Biserica a rânduit următoarele perioade când trebuie făcut parastas:

La 3 zile după moarte (care coincide, de regulă, cu ziua înmormântării), în cinstea Sfintei Treimi și a Invierii din morți a Mântuitorului a treia zi.

La 9 zile după moarte, "ca răposatul să se învrednicească de părtășia cu cele 9 cete îngerești și în amintirea ceasului al nouălea, când Domnul, înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tâlharului raiul pe care ne rugăm să-l moștenească și morții noștri".

La 40 de zile (sau șase săptămâni), în amintirea Inălțării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Inviere, "pentru ca tot așa să se înalțe și sufletul răposatului la cer".

La trei, șase și nouă luni, în cinstea Sfintei Treimi.

La un an, după exemplul creștinilor din vechime care în fiecare an prăznuiau ziua morții martirilor și a sfinților, ca zi de naștere a lor pentru viața de dincolo.

In fiecare an, până la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuală amintind de cele 7 zile ale creației.

Parastasele se fac de regulă sâmbăta

Sâmbăta e ziua din cursul săptămânii închinată pomenirii celor adormiți. Cuvântul Sâmbăta (Sabat) înseamnă odihnă; e ziua în care Dumnezeu S-a odihnit după zidirea lumii și în care, deci, cerem și noi odihna celor răposați, după ostenelile și alergarea din această viață (Sinaxarul la Sâmbăta lăsatului sec de carne, în "Triod") și pentru că Sâmbăta e ziua în care Mântuitorul a stat în mormânt cu trupul, iar sufletul s-a pogorât la iad, ca să elibereze din el pe toți drepții cei din veac adormiți. Lucrul acesta ni-l amintesc și cântările (stihirile) de la slujba Vecerniei și Utreniei sâmbetelor din Octoih, în care mărim pe sfinți și ne rugăm pentru răposați.

Pomelnicul - nu este nevoie și nici recomandat să se adauge mențiunea "pomenirea de nouă zile, 40 de zile, un an, șapte ani, etc."

La pomenirea de 40 de zile se obișnuiește să se dea diferite lucruri - îmbrăcăminte, încălțăminte, obiecte de uz casnic, să se împartă farfurii cu mâncare, căni sau pahare, și linguri sau furculițe: șase, douăsprezece, douăzeci și patru. Rânduielile bisericesti nu prevăd nimic în această privință, fiecare poate da cât crede de cuviință și când poate.
Familia trebuie să aibă grijă ca răposatul să fie pomenit cât mai mult cu putință în cadrul Sfintei Liturghii.

Ce sunt "sărindarele"?

Cuvântul "sărindar", de la cuvântul grecesc sarantaria, înseamnă pomenirea unui răposat sau a unui pomelnic întreg de răposați la 40 de Liturghii în șir, mai ales în primele 40 de zile de la moartea cuiva, precum ne îndeamnă să facem Sf. Simion al Tesalonicului. Sărindarele se dau de obicei la Sfințirea unei biserici sau a unei fântâni, când vine preot nou în sat. Ele se numesc de obște, când pomenirea se face la 40 de Liturghii, una după alta, și particulare, când pomenirea se face la 40 de Liturghii răzlețe. La sfârșitul celor 40 de Liturghii se face parastas și se pomenesc răposații tuturor credincioșilor care au dat pomelnice, ceea ce se numește dezlegarea sau slobozirea sărindarelor.

Pomenirea celor adormiți la Sfânta Liturghie

La Proscomidie, credincioșii cer preotului să scoată părticele - miride - din prescură, atât pentru cei vii cât și pentru cei adormiți. Ele sunt așezate pe Sfântul Disc, alături de partea care reprezintă pe Hristos cel răstignit - Agneț -, pentru ca dragostea lui Hristos cel jertfit Tatălui pentru neamul omenesc, să se reverse și asupra noastră și a lor. Scoțând aceste particele, preotul le rostește numele. Pomenirea lor de către preot, îndreptată spre Hristos, Il face și pe Hristos să-i pomenească în fața Tatălui. La Proscomidie se pot pomeni toți cei care au murit nedespărțiți de Biserică. Cei care au murit în dispreț cunoscut față de Dumnezeu, nu pot fi pomeniți.

Moșii de toamnă, moșii de iarnă și moșii de vară

Pe lângă aceste zile de pomenire individuală a celor răposați, Biserica a stabilit zilele de pomenire generală a morților, și anume: sâmbăta dinaintea duminicii lăsatului de sec de carne sau a Infricoșatei judecăți, numită și Moșii de iarnă și sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt sau Moșii de vară, la care tradiția a adăugat și Moșii de toamnă (între 26 octombrie și 8 noiembrie), ziua de șase august, Paștele blajinilor (luni și marți după Duminica Tomei) și Joia Inălțării, în special pentru eroi, ca și ziua hramului bisericii.

Adrian Cocoșilă