What makes Iran strong enough to stand against a superpower like the USA?
What makes Iran strong enough to stand against a superpower like the USA?
By Elijah J. Magnier
July 20, 2019 "Information Clearing House" - During the Iran-Iraq war in the 1980s the Islamic Republic of Iran deployed the slogan “Karbala, Karbala we are coming” ( كربلا كربلا ما دارييم مياييم) to “defend the value of Islam”. In Syria the battle cry “Zeinab shall not be abducted twice” helped mobilise Shia allies and rally thousands of men to fight the Sunni Takfiri of al-Qaeda and the “Islamic State” (ISIS). Today, despite the existential battle between Iran and the US, the “Islamic Republic” no longer uses religious slogans, but is instead rallying support on a national basis. Even Iranians who disagree with the present regime are supporting their country in the face of the aggressive posture of the US. Iranian pragmatists were disappointed by the US’s unlawful revocation of the JCPOA nuclear deal. Severe sanctions are being imposed on the Iranian people because Trump ditched the deal to please Netanyahu and to spite his predecessor Obama. In the face of these sanctions, the Islamic Republic refuses to bow to US dictates. Unlike other Middle Eastern countries who willingly submit to Trump’s blackmail and bullying, Iran says “NO” to the superpower. Why? How can Iran do what Saudi Arabia and other regional powers could do but will not?
Iran manufactures its own tanks, missiles,submarines and is a member of the global club of nuclear science capable countries.
Iran has strong allies in Lebanon, Syria, Iraq, Palestine, Afghanistan and Yemen and can rely on them to take part in any war imposed on Tehran, even one imposed by the US.
Iran has democratically elected members of the parliament and a President who serves a four-year mandate and has the right for a single term renewal if he wins via the ballot, unlike Arab states who have presidents for life or inherited monarchies. Christians and Jews are recognised minorities in Iran; the Jews have a member of the Parliament, Siamak Moreh, and feel “safe and respected”. They number around 15,000 out of 85 million Iranians and have more than 25 synagogues.
Iran has faced US sanctions for over 40 years without bowing to US demands. It has confronted the US in many arenas around the Middle East and recently shot down a drone to send the clear message that it is ready to face war and its consequences, if war is imposed on it. Iran is ready to pay the price of defending its air, water and lands; it will not compromise on any violations of its sovereignty even by a superpower like the US. Iran is sending a message to the US, its main ally Israel, and to all Middle Eastern countries: it will retaliate harshly against any aggression.
Iran is not afraid of regime-change attempts because its electoral system is in the hands of the people, and, if hit internally, Iran has the capacity to hit back anywhere its allies are deployed, against its regional enemies wherever they are deployed.
Iran’s situation should not be unique or surprising. It is natural to have democratic institutions. It is normal for a country to have allies ready to stand by and lend support when needed. It is ordinary for any country to use force, when needed, to defend its sovereignty and protect its borders. Citizens support their government and armed forces when they defend the country against aggression and when their rulers take tough and courageous decisions.
There are no voices in Iran calling for the fall of the current regime despite the US “maximum pressure”. The Iranian President responded with “maximum patience” for 14 months before taking the first legal step to partially withdraw from the nuclear deal. Rouhani then moved towards a “confrontational strategy” and has ended up adopting a “strategy of equal response” against any attack. The Iranian Revolutionary Guard Corps (IRGC) has no need of religious slogans this time because Iranians are united, regardless of ethnicity, behind their leaders and against the US. Trump has managed to unite the pragmatists and the radicals under one flag, against him.
Europe rushed to play a mediation role in a failed attempt to ease tensions between the US and Iran. European leaders have little leverage against President Trump because they are far from united, even if they are signatories of the JCPOA nuclear deal and are therefore bound to respect it. Iran imposed on Europe the devising of a new payment system, INSTEX, notwithstanding its lack of effectiveness. INSTEX shows the will of European leaders to accommodate Iran in order to stop its production of nuclear bombs. That is a substantial European effort.
Iran will not give up on its allies neither would they because they are at the forefront of its national security and the defenders of its values and existence. Without them a confrontational policy towards US hegemony would not be possible. The harsh sanctions on Iran have hurt its allies but have not deteriorated or even affected their military capabilities.
Iran will not give up on its missile capabilities because they are its only defensive mechanism and potential. Iran is ready to go to war; it will not abandon its missile production and development. It has delivered many of these missile capabilities to allies in Palestine, Lebanon, Syria, Iraq and Yemen.
Iran will not submit to the blackmail by which Trump extorts hundreds of billions of dollars from Middle Eastern countries by forcing them to buy US weapons and spare parts. Middle Eastern countries, like Saudi Arabia, the Emirates and Qatar, pay handsome ransoms to limit the damage of Trump’s bullying.
