Column A.

Original text.

El Capital

tomo I

Karl Marx

PROLOGO DE MARX A LA PRIMERA EDICION

La obra cuyo primer volumen entrego al público constituye la continuación de mi libro Contribución a la crítica de la economía política, publicado en 1859. El largo intervalo que separa el comienzo de esta obra y su continuación fue debido a una larga enfermedad que vino a interrumpir continuamente mi labor.

En el capítulo primero del presente volumen se resume el contenido de aquella obra. Y no simplemente por razones de hilación e integridad. La exposición de los problemas ha sido mejorada.

Aquí aparecen desarrollados, en la medida en que lo consentía la materia, muchos puntos que allí no hacían mas que esbozarse; en cambio, algunas de las cosas que allí se desarrollaban por extenso han quedado reducidas aquí a un simple esquema. Se han suprimido en su totalidad, naturalmente, los capítulos sobre la historia de la teoría del valor y del dinero. Sin embargo, el lector de aquella obra encontrará citadas en las notas que acompañan al primer capítulo nuevas fuentes sobre la historia de dicha teoría.

Column Z.

Ayord translation.

Capitalul

Volumul I

Karl Marx

PROLOGUL FĂCUT DE MARX PRIMEI EDIȚII

Această lucrare al cărei prim volum îl fac acum  public constituie continuarea cărții mele Contribuție la critica economiei politice, publicată în 1859. Lungul interval care desparte începutul acestei lucrări de a sa continuare s-a datorat unei îndelungate perioade de boală care mi-a întrerupt în mod continuu munca mea.

Primul capitol al prezentului volum în care ne aflam rezumă conținutul acelei lucrări. Și nu doar din motive de interferințe și de integritate. Expunerea problemelor a fost îmbunătățită.

Aici apar dezvoltate, în măsura consimțită de materie, multe puncte care acolo au fost doar conturate; pe de altă parte, unele dintre lucrurile care acolo au fost îndelung dezvoltate, aici au fost reduse la nivel de simplă schiță. 

Au fost suprimate în totalitate, în mod natural,  capitolele despre istoria teoriei valorii și a banilor. Cu toate acestea, cititorul acelei lucrări va găsi aici citate, în notele care însoțesc primul capitol noi surse despre istoria menționatei teorii.

Aquello de que los primeros pasos son siempre difíciles, vale para todas las ciencias. Por eso el capítulo primero, sobre todo en la parte que trata del análisis de la mercancía, será para el lector el de más difícil comprensión. He procurado exponer con la mayor claridad posible lo que se refiere al análisis de la sustancia y magnitud del valor.[1] La forma del valor, que cobra cuerpo definitivo en la forma dinero, no puede ser más sencilla y llana. Y sin embargo, el espíritu del hombre se ha pasado más de dos mil años forcejeando en vano por explicársela, a pesar de haber conseguido, por lo menos de un modo aproximado, analizar formas mucho más complicadas y preñadas de contenido. ¿Por qué?

Porque es más fácil estudiar el organismo desarrollado que la simple célula. En el análisis de las formas económicas de nada sirven el microscopio ni los reactivos químicos. El único medio de que disponemos, en este terreno, es la capacidad de abstracción. La forma de mercancía que adopta el producto del trabajo o la forma de valor que reviste la mercancía es la célula económica de la sociedad burguesa. Al profano le parece que su análisis se pierde en un laberinto de sutilezas. Y son en efecto sutilezas; las mismas que nos depara, por ejemplo, la anatomía micrológica.

Zicala că primii pași sunt întotdeauna dificili este valabilă pentru toate științele. De aceea, primul capitol, mai ales în partea care se ocupă de analiza mărfurilor, va fi pentru  cititor cel mai greu de înțeles. Am încercat să expun cât mai clar ceea ce se referă la analiza substanței și a magnitudinii valorii.[1] Forma valorii, care ia forma sa definitivă sub forma banilor, nu ar putea fi mai simplă și mai clară. Și fără îndoială, spiritul speciei umane care și-a petrecut mai bine de două mii de ani luptându-se în zadar să și-l explice, deși a reușit, cel puțin într-un mod aproximativ, să analizeze forme mult mai complicate și mai încărcate de conținut. Oare de ce?

