Israel has attacked Lebanon and Syria: So what?

Israel has attacked Lebanon and Syria: So what?

by Andre Vltchek / August 26th, 2019

On August 25th, 2019, Israel attacked Lebanon. It has done it again.

Just as it attacked Syria, the same night.

RT reported the same day:

Israeli drone flights were “an open attack on Lebanese sovereignty” and an assault on UN Resolution 1701, which ended the 2006 Israel-Lebanon war, Hariri said on Sunday, just hours after reports of two Israeli UAV incidents in Beirut.

Hariri called the drone incursion a “threat to regional stability and an attempt to increase tensions.”

He said there’s a heavy presence of planes in the airspace over Beirut and its suburbs, adding he will consult with Lebanese President Michel Aoun on what could be done to repel the “new aggression.””

So, what? Really, we have been ‘here’ before, on so many occasions.

PM Hariri is fuming, but he is one of the closest allies of the U.S. and Saudi Arabia in the region. In fact, he is a Saudi citizen. Is he going to do anything, like getting into a war with Israel? Never.

Can he actually do anything? No. Nothing, even if he would want to. The truth is that practically he can do absolutely nothing. Not he, nor Lebanon’s President Aoun, or even the Lebanese armed forces. Lebanon has no means with which to repel any Israeli attack. Absolutely no means! The country’s air force is pathetic, consisting of several flying toys, like modified Cessnas, old helicopters, and several A-29 Super Tucanos. That could hardly frighten some of the mightiest and well-trained squadrons in the world – those of the Jewish state.

The bitter and uncomfortable truth is, also, that Israel can basically do anything it desires, at least in this part of the world.

Just a few days ago, I dared to drive, again, from Beirut all the way down to Naqoura, and then, along the Blue Line (‘protected’ by the United Nations), east to Kfarkela.

Now, the repulsive Israeli wall which is scarring one of the most beautiful landscapes in the Middle East, has almost been completed, all along the border. One year ago, the Lebanese government protested, calling it almost an act of war. The Israelis did not care. As always, they did what they wanted. They came right towards the line, or more precisely, at least on several occasions, they crossed the line; and constructed their concrete monstrosity right in front of the eyes of the Lebanese soldiers and the UN personnel. “So, now, what are you going to do?” they were practically saying, without pronouncing it.

Nobody has done anything in retaliation. Zero! Now UNIFIL Indonesian soldiers are taking selfies right in front of the Blue Line, leaning against their armored vehicles, while Hezbollah flags are waving only a few meters away from Israel. All this horror show is just some 10 kilometers from the Israeli occupied Syrian territory of the Golan Heights. You can see the Golan Heights easily from here. A few years ago I was there, in the Golan Heights; I ‘smuggled’ myself there, to write a damming report. I learned then, and I am getting more and more confirmation now: Israelis are really great experts at building the walls that are ruining and fragmenting the entire region!

But then and now, nothing that can stop them!

Whatever Israel bombs it gets away with it, no one dares to intervene.

Today as the Israel drones, full of explosives, flew into Lebanon, UN battle ships were docked in the harbor of Beirut. After an explosion rocked a Shi’a neighborhood, damaging the Hezbollah Media Center (which I visited some two years ago), the ships did not even change their position, let alone depart from the harbor in order to defend Lebanon!

So why are these ships there? No one knows. No one asks, obviously.

Here, it is always like that. I drive to a Hezbollah area. There is a private checkpoint. I photograph it. They stop me. A huge guy with a machinegun blocks my way. I jump out of the car, put my hands together: “Do you want to arrest me?” He gets insecure. I ignore him. I drive away. I am pissed off: why not better fight the Israelis and their constant invasions, with such a physique and weaponry?

A friend of mine, a top UN official from the Gulf who doesn’t want to be identified, just told me bitterly:

There is no condemnation: there is complete silence from the United Nations and from the West.

Hariri feels obliged to protest, as his nation was attacked. But is he really outraged? Hardly. He hates Syria, he hates Hezbollah.

Lebanon is only united by a few iconic dishes, culinary delights; not by politics.

Is the country ready to defend itself? Hardly. Those who have money are too busy racing their European cars, without mufflers, on potholed streets, or showing their legs in various five-star malls.