If all these Middle Eastern countries were to stand up against the “neighbourhood bully” as Iran has done, and invest a fraction of what they are paying Trump in the region’s development and prosperity, the US would be incapable of racketeering Saudi Arabia, Qatar and the Emirates.
And last but not least, Iran rejects the plan Trump is attempting to impose on the Palestinians: a demand that they sell their territories for a handful of dollars. Many Middle Eastern countries have adopted the childish plan of an amateur – Jared Kushner, who holds power only because he is the US President’s son-in-law – who believed he could achieve what many experienced presidents and diplomats failed to do over decades. Iran, together with Iraq, Lebanon and Kuwait, has rejected the “Deal of the Century”.
Trump admits that he understands only “the language of figures and money”. Iran’s response to the US blackmail strategy embodies the perception that this world only respects and understands those who manifest strength and refuse to submit to coercion, and its conscience is only awakened by those who have the will to resist.
Proofread by: C.G.B
This article was originally published by "Elijah J. Magnier" - -
Ce face Iranul suficient de puternic pentru a se împotrivi unei superputeri ca SUA?
De Elijah J. Magnier
20 iulie 2019 " Casa de informare a informațiilor " - În timpul războiului dintre Iran și Irak din anii 1980, Republica Islamică Iran a desfășurat sloganul " Karbala, Karbala pe care-l vină " (كربلا كربلا ما دارييم مياييم) pentru a "apăra valoarea islamului" . În Siria, strigătul de luptă " Zeinab nu va fi răpit de două ori ", a ajutat la mobilizarea aliaților șiași și la mitingul a mii de oameni pentru a lupta împotriva sunniților Takfiri al al-Qaeda și a "statului islamic" (ISIS). Astăzi, în ciuda luptei existențiale dintre Iran și SUA, "Republica Islamică" nu mai folosește sloganuri religioase, ci, în schimb, sprijină sprijinul pe bază națională. Chiar și iranieni care nu sunt de acord cu actualul regim sprijină țara lor în fața poziției agresive a SUA. Pragmatiștii iranieni au fost dezamăgiți de retragerea ilegală a acordului nuclear al JCPOA de către SUA . Se impun sancțiuni severe asupra poporului iranian, deoarece Trump a renunțat la afacere pentru a-1 satisface pe Netanyahu și pentru a-și chinuia pe predecesorul său Obama. În fața acestor sancțiuni, Republica Islamică refuză să se supună dictaturilor americane. Spre deosebire de alte țări din Orientul Mijlociu care se supun voluntar șantajului și hărțuirii lui Trump, Iranul spune "NU" superputerei. De ce? Cum poate Iranul să facă ceea ce ar putea face Arabia Saudită și alte puteri regionale, dar nu va face acest lucru?
Iranul își produce propriile tancuri , rachete , submarine și este membru al clubului global al țărilor cu capacități științifice nucleare .
Iranul are aliați puternici în Liban, Siria, Irak, Palestina, Afganistan și Yemen și se poate baza pe ele să participe la orice război impus Teheranului, chiar și unul impus de SUA.
Iranul a ales în mod democratic membri ai parlamentului și un președinte care servește un mandat de patru ani și are dreptul la o reînnoire a unui singur termen dacă câștigă prin vot, spre deosebire de statele arabe care au președinți de viață sau monarhi moșteniți. Creștinii și evreii sunt minorități recunoscute în Iran; evreii au un membru al Parlamentului, Siamak Moreh , și se simt "în siguranță și respectați ". Ei numără aproximativ 15.000 din 85 de milioane de iranieni și au mai mult de 25 de sinagogi.
Iranul sa confruntat cu sancțiuni americane de peste 40 de ani fără a se înclina la cererile SUA. Ea sa confruntat cu SUA în multe arene din Orientul Mijlociu și a împușcat recent o dronă pentru a transmite mesajul clar că este gata să facă față războiului și consecințelor sale, dacă i se va impune un război. Iranul este gata să plătească prețul de apărare a aerului, apei și terenurilor sale; nu va compromite nici o încălcare a suveranității sale chiar și de o superputere precum SUA. Iranul trimite un mesaj către SUA, principalul său aliat Israel și către toate țările din Orientul Mijlociu: se va răzbuna cu asprime împotriva oricărei agresiuni.
Iranul nu se teme de încercările de schimbare a regimului, deoarece sistemul său electoral se află în mâinile poporului și, dacă este lovit la nivel intern, Iranul are capacitatea de a lovi oriunde s-ar afla aliații săi, împotriva dușmanilor săi regionali oriunde s-ar afla.
