Peşterile din zona Vârful Omu - Munţii Bucegi - deţin multe recorduri naţionale
Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)
Prospectarea unor areale din partea nordică a masivului, de către autor sau de echipe conduse de el, a permis Clubului de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti identificarea şi explorarea a 11 cavităţi - formate în conglomerat sau calcar - care totalizează 1019,5 metri dezvoltare şi au 163,7 metri denivelare cumulată. Ele sunt situate între 1725 şi 2408 metri altitudine. Cercetările au fost realizate în anii 1979-2000.
Fiecare dintre peşterile descoperite ne-a arătat cât de puţin sunt încă studiaţi munţii noştri cei mai străbătuţi.
1. Peştera 1 din Bucşoiu este cea mai spectaculoasă dintre aceste cavităţi. Dezvoltată în conglomerat, situată la 2352 metri altitudine (cota intrării superioare), pe faţa dinspre vest a Muntelui Bucşoiu. Are 373 metri dezvoltare şi 59 (-3 / +56) metri denivelare. Deci, 2352 metri (cota intrării superioare) plus 56 metri (denivelarea ascendentă) fac 2408 metri, cota la care se află extremitatea din amonte a peşterii.
În intervalul 24 iulie 1982 - 30 septembrie 1984 a fost cea mai lungă cavitate în conglomerat din România. Este peştera cu galerii active situată la cea mai mare altitudine în România (2408 metri) şi cavitatea dezvoltată în conglomerat aflată la cea mai mare altitudine din munţii noştri.
Este cea mai rece peşteră fără gheaţă din ţară (zero grade Celsius în iulie 1986). Aici se află cascadele situate la cea mai mare altitudine din peşterile descoperite în România. Prezentarea amplă a Peşterii 1 din Bucşoiu/ Peştera de pe Valea Pietrelor se află la.
1 Muntele Bucşoiu şi partea superioară a Văii Pietrelor, acolo unde se află peştera cu cascadele de la cea mai mare altitudine din România. Cu linie întreruptă, traseul turistic Brâna Caprelor. Foto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie„Emil Racoviţă” Bucureşti).
2 Pe 11 octombrie 1981 am descoperit/ am ajuns la intrările Peşterii de pe Valea Pietrelor (Ică Giurgiu, Adrian Mihalce, Marian Stanciu, Aurel Cărăbuş). Nu a mai fost timp atunci decât pentru parcurgerea a aproximativ 40 metri de galerie. În imagine, de la stânga: Adrian Mihalce, Ică Giurgiu. Foto: Marian Stanciu.
3 Harta celei mai reci peşteri fără gheaţă din România. Realizată de Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti.
4 Peştera din Valea Pietrelor. Galeriile cu secţiune generoasă săpate în regim inundat în ciuda rocii neprielnice (conglomerat) nu te pot lăsa indiferent: în adâncurile Muntelui Bucşoiu s-au petrecut şi se întâmplă lucruri foarte interesante cu circulaţia apei. Foto: Ică Giurgiu, Gabriel Miclăuş, Adrian Rădulescu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).
2, 3. Avenul de sub Babele, situat la 2020 metri altitudine, dezvoltat în conglomerat, 388 metri lungime totală, 40,3 metri adâncime (nou record naţional de lungime pentru peşterile în conglomerat). Peştera de pe Piciorul Babelor, formată în conglomerat şi gresie, situată la 2030 metri altitudine, 91 metri dezvoltare, 14,9 metri denivelare (aflaţi totul despre aceste două peşteri şi zona în care se află începând de la https://sites.google.com/site/romanianatura61/home/carpatii-meridionali/bucegi/pesteri-langa-babele-din-muntii-bucegi).
5 Aşa se intra iarna în Avenul de sub Babele înainte ca „amenajările” pentru pârtia de „schi” să strice locurile. În fundal se vede unul dintre stâlpii tronsonului de telecabină Babele - Peştera. Foto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).
