea Bisericii Ortodoxe nu însemna că preoţii şi monahii trecuseră în serviciul Satanei. În primăvara anului 1958, Justinian Marina a ordonat tuturor preoţilor şi monahilor Bisericii Ortodoxe să semneze angajamente cu organele securităţii locale că vor informa asupra oricăror fapte sau intenţii de a acţiona împotriva guvernului comunist, MĂRTURISITE ÎN TAINA SPOVEDANIEI.
Spre cinstea lor veşnică, mii de preoţi ortodocşi AU REFUZAT să semneze aceste angajamente cu Satana...Ei au fost toţi arestaţi şi condamnaţi între 10 şi 20 de ani de închisoare.
Am întâlnit sute de preoţi ortodocşi între 1959-1964. Numai în lagărul Grădina de la Piatra Frecăţei în Balta Brăilei erau 3 "brigăzi" de preoţi (150 de persoane).
"Cum să trădez eu sfânta taină a spovedaniei? Înseamnă că nu mai sunt preot!" îmi spunea cu lacrimi în ochi un preot bătrân, trecut de 75 de ani, care a şi murit câteva luni mai târziu...Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească pe aceşti martiri ai credinţei şi ai neamului românesc, care au împărtăşit soarta miilor de preoţi Greco-Catolici şi Romano-Catolici...
Mai târziu, când Ceauşescu a început construcţiile faraonice, sute de biserici au fost dărâmate fără ca conducerea securistă a Bisericii Ortodoxe Române să protesteze în nici un fel...
Acestea sunt crimele majore ale conducerii securiste a Bisericii Ortodoxe Române şi motivul pentru care Teoctist-Anticrist credea că a sosit ora judecăţii până în prima săptămână a lunii Aprilie 1990, când securitatea l-a convins în fine că nimic nu s-a schimbat şi i-a promis solemn că va putea să păstreze toate proprietăţile furate de la Biserica Greco-Catolică .
ROMÂNIA ESTE SINGURA ŢARĂ DIN EUROPA ÎN CARE PROPRIETĂŢILE BISERICII GRECO-CATOLICE NU AU FOST RESTITUITE PROPRIETARILOR LEGALI, spre deosebire de Ungaria, Slovacia, Cehia, Ucraina , Bulgaria , Serbia , Croaţia şi Slovenia .
În perioada Ianuarie-Aprilie 1990 toţi salariaţii Ministerului de Interne şi ai Ministerului Forţelor Armate au fost avansaţi în grad şi salariile li s-au mărit în mod corespunzător.
De exemplu, şeful tribunalului militar al sectorului 2 Bucuresti care în 1959 era căpitanul Prună Liviu şi care ajunsese în 1989 general-maior, a fost avansat direct general-colonel şi numit de Iliescu şef al Justiţiei Militare din România "post-revoluţionară". Faptul că el condamnase în August 1959 la 225 ani închisoare pe cei 12 membri ai organizaţiei Frontul Eliberării Naţionale de la Liceul Matei Basarab a fost desigur ceva minor comparat cu cele câteva zeci de condamnări la moarte pe care le-a "pronunţat" în perioada 1958-1959.
Între timp "turiştii" din operaţia Troika s-au întors progresiv acasă în U.R.S.S., până în Mai 1990, dar situaţia politică în România continua să fie critică, cu toate eforturile securităţii de a "cultiva" frica şi teroarea.
Phase IV - "Mineriada"
Astfel "conducerea post-revoluţionară" a hotărât să organizeze o variantă română a "revoluţiei culturale" a lui Mao-Tze-Dong şi a mobilizat importante resurse financiare şi umane care au asigurat "succesul strălucit" al MINERIADEI din Iunie 1990.
Au dezlănţuit sălbăticia fără precedent a lumpen-proletariatului împotriva "duşmanilor poporului". Mii de oameni au fost bătuţi şi maltrataţi, sute de oameni au murit sau au fost schilodiţi pe viaţă.
Scopul era unul singur şi anume să impună frica şi teroarea fără de care securitatea nu putea funcţiona.
Şi au avut un succes deplin care a asigurat rolul dominant al securităţii până în ziua de astăzi.
"Tovarăşi minieri, vă mulţumesc!" dixit criminalul Iliescu.
Ştiaţi că efectivele forţelor de securitate în România (Serviciul Român de Informaţii, Serviciul Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi alte câteva mai mici), au crescut cu peste 10% între 1989 şi 2010? Au crescut foarte mult şi capacităţile tehnologice ale securităţii care în 2011 înregistrează "TOATE CONVORBIRILE TELEFONICE" şi filmează toate întâlnirile "suspecte".
Cei care trăiesc în România ştiu că TOATE ACTIVITĂŢILE ECONOMICE, PROFESIONALE , CULTURALE şi POLITICE sunt controlate de oamenii securităţii "post-revoluţionare". Ei încurajează corupţia şi furtul la toate nivelele, pentru că toţi cei care fac un ban trebuie să-şi dea obolul la securitate.
Comparaţi situaţia securităţii în România cu fosta Cehoslovacie unde securiştii au fost linşaţi pe stradă în 1989 adresele lor fiind publicate la toate oficiile de poştă. Sau cu Germania de Est, unde li s-a interzis securiştilor să intre în clădirile unde lucrau. Sau cu Bulgaria unde TOŢI salariaţii securităţii, de la ministru până la gardian, au fost DEMIŞI ÎNTR-O SINGURĂ ZI (24 DE ORE ).
QUO VADIS ROMÂNIA ?
http://www.romanialeaks.org/2011/04/dezvaluiri-cum-se-fura-alegerile-in.html
Cine este agentul CIA care lucreaza pentru Basescu?
Am primit un text aparut aici. Extrem de interesant, explica modul in care CIA l-ar fi ajutat pe Traian Basescu sa castige alegerile, si il identifica chiar pe agentul CIA care s-a ocupat de aceasta operatiune. Acesta ar fi Harry Giknavorian, atasatul in Romania al Agentiei Antidrog. Am dat un search pe google si omul chiar exista, la Ambasada Americii la Bucuresti. Il vedeti si in foto, via site-ul Ambasadei.
Cititi mai jos intreg textul, macar ca scenariu de film de actiune merita.
"Maşinăria PDL de fraudare a alegerilor a folosit toate mecanismele posibile: Poliţie, Jandarmerie, SRI, SIE, Prefecturi, servicii deconcentrate şi agenţi economici de stat. Şi, nu în ultimul rînd, ambasade străine.
În campania prezidenţială, Traian Băsescu a folosit Centrul SECI şi proiectul militar MONSAT pentru a-şi vedea visul cu ochii.
Achiziţionarea şi instalarea echipamentelor speciale pentru reţeaua MONSAT s-au făcut şi cu sprijinul National Security Agency (NSA). Actul de naştere a sistemului MONSAT este Hotărîrea 045/2005 a CSAT.
Reţeaua de sateliţi MONSAT de joasă altitudine, la care SRI şi SIE au acces, nu e lansată de Statul Român, ci de SUA, în colaborare cu o serie de ţări europene. România "închiriază" accesul la aceşti sateliţi, pe baza unor înţelegeri între Serviciile Secrete ale ţărilor NATO. Ei sînt folosiţi pentru pedepsirea dizidenţilor, în mod ilegal, prin urmărirea, monitorizarea şi hărţuirea sau tortura aplicată persoanei vizate.
Reţeaua de sute de sateliţi care acoperă Europa nu numai că receptează, dar e capabilă să şi transmită, în mod egal. Dispozitive radar, bazate pe unde milimetrice, au posibilitatea de a urmări o persoană, după caracteristicile biometrice, oriunde pe pămînt şi, mai mult de atît, de a vedea omul prin acoperişurile clădirilor în care se află acesta.
