Tilia cordata Mill.
Arbore indigen de mărimea a II-a, cu înălţimi de până la 20 m şi diametre de până la 1 m.
Frunze mai mici decât la celelalte specii de tei, de 3-6 cm, subrotundcordate, acuminate, serate, pe dos verzui-albăstrui cu smocuri de peri ruginii în axila nervurilor.
Scoarţă cenuşie, netedă până la 20-30 ani, apoi cu un ritidom îngust crăpat longitudinal; stratul de liber este mult dezvoltat.
Fructele sunt achene ovoide de 4-6 mm, cu 5 coaste puţin proeminente şi pereţi subţiri pieloşi, fragili (“se sparg între degete”); fructifică anual şi abundent.
Coroană ovoid-conică, deasă, cu lujeri verzi-măslinii până la roşcaţi, glabri, lucitori.
Arbore indigen cu înălţimi de până la 30 m şi diametre de 1 m.
Fructele sunt achene mai mari, stelat-tomentoase, tari, lemnoase, cu 5 coaste puţin evidente.
Scoarţa este cenuşie, mult timp netedă, la bătrâneţe formând un ritidom subţire, superficial brăzdat; liberul este bine dezvoltat.
Frunze cordiforme, de 7-13 cm, pe dos cenuşii-argintii-tomentoase, cu peri stelaţi; de asemenea, peţiolul este stelat-tomentos.
Lujeri verzi cenuşii, tomentoşi, cu peri stelaţi.
Morfologic, teiul cu frunza mare se deosebeşte de teiul pucios prin:
înrădăcinare mai profundă, cu ramificaţii mult întinse lateral,
flori mai mari, cu 15-40 stamine, fără staminodii şi grupate câte 3-9 în cime; sunt mai mirositoare şi mai bogate în nectar,
fructe mai mari decât la ceilalţi tei, de 8-10 mm, tomentoase, cu 5 coaste proeminente şi nu se sparg între degete;
creşterile sunt mai active, iar longevitatea mai mare.
Frunze mai mari, 6-12 cm, obişnuit asimetrice, pe dos relativ pubescente, cu smocuri de peri albicioşi în axila nervurilor şi peţiol pubescent; înfrunzeşte şi înfloreşte cu 2 săptămâni mai devreme,
Scoarţa se crapă mai târziu, stratul de liber fiind mai dezvoltat,