6 Avenul de sub Babele. Cartare realizată de Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti.
7 Pe fundul unei doline, ascunsă după ditamai bolovanul se află, la 2030 metri altitudine, intrarea în Peştera de pe Piciorul Babelor. Indiferent de anotimp, un aer rece şi umed se simte imediat. Foto: Ică Giurgiu, Ştefan Vârlan (în stânga), Manus Vişan (în dreapta) (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).
8 Peştera de pe Piciorul Babelor. Cartare realizată de Clubul de Speologie„Emil Racoviţă” Bucureşti.
4. Peştera din Muntele Obârşia. Se află la 2359 metri altitudine, pe faţa estică a părţii nordice a Muntelui Obârşia. Intrarea inferioară, înaltă de 3 metri, este vizibilă de pe traseul turistic Babele - Omu, de la aproximativ 200 metri înainte de ramificarea traseelor de vară şi iarnă pe versantul nordic al Muntelui Obârşia. Este situată chiar la baza peretelui de conglomerat, deasupra zonei (înierbate) care coboară în pantă relativ accentuată spre obârşia Văii Sugări.
Descoperită şi cartată la 22 iulie 1979, de Ică Giurgiu şi Gabriel Silvăşanu; la data respectivă devenea cavitatea din România aflată la cea mai mare altitudine.
Peştera este formată în conglomerat, de-a lungul unei diaclaze orientate sud-vest nord-est, paralelă cu versantul; în zona ei centrală are bolovani înţepeniţi între pereţi. Intrarea superioară, mai greu vizibilă de la exterior, este situată pe o poliţă. Intrarea inferioară are contururi relativ lustruite. 17 metri dezvoltare, denivelare -5 metri, extensie 11 metri, indice de ramificare 1,54.
Pe Muntele Obârşia semnalăm prezenţa lapiezurilor dezvoltate pe conglomerate, gresie sau calcar şi a câtorva doline. În zona versanţilor de conglomerat s-a creat un relief specific.
Vedere de pe traseul Babele - Omu.
10 Peştera din Muntele Obârşia, intrarea inferioară. Foto: Ică Giurgiu, Raluca Mocanu. Film la.
11 Peştera din Muntele Obârşia. Cartare realizată de Clubul de Speologie„Emil Racoviţă” Bucureşti.
5. Peştera din capul Văii Obârşia. Se află la 2375 metri altitudine, pe partea sudică a culmii care leagă Vârfurile Omu, Bucura, Găvanele cu Muntele Doamnele, în apropierea potecii turistice bandă roşie (vezi harta Munţilor Bucegi la).
Descoperită şi topografiată la 11 august 1979, de Ică Giurgiu, devenea cavitatea din România situată la cea mai mare altitudine.
Intrarea largă şi înaltă este vizibilă din mai multe puncte ale versanţilor Văii Obârşia. Urmează o sală în pantă ascendentă, dezvoltată în conglomerat, cu podea acoperită de material provenit prin dezagregare din matricea rocii. Dincolo de înălţimea minimă a peşterii se pătrunde într-o diaclază orientată vest-est, formată în calcar. 22 metri lungime, denivelare +6 metri, extensie 12 metri, indice de ramificare 1,83.
În apropiere, exocarst dezvoltat pe conglomerat şi calcar (doline, lapiezuri, pereţi) şi mica peşteră în calcar din Mecetul Turcesc.
12 Peştera din capul Văii Obârşia. Foto: Ică Giurgiu. Film la.
13 Peştera din capul Văii Obârşia. Cartare realizată de Clubul de Speologie„Emil Racoviţă” Bucureşti.
6. Peştera din Mecetul Turcesc. Descoperită şi cartată de Ică Giurgiu, la 10 august 1979. Mecetul Turcesc, olistolit de calcare jurasice, este situat în malul drept geografic al Văii Obârşia. Prin stânga lui geografică trece traseul turistic Omu - Peştera, iar pe deasupra lui este traseul turistic Omu - Doamnele - Strunga.