Cu ajutorul agentului special secret al DEA, din zona Balcani (Drug Enforcement Administration), Harry Giknavorian, Traian Băsescu are acces direct la Centrul SECI.
Acest Harry Giknavorian este, în fapt, agentul acoperit al CIA, delegat de SUA pe lîngă Traian Băsescu, încă din anul 2004. Este singura persoană din România care nu are numere de identificare la maşina cu care se deplasează prin Bucureşti. El conduce un SUV Ford Explorer blindat, de culoare verde. Agentul american are relaţii strînse cu autorităţile Statului Român, în special cu Traian Băsescu şi cu consilierul prezidenţial pe probleme de Securitate, Iulian Fota. Este căsătorit, are 2 copii, băiat şi fată, şi locuieşte în Băneasa, în Complexul ZODIAC; are un cîine labrador.
America, prin rezidenţii CIA şi prin Harry Giknavorian, a aservit conducerea structurilor din MAI: DGCCO, SIPI şi DIICOT. Pentru a-şi pune planul în aplicare, a trebuit să-l schimbe pe Dan Nica de la conducerea Ministerului de Interne. Astfel, americanii au putut să utilizeze aplicaţii ale softului de la RASIROM, folosit de Institutul Naţional de Statistică şi agreat de BEJ şi BEC. Agentul CIA din România şi omul său sub acoperire de agent DEA, de la Centrul SECI, au putut să supravegheze, să controleze, să influenţeze şi să centralizeze datele din secţiile de votare în timp real.
Totul s-a petrecut cu sprijinul SIE şi STS, deoarece aplicaţii ale acestui soft de la RASIROM sînt folosite şi în lupta împotriva terorismului şi a crimei organizate din Europa.
Astfel, Traian Băsescu, prin acoliţii săi şi cu sprijinul guvernului american, foloseşte independent şi fără control parlamentar Sistemul Naţional de Monitorizare a Comunicaţiilor prin Satelit-M O N S A T.
Acest sistem are la bază o serie de proiecte realizate în ultimele decenii în Statele Unite şi în Europa, iar sateliţii lansaţi în spaţiu sînt de provenienţă americană şi operează la joasă altitudine.
Pentru a intra, cît de cît, în legalitate şi a-şi pune planul în aplicare, SUA au impus Guvernului Tăriceanu adoptarea unui cadru legislativ astfel încît românilor să le fie monitorizate toate convorbirile telefonice şi toate e-mailurile. Aşa a apărut subit Legea nr. 298/2008, promulgată rapid de Traian Băsescu, privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţelele publice de comunicaţii. Legea se referă atît la persoanele fizice, cît şi la cele juridice. MAI, Parchetul General, SRI şi SIE au, astfel, oricînd acces la date pe baza unei simple ordonanţe semnate de orice procuror, fără a mai exista un mandat emis de judecător. Acest sistem MONSAT permite interceptarea poştei electronice utilizate de oameni de afaceri sau politicieni. În timpul campaniilor electorale, mesajele transmise prin Internet pot fi interceptate neautorizat şi folosite de adversarii politici.
Pregătirea pentru fraudarea alegerilor prezidenţiale din 2009 s-a făcut în timpul campaniei europarlamentare. Apoi, terminale mobile ale STS au fost amplasate la sediul central SECI de la Bucureşti şi au fost folosite la monitorizarea comunicaţiilor şi a transmisiilor de date-voce tip SMS. Acest lucru a fost posibil pentru că RASIROM (regie aflată în subordinea Serviciului Român de Informaţii) a proiectat un sistem care a putut fi folosit de către prefecţii PDL şi de către membri ai acestui partid, care ştiau numerele de telefon ale fiecărei secţii de votare, transmiţînd date în timp real la Bucureşti. Dispozitivul de ascultare a telefoanelor mobile are un sistem de funcţionare destul de simplu şi poate fi introdus, cu uşurinţă, într-o valiză de voiaj. Agentul trebuie să scaneze codul personal al telefonului care urmează să fie ascultat. Pentru acest lucru, el se apropie de posesorul telefonului mobil, la o distanţă mai mică de 25 de metri, în timp ce acesta are o convorbire. Fiecare celular are un mod de identificare, denumit IMEI, care poate fi aflat tastînd pe telefon steluţă diez 06 diez (*#06#). Rezultă un cod format din 15 cifre. Acesta este personalizat pentru fiecare telefon celular în parte şi nu poate fi acelaşi pentru două aparate. La sediul central al PDL, în noaptea alegerilor, a fost instalat un dulap cu routere. Numărul posturilor ocupate a fost de aproximativ 500; acestea au fost instalate pentru conexiuni interne cu secţiile de votare din ţară, iar la secţiile din afara României nu au fost distribuite terminale STS, deoarece nici măcar Băsescu şi acoliţii săi nu pot transporta aceste terminale fără a atrage atenţia autorităţilor din Uniunea Europeană.
În ţară, STS, împreună cu prefecţii şi subprefecţii, ajutaţi de membrii PDL, au fost cei care au condus operaţiunile de centralizare a alegerilor (întrucît cele 500 de aparate telefonice mobile ale STS au fost în custodia membrilor PDL), iar aceştia au trimis SMS-uri cu mesaje electorale pe telefoanele speciale. SMS-urile au fost expediate de pe cartele preplătite doar de la nivel judeţean spre centrul din Aleea Modrogan. De altfel, euroalegerile şi Referendumul pentru introducerea votului uninominal au permis Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, să monitorizeze, prin intermediul telefoanelor mobile şi al cartelelor prepaid pe care le-a pus la dispoziţia Biroului Electoral Central şi preşedinţilor secţiilor de votare, întreg procesul de transmitere a rezultatelor şi a prezenţei la vot.
Conducerea PDL şi Traian Băsescu au avut timpul necesar să întoarcă rezultatul alegerilor cu voturi fictive din străinătate. Aceste voturi nu au putut fi niciodată numărate. Generalii numiţi de Traian Băsescu la conducerea STS au primit sarcina să rezolve această problemă. Este vorba de 3 generali care s-au ocupat de monitorizarea alegerilor: Marcel Opriş (director STS), Corneliu Grigore (prim-adjunct al directorului STS, managerul liniei de urgenţă 112) şi Ioan Balaure (directorul adjunct pe probleme economice al STS). După executarea ordinelor primite de la Cotroceni, generalul cu două stele Corneliu Grigore a mai primit o stea şi a fost trecut în rezervă.
Au fost concepute planurile de protecţie contrainformativă prin care Traian Băsescu a dispus demararea operaţiunilor de bruiaj online, pe bani publici, încă din luna septembrie a anului 2008. Consilierii loiali au fost însărcinaţi cu crearea unui departament secret pentru protejarea imaginii miniştrilor PDL şi a preşedintelui, pe Internet. Angajaţii acestui serviciu privat, plătit din banii Ministerului Turismului şi Dezvoltării Regionale, trebuie să pornească o campanie agresivă împotriva celor ce îl blamează pe Traian Băsescu, sau să posteze pe Internet tot felul de comentarii, care să schimbe sensul informaţiilor negative despre acesta din articolele de presă. Sînt vizate în principal marile ziare cu domenii de Internet, agenţiile de presă, blogurile de atitudine care înregistrează trafic etc. Serviciul nu se află în clădirea Ministerului Turismului şi Dezvoltării Regionale, dar de el se ocupă direct unul dintre consilierii personali ai Elenei Udrea, respectiv Ana Maria Topoliceanu.
În 2009, am asistat la o fraudă prefabricată, cu CNP-uri inventate, cu voturi ale morţilor, cu semnături în fals, cu Procese Verbale falsificate, cu rezultate inversate, cu mită în sediile electorale şi un proces electoral dirijat.