Pentru că este mult mai ușor să studiezi organismul dezvoltat decât simpla celulă. În analizele formelor economice, microscopul sau reactivii chimici nu sunt de nici un folos. Singurul mijloc pe care îl avem, în acest domeniu, este capacitatea de abstractizare. Forma de marfă pe care o ia produsul muncii sau forma valorică pe care o are marfa este celula economică a societății burgheze. Profanului i se pare că analizele sale se pierd într-un labirint de subtilități. Și sunt într-adevăr subtilități; aceleași pe care ni le oferă, spre exemplu, anatomia micrologică.

El trabajo, cuyo primer tomo propongo al público, es la continuación de la Contribución a la crítica de la Economía política, publicada por mí en 1859. El largo intervalo transcurrido entre el comienzo y la continuación me ha sido impuesto por una enfermedad de muchos años que ha interrumpido la labor repetidas veces.

El contenido de la obra primitiva está resumido en el primer capítulo de este tomo[2]. Y al hacerlo así, no se ha atendido sólo a conseguir que sean más coherentes y completas las ideas, sino que se ha mejorado la exposición. En la medida en que la materia lo ha permitido, se han desarrollado aquí puntos que antes apenas se esbozaron, mientras que otros, ampliamente desarrollados allí, aquí simplemente se enuncian. Los capítulos sobre la historia de la teoría del valor y de la teoría del dinero, por supuesto, han sido omitidos del todo. En cambio, el lector del trabajo anterior encontrará en las notas del primer capítulo referencias a nuevas fuentes para el estudio de la historia de estas teorías.

El principio siempre es duro; esto vale para todas las ciencias. Por eso, la máxima dificultad la constituirá la comprensión del primer capítulo, en particular, los párrafos referentes al análisis de la mercancía. En cuanto a lo que toca especialmente al análisis de la sustancia del valor y de la magnitud del valor he procurado,

Opera al cărui prim volum îl ofer atenţiei publicului constituie continuarea lucrării mele „Contribuţii la critica economiei politice“ publicată în 1859. Lungul interval de timp dintre aceasta lucrare şi continuarea ei se datorează unei boli îndelungate din cauza căreia a trebuit să-mi întrerup mereu munca.

Conţinutul lucrării mele anterioare, amintite mai sus, este rezumat în primul capitol al acestui volum[2]. Am procedat astfel pentru ca expunerea să fie nu numai mai închegată şi completă, dar şi îmbunătăţită. În măsura în care obiectul studiului a permis acest lucru, numeroase puncte care înainte fuseseră doar menţionate aici sînt tratate mai dezvoltat, şi dimpotrivă, unele puncte care acolo fuseseră mai dezvoltate, aici sînt doar menţionate. Fireşte secţiunile privitoare la istoria teoriei valorii şi a banilor nu au fost incluse aici. Cu toate acestea, cititorul „Contribuţiilor la critica economiei politice“ găseşte în notele la primul capitol al lucrării de faţă noi izvoare cu privire la istoria acestor teorii.

Orice început e greu, — acest adevăr e valabil pentru oricare ştiinţă. Înţelegerea primului capitol, îndeosebi înţelegerea secţiunii care cuprinde analiza mărfii, va prezenta deci cele mai multe dificultăţi. În ceea ce priveşte analiza substanţei valorii şi a mărimii valorii m-am străduit să fac o expunere cît mai clară şi mai accesibilă(1).

pág. 88

en la medida de lo posible, exponerlo en forma popular[*] . La forma valor, que llega a su pleno desarrollo en la forma dinero, es muy simple y de poco contenido. No obstante, la inteligencia humana se ha dedicado a investigarla durante más de 2.000 años, sin resultado, mientras que otras formas más complejas y de contenido mucho más rico han sido analizadas, por lo menos aproximadamente, con resultado positivo. Y esto, ¿por qué? Porque es más fácil de estudiar el cuerpo organizado que las células del cuerpo. Además, para analizar las formas económicas, no se puede utilizar ni el microscopio ni los reactivos químicos. La capacidad de abstracción ha de suplir a ambos. Ahora bien: para la sociedad burguesa, la forma mercancía del producto del trabajo o la forma valor de la mercancía son formas económicas celulares. A los espíritus poco cultivados les parece que analizar estas formas significa perderse en minucias. Se trata efectivamente de minucias, pero de minucias como las que son objeto de la anatomía microscópica.

Por eso, a excepción del capítulo sobre la forma valor, nadie podrá acusar a este libro de difícil o incomprensible. Me refiero, por supuesto, a lectores que traten de aprender algo nuevo y quieran, por tanto, pensar por sí mismos.

El físico, para observar los procesos naturales, o bien lo hace donde se presentan en forma más acusada y menos deformada por influencias perturbadoras, o bien, si puede, hace experimentos en condiciones que aseguren el desarrollo del proceso en su forma pura. Lo que me propongo investigar en esta obra es el modo de producción capitalista y las relaciones de producción y de cambio que le corresponden. El país clásico para ello es hasta ahora Inglaterra. De aquí el que haya tomado de él los principales hechos que sirven de ilustración a mis conclusiones teóricas. Si el lector alemán alza los hombros con gesto de fariseo ante la situación de los trabajadores industriales y agrícolas ingleses o si se tranquiliza con optimismo pensando que en Alemania las cosas no están, ni con mucho, tan mal, tendré que decirle: De te fabula narratur![**]

[*] Esto me ha parecido tanto más necesario, cuanto que incluso el capítulo del trabajo de F. Lassalle contra Schulze-Delitzsch en el que declara explicar la «quinta esencia intelectual» de mi investigación sobre este tema[3], contiene errores importantes. En passant (dicho sea de paso), si F. Lassalle ha tomado de mis trabajos, casi literalmente y hasta con la terminología creada por mí, todas las tesis teóricas generales de sus escritos económicos (por ejemplo, las tesis sobre el carácter histórico del capital, sobre la conexión entre las relaciones de producción y el modo de producción, etc., etc.) y lo ha hecho sin citar las fuentes, ha sido simplemente con fines de propaganda. Naturalmente, no me refiero a las tesis concretas ni a las aplicaciones prácticas de éstas, con lo que nada tengo que ver.

[**] Contigo va el cuento. Horacio, Sátiras, libro I, sátira I. (N. de la Edit.)

Forma valoare desăvîrşită în forma bani este un lucru foarte simplu şi lipsit de conţinut. Totuşi, mintea omenească a încercat zadarnic de mai bine de 2000 de ani încoace să pătrundă sensul ei, în timp ce, pe de altă parte, ea a reuşit cel puţin într-o măsură aproximativă, să analizeze unele forme mult mai complexe şi pline de conţinut. De ce? Pentru că corpul în ansamblu este mai uşor de studiat decît celula lui. În plus, la analiza formelor economice nu se pot folosi nici microscoape, nici reactivi chimici. 

Pe acestea trebuie să le suplinească capacitatea de abstractizare. 

Dar pentru societatea burgheză, forma marfă a produsului muncii, sau forma valoare a mărfii constituie forma celulei economice. Pentru un profan, a analiza această formă înseamnă pur şi simplu a despica firul în patru. 

Aici este într-adevăr vorba de amănunte, dar numai de amănunte de genul celor despre care este vorba în microanatomie.

Cu excepţia secţiunii care tratează despre forma valoare, despre această carte nu se va putea spune, aşadar, că ar fi greu de înţeles. Am în vedere, bineînţeles, pe cititorii care doresc să înveţe ceva nou şi care vor, prin urmare, să gîndească ei înşişi.

Fizicianul ori observă procesele care au loc în natură acolo unde ele se manifestă în forma cea mai pregnantă şi sînt cel mai puţin modificate de influenţe străine, ori, dacă este posibil, face experienţe în condiţii care asigură desfăşurarea într-o formă pură a procesului. În această lucrare îmi propun să analizez modul de producţie capitalist şi relaţiile de producţie şi de schimb care îi corespund. 

Pînă în prezent ţara clasică a acestui mod de producţie este Anglia. Iată de ce mai ales ea serveşte drept ilustrare a studiului meu teoretic. Dacă însă, citind despre situaţia muncitorilor industriali şi agricoli englezi, cititorul german va ridica fariseic din umeri, sau dacă el se va legăna în iluzia că în Germania lucrurile nu stau nici pe departe atît de prost, mă voi simţi obligat să-i spun: De te fabula narratur!4

[*] Acest lucru mi s-a părut cu atât mai necesar, cu cât până și capitolul lucrării lui F. Lassalle împotriva lui Schulze-Delitzsch în care el declară că explică „a cincea esență intelectuală” a cercetării mele pe această temă[3], conține erori importante.  En passant (de altfel), dacă F. Lassalle a preluat din lucrările mele, aproape literal și chiar cu terminologia creată de mine, toate tezele teoretice generale ale scrierilor sale economice (de exemplu, tezele despre caracterul istoric al capital, despre legătura dintre relațiile de producție și modul de producție etc., etc.) și a făcut-o fără a cita sursele, a fost pur și simplu în scop propagandistic. Desigur, nu mă refer la tezele specifice sau la aplicațiile lor practice, cu care nu am nimic de-a face.

[**] Povestea merge cu tine. Horace, Satire, cartea I, satira I. (Nr. ed.)

pág. 89

No se trata aquí del grado de desarrollo, más alto o más bajo, que alcanzan los antagonismos sociales engendrados por las leyes naturales de la producción capitalista. Se trata de las leyes mismas, de las tendencias mismas que actúan y se imponen con una necesidad férrea. El país industrialmente más desarrollado no hace más que mostrar al que es menos desarrollado el cuadro de su propio porvenir.

Pero aparte de esto: en los sitios donde la producción capitalista ha tomado por completo carta de naturaleza en nuestro país, por ejemplo, en las fábricas propiamente dichas, la situación es mucho peor que en Inglaterra, por faltar el contrapeso de la legislación fabril. En todas las esferas restantes, pesa sobre nosotros, como sobre los demás países continentales de la Europa Occidental, no sólo el desarrollo de la producción capitalista, sino su insuficiente desarrollo. Además de las miserias modernas, nos oprime toda una serie de miserias heredadas, procedentes del hecho de seguir vegetando entre nosotros formas de producción antiguas y ya caducas que acarrean un conjunto de relaciones sociales y políticas anacrónicas. No sufrimos sólo a causa de los vivos, sino a causa de los muertos. Le mort saisit le vif![*]

En comparación con la inglesa, la estadística social alemana y del resto de la Europa Occidental continental, es muy pobre. Sin embargo, levanta el velo lo bastante para dejar entrever la cabeza de Medusa. Nos horrorizaríamos de ver nuestra propia situación si nuestros gobiernos y parlamentos designasen periódicamente, como en Inglaterra, comisiones de investigación de las condiciones económicas; si estas comisiones estuviesen investidas de los mismos poderes que en Inglaterra para descubrir la verdad; si se pudiera encontrar, para cumplir esta misión, hombres tan expertos, imparciales y severos como los inspectores del trabajo de Inglaterra, como los médicos ingleses que informan sobre la Public Health[**], como los comisarios ingleses que investigan sobre la explotación de la mujer y del niño, sobre las condiciones de la vivienda y de la alimentación, etc. Perseo se cubría con un casco mágico para perseguir a los monstruos; nosotros nos colocamos este casco mágico sobre nuestros ojos y nuestros oídos para poder negar la existencia de los monstruos.

No hay que hacerse ilusiones. Del mismo modo que la guerra de la Independencia norteamericana del siglo XVIII[4] fue el toque a rebato para la clase media europea, la guerra civil norteamericana del XIX[5] lo ha sido para la clase obrera de Europa. En Inglaterra, el proceso revolucionario se ha hecho palpable. Cuando

[*] ¡El muerto se agarra al vivo! (N. de la Edit.)

[**] Sanidad pública. (N. de la Edit.)

Aici nu este vorba, de fapt, de gradul mai mult sau mai puţin înalt de dezvoltare a antagonismelor sociale care decurg din legile naturale ale producţiei capitaliste, ci de înseşi aceste legi, de aceste tendinţe, care acţionează şi se impun cu o necesitate implacabilă. Ţara mai dezvoltată din punct de vedere industrial arată ţării mai puţin dezvoltate doar imaginea propriului ei viitor.

Dar să trecem peste asta. La noi, acolo unde producţia capitalistă s-a instaurat pe deplin, de pildă în fabricile propriu-zise, situaţia este cu mult mai proastă decît în Anglia, deoarece ne lipseşte contraponderea legilor cu privire la reglementarea muncii în fabrici. În toate celelalte domenii, noi, ca şi celelalte ţări continentale ale Europei occidentale, avem de suferit nu numai de pe urma dezvoltării producţiei capitaliste, ci şi de pe urma insuficientei ei dezvoltări. Pe lîngă calamităţile epocii contemporane, avem de suportat un întreg şir de calamităţi moştenite, generate de faptul că la noi continuă să vegeteze moduri de producţie învechite şi perimate cu tot cortegiul lor de relaţii sociale şi politice anacronice. Noi suferim nu numai din cauza celor vii, ci şi din cauza celor morţi. Le mort saisit le vif!*1

În comparaţie cu statistica socială din Anglia, statistica socială din Germania şi din restul ţărilor continentale ale Europei occidentale se află realmente într-o stare jalnică. Cu toate acestea ea ridică un colţ al vălului, atît cît este necesar pentru a bănui îndărătul lui un cap de Meduzăi). Starea de lucruri de la noi ne-ar îngrozi dacă guvernele şi parlamentele noastre ar institui, după exemplul Angliei, comisii periodice de cercetare a condiţiilor economice, dacă aceste comisii ar fi investite, aşa cum sînt în Anglia, cu puteri depline pentru cercetarea adevărului şi dacă s-ar reuşi să se găsească în acest scop oameni tot atît de competenţi, de imparţiali şi de intransigenţi ca inspectorii de fabrici din Anglia, ca medicii englezi care întocmesc rapoarte asupra „Public Health“ (sănătăţii publice), ca membrii comisiilor engleze care au sarcina de a cerceta condiţiile de exploatare a femeilor şi copiilor, starea locuinţelor şi a alimentaţiei etc. Pentru a-i urmări pe monştri, Perseui) se învăluia într-un nor. Pentru a putea nega existenţa monştrilor noi închidem ochii şi ne astupăm urechile.

Nu trebuie să ne facem iluzii în această privinţă. Aşa cum războiul american de independenţă din secolul al XVIII-lea a constituit semnalul de alarmă pentru clasa de mijloc din Europa, tot aşa războiul civil din America din secolul al XIX-lea a constituit semnalul de alarmă pentru clasa muncitoare din Europa. În Anglia, procesul revoluţionar este evident. Cînd ...