Faţa sudică a Mecetului este brăzdată de o diaclază evidentă; în zona ei, mai sus de baza blocului (2267 metri altitudine), se află intrarea largă a peşterii. La data explorării se găsea pe podea argilă roşie, de decalcifiere; pica din tavan şi era o peliculă de apă pe planşeu. 10 metri dezvoltare, denivelare +1,5 metri, extensie 8 metri, indice de ramificare 1,25.
Vedere din Valea Ialomiței superioare.
14 Peştera din Mecetul Turcesc. Cartare realizată de Clubul de Speologie„Emil Racoviţă” Bucureşti.
7. Peştera 1 din Ţigăneşti. La nord de Vf. Scara (2422 metri) se află Căldarea glaciară Ţigăneşti, mărginită la vest de culmea cu acelaşi nume şi la est de Culmea Padina Crucii. Pentru a coborî pe fundul ei, în zona Lacului Ţigăneşti, putem veni pe traseu turistic, fie de la cabana Mălăieşti, fie de pe Vf. Scara. Alegând a doua variantă, trecem printr-o zonă cu abriuri în conglomerat şi cu turnuri de conglomerat. La Lacul Ţigăneşti se mai poate ajunge din Vf. Scara coborând prin Hornurile Ţigăneşti; sau din Valea Mălăieşti, trecând peste Padina Crucii.
Pe vreme senină, din zona lacului, direct spre sud, în căldarea de la obârşia văii, pe stânga geografic, apare evidentă o gură de mari dimensiuni (6 metri pe 3 metri înălţime). Peştera 1 din Ţigăneşti este formată în conglomerat. Se află la 2275 metri altitudine. Dezvoltare 26,5 metri, denivelare +5 metri.
Descoperită la 26 iulie 1983, de Ică Giurgiu; cartată pe 11 septembrie 1983, de Ică Giurgiu şi Eliza Anghel.
Dincolo de intrarea generoasă, urmează o sală spaţioasă; de aici se desprinde, către dreapta, o galerie ascendentă care îşi reduce treptat secţiunea şi comunică impenetrabil la celălalt capăt al ei cu sala de la intrare. Pe podeaua sălii de la intrare, spre stânga, începutul de galerie remarcat la data descoperirii a fost lărgit prin decolmatare, pe 9 septembrie 1989, de Ică Giurgiu şi Mircea Vlădulescu. S-au mai adăugat astfel 3,5 metri la dezvoltare. Şansele de continuare nu sunt aici epuizate; tavanul coboară, aluviunile sunt mari, trebuie coborât nivelul podelei, chiar de la desprinderea din sala de intrare.
Se poate bivuaca în colţul din dreapta al sălii de intrare. Cavitatea serveşte de adăpost pentru caprele negre. Vezi mai mult despre această peşteră şi zona ei la.
15 Peştera 1 din Ţigăneşti. Foto: Ică Giurgiu, Eliza Anghel.
Eliza Anghel.
Mircea Vlădulescu.
16 Peştera 1 din Ţigăneşti. Cartare realizată de Clubul de Speologie„Emil Racoviţă” Bucureşti.
8. Peştera 2 din Ţigăneşti. Este situată la mică distanţă faţă de Peştera 1 din Ţigăneşti, vizavi de intrarea ei, spre est, tot la 2275 metri altitudine, în versantul drept geografic al vâlcelului foarte abrupt care se duce dintre cele două peşteri spre sud, către înălţimile culmii care separă Căldarea Ţigăneşti de Valea Gaura.
Descoperită şi cartată la 11 septembrie 1983 de Ică Giurgiu şi Eliza Anghel. Formată în conglomerat. 14 metri dezvoltare, +6 metri denivelare. Vezi mai mult despre această peşteră şi zona ei la.
17 Peştera 2 din Ţigăneşti. Foto: Ică Giurgiu, Eliza Anghel. 18 Peştera 2 din Ţigăneşti. Cartare realizată de Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti.
9. Peştera 2 din Muntele Bucşoiu. Drum de acces. Pornim de la Pichetul Roşu (sau de la cabana Mălăieşti), pe poteca turistică care încinge Muntele Bucşoiu. Când se desprinde spre stânga marcajul bandă roşie, către Vf. Bucşoiu, alegem această cale.