Agenţii STS, SRI şi SIE ai lui Băsescu, ajutaţi de americani şi de agenţii SISROM din afara ţării, au cumpărat, au furat şi dirijat sute de mii de voturi, pentru ca rezultatele să corespundă cu cele din softul comandat de Traian Băsescu, cu 4 minute înainte de exit-poll-uri, live, în faţa naţiunii.
Autoritatea Electorală Permanentă, din obedienţă faţă de stăpîn, a muşamalizat informaţia că au fost aproape 14.000 de votanţi multipli, sau că au existat numeroase Procese Verbale măsluite, cu rezultate inversate în favoarea lui Traian Băsescu.
Referitor la agentul american Harry Giknavorian, acesta are relaţii strînse cu Mafia ţigănească şi cu Serviciul Secret al romilor, pe care îl finanţează din fondurile de stat americane ale CIA. Serviciul de Informaţii şi Siguranţă al Romilor - SISROM este un serviciu secret, protejat şi de către Traian Băsescu şi camarila sa din SRI. Acesta este folosit la controlarea clanurilor şi a grupărilor infracţionale, prin regizarea unor scandaluri între bande. SISROM-ul îl ajută pe Traian Băsescu să cumpere voturi în cadrul etniei (vezi Clanul Bercea Mondialul).
Serviciul Secret al ţiganilor are, în principal, menirea "să apere interesele şi drepturile etniei romilor, precum şi dezvoltarea unei reţele de informare şi comunicaţii interne şi externe". El colaborează cu toate Serviciile Secrete clasice, respectiv: Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, structurile de informaţii ale Ministerului de Interne, INTERPOL şi EUROPOL. SISROM, avînd centrul la Bucureşti, funcţionează după reţeta clasică a structurilor de informaţii. Îşi desfăşoară activităţile "în paralel cu serviciile secrete existente şi dă raportul către U.M. 0215 (Serviciul de informaţii şi protecţie a cadrelor din Ministerul de Interne)". Ca structură informativă, SISROM se ocupă de culegerea de informaţii din domeniile social, politic, cultural şi economic, cu accent pe următoarele problematici: emanciparea socială şi formele de dialog cu organizaţiile non-guvernamentale. Are constituite reţele de informatori, care culeg date şi informaţii din teritoriu. Acestea sînt transmise, apoi, sub formă de Note informative, dar şi de informaţii brute, direct lui Traian Băsescu.
,,Părinţii" acestui sistem sînt Virgil Măgureanu şi Ioan Talpeş, care au înţeles rostul SISROM, permiţînd înfiinţarea lui fără a-i crea probleme. Administraţia Prezidenţială a lui Traian Băsescu a acordat girul membrilor acestei structuri.
Spionajul Ţigănesc SISROM - Serviciul de Informaţii şi Siguranţă al Romilor din România este o structură particulară, iniţiată şi condusă discret de acelaşi Virgil Măgureanu. Acest Serviciu Secret ilegal, care funcţionează sub protecţia lui Traian Băsescu, a camarilei din SRI şi cu ajutorul oamenilor SIE de la Ambasadele României din marile capitale europene, a schimbat rezultatul alegerilor din exteriorul României, prin implicarea sa activă în direcţionarea voturilor etniei rome din Spania, Italia şi Franţa către candidatul Traian Băsescu.
Tot agentul Harry Giknavorian este cel ce controlează SIPI - Serviciul de Supraveghere Operativă din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
SIPI, Serviciul Independent de Protecţie Internă din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, folosit şi de către americani, şi de către Traian Băsescu, este beneficiarul unor informaţii ale sistemului MONSAT.
Acest serviciu captează ilegal informaţii, operaţiuni care se pot realiza fără probleme de către unii angajaţi politici ai sistemului, dar şi de către beneficiarii legali ai acestuia.
Interceptările ilegale se pot efectua de către operatorii MONSAT, care au libertatea aproape totală de a accesa pachete de date transmise prin zecile de sateliţi ce asigură comunicaţiile dintre utilizatorii serviciilor specifice. Acest lucru se datorează tehnologiei avansate şi posibilităţilor reduse de exercitare a unui control pertinent asupra sistemului. El funcţionează după principiile de interceptare a comunicaţiilor clasice, precum telefonia în sistemul naţional.
Astfel, operatorii MONSAT pot interveni pentru captarea unor informaţii, imediat după emiterea semnalului antenei de emisie, sau pot să capteze semnalele satelitului de comunicaţii folosit de operatorii de astfel de servicii din România ori din ţara de origine a utilizatorului.
Cei aproape 2.000 de angajaţi ai SIPI răspund instituţional numai în faţa ministrului Administraţiei şi Internelor, Traian Igaş.
Sistemul MONSAT are aprobarea CSAT şi utilizează informaţii şi aplicaţii americane KOFAX, Microsoft şi XEROX.
Sateliţii americani sînt rezervaţi pentru situaţiile în care victima iese din raza în care acţionează grupările criminale, deplasîndu-se în afara oraşelor, în campinguri, la ţară etc.
Reţeaua de sateliţi la care SRI şi SIE au acces este folosită, într-adevăr, în mod ilegal, de către personalul Administraţiei Prezidenţiale, cu acordul deplin şi sub îndrumarea Serviciilor Secrete româneşti, aflate sub comanda serviciilor străine care le-au pus la dispoziţie tehnologia.
Elemente corupte din conducerea acestor Servicii Secrete româneşti şi din fruntea Statului Român utilizează, de cîţiva ani buni, în mod ilegal, această tehnologie împotriva propriilor cetăţeni.
Comunitatea Naţională de Informaţii, din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, deci şi Traian Băsescu, are acces la un Sistem Informatic Integrat, racordat la toate Serviciile Speciale, şi unde sînt stocate informaţiile secrete de importanţă strategică, inclusiv cele obţinute în urma interceptărilor legale sau ilegale pe care le efectuează Serviciile de Informaţii din România.
Această bază de date, care este permanent actualizată, este pusă la dispoziţia preşedintelui României, iar serverele în care sînt stocate datele se află într-un Centru de Management al Sistemului Informatic Integrat, care, potrivit celor stabilite printr-un document secret (Hotărîrea nr. 0216/27.10.2004, emisă de CSAT), ocupă două spaţii: unul principal, aflat în Bucureşti, şi altul de rezervă. Potrivit unor informaţii neoficiale, Centrul de Management al Sistemului Informatic Integrat este administrat de Serviciul Român de Informaţii.
Această bază de date în format electronic, aflată în serverele Centrului de Management al Sistemului Informatic Integrat, permite Serviciilor Secrete din România să obţină, în timp real, orice informaţie despre o persoană fizică sau juridică, în funcţie de interesele urmărite.
Funcţionarea Centrului de Management al Sistemului Informatic a fost reglementată prin Hotărîrea de Guvern nr. 952 din 14/08/2003, contrasemnată de directorul SRI. Accesul operatorilor la date este permis în funcţie de Certificatul de securitate (eliberat de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat).
Centrul de Management al Sistemului Informatic Integrat este stabilit, printr-un document secret (Hotărîrea 0216/27.10.2004, emisă de CSAT) în două sedii: unul principal, aflat în Bucureşti - Centrul SECI şi cel de rezervă, în cadrul Biroului de Informaţii Militare (BIM) din cadrul DGIA (o structură departamentală formată din Direcţia de Informaţii Militare şi Direcţia Siguranţă Militară, din cadrul MApN).
Brigada de Informaţii Militare (BIM) reuneşte, sub comandament unic, cele trei batalioane care funcţionaseră şi pînă acum, respectiv HUMINT, IMINT şi SIGINT.
Brigada de Informaţii Militare a fost constituită în urma unei Hotărîri a CSAT, din 31 martie 2010, şi este subordonată direct ministrului Apărării, Gabriel Oprea.
