1. Definirea termenilor:

• Determinarea unei specii - procesul de identificare a speciei prin analiza caracterelor morfologice și utilizarea determinatoarelor.

• Coroană - ansamblul ramurilor unui arbore sau arbust.

• Lujer - o tulpină subțire la plantele erbacee sau o ramură tânără (cu vârsta de 1-2 ani) la plantele lemnoase.

• Inflorescență - grup de flori dispuse pe un ax sau pe un grup de axe, diferit pentru fiecare familie de plante.

• Suber - țesut de apărare care se formează la suprafața organelor plantelor, de obicei în scoarța tulpinilor, rădăcinilor și tuberculilor.

• Ritidom - stratul exterior al scoarței arborilor bătrâni, format din țesuturi moarte (suber, parenchim, liber etc.), care se crăpă și se desprinde treptat. Modul de exfoliere variază în funcție de specie: la cireș se formează inele orizontale, la platan apar plăci solzoase, iar la stejar se observă crăpături longitudinale.

Materiale necesare:

• Aparat foto DSLR/ Smartphone cu cameră de minim 24 de megapixeli

• Riglă metalică sau de lemn (lungime minimă de 30 de centimetri)

• Metru de croitorie

• Carnet pentru notițe

• Creion/ pix

• Busolă (sau aplicație pe smartphone)

• Aparat GPS (sau aplicație pe smartphone)

2. Colectarea datelor: Etapele de lucru:

a. În măsura posibilului, fotografiați toate părțile plantei pe care doriți să o determinați, inclusiv:

• • Tulpina (inclusiv ritidomul)

  • Frunza (fotografiați-o pe o foaie milimetrică sau foaie A4, cu o riglă alături)

  • Floarea/inflorescența (asigurați-vă că imaginile sunt clare și evidențiază petalele și celelalte componente ale florii/inflorescenței)

  • Fructul (fotografiați-l pe o foaie milimetrică sau foaie A4, cu o riglă alături)

  • Lujerii

  • Coroana

b. Măsurați circumferința tulpinii copacului cu un metru de croitorie.

c. Înregistrați datele colectate într-un tabel.

A. Definirea noțiunilor 

Sistematica (taxonomia) plantelor – partea din botanică care se ocupă cu clasificarea plantelor (gruparea acestora) în funcție de asemănările morfologice (în special). 

Specia – noțiunea  de bază cu care se lucrează în sistematică .

Taxoni supraspecifici (mai mari decât specia) e. g.genul, familia. 

Taxoni infraspecifici, subspecifici (mai mici decât specia) e. g. varietatea, subspecia. 

Determinarea unei specii – operațiunea de identificare a speciei respective pe baza analizei caracterelor morfologice și cu ajutorul determinatoarelor. 

Determinatoare – lucrări care ne ajută în identificarea speciilor alcătuite pe bază de chei dihotomice. 

Cheia dihotomică – descrierea succintă a unei unități sistematice (adică gen, familie, increngatura) care prezintă următoarele caracteristici: 

1. redă caracterele principale, ușor vizibile a unui taxon. 

2. redarea caracterelor se face sub formă de articole numerotate, fiecare articol având 2 părți e. g. 1 a, 1.b; 2 a, 2b. Articolele se găsesc plasate în stânga paginii și reprezintă niște numere caracteristice. 

3. caracterele prezentate în dreptul fiecărui articol se exclud reciproc adică ceea ce se afirmă la 1 a se va nega la 1 b,Exemplu: 1a plante cu flori , 1b plante fără flori;

4. în dreapta paginii, la sfârșitul fiecărui articol se vor găsi fie taxonul în care se încadrează planta, fie un număr indicator care ne va trimite la alt articol unde se va continua determinarea. 

B. Determinarea propriu-zisă a unei plante

Etape de lucru:

1. recoltarea plantei pe care dorim să o determinăm (operațiunea se desfășoară în teren).

!! pe cât posibil se vor recolta/ fotografia toate părțile componente ale plantei. 

2. planta recoltată/ fotografiată va fi analizată apoi fie direct în teren fie în laborator (analiza morfologică) 

!analiza morfologică se va face pentru fiecare organ al plantei astfel: 

a. rădăcina (la fanerofite nu este posibil) 

• tipul de rădăcină pe care în are planta (e.g. pivotantă, etc...), 

• alte observații, se va preciza spre exemplu cât de ușor sau greu a putut fi prelevată, dacă s-a putut sau nu preleva, etc.. 

    b. tulpina  

• aeriană și/sau subternă (dacă e cazul), 

• tip de tulpină (e.g. de tip culm la graminee), 

• aspect (neted, rugos), 

• forma (cilindrică, muchiată (tri sau tetramuchiată), 

• culoarea (se precizează culoarea, dacă este sau nu uniformă pe întreaga tulpină), foliată sau nu (dacă este foliată frunzele se dispun la bază, pe toată lungimea, etc.) 

c. frunza: 

• dipunerea pe tulpină (alternă, opusă, etc.), 

• tip de frunză (simplă, compusă), 

• pețiolată sau nu,  

• forma limbului, 

• marginea limbului (dințată, simplă, cu incizii mici, mari), 

• nervurile.

d. Floarea 

• solitară sau în inflorescență (tip de inflorescență)

• înveliș floral perigon (nediferențiat adică tepale) sau periant (petale + sepale)

• tipul de organizare al  florii (3, 4, 5) care stabilește numărând petalele/tepalele

Din punct de vedere al tipului de floare putem întâlni următoarele situații

Flori pe tip 3 (cu 3 sau multiplu de 3) – la monocotiledonate în general 

Flori pe tipul 4  - la liliac (Syringa vulgaris) sau Familia Brassicaceae (varza)

Flori pe tipul 5 – la dicotiledonate e.g. Familia Rosaceae 

! dacă constatăm spre exemplu  prezența unui număr de 6 petale la o floarea aceasta va fi pe tipul 3 nu pe tipul 6. 

e. fructul – tipul de fruct (bacă, păstaie, cariopsă) 

Important: 

Se recomandă analiza cu atenție a  tuturor caracterelor pentru o determinare corectă deoarece există posibilitatea ca planta pe care dorim să o identificăm să nu o surprindem în teren având prezente organele cele mai reprezentative pentru determinare, în acest caz determinarea se va putea realiza căutând alte caracteristici care să ne conducă la specia dorită sau pentru a evita confuzii cu alte specii asemănătoare. 

 3. Identificarea speciei cu ajutorul determinatorului

Se va face numai după analiza speciei și va începe obligatoriu de la general la particular. Adică se pornește de la unitatea taxonomică cea mai mare (încrengătura) și apoi se trece unitățile taxonomice inferioare (clase, ordine, familii, genuri). 

1. Se efectuează o analiză detaliată a fiecărei fotografii sau a organelor plantelor, comparându-le cu caracteristicile specificate în determinator.

2.  Pentru fiecare specie identificată, se creează un dosar individual cu numele speciei respective.

3. Fotografiile sunt redenumite cu în conformitate cu denumirea speciei, organul și un număr de ordine.

1. Clinovschi Florin. Dendrologie. Suceava, România: Editura Universității Suceava. 2005 - 296 p.

2. Wilhelm Eisenreich, Alfred Hande, Ute E. Zimmer. Determinator de plante și animale. Oradea, România: Editura Casa, 560 p.

3. Șofletea Nicoleta, Curtu Lucian. Dendrologie. Brașov, România: Editura Universității Transilvania. 2007 - 550 p.

4. Гейдеман Т. Определитель высших растений Молдавской ССР. Кишинев: Штиинца. 1986 – 637 с.