În scurt timp va apare, pe stânga noastră cum urcăm, un perete de conglomerat străpuns de o fereastră. Mai spre vale de aceasta, la 1725 metri altitudine (considerând Poiana Pichetul Roşu la 1445 metri altitudine) se află intrarea Peşterii 2 din Muntele Bucşoiu, vizibilă şi din poteca Pichetul Roşu - Mălăieşti.
Cavitate formată în conglomerat. 21 metri dezvoltare, +7 metri denivelare. Descoperită şi cartată, la 25 iulie 1982, de Ică Giurgiu şi Gabriel Silvăşanu.
19 Peştera 2 din Muntele Bucşoiu. Foto: Ică Giurgiu, Gabriel Silvăşanu.
20 Peştera 2 din Muntele Bucşoiu. Cartare realizată de Clubul de Speologie„Emil Racoviţă” Bucureşti.
Gabriel Silvăşanu.
10, 11. Peşterile 1 şi 2 din Ciubotea. Drum de acces. De la Vf. Scara, pe traseul turistic care coboară în Valea Ciubotea, mergând spre Poarta Bran (cartier al localităţii Bran). Când ajungem în căldarea superioară Ciubotea, traseul face o curbă de 90 grade spre stânga, continuând să piardă uşor din altitudine. Din acest punct ne orientăm spre dreapta, către pereţii de la obârşia văii. O deschidere spaţioasă, înaltă de 10 metri, atrage atenţia; este intrarea în Peştera 1 din Ciubotea, situată la 2100 metri altitudine.
În drum spre această intrare mai trecem pe lângă o deschidere de cavitate (3 metri înălţime, 1,5 metri lăţime), aflată tot la 2100 metri altitudine, în acelaşi perete cu Peştera 1, puţin mai la stânga geografic: este accesul în Peştera 2 din Ciubotea.
Peşteri descoperite de Ică Giurgiu, în septembrie 2000, într-o tură la care au luat parte Raluca Mocanu şi Marius Peculea.
Peştera 1 are 43 metri dezvoltare şi +13 metri denivelare. Lăţimea podelei ajunge la maximum 8 metri, înălţimea tavanului urcă până la 14 metri. Pe talpa galeriei, în pantă mare, este mult material rezultat din dezagregarea rocii.
Peştera 2 din Ciubotea are 14 metri lungime şi +6 metri denivelare. Ambele peşteri sunt dezvoltate în conglomerat.
Vedeţi mai mult despre aceste peşteri şi zona lor la. Vezi imagini cu Valea Ciubotea la.
21 Peştera 1 din Ciubotea. Foto: Ică Giurgiu, Raluca Mocanu.
22 Peştera 1 din Ciubotea. Cartare realizată de Clubul de Speologie„Emil Racoviţă” Bucureşti.
23 Peştera 2 din Ciubotea. Cartare realizată de Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti.
Dacă primele trei cavităţi prezentate în acest articol sunt mai greu abordabile celui care trebuie să respecte ineditul, celelalte sunt mai accesibile. Noi ştim că nu am epuizat toate posibilităţile de explorare.
Bibliografie
Emilian Cristea, Nae Dimitriu - Bucegii. Turism - Alpinism. - Editura U.C.F.S., 1964
Ică Giurgiu - Pseudocarst în România - Cercetări Speologice, 1, 1992, paginile 85-88, Bucureşti, Clubul Naţional de Turism pentru Tineret
Valeria Micalevich-Velcea - Masivul Bucegi. Studiu geomorfologic. - Editura Academiei, 1961
Dan Patrulius - Geologia Masivului Bucegi şi a Culoarului Dâmbovicioara - Editura Academiei, 1969
Mircea Vlădulescu, Ică Giurgiu, Costel Roman - Două cavităţi pe Piciorul Babelor - Buletin speologic, 11, 1987, paginile 175-184, Bucureşti, Federaţia de Turism-Alpinism
*** - România în Atlasul mondial al peșterilor în roci necalcaroase, 1997