Beneficiarii acestui Serviciu Secret al Armatei Române sînt:
fostul ministru al Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga,
actualul ministru al aceleiaşi structuri, Traian Igaş,
ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu,
ministrul Finanţelor Publice,
ministrul Muncii,
consilierul prezidenţial pe probleme de Securitate, Iulian Fota,
preşedintele României, Traian Băsescu,
precum şi ambasadorul SUA, Mark Gittenstein.
Chiar dacă, oficial, singura autoritate naţională în domeniul interceptărilor este Serviciul Român de Informaţii (SRI), se ştie că Statul Român, printr-o Hotărîre strict secretă, a autorizat Serviciul de Informaţii Externe (SIE) să îşi procure şi să folosească cele mai sofisticate echipamente pentru ascultarea telefoanelor românilor şi a tuturor comunicaţiilor pe Internet, prin sistemul MONSAT.
Serviciul de Informaţii Externe face parte din Sistemul Naţional de Apărare al României şi funcţionează în baza Legii nr.l din 6 ianuarie 1998. La 15 aprilie 2004, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a adoptat Hotărîrea nr. 0063, clasificată STRICT SECRET, prin care autoriza Serviciul de Informaţii Externe să desfăşoare activităţi de tip SIGINT (SIGINT - SIGnal INTelligence reprezintă informaţii obţinute din surse care acţionează în spectrul electromagnetic şi constau din mai multe subdomenii), pentru interceptarea comunicaţiilor efectuate prin satelit.
Din acel moment, SIE dispune de baza legală pentru a-şi procura cele mai performante dispozitive necesare interceptărilor de voce şi date transmise prin mijloace electromagnetice (telefoane, calculatoare sau orice alt tip de radioemiţător).
SIE se ascunde în spatele unor legi care îi permit să asculte pe oricine şi oricînd, chiar şi fără mandat.
DGIA şi DGIPI îşi prezintă rapoartele doar miniştrilor de resort şi nu sînt controlate de Parlament.
Atît SRI, SIE, cît şi STS, prin Marcel Opriş, au folosit în campania electorală baza sistemului MONSAT, aflat la Centrala Regională SECI de la Bucureşti, condusă din umbră de agentul Harry Giknavorian.
MONSAT poate monitoriza orice convorbire telefonică sau transmisie de date-voce care se realizează printr-un terminal cu acces la satelit. Acelaşi lucru este valabil şi pentru telefonia fixă sau tehnologia GSM.
Datele centralizate la sediul de campanie din Aleea Modogran au fost, astfel, operate şi trimise, cu ajutorul STS, din Centrala SECI.
Softul folosit de BEC include o aplicaţie KOFAX, tip vierme sau tip buclă, care are drept scop redistribuirea voturilor în favoarea unui candidat prestabilit. De aceea, toate sondajele de la ieşirea din secţiile de votare care dădeau cîştigătoare PRM sau alte partide din Opoziţie nu au corespuns, deoarece au fost făcute prin luarea în calcul a unei opţiuni reale de vot, de 70%, a populaţiei, cînd în fapt aceasta nu a depăşit cota de 20%.
Net-Consulting, în colaborare cu firma americană KOFAX (o filială CIA), împreună cu firmele Asesoft şi ASSECO, au construit, pe baza programului de la RASIROM (fosta UM 05099, în fapt, o societate patronată de SRI), un soft folosit în ultimele două campanii ale alegerilor, care conţine o cheie-buclă conspirată, pentru direcţionarea voturilor nule şi a celor de pe listele suplimentare, în favoarea lui Traian Băsescu, la ordinul SUA.
Programul dirijează voturile dintre BEJ si BEC la orice candidat ales.
NOTE:
* Drug Enforcement Administration (DEA) este o agenţie federală de aplicare a legii în Statele Unite, din cadrul Departamentului de Justiţie American, însărcinată cu combaterea traficului şi consumului de droguri în Statele Unite. De asemenea, DEA, împreună cu alte agenţii americane de investigaţii, are ca responsabilitate exclusivă coordonarea şi urmărirea de către SUA a investigaţiilor legate de droguri - şi nu numai - în străinătate.
Un raport SRI (ceva mai vechi pana apare altul nou –n.r.) arata ca “Marea Loja Nationala din Romania, condusa de Marele Maestru Eugen Ovidiu Chirovici, este o creatie a serviciilor secrete ruse realizata cu sprijinul direct a criptocomunistilor romani” si de asemenea ca “Masoneria romana, „fiica zvapaiata” a Kremlinului este o organizatie secreta parapolitica, bine ancorata in toate zonele societatii romanesti, de la administratie si servicii secrete pana la diplomatie si biserica. Prin aderarea la grupurile infractionale organizate sub „cupola” M.L.N.R., nenumarati frati masoni au adus atingere sigurantei nationale, facandu-se vinovati de conspirare impotriva statului roman si a interesului national.”
