Cele trei perioade fundamentale ale evoluţiei literaturii române au grupat scriitorii în orientări sau curente literare, în jurul unor reviste şi a unor personalităţi care şi-au asumat rolul de îndrumător cultural şi literar în epocă. In perioada paşoptistă(1830-1860) Mihail Kogălniceanu are rolul deîndrumător al fenomenului cultural-literar, iar revista al cărei program literar orientează literatura timpului este Dacia literară,din care apar la Iaşi numai trei numere, dar în care se publică opere ale celor mai valoroşi scriitori ai vremii (de exemplu: C. Negruzzi, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandre seu). Epoca marilor clasici (aproximativ 1870-1885) se leagă de activitatea societăţii şi a cenaclului Junimea, de revista Convorbiri literare (redactor Iacob Negruzzi) şi de activitatea de îndrumător cultural-literar a lui Titu Maiorescu, cel care impune o direcţie nouă în literatura română. Operele marilor clasici ai literaturii române, Mihai Eminescu,Ion Creangă, Ioan Slavici, I.L.Caragiale, sunt publicate în paginile revistei sau citite în şedinţele cenaclului. O altă perioadă de efervescenţă creatoare în domeniul literaturii române este perioada interbelică (1920-1940). Modernismul românesc, existând în epocă în paralel cu orientarea tradiţionalistă, este o orientare impusă de E. Lovinescu, atât prin lucrările publicate, cât şi prin activitatea cenaclului şi a revistei
Sburătorul.
Fără a fi în mod obligatoriu fideli cenaclului, în care unii dintre ei pătrund pentru diferite perioade, în re- vistă publică scriitori importanţi ai literaturii române, uneori chiar opuşi direcţiei lovinesciene: Ion Barbu, Camil Petrescu, G. Călinescu, Hortensia Papadat-Bengescu,
Tudor Vianu, Ilarie Voronca, Felix Aderca ş.a. Cei trei îndrumători ai literaturii române şi-au fundamentat concepţia estetică prin texte de doctrină literară, care configurează direcţiile de evoluţie a literaturii române. Titu Maiorescu şi E. Lovinescu sunt nu numai teoreticieni, ci şi critici de direcţie
INTRODUCȚIE LA DACIA LITERARĂ
Mihail Kogălniceanu este mentorul generaţiei paşoptiste. El publică, în primul număr al revistei ieşene Dacia literară,articolul-program Introducţie,considerat manifestul literar al romantismului românesc.
La începutul articolului axat pe evidenţierea necesităţii unei literaturi originale şi naţionale, Kogălniceanu prezintă activitatea gazetelor româneşti apărute anterior, faţă de care
Dacia literară urmăreşte să aducă un suflu nou, sugerat şi de titlul revistei. Se respinge coloratura locală şi amestecul politicului, revista adresându-se scriitorilor români de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: „O foaie dar, care, părăsind politica, s-ar îndeletnici numai cu literatura naţională, foaie care, făcând abnegaţie de loc, ar fi numai o foaie românească, şi prin urmare s-ar îndeletnici cu producţiile romaneşti, fie din orice parte a Daciei, numai să fie bune, această foaie, zic, ar împlini o mare lipsă în literatura noastră. O asemenea foaie ne vom sili ca să fie Dacia literară [...]. Aşadar foaia noastră va fi un repertoriu general al literaturei romaneşti'.
Intemeierea spiritului critic în literatura română pe principiul estetic: „Critica noastră va fi nepărtinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana".