Trovanți în Podișul Transilvaniei, aproape de Micăsasa

Micăsasa - Valea Lungă 

continuare de la https://sites.google.com/site/romanianatura84/home/podisul-transilvaniei/pe-langa-raul-tarnava-mare-de-la-tarnavioara-la-micasasa-prin-podisul-transilvaniei 


1



Din vecinătatea gării Micăsasa pornim într-o dimineată cu ceaţă. Găsim o potecă care se abate spre uliţele din partea nordică a satului (foto 1). Ne strecurăm printre case şi ne abatem pe un drum de ţară care are ca direcţie vestul. Acesta coboară spre albia unui pârâu care a rupt tuburile peste care probabil că era un podeţ dar putem trece fără probleme atunci când nu sunt precipitaţii. Urcăm o mică pantă şi ne abatem spre dreapta, depăşind ultimile case (foto 2). Vom urca un deal aflat la nord de sat şi vom păstra sensul de mers spre vest.

2


Urcăm 200 metri după ultimele case şi ajungem la intersecţia din poza 3 de unde ne abatem pe drumul din dreapta, în urcuş. După precipitaţiile din ultimele zile acum este ceaţă şi de aceea pe toate pânzele de păianjen care sunt din abundenţă prin aceste locuri sunt picături fine de apă (foto 4). Ajungem în câteva minute la o nouă intersecţie marcată de o zonă cu mult noroi, loc pe unde trec cirezile de vite. De acolo ne abatem spre stânga pe o potecă ce urmează curba de nivel (foto 6).



3
4

                             6

Poteca ne conduce adesea prin tufe de arbuşti cu mulţi ţepi, spre marginea sudică a unei păduri prin care vom merge foarte puţin. La intrarea în pădure zărim un ogaş pe care îl depăşim (foto 7) după care ne abatem spre stânga şi ieşim din pădure. Găsim un drumeag pe care coborâm două minute până în dreptul unor lacuri temporare (foto 9).


7


9


De la aceste lacuri ne abatem spre dreapta, în urcuş uşor, spre o porţiune de abrupt impresionantă, părăsind drumeagul care duce spre vale şi în 600 metri iese la drumul 14B.  Urcăm încet, trecând peste câteva mici alunecări de teren şi foarte aproape de baza acelui frumos abrupt întâlnim trovanţi (foto 10). Au forme şi culori variate (foto 11). 



10







11



Ceaţa este o piedică, nu putem admira aşa cum trebuie acel înalt perete, ci doar parţial (foto 12). Zărim un alt trovant, destul de mare, cu formă aparte (foto 13).



12





13






Stând cu faţa la partea de abrupt, ne deplasăm spre stânga. Mai zărim câţiva trovanţi interesanţi (foto 14) apoi, după ce depăşim extremitatea vestică a abruptului, traversăm un mic pâlc de pădure şi ieşim pe panta foarte mare a unui deal (foto 15).



14



15





Continuăm înaintarea spre vest şi coborâm cu mare atenţie spre poteci aflate mai jos decât noi. Spre stânga, cum înaintăm, zărim albia Târnavei Mari, la limita vizibilităţii, iar mai aproape de noi, chiar la poalele dealului pe care îl străbatem, zărim o parte din drumul 14B și calea ferată care uneşte Copşa Mică de Teiuş. Iarba este destul de înaltă şi adesea întâlnim flori de scai (foto 17).





17





Mergând 300 m pe coasta acestui deal, zărim în faţă următorul deal, în ceaţă (foto 18). Printre dealul pe care suntem şi următorul deal curge un firav pârâu, de-a lungul lui fiind graniţa dintre judeţele Sibiu şi Alba. Zărim în vale o mică construcţie la intrarea în judeţul Sibiu, dacă ne-am deplasa pe DN 14B în sens invers, spre est (foto 19). Coborâm spre ea (foto 20). 


