Pinocchio și tromboanele Profesorului Giruetă
Dl Victor Ponta a căzut dărâmat sub greutatea covârșitoare a nasului de Pinocchio. Nicio problemă, Profesorul Giruetă preia, în chip creator nasul și-l aliniază trombonului personal.
Considerat de Giruetă penal, înaintea turului întâi (”Un Relu Fenechiu cu nume german”), dl Klaus Iohannis a câștigat prezidențialele în al doilea tur, fiindcă a fost reeducat în numai în două săptămâni.
Cum s-a produs minunea cu pricina? Simplu.
Mai întâi, dl Klaus Iohannis ar fi acceptat condițiile impuse de dna Monica Macovei iar “Programul radical anti-corupție al Monicăi Macovei/…/ a contribuit la radicalizarea, în această direcție, a candidatului ACL, Klaus Iohannis.”
De fapt, când dna Monica Macovei i-a transmis dlui Klaus Iohannis condițiile sale, dl Klaus Iohannis a răspuns limpede, fără nicio ezitare, că 1) cele propuse de dna Monica Macovei se aflau deja în programul său și 2) nu negociază voturi, căci ele aparțin alegătorilor, nu candidaților:
1) “Am luat act cu bucurie de afirmaţiile doamnei Monica Macovei, în care spune că doreşte să mă sprijine în situaţia în care îmi asum o serie de puncte. Foarte bine! Sunt bucuros să reafirm că toate aceste lucruri se găsesc în programul meu prezidenţial şi unele dintre ele au fost reafirmate chiar astăzi de mine: independenţa justiţiei, statul de drept, faptul că nu voi graţia corupţi, că doresc să împiedic prin orice metodă legală adoptarea legii amnistierii şi graţierii. Cred că prin asta am dat un răspuns rezonabil dnei Macovei, dar pot să reconfirm cu mare plăcere aceste lucruri şi într-un document scris.”
2) “Nu doresc să port negocieri politice cu candidaţi pentru vot, nu se poate aşa ceva. Vreau să mă adresez oamenilor să îmi dea voturi, nu politicienilor. Nu poate nimeni să negocieze în numele oamenilor. Pe de altă parte, e foarte bine dacă politicieni bine profilaţi vin alături de mine, cum a fost şi exemplul doamnei Macovei. Să dea Domnul să vină şi alţii, dar asta nu înseamnă negocieri, ci că acei politicieni sunt convinşi că eu sunt alternativa şi aduc schimbarea şi vin alături de mine pentru că au aceleaşi gânduri în privinţa schimbărilor care trebuie făcute în România”
Mai aflăm că “Intervențiile unor intelectuali critici” “au avut un impact maxim în această perioadă.” Profesorul Giruetă amestecă nume de intelectuali cu adevărat critici cu nume de intelectuali care practică doar spiritul critic cu sens unic și care, în ultimul deceniu, au fost susținători necondiționați, cu totul necritici, ai președintelui Traian Băsescu.
Numele unor Liviu Antonesei, Daniel Cristea-Enache, Florin Iaru, Mihaela Miroiu sau Victor Rebengiuc – personalități care și-au exprimat sprijinul pentru Klaus Iohannis dinaintea primului tur – nu sunt demne de Lista lui Giruetă.
Cum să fie, când în ea apar practicanți ai simțului critic cu sens unic precum Dragoș-Paul Aligică, Ioan Stanomir, Luminița Marcu sau Angelo Mitchievici, convertiți (oare? probabil?) la iohannism după cele 4.6% obținute de candidatul lor în primul tur?
A mai rămas pe undeva măcar un petecuț din sulul de hârtie igienică oferit acum un sfert de secol de Victor Rebengiuc? Le-ar fi de mare folos unora pentru a-și reevalua gura.
S-ar fi “format o masă critică de respingere categorică a pontocrației” iar “ al GDS a dat glas acestei mase critice.”
Aha, m-am prins. Deci glasul nu a fost cel al alegătorilor. Glasul acestora a fost doar un ecou al glasului din Apel.
Masa critică s-a format din multe motive, dar în niciun caz Moștenirea Băsescu nu s-a numărat printre ele. În primul tur, cultul cu pricina a luat, prin voturile combinate ale Moștenirii Pozitive (Monica Macovei, candidat cu multe calități) și ale Moștenirii Malefice (Elena Udrea, candidat demn de uitat), sub 10%.
Pozițiile luate de GDS nu mai au, de mult, impactul de altădată. O situație legată și ea de o relație cam hurducăită cu simțul critic. Potopul Hotărârilor de Guvern începe să fie concurat de torentul Apelurilor.
Din cauza grabei, apar situații ridicole. Ele pot umbri cauze dintre cele mai importante. Finalul Apelului către nehotărâți sună astfel: “Stând acasă, veți vota un impostor periculos.” Printre semnatari și un impostor, chiar dacă nu de calibrul lui Victor Ponta (aici).
După întâlnirea organizată de GDS, am auzit voci care vorbeau despre acest episod ca despre un fel de chemare a candidatului în fața unui conclav al cardinalilor Societății Civile unde a fost urecheat sever și unde să i s-au pus în vedere condiții nenegociabile.
