Ghicitori

Ghicitorile sau cimiliturile sunt creații populare scurte, de regulă în versuri, cu caracter alegoric, construite pe baza unei metafore. Erau scornite și rostite la clăci sau șezători, ca modalități de înviorare a atmosferei, dar și pentru exersarea agerimii minții. Pe lângă funcția artistică, ghicitorile au și funcție pedagogică, deoarece contribuie la dezvoltarea proceselor gândirii.

Nu e oaie, nici căpriță,

Duce-n spate o căpiță

Prin nisipul mișcător

Si sub soare arzător.

Două crengi de os își poartă

Falnic printre munți bătrâni,

Asta este a lui soartă:

Singur printre lupi haini.

Brunețel,cu mustăcioară,

Cu arcuș si cu vioara,

Îmbrăcat foarte decent

Canta seara cu talent.

Are ochii foarte mici,

Iar codița ca un bici;

Ronțăie fără să ceară

Tot ce poate din cămară.

Verzuie sau maro,

Sare de ici-colo.

De-i senin sau dacă-i ceață,

Ea consuma doar verdeață.

Cât este ziua de mare

Cară,cară de mâncare,

Iar cu greierele-am aflat

Că recent s-a împăcat.

Nemișcată si tăcută

Stă în noapte si ascultă;

Ochii mari,rotunzi si reci

Pândesc micile poteci,

Și-are pene cenușii,

Cine e,să văd de știi?

Atașat de casa mea

Zi si noapte o pândește;

Dacă vine cineva

Toată lumea o vestește.

Deseori vine la stână,

Iarna urlă și la lună,

Caprei doi auzi i-a-nghițit,

Cine este,ați ghicit?

Stropi de rouă gălbiori

Vizitează mii de flori,

Zumzăie,zboară,adună

Și fac mierea foarte bună.

Merge moșul pe cărare

Cu căsuța în spinare.

Mărgelușe colorate

În ciorchini adunate,

De butuci stau agățate.

Știu o fetică în sân cu o pitericică.

Știu un vițeluș roșcat

Toată vara stă pe gard.

Are coamă dar nu-i leu

Și mă duce unde vreu.

Unul ară, doi se miră

Patru-mping și un țuflic.

Vara umblu după miere,

Iarna dorm să prind putere.

O domniță mult vestită

Cu multe rochii gătită

Când alături le așază

Toată lumea lăcrimează.

Page updated

Google Sites

Report abuse