1. ADAMESCU CONSTANTIN, 2. ADRIAN BAICUSI, 3. ADRIAN ANDRONE, 4. ADRIAN DRAGOMIRESCU, 5. ADRIAN MIHAI, 6. ADRIAN RADESCU, 7. ADRIAN PASCU, 8. ADRIAN DAMINESCU, 9. ADRIAN CHITU, 10. ADRIAN MIHAILESCU, 11. ADRIAN SEVERIN, 12. ADRIAN NASTASE, 13. ADNAGI SLAVOLIUB, 14. ALEXANDRU HOMOTESCU (Gr.33), 15. ALEXANDRU DIACONU, 16. ALEXANDRU LAPUSAN, 17. ALEXANDRU BOGDAN, 18. ALEXANDRU VALENTIN TOMESCU, 19. ALEXANDRU DARIE, 20. ALEXANDRU TIBERIU DEKANY, 21. ALEXANDRU PASCU, 22. ALECSANDRU HOCIOTA (Gr.33), 23. ALEXANDRU TOCILESCU, 24. ALEXANDRU POLEUCA, 25. ALEXANDRU PETRE, 26. AUREL STOICA, 27. AUREL CIUMBERICA, 28. AUREL BÂRZAN, 29. AUREL CARAIMAN, 30. AUREL ROGOJAN, 31. AURELIAN MIHALACHE, 32. AL. RACOVICEANU, 33. ANDREI VERNESCU, 34. ALBERTO MATEI, 35. ARISTIDE BUTUNOIU, 36. AMMAR AOUN, 37. ATTILA VERESTOY, 38. BARCAN MISU, 39. B.I. DUCU, 40. BARBU CIOCULESCU (Gr.33), 41. BOGDAN DIMITRIE NICULAE, 42. BOGDAN POPESCU (Gr.33), 43. BOGDAN MIRODOTESCU, 44. BOGDAN MIHAI MANOLACHE (Gr.33), 45. BOGDAN DUMITRACHE (Gr.33), 46. BOCIOC GABRIEL (Gr.33), 47. BUJOR PRELIPCEANU, 48. CATALIN GRIGORESCU, 49. CATALIN HANU, 50. CATALIN M.FLUTUR, 51. CATALIN NEAGU, 52. CATALIN TURLIUC, 53. CATALIN IONESCU ARBORE (Gr.33), 54. CATALIN GARGANCIUC (Gr.33), 55. CONSTANTIN ROCO, 56. CONSTANTIN FLORIN, 57. CONSTANTIN VLADUTU, 58. CONSTANTIN NICOLAESCU, 59. CONSTANTIN IANCU (Gr.33), 60. CONSTANTIN ROMAN TAMADUIANU, 61. CONSTANTIN POPECI, 62. CONSTANTIN LIVIU PANAITE (Gr.33), 63. CONSTANTIN NITA, 64. CORNELIU SIMION, 65. CORNELIU BRISTAN, 66. CORNELIU ZEANA, 67. CORNELIU TABÂRCA, 68. CORNELIU RUSE, 69. CORNEL LACEANU, 70. CORNEL KAMENINSZKI, 71. CORNEL VISU (Gr.33), 72. CRISTIAN BURCI, 73. CRISTIAN DUMITRESCU, 74. CRISTIAN UNTEANU, 75. CRISTIAN CRISAN, 76. CRISTIAN PANCIU (Gr.33), 77. CRISTIAN BECHEANU (Gr.33), 78. CRISTIAN DUDULEANU, 79. CRISTIAN BERILA, 80. CRISTIAN BOUREANU, 81. CRISTIAN GHIBY, 82. CRISTIAN RADAN, 83. COSTIN CUNESTEANU, 84. CLAUDIU IONESCU (Gr.33), 85. COSTICA LAPTES, 86. COLT NICOLAE, 87. CEZAR CALUSCHI, 88. COSMIN ALEXANDRESCU, 89. CODRIN STOICESCU, 90. DAN ANGHELESCU (Gr.33), 91. DAN TANASIE (Gr.33), 92. DAN CRISTESCU(Gr.33), 93. DAN FAGARASEANU, 94. DAN BERINDEI, 95. DAN VARDIE, 96. DAN DOBREANU, 97. DAN STUPARU, 98. DAN NEAGU, 99. DAN MORAR, 100. DAN CIOCHINA, 101. DAN POPESCU, 102. DAN POENARU, 103. DAN GRIGORE, 104. DAN SANTA, 105. DAN GEORGESCU, 106. DAN DELEGEANU, 107. DAN MIRCEA POPESCU, 108. DORIN STANCIU, 109. DORIN BALEANU, 110. DORIN VOINEA, 111. DORIN TIGANUS, 112. DRAGOS CIRNICI, 113. DRAGOS BÂLTEANU, 114. DRAGOS DRAGOMIRESCU, 115. DRAGOS STANESCU, 116. DEDU NICUSOR VERONEL, 117. DAFIN MURESAN, 118. DENIS DIACONESCU, 119. DANIEL HOTARANU, 120. DINU SARARU (Gr.33), 121. DACIAN PALLADY, 122. DANUT CACIANOV, 123. DANIEL CRISTIAN GHERASIM, 124. DOREL TARMUREANU, 125. DORU TARACILA, 126. DORU SURDUCAN, 127. DANUT PRISECARIU, 128. DOREL GHEORGHIU, 129. DANUT BOGHIU, 130. DANIEL MOLDOVEANU, 131. DUDU STEFAN, 132. DUMITRU RADU, 133. DUMITRU DORIN PRUNARIU (Gr.33), 134. DUMITRU ILIESCU, 135. DUMITRU CRESTIN, 136. DUMITRU BALTA, 137. DUMITRU CIOFLINA, 138. EUGEN GHEORGHE, 139. EUGEN FLORESCU, 140. EUGEN OVIDIU CHIROVICI, 141. EUGEN NEGRUS, 142. EUGEN MIHAIESCU, 143. EUGEN COIFAN, 144. EUGEN PASCAL, 145. EUGEN BRATUCU, 146. EMANUEL FLOREA, 147. EMILIAN M. DOBRESCU, 148. EMANUEL BÂRCA, 149. EMANOIL SAVOIU, 150. EMANUEL BADESCU, 151. EMIL NEDELEA CARAMIZARU, 152. EDUARD TOGOREANU, 153. FLORIN C.VASILE, 154. FLORIN M. GHIULBENCHIAN, 155. FLORIAN PITTIS (Gr.33), 156. FLOREA CHIRIAC, 157. FLORIN STOENESCU, 158. FLORIN SIMION, 159. FLORIAN DIMA, 160. FLORICA DRAJNEANU, 161. FLORENTIN CALAPOD, 162. FLORIN SANDU, 163. FLORIN MIHALACHE, 164. FILIP POPA, 165. FRANCISC AARON, 166. FRANCISC TOBA, 167. GABRIEL HOMOTESCU (Gr.33), 168. GABRIEL TOCU, 169. GABRIEL GIURGIU, 170. GABRIEL OLTEAN, 171. GABRIEL CORIN, 172. GABRIEL COJOCARU, 173. GABRIEL NAGHI, 174. GABRIEL OPREA, 175. GABRIEL G. STANESCU, 176. GHEORGHE FLOREA (Gr.33), 177. GHEORGHE DUDESCU (Gr.33), 178. GHEORGHE NEAGU, 179. GHEORGHE NAGHIU, 180. GHEORGHE RUSU, 181. GHEORGHE STANCIU, 182. GHEORGHE NICULESCU, 183. GHEORGHE GRIGORAS, 184. GHEORGHE TURDA, 185. GHEORGHE CARP, 186. GHEORGHE TINCA, 187. GRIGORE MÂNTESCU (Gr.33), 188. GRIGORE IOAN POPA, 189. GIUSEPPE ROSSI, 190. GHERASE SABIN, 191. GELU KELMER, 192. GELU VOICAN VOICULESCU, 193. GEORGE CRISTIAN MAIOR, 194. GEORGE MIRCEA BOTESCU, 195. GILERU MIRCEA, 196. GAVRIL IOSIF CHIUZBAIAN, 197. GEORGE PREDA, 198. GEORGE POPA, 199. HORIA GLIGOR, 200. HORIA FURTUNA, 201. HORIA PINTEA, 202. HELIOS MELENCU, 203. ION BIRIS, 204. ION BAZGAN (Gr.33), 205. ION SANDRU, 206. ION TURLACU, 207. ION VULPE, 208. ION BORDEIANU, 209. ION DEACONESCU, 210. ION STAN, 211. ION ILIESCU, 212. IOAN GILCA, 213. IOAN TALPES, 214. IOAN RUS, 215. IOAN CODRUT SERES, 216. IOAN G.PUIU IORDACHESCU, 217. IOAN GRIGORE POPA, 218. IOAN GIURESCU, 219. IOAN OPRISAN, 220. IOAN MÂNZATU IOAN SBÂRCIU, 221. IOAN DAVID, 222. IONICA MARIN, 223. IULIAN BIANU, 224. IONEL MARCU (Gr.33), 225. IONUT DOGARU, 226. IONEL DUMITRU (Gr.33), 227. IONEL UDRESCU, 228. IONEL BARA, 229. IONEL CRACIUN, 230. IULIAN MOISESCU, 231. IULIAN CORBU, 232. IOSIF CONSTANTIN DRAGAN, 233. IRINEL POPESCU (Gr.33), 234. ILIE SÂRBU, 235. LAURENTIU GANEA, 236. LAURENTIU C. BOHILTEA, 237. LAURENTIU MIRCEA POPESCU, 238. LIVIU ADRIAN MANTA(Gr.33), 239. LIVIU PREJA, 240. LIVIU TOADER, 241. LIVIU PATRU, 242. LAZAR POPESCU, 243. LEON ZAGREANU, 244. LUCIAN PAHONTU, 245. MANOLE IOSIPER (Gr.33), 246. MANOLE FLORIN GABRIEL, 247. MARIAN STEFAN (Gr.33), 248. MARIAN MIHAILA, 249. MARIAN NASTY VLADOIU, 250. MARIAN DRAGUSIN, 251. MARIAN COVLEA, 252. MARIAN SLAV, 253. MARCEL H.SERBAN, 254. MARCEL MIHOC, 255. MARCEL IVAN, 256. MATEI GASPAR, 257. MARIUS VELICU, 258. MATEI VINTILA, 259. MARIUS MACOVEI, 260. MIRON DORIN, 261. MORA AKOS, 262. MUGUR CARACAS, 263. MUGUR ISARESCU, 264. MIHAI DRAGOS MARINCIU, 265. MIHAI PRISECARIU, 266. MIHAI SÂRBU, 267. MIHAI STOENESCU, 268. MIHAI PELIN, 269. MIHAI COCULESCU, 270. MIHAI DOGARU, 271. MIHAI NANE, 272. MIHAI ILIESCU, 273. MIHAI J. BUGARU, 274. MIHAI STAN, 275. MIHAI NICOLAICIUC, 