Etapa 2: Întrebări cheie privind cunoștințele anterioare, experiența, intuiția 

Îmi amintesc povești din copilărie despre antipatia pe care și-o purtau una față de cealaltă, care era întotdeauna păstrată ca un secret nespus, dar cunoscut de toți, deoarece, în ciuda antipatiei reciproce, bunica mea maternă avea o abilitate de care bunica mea paternă avea nevoie. Din cauza acestei nevoi, ele trebuiau să se prefacă măcar că se plac.

Bunica mea maternă practica arta străveche a ventuzelor. Mulți oameni, inclusiv bunica mea, credeau că ventuzele vindecau o varietate de boli. Bunica mea maternă aprindea un chibrit într-o cupă mică, apoi, după ce oxigenul din cupă se consuma, stinge chibritul și așeza cupa fierbinte pe spatele persoanei care dorea să se vindece. Cupa crea o aspirație, astfel încât, atunci când era îndepărtată, pe pielea de sub ea apăreau cercuri roșii. Teoria din spatele acestui tratament era că, atunci când paharul era îndepărtat de pe corp, acesta aspira boala. Oare unele persoane care au apelat la acest tratament s-au simțit mai bine după aceea?

Dovezile anecdotice sugerează că da, dar îmbunătățirile au fost cauzate de acțiunea de aspirare a paharelor sau de credința că acestea vor funcționa? Mai important, de ce ar trebui să ne pese dacă cel puțin unele persoane s-au simțit mai bine după acest tratament? Toate acestea sunt întrebări centrale pentru discuția noastră despre gândirea critică.

 Halpern, D.F. (2013). Thought and Knowledge: An Introduction to Critical Thinking (5th ed.). Psychology Press. https://doi.org/10.4324/9781315885278 

Cu toate acestea, cercetările arată în mod constant că, atunci când luăm decizii în grabă, adesea le regretăm – chiar dacă acestea se dovedesc a fi corecte.

Motivul pentru care ne grăbim să luăm decizii este destul de clar. Suntem copleșiți de distrageri neîncetate care ne solicită atenția și, în același timp, suntem supuși unei presiuni enorme de a acționa mai repede și de a ne dezvolta afacerile, chiar și atunci când drumul pe care trebuie să îl urmăm nu este clar.

Experiența m-a învățat că această presupunere generală <…> este adesea greșită. De multe ori, cuvintele și acțiunile mele au fost interpretate într-un mod complet diferit de cel în care intenționam eu să fie interpretate. Așadar, o modalitate de a afla cât de corecte sunt presupunerile noastre este să încercăm să ne vedem așa cum ne văd ceilalți.

Brookfield, S. D. (2011). Teaching for critical thinking: Tools and techniques to help students question their assumptions. John Wiley & Sons, p. 12.