The poor people of Lebanon do not matter; they do not exist. Palestinians matter nothing, living and dying, cramped like sardines in repulsive camps with hardly any rights. This has been going on for long decades.

Many Lebanese Christians actually secretly cheer Israel. Or not so secretly… And they are so enamored with everything Western, that, as they told me on several occasions, they would love to be colonized by France, again.

Lebanon is so fragmented by race, religion, social status, that it cannot stand on its feet. Turkish powerplant platforms are providing energy. Infrastructure has collapsed. Filth is everywhere. Cynical corruption consumes everything. But exhibitionism and showing off never stop. Money is there only for hedonistic clubs and sojourns to Nice. Hezbollah is the only institution which cares about the welfare of all Lebanese people; the only force ready to defend the country against foreign interventions. Israel and the West know it. And they are doing all they can to destroy Hezbollah.

Lebanon has become a laughing stock in the region. Like this, it is very difficult to face one of the mightiest militaries on earth.

*****

Just a few hours before Lebanon was hit, Israel admitted that its air force hit the Shi’ite militia and Iranian targets in Syria. It declared that it took out “killer drones” prepped by the Quds Force to carry out attacks in Israeli territory.

Israel justifies everything by its ‘defense’. Any outrageous attack, any bombing, is always ‘preventive’. The world has become used to it, by now. The world is doing nothing to stop it.

People die. Many do; annually. So, ‘the Israeli citizens can be safe’. So the West and its allies can control the region, indefinitely.

On August 25th, Hassan Nasrallah, the head of Hezbollah, described the ongoing situation in the Middle East as ‘very, very dangerous’:

U.S. tries to revive Daesh in Iraq… U.S. helicopters are rescuing Daesh in Afghanistan…

He spoke about the attack on Lebanon:

The drones that entered the suburbs at dawn are military aircraft. The first aircraft was a reconnaissance aircraft flying at low altitude to get an accurate picture of the target. We did not shoot down the plane, but some young men threw stones at it before it fell. What happened last night was a suicide drone attack on a target in the southern suburbs of Beirut. Netanyahu would be mistaken if he thinks that this issue can go unnoticed. Lebanon will face a very dangerous situation if this incident goes unaddressed. The dawn suicide attack is the first act of aggression since 14 August 2006. The Lebanese State’s condemnation of what happened and referral of the matter to the Security Council is good, but these steps do not prevent the course of action to be taken. Since 2000, we have allowed Israeli drones for many reasons but no one moved. Israeli drones entering Lebanon are no longer collecting information, but assassinations. From now on, we will face the Israeli drones when they enter the skies of Lebanon and we will work to bring them down. I tell the Israelis that Netanyahu is running with your blood.

The West and its allies are escalating tensions all over the Middle East. Some say, “war is possible”. Others say “it is imminent”. But it is not just a possibility. There is a war. Everywhere. In Afghanistan and Syria, in Yemen and Iraq. Wherever you look! Even in Lebanon.

• First published by NEO – New Eastern Outlook

https://dissidentvoice.org/2019/08/israel-has-attacked-lebanon-and-syria-so-what/

Israel a atacat Libanul și Siria: Deci ce?

Pe 25 august 2019, Israel a atacat Libanul. A făcut-o din nou.

La fel cum a atacat Siria, în aceeași noapte.

RT a raportat în aceeași zi:

Zborurile israeliene cu drone au fost „un atac deschis asupra suveranității libaneze” și un atac la Rezoluția ONU 1701, care a pus capăt războiului Israel-Liban din 2006, a declarat Hariri duminică, la doar câteva ore după raportările a două incidente ale UAV israeliene la Beirut.

Hariri a numit incursiunea dronei drept o „amenințare la stabilitatea regională și o încercare de a crește tensiunile.”

El a spus că există o prezență puternică a avioanelor în spațiul aerian de peste Beirut și suburbiile sale, adăugând că se va consulta cu președintele libanez, Michel Aoun, despre ce s-ar putea face pentru a respinge „noua agresiune”.

Și ce dacă? Într-adevăr, am fost „aici” înainte, în atâtea ocazii.