pág. 90

alcance un determinado nivel debe repercutir en el continente. Y allí revistirá formas más brutales o más humanas, a tono con el grado de desarrollo de la clase obrera misma. Abstracción hecha de móviles más elevados, sus más vitales intereses mandan a las clases hoy dominantes eliminar todos los obstáculos para el desarrollo de la clase obrera que pueden ser eliminados por la legislación. Esta es la razón por la cual yo me he extendido tanto en este tomo sobre la historia, el contenido y los resultados de la legislación fabril inglesa. Una nación debe y puede aprender de otra. Incluso en el caso en que una sociedad haya llegado a descubrir la pista de la ley natural que preside su movimiento —y la finalidad de esta obra es descubrir la ley económica que mueve la sociedad moderna— no puede saltar ni suprimir por decreto sus fases naturales del desarrollo. Pero puede acortar y hacer menos doloroso el parto.

Unas palabras para evitar posibles interpretaciones falsas. A los capitalistas y propietarios de tierra no los he pintado de color de rosa. Pero aquí se habla de las personas sólo como personificación de categorías económicas, como portadores de determinadas relaciones e intereses de clase. Mi punto de vista, que enfoca el desarrollo de la formación económica de la sociedad como un proceso histórico-natural, puede menos que ningún otro hacer responsable al individuo de unas relaciones de las cuales socialmente es producto, aunque subjetivamente pueda estar muy por encima de ellas.

En el terreno de la Economía política, la investigación científica libre se encuentra con más enemigos que en todos los demás campos. La particular naturaleza del material de que se ocupa levanta contra ella y lleva al campo de batalla las pasiones más violentas, más mezquinas y más odiosas que anidan en el pecho humano: las furias del interés privado. La alta Iglesia de Inglaterra[6], por ejemplo, perdona antes un ataque contra 38 de sus 39 artículos de fe que contra 1/39 de sus ingresos monetarios. Hoy en día, el mismo ateísmo es una culpa levis[*], comparado con la crítica de las tradicionales relaciones de propiedad. Sin embargo, aquí hay que reconocer la existencia de un paso adelante. Observemos, por ejemplo, el Libro Azul publicado en las últimas semanas con el título Correspondence with Her Majesty's Missions Abroad, regarding Industrial Questions and Trades Unions[7]. Los representantes de la corona de Inglaterra en el extranjero exponen aquí sin ambages que en Alemania, en Francia, en una palabra, en todos los países cultos del continente europeo es tan palpable y tan inevitable como en Inglaterra una transformación radical

[*] Un pecado venial. (N. de la Edit.)

va atinge un anumit nivel, el se va răsfrînge asupra continentului unde se va desfăşura în forme mai brutale sau mai umane, în funcţie de gradul de dezvoltare a clasei muncitoare însăşi. Aşadar, abstracţie făcînd de orice considerente mai înalte, actualele clase dominante sînt interesate în înlăturarea tuturor piedicilor care frînează dezvoltarea clasei muncitoare şi care pot fi controlate prin lege. Iată ce m-a determinat printre altele, să acord în acest volum un loc atît de important istoriei, conţinutului şi rezultatelor legislaţiei engleze cu privire la reglementarea muncii în fabrici. O naţiune trebuie şi poate să înveţe de la altă naţiune. Chiar dacă o societate a descoperit legea naturală a dezvoltării sale — iar scopul final al operei mele este de a dezvălui legea economică a dezvoltării societăţii moderne —, ea nu poate nici să sară peste fazele naturale ale dezvoltării, nici să le desfiinţeze prin decrete. Dar ea poate să scurteze şi să atenueze durerile facerii.

Cîteva cuvinte pentru a evita eventualele interpretări greşite. Eu nu prezint nicidecum în culori trandafirii pe capitalist şi pe proprietarul funciar. Aici însă este vorba de persoane numai în măsura în care ele sînt personificarea unor categorii economice, exponenţii unor anumite relaţii şi interese de clasă. Eu concep dezvoltarea formaţiunii social-economice ca un proces istoric natural, de aceea, din punctul meu de vedere, mai puţin decît din oricare altul, individul ar putea fi făcut răspunzător pentru condiţii al căror produs social este, oricît s-ar ridica deasupra lor din punct de vedere subiectiv.