276. MIHAI TANASESCU, 277. MIHAIL POPESCU, 278. MIRCEA CIOCIAN, 279. MIHAIL MONTANU, 280. MIRCEA CHELARU, 281. MIRCEA PASCU, 282. MIRCEA MOCANU (Gr.33), 283. MIRCEA A.BIRT (Gr.33), 284. MIRCEA BOBORA, 285. MIRCEA VAIDAVOIEVOD (Gr.33), 286. MIRCEA PERPELEA, 287. MIRCEA O.CONSTANTINESCU, 288. NARCIS ZARNESCU (Gr.33), 289. NEGRU ADRIAN, 290. NICU POP, 291. NICU VALEANU, 292. NICOLAE CRISTESCU, 293. NICOLAE BOTICA – RADULESCU, 294. NICOLAE JIDOVU, 295. NICOLAE CERNAIANU (Gr.33), 296. NICOLAE GLIGOR, 297. NICOLAE BATANOIU, 298. NICOLAE ANGHEL, 299. NICOLAE SPIROIU, 300. NICOLAE ALEXANDRU, 301. OCTAVIAN PALER, 302. OCTAVIAN CRETU, 303. OCTAVIAN POP, 304. OCTAVIAN TOCU, 305. OCTAVIAN APAHIDEANU, 306. OLIMPIAN UNGHEREA (Gr.33), 307. OVIDIU GABRIEL GALES, 308. OVIDIU MARIAN, 309. OVIDIU PETRU POPESCU, 310. OVIDIU DAIANU, 311. OVIDIU TENDER, 312. OVIDIU BAJENARU, 313. OVIDIU SOARE, 314. PAVEL ANGHELESCU, 315. PAVEL ABRAHAM (Gr.33), 316. PAUL POP, 317. PAUL ADRIAN ILIES, 318. PETRU CALISTRU, 319. PETRE MIHUT, 320. PETRE ROMAN, 321. PALLADI DACIAN SALVATOR, 322. PIERRE JOSEPH DE HILLERIN (Gr.33), 323. RADU G.SERAFIM, 324. RADU BALANESCU, 325. RADU BALANEAN, 326. RADU COMANESCU, 327. RADU MIHAILOV, 328. RADU BOROIANU (Gr.33), 329. RADU ILIESCU, 330. RADU GEORGESCU, 331. RAZVAN PURDILA, 332. RAZVAN SOCOLOV, 333. RAZVAN TEODORESCU, 334. ROMEO VILCU, 335. ROMEO AVRAM, 336. ROMEO MARINOF, 337. REMUS OPRIS, 338. REMUS CAPOTA, 339. ROBERTO CONSTANTINESCUU, 340. SORIN MOISESCU, 341. SORIN IONESCU, 342. SORIN TESU, 343. SORIN OVIDIU BALAN, 344. SORIN UNGUREANU, 345. SORIN SIRBU, 346. SORIN CALAFUS, 347. SORIN NAGHIU, 348. SORIN A.ROBU, 349. SORIN SIMION, 350. SORIN GRIGORESCU (Gr.33), 351. SORIN CRIVAT, 352. SORIN NICULA, 353. SANDU MARIAN, 354. SANDU POPESCU, 355. SANDU GABRIEL, 356. SERGIU IONESCU, 357. SERGIU PROTOPOPESCU, 358. SERGIU CONSTANTIN, 359. SILVIU MANGHIUREA, 360. SILVIU DOPAN (Gr.33), 361. SILVIU MARIUS STEFAN (Gr.33), 362. STEFAN IONESCU, 363. STEFAN S.SOBOTKA, 364. STEFAN MISU, 365. STEFAN UZUNOV, 366. STEFAN MURESAN, 367. STEFAN ENE, 368. STEFAN TOPOR, 369. STEFAN MITROI, 370. SERBAN MIHAILESCU, 371. SERBAN STANESCU, 372. SERBAN GAVRILESCU, 373. TRAIAN CARAMANIAN, 374. TRAIAN PETRESCU, 375. TIBERIU POPESCU, 376. TIBERIU BOITAN, 377. TEODOR ROBU, 378. TOMA ZAHARIA, 379. VASILE SAVOIU (Gr.33), 380. VASILE TALOS, 381. VASILE TOADER, 382. VASILE IANCU, 383. VASILE MIHALCEA, 384. VASILESCU GHE. TEODOR, 385. VALENTIN CREATA, 386. VALENTIN NASTASE, 387. VALENTIN TALAPANESCU, 388. VLADIMIR BOTNARIUC, 389. VASILE BUTULESCU, 390. VLAD SAVCIUC, 391. VRINCEANU DECEBAL, 392. VOLOSCIUC DUMITRU, 393. VALERIU ARBORE (Gr.33), 394. VIRGIL MURESAN, 395. VIRGIL STOENESCU (Gr.33), 396. VIRGIL S. NITULESCU (Gr.33), 397. VIRGIL OPREA, 398. VIRGILIU NICOLESCU, 399. VIRGIL ARDELEAN, 400. VICTOR MARCU, 401. VICTOR RADESCU, 402. VICTOR RACHITA (Gr.33), 403. VIOREL STELIAN POPA, 404. VIOREL COSMA, 405. VIOREL RUS, 406. VIOREL HREBENCIUC, 407. VISARION MARINESCU, 408. ZMEU VECESLAVlista cu masoni romani:
masoni si" onorabilele" lor pozitii publice
1. Alexandru Daescu (Loja Concordia) – director în cadrul Institutului Ana Aslan
2. Pierre de Hillerin (Loja Delta Dunarii) – director al Institutului National de Cercetare pentru Sport
3. Vlademir Georgescu (Loja Nicolae Balcescu) – profesor universitar
4. Nicu Alifantis (Loja Nomine Mircea Sion) – artist
5. Mihai Oancea (Loja Ieroboam) – afaceri imobiliare
6. Bogdan Parvanu (Loja Bucuresti) – arhitect sef al Primariei sector 2 Bucuresti
7. Adrian Balan (Loja Mesterul Manole) – afaceri imobiliare
8. Andrei Toma (Loja Romania Unita – presedinte de regiune la Asociatia Nationala a Cluburilor Lions
9. Stefan Chiocinaru (Loja I.C. Bratianu) – profesor de stiinte politice, jurnalist, doctor în drept international
10. Mircea Neacsa (Loja Carol Davila) – director în cadrul Televiziunii Romane
11. Victor Teodor Iovici (Loja Scara lui Iavov) – viceprimar al Municipiului Bucuresti, membru în conducerea PRM
12. Bogdan-Dimitrie Niculae (Loja Cavalerii Sf. Raphael) – medic specialist dermatolog, presedinte Asociatia Romana Anti-Aging Lasermed
13. Cornel Hagiescu (Loja Echerul de Aur) – manager casa de productie IMAGINA
14. Mircea Perpelea (Loja William Preston) – director în cadrul Bancii Nationale a Romaniei, fost prefect al judetului Valcea
15. Octavian-Mircea Grozea (Loja Romana) – om de afaceri, MTG MANAGEMENT SOLUTIONS, PRICE JOY si LCT OPTICAL COMMUNICATION
16. Liviu Poenaru (Loja Lumina) – avocat
17. Ionel-Cristinel I. Deaconescu (Loja Etica) – consilier PDL în Consiliul General al Municipiului Bucuresti, om de afaceri
18. Adrian Dimitriu (Loja Memphis) – om de afaceri, RCS INTERNATIONAL FORWARDING
19. Nicolae Efimov (Loja Gheorghe Comanescu) – director Spitalul CFR 2, doctor în stiinte medicale (ortopedie)
20. Florin Stoenescu (Loja Calea Inimii) – secretarul Comisiei de Istorie a Centrului Academic de Studii Hermeneutice
21. Dinu Albu (Loja Albert Pike) – medic primar obstetrica-ginecologie, Spitalul Clinic Panait Sarbu
22. Cristian Piedone Popescu (Loja Lumina si Adevar) – primar al sectorului 4 Bucuresti
23. Dan Dumitru (Loja Templul Umanitatii) – reprezentant al firmei americane ENRON în Romania, fost ofiter SIE, fost sef al Oficiului pentru Gestionarea Relatiilor cu Republica Moldova din Guvernul Romaniei