Premierul Hariri fumează, dar este unul dintre cei mai apropiați aliați ai SUA și Arabiei Saudite din regiune. De fapt, este un cetățean saudit. Va face ceva, cum ar fi să intre într-un război cu Israel? Nu.

Poate face de fapt ceva? Nu. Nimic, chiar dacă ar vrea. Adevărul este că practic nu poate face absolut nimic. Nu el, nici președintele Libanului, Aoun, sau chiar forțele armate libaneze. Libanul nu are niciun mijloc de a respinge orice atac israelian. Absolut nici un mijloc! Forța aeriană a țării este patetică, constând din mai multe jucării zburătoare, precum Cessnas modificat, elicoptere vechi și mai multe A-29 Super Tucanos. Acest lucru nu ar putea înspăimânta unele dintre cele mai puternice și bine pregătite escadrile din lume - cele ale statului evreu.

Adevărul amar și incomod este, de asemenea, că Israelul poate face practic orice dorește, cel puțin în această parte a lumii.

Cu doar câteva zile în urmă, am îndrăznit să conduc, din nou, de la Beirut până la Naqoura, și apoi, pe Linia Albastră („protejată” de Națiunile Unite), spre est până la Kfarkela.

Acum, zidul israelian respingător, care cicatrizează unul dintre cele mai frumoase peisaje din Orientul Mijlociu, a fost aproape finalizat, de-a lungul graniței. În urmă cu un an, guvernul libanez a protestat, numindu-l aproape un act de război. Israelienilor nu le păsa. Ca întotdeauna, au făcut ce și-au dorit. Au venit direct spre linie, sau mai exact, cel puțin în mai multe rânduri, au trecut linia; și și-au construit monstruozitatea concretă chiar în fața ochilor soldaților libanei și a personalului ONU. „Deci, ce vei face?”, Spuneau ei practic, fără să o pronunțe.

Nimeni nu a făcut nimic în represalii. Zero! Acum, soldații indonezieni UNIFIL își iau selfie-uri chiar în fața liniei albastre, sprijinindu-se de vehiculele blindate, în timp ce steagurile Hezbollah flutură la doar câțiva metri distanță de Israel. Tot acest spectacol de groază se află la doar 10 kilometri de teritoriul sirian ocupat de Israel din Înălțimea Golan. Poți vedea ușor Golan Heights de aici. Cu câțiva ani în urmă am fost acolo, pe Înălțimile Golanului; M-am „contrabandat” acolo, pentru a scrie un raport infirmier . Am aflat atunci și primesc din ce în ce mai multe confirmări: israelienii sunt într-adevăr mari experți în construirea zidurilor care strică și fragmentează întreaga regiune!

Dar atunci și acum, nimic care să-i poată opri!

Indiferent de bombele pe care Israel le scapă, nimeni nu îndrăznește să intervină.

Astăzi în timp ce dronele din Israel, pline de explozibili, au zburat în Liban, navele de luptă ale ONU au fost atracate în portul Beirut. După ce o explozie a zguduit un cartier din Chișină, avariată Hezbollah Media Center (pe care am vizitat-o acum doi ani), navele nici nu și-au schimbat poziția, cu atât mai puțin să plece din port pentru a apăra Libanul!

Atunci de ce sunt aceste nave acolo? Nimeni nu stie. Nimeni nu întreabă, evident.

Aici, este întotdeauna așa. Conduc într-o zonă Hezbollah. Există un punct de control privat. O fotografiez. Mă opresc. Un tip imens cu o mitralieră îmi blochează drumul. Salt din mașină, îmi pun mâinile laolaltă: „Vrei să mă arestezi?” El devine nesigur. Îl ignor. Mă îndepărtez. Sunt enervat: de ce să nu combat mai bine israelienii și invaziile lor constante, cu un asemenea fizic și armament?

Un prieten de-al meu, un oficial de top al ONU din Golful care nu vrea să fie identificat, mi-a spus amarnic:

Nu există o condamnare: există o tăcere completă din partea Națiunilor Unite și din Occident.

Hariri se simte obligat să protesteze, deoarece națiunea sa a fost atacată. Dar este într-adevăr indignat? Cu greu. Urăște Siria, urăște Hezbollahul.

Libanul este unit doar de câteva bucate iconice, delicii culinare; nu de politică.