În realitate, cine citește stenogramele întâlnirii înțelege că ea s-a desfășurat în cu totul alt spirit și că dl Iohannis a descurajat orice înmugurire a unui ton paternalistic:
Dl Gabriel Liiceanu: “Se fură voturi, sunt votanți care nu sunt lăsați să voteze și dumneavoastră înaintați senin mai departe. Or, fraudarea şi falsurile într-o țară în care ne-am obișnuit că înșelăciunea este fondul lucrurilor sunt marele pericol al acestei campanii. Dar dumneavoastră nu dați atenție la aceste flagrante încălcări ale regulilor de joc. Atragerea prin pomeni a electoratului, împiedicarea oamenilor să-și exercite dreptul la vot, toate acestea au trecut pe lângă dumneavoastră.”
Dl Klaus Iohannis: “Ori nu m-ați urmărit, ori m-ați ignorat. Aceste lucruri le-am adus în discuție de nenumărate ori.“/…/”Nu numai că nu am ignorat, dar din capul locului am încercat să atragem atenția cu orice mijloc asupra acestor chestiuni, doar că am fost lăsați singuri în colțul nostru, al Alianței Creștin-Liberale, și toată lumea s-a ocupat de altceva.”/…/”Până vineri am să repet unde s-a greșit, de ce s-a greșit, dar nu pot și nu vreau să intru în aceeași logică asumată de toți ceilalți – să fiu un fel de urlător cu degetul ridicat. Totuși, eu vreau să fiu președintele României, nu criticul de serviciu. “/…/”Totuși, cred că unii mă votează și pentru ce vreau să fac, nu doar pentru că sunt mai înalt, mai blond sau mai puțin mincinos decât Ponta. Poate sunt naiv, dar chiar îmi doresc să îmi păstrez o parte din naivitate pentru că, dacă o pierdem cu toții, nu cred că vom face o lume mai bună.“
Dar cine nu l-a făcut președinte pe Klaus Iohannis?
Dacă te iei după meritele clamate fără obraz sau atribuite prin sorcoveală reciprocă, poți ajunge la concluzia că numai Klaus Iohannis nu are niciun merit pentru câștigarea alegerile. De alegători nici nu poate fi vorba.
Președinte “l-a făcut” Traian Băsescu, cu un video despre Victor Ponta cam de valoarea acelui clip al lui Dinu Patriciu cu ”Băsescu bate un copil”. Președinte l-a făcut Elena Udrea, printr-o nouă descindere la Paris, de data asta fără Alina Bica-DIICOT
Azi, Traian Băsescu și Elena Udrea uită promisiunea de ieri – Iohannis va fi declarat incompatibil, are mari probleme. Azi, Traian Băsescu și Elena Udrea nu mai scot o vorbă despre nepoțica ANI care-l va termina pe Iohannis, trimițându-l acasă, la Sibiu, chiar dacă va câștiga alegerile.
După ce ”l-au făcut” președinte, au amuțit și cei cu ”Iohannis – broker de copii pentru organe de schimb!”, ”Iohannis – hoț de case!”
Președinte “l-a făcut” pe Klaus Iohannis și Teodor Meleșcanu, care a trimis alegătorii zgribuliți veniți la Paris să voteze în însoritul Nancy, unde au putut face cunoștință cu lideri ai Partidului Art Nouveau, căci România e și țară francofonă, nu?
Și Patriarhul pesedist Daniel “l-a făcut” președinte pe Klaus Iohannis prin xenofobie îmblânzită ecumenic în ziua alegerilor (“În istoria poporului român, ca răspuns la rugăciunile sale pentru a dobandi libertatea și unitatea națională, adesea Dumnezeu a lucrat chiar și prin oameni străini de neamul nostru.”), lăsându-l în ofsaid pe stoperul măturător Nicolae Bacalbașa, un fel de Armando Picchi doinind cu jale la gleznele adversarilor – “Cine o îndrăgi străinii, mânca-i-ar inima câinii.”
Până și EBA “l-a făcut” președinte pe Klaus Iohannis – probabil când se lupta cu Elena Udrea în legătură cu viitorul marelui președinte și om de stat Cristian Diaconescu. Pe lângă asemenea producători de președinți, alegătorii par o roată de rezervă.
Revenind la marele ”kingmaker”, Profesorul Giruetă, e amuzantă febrilitatea cu care se pregătește să-și împlinească opera de un deceniu: se oferă să înceteze colaborarea cu editura Curtea Veche, în schimbul colaborării cu o visată editură – Curtea Nouă.
Pentru început, o ediție cât se poate de nouă și revizuită cât se poate de științific a bibliei ”Marele Șoc – Între Iliescu și Băsescu, am ales Iohannis”.
Primul exemplar va pleca spre Cotroceni purtând dedicația: ”Președintelui Klaus Iohannis, acest Relu Fenechiu cu nume german, omagiul meu călduros. Prof. Giruetă.”
Nu știu alții cum sunt, dar eu nu pot uita o înregistrare a lui Pinocchio de prin anii ’50: “Închide ochii, Gideon, și-ncearcă să visezi.”