Riga Crypto si lapona Enigel

Ion Barbu

-poem modernist-

Modernismul reprezintă în sens larg o tendință de înnoire în arta și literatura secolului al XIX-lea, caracterizată prin negarea tradiției, prin impunerea unor noi principii de creație, prin refuzul modelelor clasice, oricare ar fi acestea. În literatura română este o doctrină estetică promovată de Eugen Lovinescu prin intermediul revistei și cenaclului ”Sburătorul”, autor ce susține în operele lui ideea că există un ”spirit al veacului”, care determină, în ansamblu, sincronizarea culturilor europene.

Publicată inițial în 1924 şi integrată ulterior în ciclul "Uvedenrode" din volumul "Joc secund", "Riga Crypto și lapona Enigel", subintitulată „Baladă”, este un amplu poem de cunoaștere și poem alegoric. Poemul pare un cântec bătrânesc de nuntă, dar este o poveste de iubire din lumea vegetală, o baladă fantastică, în care întâlnirea are loc în plan oniric (al visului). Creația se încadrează în modernism prin intelectualizarea emoției, imaginar poetic inedit, ambiguitate, metafore surprinzătoare.

Titlul baladei trimite cu gândul la marile povești de dragoste din literatura universală: "Romeo și Julieta", "Tristan și Isolda", însă, la Ion Barbu membrii cuplului sunt antagonici (fac parte din regnuri diferite). Tema poeziei o reprezintă iubirea ca modalitate de cunoaștere a lumii. "Luceafăr întors" ,poemul prezintă incompatibilitatea dintre două lumi.

Poezia este alcătuită din două părți, fiecare dintre ele prezintând câte o nuntă: una consumată, împlinită, cadru al celeilalte nunți, povestită, inițiatică, modificată la final prin căsătoria lui Crypto cu măselarița. Formula compozițională este aceea a povestirii în ramă sau a poveştii în poveste.

Prologul conturează în puține imagini atmosfera de la ,,spartul nunții” trăite. Primele patru strofe constituie rama viitoarei povești și prezintă dialogul menestrelului cu "nuntașul fruntaș". Menestrelul (un trubadur medieval) e îmbiat să cânte despre nunta ratată dintre doi parteneri inegali, reprezentanți a două regnuri diferite, "Enigel și riga Crypto". Portretul menestrelului este fixat prin trei epitete: "trist", "mai aburit " și "mult îndărătnic", iar invocația este repetată de trei ori, ceea ce determină ruperea lui de lumea cotidiană.

Partea a doua, nunta povestită, este realizată din mai multe tablouri poetice: portretul și împărăția rigăi Crypto, portretul Laponei, întâlnirea celor doi, cele trei chemări ale rigăi și refuzul laponei și pedepsirea rigăi în finalul baladei.

În debutul părții a doua sunt realizate prin antiteză portretele mebrilor cuplului. Numele Crypto, cel tăinuit, "inimă ascunsă", sugerează apartenența la familia ciupercilor (criptogame) și postura de rege (rigă) al făpturilor inferioare din regnul vegetal. Numele Enigel are sonoritate nordică și susține originea ei de la pol, putând însemna înger "angelus". Lapona își conduce turmele de reni spre sud, stăpână a regnului animal. Ea reprezintă ipostaza umană, cea mai evoluată a regnului (omul-,,fiară bătrână").

Comunicare dintre cei doi se realizează în plan oniric. Riga este cel care rostește descântecul de trei ori, povestea dovedindu-se fantastică, ea desfășurându-se în visul fetei ca în "Luceafărul" , dar rolurile sunt inversate.

În prima chemare-descântec, Crypto își îmbie aleasa cu "dulceața" și "fragi" elemente ce capătă aici conotații erotice. Darul lui este refuzat categoric de Enigel: "Eu mă duc să culeg/ Fragii fragezi mai la vale".

În a doua chemare, riga merge până la sacrificiul de sine: "Enigel, Enigel/ Scade noaptea, ies lumine/ Dacă pleci să culegi/ Începi ,rogu-te, cu mine". Enigel îl refuză din nou, enumerând atributele acestuia: "blând", "plăpând", "necopt". Opoziția "copt"- "necopt" reluată în al treilea refuz prin antiteză "soare" - "umbră " pune în evidență incompatibilitatea peste care niciunul dintre ei nu poate trece.

Pentru a-și continua drumul către soare și cunoaștere, lapona refuză descântecul rigăi, ce se întoarce în mod brutal asupra celui ce l-a rostit și-l distruge. Făptura firavă este distrusă de propriul vis, cade victimă neputinței și îndrăznelii de a-și depăși limitele. Finalul este trist, căci Riga Crypto se transformă în ciupercă otrăvitoare obligat să "nuntească"cu ipostaze degradate ale propriului regn: "Cu Laurul-Balaurul/ [...] Cu măselarița-mireasă / Să-i ție de împărăteasă". Încercarea ființei inferioare de a-și depăși limitele este pedepsită cu nebunia.

Trei mituri fundamentale de origine greacă sunt valorificate în operă: al soarelui (absolutul), al nunții și al oglinzii. Drumul spre sud al laponei are seminificatia unui drum inițiatic, iar popasul în ținutul rigăi este o probă, trecută, prin respingerea nunții pe o treaptă inferioară.

Sub raport stilistic se remarcă prezența inversiunilor( "mult îndărătnic", "zice-le-aș") și și vocativelor în prima parte a baladei ceea ce evidențiază oralitatea textului. În portretizarea celor doi protagoniști este utilizat epitetul, căci Crypto este "sterp și nărăvaș", "rigă spân" iar lapona "mică", "liniștită", "prea cuminte".

În concluzie "Riga Crypto și Lapona Enigel" de Ion Barbu aparține modernismului, deoarce prin ea autorul neagă o întreagă tradiție literară, înlocuind ideea că dragostea este un miracol în sine, cu drama incompatibilității.