de Lucian Blaga
-poem modernist-
Modernismul reprezintă în sens larg o tendință de înnoire în arta și literatura secolului al XIX-lea, caracterizată prin negarea tradiției, prin impunerea unor noi principii de creație, prin refuzul modelelor clasice,oricare ar fi acestea. În literatura română este o doctrină estetică promovată de Eugen Lovinescu prin intermediul revistei și cenaclului”Sburătorul”, autor ce susține în operele lui ideea că există un ”spirit alveacului”, care determină, în ansamblu, sincronizarea culturilor europene.
Poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii române din perioada interbelică, alături de ,,Testament" a lui Tudor Arghezi și ,,Joc secund” al lui Ion Barbu.
Poezia este așezată în fruntea primului său volum, ,,Poemele luminii" (1919) și are rol de program literar. Este o artă poetică , doarece autorul își exprimă propria convingere despre menirea literaturii și despre rolul artistului în societate, folosind un limbaj artistic. Rolul poetului nu este acela de a descifra tainele lumii, ci de a le potența prin trăire interioară, iar rolul poeziei este acela ca, prin mit și simbol, creatorul să pătrundă în tainele universului, sporindu-le.
Tema poeziei o reprezintă atitudinea poetică în fața marilor taine ale universului - cunoașterea lumii este posibilă numai prin iubire.
Titlul este o metaforă revelatorie care semnifică ideea cunoașterii luciferice. Pronumele personal ,,eu", așezat orgolios în fruntea primei poezii, poate corespunde influențelor expresioniste (exarcerbarea eului) din volumele de tinerețe. Verbul la forma negativă ,,nu strivesc" exprimă refuzul cunoașterii de tip rațional și opțiunea pentru cunoașterea luciferică. ,,Corola de minuni a lumii", imagine a perfecțiunii, a absolutului, prin ideea de cerc, de întreg, semnifică misterele universale. Titlul este reluat în incipit ca prim-vers, iar sensul său îmbogățit prin seria de metafore care sunt reluate și în final:,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/[...] căci eu iubesc/ și flori și ochi și buze și morminte". Metaforele enumerate surprind temele majore ale creației poetice imaginate ca petalele unei corole uriașe și sugerează:,,florile"-viața, efemeritatea, frumosul; ,,ochii"-cunoașterea, contemplația poetică; ,,buzele"- iubirea, rostirea poetică și ,,mormintele"-moartea, eternitatea.
Compozițional, poezia are trei secvențe, marcate, de obicei, prin scrierea cu inițială majusculă.
Prima secvență exprimă concentrat, cu ajutorul verbelor la formă negativă: ,,nu strivesc", ,,nu ucid", atitudinea poetică față de tainele lumii- refuzul cunoașterii logice, raționale.
A doua secvență, mai amplă, se constituie pe baza unor relații de opoziție: eu-alții, ,,lumina mea"- ,,lumina altora". Metafora luminii, emblematică pentru opera poetică a lui Blaga sugerează cunoașterea. Antiteza dintre cele două tipuri de cunoaștere este marcată și grafic, căci, în poziție mediană sunt plasate cel mai scurt (,,dar eu") și cel mai lung vers al poeziei (,,eu cu lumina mea sporesc a lumii taină"). Ampla comparație așezată între liniile de pauză funcționează ca o construcție explicativa: așa cum lumina difuză a lumii nu identifică obiectele aflate sub razele ei, tot astfel poetul sporește necunoscutele lumii ,,cu largi fiori de sfânt mister". Plasticizarea ideii poetice se realizează cu ajutorul elementelor imaginarului poetic blagian:,,luna", ,,noapte", ,,zare", ,,fiori'', ,,mister".
Finalul poeziei constituie o a treia secvență, cu rol concluziv, căci cunoașterea poetică este un act de contemplație și de iubire.
La nivel morfosintactic, plasarea pronumelui personal ,,eu" în poziție inițială susține caracterul confesiv al discursului liric. Câmpul semantic al misterului este realizat cu ajutorul metaforelor revelatorii: ,,nepătrunsul ascuns", ,,a lumii taină", ,,întunecata zare", ,,sfânt mister", „ne-ntelesuri și mai mari". Poezia este alcătuită din douăzeci de versuri cu metrică variată și măsură inegală, poetul folosind ingambamentul, procedeu prin care versurile sunt scrise cu literă mică, deoarece se continuă ideea poetică din versul anterior.
Concepția despre poezie a lui Lucian Blaga se circumscrie problematicii cunoașterii. La rândul ei, cunoașterea este înțeleasă prin raportarea la mister, pe două căi: descifrarea (cunoașterea paradiziacă) și încifrarea (cunoașterea luciferică).
În concluzie, ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian Blaga este o artă poetică modernă prin utilizarea metaforelor revelatorii, a comparației ample, a versului liber și pentru că pune în evidență relația poet-lume și poet-creație.