În domeniul economiei politice, cercetarea ştiinţifică liberă are duşmani mai mulţi decît în oricare alt domeniu. Caracterul specific al materialului de care se ocupă economia politică ridică împotriva ei pe cîmpul de luptă pasiunile cele mai violente, mai meschine şi mai detestabile ale omului: furiile interesului privat. Biserica anglicană, de pildă, iartă mai curînd un atac împotriva a 38 din cele 39 de dogme ale ei decît un atac împotriva a 1/39 din veniturile ei băneşti. Astăzi pînă şi ateismul este culpa levis*[2} în comparaţie cu criticarea relaţiilor de proprietate tradiţionale. Totuşi un progres este evident în această privinţă. Mă refer, de pildă, la Cartea albastră[5] publicată în ultimele săptămîni sub titlul: „Correspondence with Her Majesty's Missions Abroad, regarding Industrial Questions and Trades Unions“. Reprezentanţii din străinătate ai coroanei engleze declară aici în mod categoric că în Germania, în Franţa, într-un cuvînt în toate statele civilizate ale continentului european, o schimbare radicală a relaţiilor existente între capital şi muncă este...

pág. 91

de las relaciones entre el capital y el trabajo. Al mismo tiempo, al otro lado del Atlántico, el señor Wade, vicepresidente de los Estados Unidos de Norteamérica, declaraba en mítines públicos que, abolida la esclavitud, se ha puesto sobre el tapete la transformación de las relaciones de propiedad sobre el capital y la tierra. Son éstos signos de la época, que no se dejan encubrir con mantos de púrpura ni con sotanas negras. No significan que mañana se vayan a producir milagros. Indican que en las mismas clases dominantes apunta ya el presentimiento de que la sociedad actual no es ningún cristal duro, sino un organismo susceptible de transformación y en transformación constante.

El segundo tomo de esta obra tratará del proceso de circulación del capital (libro II) y de los aspectos del proceso en su conjunto (libro III); y el tercero y último (libro IV), de la historia de la teoría.

Bienvenido sea todo juicio crítico científico. Contra los prejuicios de la llamada opinión pública, a la que nunca he hecho concesiones, tengo por divisa el lema del gran florentino:

Segui il tuo corso, e lascia dir le genti![*]

Carlos Marx

Londres, 25 de julio de 1867

... la fel de evidentă şi de inevitabilă ca în Anglia. În acelaşi timp, de partea cealaltă a Oceanului Atlantic, domnul Wadei), vicepreşedinte al Statelor Unite ale Americii de Nord, a declarat în întruniri publice că, după abolirea sclaviei, la ordinea zilei este schimbarea radicală a relaţiilor generate de capital şi de proprietatea funciară! Acestea sînt semne ale timpului, care nu pot fi ascunse nici sub mantii de purpură şi nici sub sutane negre. Aceasta nu înseamnă că mîine se vor întîmpla minuni. Aceasta înseamnă că pînă şi clasele dominante au senzaţia vagă că societatea actuală, departe de a fi un cristal solid, este un organism susceptibil de schimbări, un organism aflat într-un permanent proces de transformare.

Volumul al doilea al acestei lucrări va trata despre procesul de circulaţie a capitalului (cartea a II-a) şi despre formele procesului capitalist în ansamblu (cartea a III-a), iar volumul al treilea şi ultimul (cartea a IV-a), despre istoria teoriilor economice.

Orice apreciere din partea criticii ştiinţifice este bine venită pentru mine. În ceea ce priveşte prejudecăţile aşa-zisei opinii publice căreia nu i-am făcut niciodată concesii, mă călăuzesc acum, ca şi înainte, după deviza marelui florentini):

Segui il tuo corso, e lascia dir le genti![6}

Londra, 25 iulie 1867

Karl Marx