Peştera de la Lacul Budislavu, în Munţii Făgăraș / Făgăraşului
Ică Giurgiu, Gabriel Silvăşanu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)
Posibilităţi de acces (vezi harta 1 şi). Locuri de pus cortul:
a) Pe malul superb al Lacului Budislavu, la 2040 m altitudine (imagini 4, 5).
b) La vest de Piscu Gârbova, pe versantul dinspre Ciortea 2 (loc plat pentru câteva corturi, izvoare).
c) Pe Muntele Vemeşoaia/ Vămeşoaia, până să începem urcuşul spre Vf. Grohotişu (Piatra Tăiată); platou vast, izvor imediat spre Valea Grohotişului, la sud-est.
Aspecte carstice în Căldarea Budislavu
Situată pe versantul sudic al Făgăraşului, sub Şaua Avrigului, Căldarea Budislavu (harta 1) este înconjurată de: Muntele Budislavu, în dreapta; Culmea Budislavu - Ciortea - Grohotişu, la obârşie; Muntele Vemeşoaia/ Vămeşoaia, în stânga. În partea ei centrală se află Lacul Budislavu, la 2040 metri altitudine. Calcarele apar în această căldare în următoarele zone: mai sus de lac, spre Vf. Vârtopu Roşu (câmp de lapiezuri); mai sus de lac, spre Şaua Avrig (văi active, permanent sau temporar; ponor; emergenţe; perete; lapiezuri; Peştera de la Lacul Budislavu); mai jos de lac (ponoare, emergenţe, vale) (imagini 4, 5).
1
2 De pe Ciortea vedem Lacul şi Muntele Budislavu. Foto: Ică Giurgiu (Bucureşti).
3 Căldarea Lacului Budislavu. Foto: Ică Giurgiu, Adrian Mihalce (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).
4 Turnu Lacului şi Peştera de la Lacul Budislavu. Foto: Ică Giurgiu, Gabriel Silvăşanu, Adrian Mihalce (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).
5 Peştera de la Lacul Budislavu. Foto: Ică Giurgiu, Adrian Mihalce, Gabriel Silvăşanu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).
Peştera de la Lacul Budislavu
Descoperită de Ică Giurgiu, Gabriel Silvăşanu, Dan Nanu, în iulie 1976. Schiţă: Ică Giurgiu.
O pantă cu iarbă suie la intrarea peşterii, de 5,5 x 2,5 metri, situată într-un perete de calcar, la nord de Lacul Budislavu, la 2080 metri altitudine, mai sus cu 40 metri faţă de oglinda apei.
După sala de la intrare urmează o galerie orientată spre est, destul de îngustă, cu înălţimi între 1 şi 2,5 metri. Podeaua este acoperită la început cu pietre angulare, apoi cu pământ. Pe pereţi apar coralite şi scurgeri. Galeria evoluează pe o fisură între două strate aproape verticale, paralelă cu versantul, de care o despart cam 1,5 metri. Formarea cavităţii, dezvoltată în calcare, a debutat în regim inundat. 17,5 metri dezvoltare, +2,5 metri denivelare, extensie 17,5 metri, indice de ramificare 1. Marcată cu 2012/1.
La data descoperirii a fost prima cavitate din Munţii Făgăraşului înregistrată la peste 2000 de metri altitudine şi a doua din ţară la peste 2000 de metri altitudine. La data descoperirii, record naţional de altitudine pentru peşterile dezvoltate în calcar.
Mai multe informaţii despre peşterile din apropiere vedeţi la.