24. Leonard Lucian Badica (Loja Lux et Veritas) – om de afaceri, BIP TELECOM, fost ofiter M.Ap.N.
25. Liviu Ionescu (Loja Excelsior) – om de afaceri, Creativit Biz si imobiliare
26. Aurel Teodorescu (Loja Solomon) – director al Directiei Migratie din Oficiul Roman pentru Imigrari din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor (detasat din functia de consilier în cadrul M.A.I. în subordinea secretarului de stat pe Relatia cu Parlamentul si Afaceri Europene), sotul Danielei Nicoleta Andreescu (Secretar General al Guvernului), fost ofiter de securitate înainte de 1989, fost director de departament în Primaria Municipiului Bucuresti (demis urmare unui scandal cu spatii comerciale), fost comisar în Garda Financiara (demis urmare unui dosar penal de contrabanda cu cetateni arabi), fost director adjunct la Directia de Supraveghere si Control Financiar din Directia Generala a Vamilor (demis urmare faptului ca a fost cercetat penal în dosare cu Omar Hayssam si implicarii ca cercetat penal în Dosarul Tigareta II), fost director al Directiei de Audit din cadrul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (demis în 2003 si anchetat de Parchetul National Anticoruptie împreuna cu Presedintele CNAS Eugen Turlea), fost director adjunct si director al Oficiului pentru Migratia Fortei de Munca în perioada 2003 – 2006 (implicat în scandalul contractelor de munca cu strainatatea si în cel al adeverintelor medicale de la CARITAS împreuna cu Dorin Cocos), fost membru PD (a demisionat urmare faptului ca CNSAS a emis decizie de fost ofiter de securitate)
27. Jenica Poenaru (Loja Demnitate si Fratie) – om de afaceri, Atlas Airlines si presedinte al Confederatiei Patronatului Roman, fost director al Aeroportului Baneasa în 1989, fost director general al Autoritatii Aeronautice Civile Romane
28. Constantin Mincu (Loja Luceafarul Libertatii) – avocat
29. Narcis Copca (Loja Novus Ordo) – Managerul Spitalului "Sf. Maria" din Bucuresti, prof. univ. dr. în stiinte medicale
30. Constantin Onisor (Loja Grifin) – general de brigada (în rezerva), fost comandant al Scolii Militare de Aplicatii pentru Tancuri „Mihai Viteazu”, fost comandant al Garnizoanei Pitesti (destituit urmare unui scandal de hartuire sexuala)
31. Marius Chervase (Loja Logos) – ofiter de politie, conf.univ.dr. la Academia de Politie, vicepresedinte al Corpului National al Politistilor - Departamentul Academia de Politie
32. Corvin Nedelcu (Loja Izvorul Întelepciunii) – secretar general al Autoritatii Nationale pentru Sport si Tineret, fost ofiter M.Ap.N., fost ofiter S.P.P., fost jurist al UPETROM Ploiesti (utilaj petrolier – fost 1 MAI Ploiesti), fost vicepresedinte al ROVIT S.A. Valea Calugareasca (vinuri), fost consilier si secretar general adjunct la Ministerul Dezvoltarii Regionale
33. Mihnea Paul Popescu (Loja Iris) – om de afaceri, presedinte CASINO LIFE & BUSINESS MAGAZINE
34. Marc Huot (Loja Memento Mori) – presedinte Wirquin Romania (parte a holdingului Wirquin Plastiques din Franta care a cumparat Urbis Sanitare)
35. Ioan Grigore Popa (Loja Enoch) – consilier PDL la Consiliul General al Municipiului Bucuresti, fost viceprimar al Municipiului Bucuresti, fost director al O.P.S.P.I., fost proprietar al Rasco Traffic (vandut grupului UTI, actual UTI Rasco, firma care gestioneaza semaforizarea Capitalei)
36. Mihai Butucaru (Loja Morphosis) – Arhitect, Presedintele Fedratiei Romane de Yachting
37. Dacian Cernestean (Loja Heliopolis) – om de afaceri, societatea de brokeraj în asigurari Eos Risq Romania
38. Enache Jiru (Loja Adrian Dohotaru) – om de afaceri, membru în Consiliul de Administratie la CEC, fost secretar de Stat în Ministerul Finantelor Publice, fost presedinte al CEC, fost presedinte al MKB Romexttera Fond de Pensii, fost presedinte al comisiei de selectie a administratorului pentru Fondul Proprietatea
39. Dumitru-Stoica Seicaru (Loja Edmond Nicolau) – om de afaceri, Constyle Company
40. Serban Savu (Loja Lumina Lex) – artist
41. Adrian Oghina (Loja Costin Mihaescu) – om de afaceri imobiliare, fost viceprimar al Primariei sector 1 Bucuresti, membru PNL
42. Ion Pargaru (Loja Nat Granstein) – om de afaceri, fost presedinte al Camerei de Comert si Industie, fost deputat PDSR, fost director general în Ministerul Economiei, actual membru PNL Gorj
43. Dan Medeanu (Loja Atlantida) – scriitor si ziarist
44. Ionel Dumitru (Loja Hermes Trimegistus) – om de afaceri (papetarie si birotica), Dumitru Business House
45. Ion Biris (Loja Noua Romanie) – om de afaceri, Clubul Office
46. Daniel Gosea (Loja Philadelphia) – director în Ministerul Afacerilor Externe
47. Viorel Tiganescu (Loja Cezar Bolliac) – profesor, fost inspector adjunct al Inspectoratului General al Municipiului Bucuresti
48. Dan Docan (Loja Legenda lui Hiram) – om de afaceri, cafeneaua Otro Cafe, agentie plasare dansatoare si femei pentru escort în strainatate printr-o firma din Brasov împreuna cu un patron de hotel local, fost informator al Securitatii, fost director general Imprimeria Nationala, fost secretar la Primaria Sector 3 si la Primaria Sector 5 din Bucuresti, fost judecator
49.Herve Madramany (Les 3 Lys) – om de afaceri, arbitru international de tenis
50. Petre Terzi (Loja Academica) – profesor universitar
51. Stelian-Alexandru Panescu (Loja Benjamin Franklin) – om de afaceri, Smart Sigma
52. Daniel Mihail Tudor (Loja Luca Pacioli) – Director Executiv Adjunct pentru Activitatea de Inspectie Fiscala la Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiul Bucuresti
53. Alexandru Vitalaru (Loja Constantin Mavrocordat) – medic veterinar, profesor Facultatea de Medicina Veterinara
54. Ion-Bogdan Teodor Georgescu (Loja Cantacuzino) – doctor în stiinte medicale, sef disciplina la Facultatea Titu Maiorescu, medic primar stomatolog
55. Dan Brebeanu (Loja Sothis) – om de afaceri, Ghmc-Mineral Grup
56. Eugen Matzota (Loja Lantul Masonic) – om de afaceri, MATZOTA Group
57. Mihai Neicu (Loja Veritas) – om de afaceri, Nei Guard, membru PDL, membru în Consiliile de Administratie la RATB si REBU
58. Constantin Dinulescu (Loja Magistri Lapidum) – artist