Situația Iranului nu ar trebui să fie unică sau surprinzătoare. Este firesc să avem instituții democratice. Este normal ca o țară să aibă aliați gata să stea de acord și să acorde sprijin atunci când este necesar. Este obișnuit ca orice țară să folosească forța, atunci când este nevoie, pentru a-și apăra suveranitatea și a-și proteja granițele. Cetățenii sprijină guvernul și forțele armate atunci când apără țara împotriva agresiunii și când conducătorii lor iau decizii dure și curajoase.
Nu există voci în Iran care să solicite căderea regimului actual, în ciuda " presiunii maxime " din SUA. Președintele iranian a răspuns cu "răbdare maximă" timp de 14 luni înainte de a lua primul pas legal pentru a se retrage parțial din acordul nuclear. Rouhani sa mutat apoi spre o " strategie de confruntare " și a încheiat adoptarea unei " strategii de răspuns egal " împotriva oricărui atac. Corpul Gărzii Revoluționare iraniene (IRGC) nu are nevoie de sloganuri religioase de data aceasta pentru că iranienii sunt uniți, indiferent de etnie, în spatele liderilor lor și împotriva SUA. Trump a reușit să unească pragmatiștii și radicalii sub un singur drapel împotriva lui.
Europa sa grăbit să joace un rol de mediere într-o încercare eșuată de a atenua tensiunile dintre SUA și Iran. Liderii europeni nu au o pârghie prea mică împotriva președintelui Trump, deoarece sunt departe de a fi uniți, chiar dacă sunt semnatari ai înțelegerii nucleare a JCPOA și, prin urmare, sunt obligați să o respecte. Iranul a impus Europei elaborarea unui nou sistem de plăți, INSTEX, în ciuda lipsei de eficacitate a acestuia.INSTEX arată voința liderilor europeni de a găzdui Iranul pentru a opri producția de bombe nucleare. Acesta este un efort european substanțial.
Iranul nu va renunța la aliații săi, nici nu pentru că se află în fruntea securității naționale și a apărătorilor valorilor și existenței sale. Fără acestea, o politică de confruntare față de hegemonia SUA nu ar fi posibilă. Sancțiunile dure asupra Iranului i-au rănit aliații, dar nu s-au deteriorat sau chiar au afectat capacitățile lor militare.
Iranul nu va renunța la capacitățile sale de rachete, deoarece acestea sunt singurul său mecanism defensiv și potențial. Iranul este gata să meargă la război; nu va abandona producția și dezvoltarea rachetelor. A livrat multe dintre aceste capacități de rachete aliaților din Palestina, Liban, Siria, Irak și Yemen.
Iranul nu se va supune șantajului prin care Trump va exorta sute de miliarde de dolari din țările din Orientul Mijlociu, forțându-i să cumpere arme și piese de schimb americane. Țările din Orientul Mijlociu, cum ar fi Arabia Saudită, Emiratele și Qatarul , plătesc răscumpărări frumoase pentru a limita daunele provocate de hărțuirea lui Trump.
Dacă toate aceste țări din Orientul Mijlociu trebuiau să se împotrivească "bullyului de vecinătate", așa cum a făcut Iranul și să investească o fracțiune din ceea ce plătesc Trump în dezvoltarea și prosperitatea regiunii, SUA ar fi incapabile de a rechema Arabia Saudită, Qatar și Emiratele Arabe Unite.
Și nu în ultimul rând, Iranul respinge planul pe care Trump încearcă să îl impună palestinienilor: o cerere de a-și vinde teritoriile pentru o mână de dolari. Multe țări din Orientul Mijlociu au adoptat planul copilăriei unui amator - Jared Kushner, care deține puterea doar pentru că este ginerele președintelui SUA - care credea că ar putea realiza ceea ce mulți președinți și diplomați cu experiență nu au reușit să le facă de-a lungul deceniilor. Iranul, alături de Irak, Liban și Kuweit, a respins " Dealul secolului ".
Trump admite că înțelege doar "limba limbii și a banilor". Răspunsul Iranului la strategia de șantaj american întruchipează percepția că această lume doar respectă și înțelege pe cei care manifestă puterea și refuză să se supună coerciției, iar conștiința ei este trezită doar de cei care au voința de a rezista.
"Elijah J. Magnier este un corespondent veteran de zonă de război și analist politic cu o experiență de peste 35 de ani care acoperă Orientul Mijlociu și Africa de Nord (MENA). El este specializat în raportarea în timp real a politicilor, planificarea strategică și militară, terorismul și combaterea terorismului; abilitățile sale analitice puternice îi completează rapoartele. Experiența sa profundă, contactele extinse și cunoașterea politică aprofundată a situațiilor politice complexe din Iran, Irak, Liban, Libia, Sudan și Siria îi fac scrierile obligatorii pentru cei care doresc să înțeleagă afacerile complicate care sunt în mod obișnuit eronate și propagandizate în presa occidentală .
Recomandat de către: CGB
Acest articol a fost publicat inițial de " Elijah J. Magnier " - -