Țara este gata să se apere? Cu greu. Cei care au bani sunt prea ocupați să-și curseze mașinile europene, fără muffleruri, pe străduțele potolite sau care își arată picioarele în diverse mall-uri de cinci stele.

Oamenii săraci din Liban nu contează; ele nu există. Palestinienii nu contează nimic, trăind și murind, înghesuiți ca niște sardine în lagăre respingătoare, fără drepturi. Acest lucru se întâmplă de zeci de ani.

Mulți creștini libaneni de fapt înveselesc Israelul. Sau nu atât de secret ... Și sunt atât de îndrăgostiți de tot occidentalul, încât, așa cum mi-au spus în mai multe rânduri, le-ar plăcea din nou să fie colonizate de Franța.

Libanul este atât de fragmentat de rasă, religie, statut social, încât nu poate sta în picioare. Platformele turco-electrice furnizează energie. Infrastructura s-a prăbușit. Filtria este peste tot. Corupția cinică consumă totul. Dar exhibiționismul și manifestarea nu se opresc niciodată. Banii sunt doar pentru cluburi hedoniste și călătorii în Nisa. Hezbollah este singura instituție care are grijă de bunăstarea tuturor poporului libanez; singura forță gata să apere țara împotriva intervențiilor străine. Israel și Occident o știu. Și fac tot ce pot pentru a distruge Hezbollah.

Libanul a devenit un stoc de râs în regiune. Astfel, este foarte dificil să te confrunți cu unul dintre cei mai puternici militari de pe pământ.

*****

Cu doar câteva ore înainte de lovirea Libanului, Israel a recunoscut că forța sa aeriană a lovit miliția xiită și țintele iraniene din Siria. Aceasta a declarat că a scos „drone ucigașe” prepușate de Forța Quds pentru a efectua atacuri pe teritoriul israelian.

Israel justifică totul prin „apărarea” sa. Orice atac scandalos, orice bombardament este întotdeauna „preventiv”. Lumea s-a obișnuit până acum. Lumea nu face nimic pentru a o opri.

Oamenii mor. Mulți o fac; anual. Deci, „cetățenii israelieni pot fi în siguranță”. Deci, Vestul și aliații săi pot controla regiunea, la nesfârșit.

Pe 25 august, șeful Hezbollah, Hassan Nasrallah, a descris situația în Orientul Mijlociu drept „foarte, foarte periculoasă”:

SUA încearcă să-l reînvie pe Daesh în Irak ... Elicopterele americane îl salvează pe Daesh în Afganistan ...

El a vorbit despre atacul asupra Libanului:

Dronele care au intrat în suburbi în zori sunt aeronave militare. Prima aeronavă a fost o aeronavă de recunoaștere care zbura la mică altitudine pentru a obține o imagine exactă a țintei. Nu am doborât avionul, dar unii tineri au aruncat cu pietre înainte de a cădea. Ceea ce s-a întâmplat aseară a fost un atac de dronă sinucigașă asupra unei ținte din suburbiile sudice ale Beirutului. Netanyahu ar fi greșit dacă crede că această problemă poate trece neobservată. Libanul se va confrunta cu o situație foarte periculoasă dacă acest incident va fi neadresat. Atacul suicid din zorii zilei este primul act de agresiune începând cu 14 august 2006. Condamnarea statului libanez a ceea ce s-a întâmplat și trimiterea problemei către Consiliul de Securitate este bună, dar aceste măsuri nu împiedică cursul acțiunilor. Din anul 2000, am permis drona israeliană din mai multe motive, dar nimeni nu s-a mișcat. Dronele israeliene care intră în Liban nu mai colectează informații, ci asasinate. De acum înainte, ne vom confrunta cu dronele israeliene când vor intra în cerul Libanului și vom face eforturi pentru a le da jos. Le spun israelienilor că Netanyahu aleargă cu sângele tău.

Vestul și aliații săi cresc tensiunile în Orientul Mijlociu. Unii spun că „războiul este posibil”. Alții spun că „este iminent”. Dar nu este doar o posibilitate. Există un război. Pretutindeni. În Afganistan și Siria, în Yemen și Irak. Oriunde ai privi! Chiar și în Liban.

• Publicat pentru prima dată de NEO - New Eastern Outlook