Culori astrale şi forme ale gândirii
de Swami Panchadasi
Aura umană
ÎN CELE CE URMEAZĂ AŞ DORI SĂ VĂ PREZINT O CARTE RARĂ ŞI
MINUNATĂ ; ACEASTĂ CARE, DIN CÂTE ŞTIU,
NU se mai găseşte nicăieri. Este vorba de „Aura Umană” de Swami Panchadasi, prima
ediţie apărută în 1912 la Yoga Publication Society. Este una din numeroasele cărţi scrise
în prima jumătate a secolului de către rishi-i indieni – vizionari spirituali care au venit în
America pentru a transmite învăţăturile lor. În momentul în care unul dintre ei termina şi
pleca, venea altul şi îi lua locul. Aceşti vizionari predau pranayama, făceau demonstraţii
de levitaţie (yoginul Harirama era cunoscut pentru acest lucru), ţineau cuvântări despre
călătorii astrale, explicau ce sunt acele chakras şi apăreau în visele noilor lor adepţi.
Aceşti misionari hinduşi foarte luminaţi, provenind din ţinutul Bharat, i-au fascinat pe
cercetătorii americani cu originalele lor previziuni. Influenţa lui Swami Panchadasi
asupra Occidentului, cu aproape un secol în urmă, a ajutat la punerea bazelor metafizicii
moderne şi a făcut posibilă continuarea procesului de renaştere hindusă. Swami
Panchadasi a văzut aceleaşi culori în aura umană pe care le-am văzut şi eu, însă el a ştiut
să le explice mult mai bine.
Satguru Sivaya Subramuniyaswami
Capitolul I: ce este aura umană?
Întrebarea de mai sus i se adresează adesea studentului ocultist de către cineva
care s-a întâlnit cu acest termen dar nu-i cunoaşte înţelesul. Oricât de simplă ar părea
întrebarea, nu se poate da un răspuns clar în câteva cuvinte, doar dacă persoana care a pus
întrebarea are deja un bagaj de cunoştinţe generale referitoare la ştiinţele oculte. Să o
luăm cu începutul şi să privim întrebarea din punctul de vedere al celui care a auzit
termenul de „aură umană” pentru prima dată.
Dicţionarele dau următoarea definiţie termenului aură: „Orice emisiune sau
exalaţie imaterială şi invizibilă.” În general, experţii englezi în domeniu atribuie originea
cuvântului termenului latinesc care însemna „aer”, dar experţii hinduşi insistă pe originea
sanscrită şi consideră că termenul provine din rădăcina cuvântului at, care denumea
spiţele prinse de butucul unei roţi; sensul acesta este înţeles atunci când ne gândim că
aura umană radiază din trupul individului într-un fel asemănător cu spiţele prinse de
butucul unei roţi. Originea sanscrită a termenului este cea preferată de ocultişti, deşi vom
vedea mai târziu că ideea unei emanaţii eterice, indicată de rădăcina cuvântului latinesc,
nu este nici ea străină de sensul adevărat al termenului. Indiferent de originea adevărată a
termenului, toţi ocultiştii se pun de acord asupra ideii de aură umană, ea fiind menţionată
în toate lucrările ce au ca subiect major ocultismul. Aşa că vom începe cu o analiză a
concepţiei principale susţinute de aceştia, aşa cum este a percepută de către toţi ocultiştii
de seamă, antici şi moderni, şi vom face abstracţie de aspectele minore ce ţin de
diferenţele teoretice care aparţin diferitelor şcoli.
Pe scurt, aura umană poate fi descrisă ca o radiaţie sau emisiune fină, eterică,
înconjurând fiecare fiinţă umană. Aura are un diametru cuprins între 60 şi 100 cm, înjurul corpului. Are formă ovoidă, ca un nor care înconjoară corpul pe o rază cuprinsă
între 60 şi 100 cm. Această aură este denumită uneori, în termeni simpli, „atmosfera
psihică” sau „atmosfera magnetică” a unei persoane.
Un număr destul de mare de persoane pot să vadă această atmosferă sau aură, în
sensul conştiinţei psihice denumită în mod obişnuit „sentiment”, deşi termenul nu este
foarte clar. Majoritatea persoanelor sunt mai mult sau mai puţin conştiente de acel lucru
imaterial din personalitatea altora care poate fi perceput sau simţit într-un fel limpede şi
în acelaşi timp neobişnuit în momentul când celelalte persoane sunt în apropiere sau chiar
şi atunci când se află în afara câmpului nostru vizual. Aflându-ne în afara spaţiului
delimitat de cele cinci simţuri, suntem în măsură să simţim că se întâmplă ceva straniu
sau misterios cu aceste sentimente de personalitate proiectată. Dar fiecare persoană, în
adâncul sufletului, le percepe ca realităţi şi le recunoaşte efectul pe care îl au asupra
propriilor impresii ce privesc persoanele de la care provin. Copiii mici şi chiar bebeluşii
percep această influenţă şi reacţionează pozitiv sau negativ; relatările referitoare la
existenţa şi natura aurei umane nu se limitează la identificări ale simţurilor psihice la care
am făcut referire. Foarte multă lume – mult mai mult decât se crede – are darul viziunii
psihice mai mult sau mai puţin dezvoltat. Multe persoane au o astfel de putere foarte bine
dezvoltată, dar pe care nu le-o împărtăşesc şi cunoscuţilor, de teamă să nu cadă în ridicol
sau să fie catalogaţi drept „ciudaţi”.
Carti format electronic pot fi downloadate mai jos