59. Adrian Petre Pascu (Loja Osiris) – om de afaceri, Geotop 2001 (implicata în scandalul cu cadastrarea judetului Constanta, legat de Miron Mitrea si Nicusor Constantinescu)
60. Nicusor Dedu (Loja Ulpia Traina) – om de afaceri, Deltarom (implicata în scandalul incineratorului de la Bod, Brasov)
61. Mihail Vicentiu Ivan (Loja Noua Europa) – profesor universitar
62. Florian Pinta (Loja Giuseppe Garibaldi) – general-locotenet în rezerva, fost sef de stat major al Armatei 1 (1998-2000), fost sef al Corpului 1 Armata Teritorial - noua denumire a Armatei 1 (2000-2001), fost comandant al Brigazii 282 Mecanizate (2001-2003), fost director al Statului Major al Fortelor Terestre (2003-2004) si loctiitor al sefului Statului Major General (2004-2006), fost comandant al Comandamentului 2 Operational Întrunit "Maresal Alexandru Averescu" (fosta Armata a II-a), dislocata în Buzau (2006 – 2008)
63. Eugen Gheorghe (Loja Calugareni) – fost director în Directia Generala a Vamilor, consilier PDL la Consiliul Local Sector 6
64. Virgil Nadolu (Loja Agora) – vicepresedinte Uniunea Practicienilor de Protectia Mediului din Romania
65. Alberto Matei (Loja Tatra) – om de afaceri, A&E Audit Financial Consulting
66. Dinu Sararu (Loja Luceafarul) – romancier, publicist si dramaturg, fost redactor la "Radiodifuziunea Romana", fost secretar general de redactie la Revista Secolul 20, fost jurnalist, la ziarul "Scanteia Tineretului", fost secretar general de redactie la revista Luceafarul, fost sef al "Publicatiilor Televiziunii Romane", fost redactor-sef adjunct si apoi redactor sef al "Redactiei Culturale a TVR", fost director al "Teatrului Mic" si "Teatrului foarte Mic" anii (1977-1990), fost director al "Teatrului National "Ion Luca Caragiale" din Bucuresti (2001 – 2004)
67. Vasile Condoiu (Loja Anderson 1723) – sef birou la Oficiul Roman pentru Imigrari din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, fost director interimar al Oficiului
68. Mihai George Staicu (Loja Opera Magna) – om de afaceri, LUNA COMMUNICATIONS
69. Aurel Curdov (Loja Cavalerii Sf. Andrei) – secretarul general al sindicatului de la Tarom
70. Dan Anghel (Loja Constantin Barbulescu) – bioterapeut
71. Ioan Lixandru (Loja Cavalerii Romaniei) – vicepresedinte al Uniunii Nationale a Transportatorilor Rutieri din Romania, fost director general al Tarom
72. Relu Leonid Manguta (Loja Tracia) – om de afaceri, Maneuro
73. Gabriel Mihalache (Loja Lana de Aur) – director al Sucursalei de Transport Bucurestii Noi a Regiei Autonome „Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”
74. Andrei Slusarencu (Loja Hiram) – om de afaceri, ROBINSON TURISM
75. Cornel Purcarea (Loja Constantin Brancusi) – om de afaceri cereale, fost director executiv al societatii Romagro, fost ofiter M.Ap.N.
76. Gabriel Giurgiu (Loja Sf. Ioan) – jurnalist
77. Gheorghe Gogescu (Loja Les Sages d'Heliopolis) – artist decorator
78. Raymond Marin (Loja Millenium) – vicepresedinte Vodafone
79. Emil Sandulescu (Loja Toleranta si Fraternitate – fizician, membru al Academiei Romane, fost deputat PNTCD
80. Lucian Diaconescu (Loja Columna) - medic chirurg ortoped la Spitalul Clinic de Urgenta „Sf. Ioan" din Bucuresti
81. Eduard Matei (Loja Gaudeamus) – om de afaceri, fost presedinte la Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor
82. Mircea Gheordunescu (Loja Server Frentiu) – fizician, fost adjunct al directorului Serviciului Roman de Informasii (1997-2001), fost consul general al Romaniei la Milano (2002-2007)
83. Gheorghe Valceanu (Loja Humanitas) – avocat
84. Florin Ghiulbenghian (Loja Sfinx) – om de afaceri, casele de schimb valutar si consignatiile Edmond, revolutionar
85. Paul Popovici (Loja Titu Maiorescu) – profesor universitar
86. Valentin Lolea (Loja Dreptate si Fratie) – om de afaceri, Loreto Exim (Tatra Romania)
87. Nicu Radulescu (Steaua Polara) – om de afaceri turism, presedinte la Organizatia Patronala a Turismului Balnear din Romania
88. Mircea Vasile Popescu (Loja Romania Moderna) – vicepresdinte Curtea de Conturi
89. Traian Popescu (Loja Demnitatea Romaneasca) – om de afaceri, ARBOmedia
90. Nicolae Radulescu-Botica (Loja Egalitatea) – avocat
91. Daniel Gruia (Loja Steaua Romaniei) – Director General Adjunct al Directiei Generale de Tehnologia Informatiei din Agentia Nationala de Administrare Fiscala
92. Adrian Panaghianu (Loja Lumina Masonica) – director Apa Nova
93. Doru Dragomir (Loja Fiii Romaniei) – om de afaceri, Innerlook
94. Constantin Berevoianu (Loja Prometeu) – director Apa Nova
95. Mircea Chelaru (Zamolxis) – general de corp de armata cu patru stele în rezerva, fost Sef al Marelui Stat Major, fost comandat al Corpului 10 Armata "Stefan cel Mare" din Iasi, fost presedinte ale PUNR, fost vicepresedinte al Partidului Conservator
96. Mugurel Dragos Jianu (Loja Horus) – avocat
97. Mustafa Oral (Loja Isik) – om de afaceri în domeniul consultanta, acuzat în dosarul spionilor economici (Stamen Stancev, Vadim Benyatov)
98. Iuliu Stocklosa (Loja C.A. Rosetti) – om de afaceri, East Electric
99. Cristian Turculeasa (Loja Cavalerii Templului) – om de afaceri, ALCRIS TRANSCOMEXIM
100. Victor Racolta (Loja Balcani) – om de afaceri, ENEAS
101. Adrian Motomancea (Loja Kogaion) – profesor universitar
102. Stefan Blaj (Loja Hermes) – general de brigada medic, sef de sectie la Spitalul Militar Central, conferentiar universitar doctor la UMF "Carol Davila" din Bucuresti, specialitatea boli interne si gastroenterologie
103. Marian Nasty Vladoiu (Loja Tacerea) – avocat, presedintele Camerei de Comert Romania – Israel, presedinte Asociatia Romana de Lupta Antiterorism; s-a lansat în masonerie ca ginere al lui Dorin Voinea, fost Pro-Mare Maestru al MLNR în perioada Bebe Comanescu; dupa ce Dorin Voinea a pierdut functia, a divortat desi avea 2 copii gemeni; în prezent Dorin Voinea este membru al Tribunalului Masonic;
104. Ion Smeeianu (Loja I.G. Duca) – om de afaceri IT&C si telecom, fost secretar de stat la Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, fost presedinte al Autoritatii Nationale de Reglementare în Comunicatii
WebRep
Overall rating
WebRep
Overall rating
WebRep
Overall rating
Page updated
Google Sites
Report abuse