18
19

20





Înainte de a continua traseul, ne abatem pe lângă construcţia din poza 20, spre sud, 100 m pentru a vedea Râul Târnava Mare (foto 21), apoi revenim la drumul DN14B şi intrăm în judeţul Alba (foto 22).


21

22





Ne deplasăm pe dumul asfaltat, ceva mai mult de 1 km, porţiune pe care, în dreptul unor case, zărim trovanţi (foto 23).


23

Ajungem astfel în satul Lunca. Aici părăsim drumul 14B şi ne abatem spre dreapta faţă de sensul de mers, pe drumul 33, care străbate satul Lunca. După 150 m ne abatem spre stânga şi traversăm, pe pod, un mic curs de apă, apoi vom urma o potecă care se transformă în drumeag, potecă ce urmăreşte spre amonte malul drept geografic al pârâului. Zărim în stânga, cum înaintăm, panta destul de mare a unui alt deal (foto 24). Spre el ne vom îndrepta. După ce depăşim ultimele case ne abatem spre poalele dealului din stânga. Traversăm mirişti pline cu flori (foto 25) apoi începem urcuşul.


24



25


Panta este extrem de mare şi ne obligă la multe popasuri. De undeva de mai sus fotografiem spre drumul 14B pe care l-am părăsit şi surprindem şi intersecţia cu drumul 33 pe care ne-am abătut (foto 26). În zare se vede drumul 141C, care duce printre două dealuri și ele abrupte, spre satul Cenade.



26

Urcăm mai departe, vremea începe să se îmbunătăţească. Ceaţa se ridică încet. Zărim spre vest, în plan apropiat, casele din satul Valea Lungă, spre care ne îndreptăm iar în ultimul plan, prin ceaţă încă, ţinta călătoriei noastre, oraşul Blaj (foto 27). Privim spre Valea Târnavei Mari, spre est, de unde am venit (foto 28). Aceeaşi caracteristică a dealurilor se păstrează şi aici: terasele. De mai sus zărim şi continuarea traseului, pe creasta dealului, spre stânga faţă de sensul de urcuş (foto 29).


27
28

29



Întâlnim o turmă de oi care, în mod paradoxal, nu are câini de pază (foto 30). Iată terasele dealului pe care urcăm aflate spre est faţă de sensul de urcuş (foto 31). În vârf peisajul devine deodată domol (foto 32) şi se desprind două creste. 



30
31
32



Cea care se abate direct spre vest ar fi şi cea mai uşoară cale de a coborî spre satul Valea Lungă (foto 33). Am preferat să facem un mic ocol, am înaintat spre nord mai întâi, trecând pe lângă o instalaţie petrolieră şi urmând un drumeag (foto 34).


33
34

În stânga noastră dealul este puternic împădurit, ocolim o vale secundară şi vom coborî pe următoare creastă care duce spre vest. Peisajul încântător este completat de mulţimea florilor, cum ar fi lumânărica (foto 35) sau salata câinilor (foto 36).










35














36








După 7-8 minute de mers după ce am părăsit vârful dealului ajungem în dreptul unei tufe mari de arbuşti tineri (foto 37). Este izolată şi poate fi luată ca reper. Din dreptul ei ne abatem spre stânga, în coborâre, pe o potecă mai puţin vizibilă. Coborâm pe o creastă secundară. De mai jos zărim satul Valea Lungă şi o parte din Depresiunea Târnavelor (foto 38). Panta devine din nou mai mare şi vom avea grijă la coborâre. Poteca se pierde adesea prin vegetaţie. Soarele străluceşte, ceaţa s-a risipit.


37
38



40













Mai jos ne luptăm puţin cu vegetaţia bogată, cu mulţi ţepi şi întâlnim porumbe, foarte des (foto 40). Întâlnim câteva poteci foarte bine vizibile dar umblate de turmele de vite aşa că sunt pline cu noroi. Urmăm una din poteci, spre vale şi, după o luptă aprigă cu noroiul, ajungem în centrul satului Valea Lungă, la drumul 142K (foto 41).