Peștera 1J2 din Munții Pădurea Craiului, 7067 metri lungime - cea mai lungă și denivelată din România fără intrare naturală; explorări an 1987

În acest timp, echipa Mircea Vlădulescu, Gigi Chiriloi, Ică Giurgiu, Adrian Rădulescu a cartat partea finală a cursului amonte. Ică Giurgiu și Adrian Rădulescu au realizat câteva diapozitive (14d-14h) și fotografii.

Echipa 1 merge apoi tot în zona terminală și cartează o sală fosilă superioară activului principal care joncționa și cu afluentul de la 102 (lungime 101,5 metri, denivelare 12,4 metri).     

După 6 ore de intrarea în peșteră cele două echipe s-au reunit și au luat masa. Apoi, Echipa 2 descoperă o mică galerie fosilă și un horn unde curgea apă. Horn larg, înalt de 12-15 metri, putând fi urcat numai prin pitonare. Echipa 1 găsește o mică sală superioară, suind o săritoare de 6,2 metri care continuă cu un sistem de galerii (cartat cu contribuția ambelor echipe, 131,2 metri lungime, 10,2 metri denivelare). Una dintre ramuri șuntează activul ieșind în galeria principală printr-un afluent de pe partea stângă care nu fusese încă explorat. Pe cealaltă ramură explorarea se oprește la baza unei săritori de 7-8 metri care trebuia pitonată. 

1-2 martie 1987. Adrian Terme și Cornel Fotă intră pe aval (imaginile 14b, 14c, harta 9), descoperă și cartează o mică galerie fosilă (8 metri lungime, denivelare 6,6 metri), apoi un afluent (dezvoltat pe o diaclază) în care se pătrunde urcând o săritoare de 6,5 metri. Afluentul este parcurs într-un fel de zig-zag până la o cascadă de 5,8 metri. Cornel Fotă o escaladează la liber, udându-se „un pic”. Sus trebuie spart, după 30 de minute depășește porțiunea dificilă dar apoi galeria nu se lărgește prea mult. Cornel revine la bază, lăsând un semn de întrebare.

În galeria minieră 139 au fost descoperite peșterile J3 (imagini 14l, 14 m, 14n) și J4 (vezi imaginile 14b, 14c).

În urma acestor explorări Peștera 1J2 ajunge la 5030,7 metri lungime. 

17 aprilie 1984. Adrian Terme și Viorel Lascu (imagini 15b, 15c). Pe la jumătatea avalului, activul principal primește un afluent pe partea dreaptă, care țࣸâșnește dintr-un loc impenetrabil. Cei doi descoperă la doi metri aval de acesta o săritoare de 5 metri care continuă cu o galerie de unde un horn strâmt permite accesul într-o sală. Sala continuă cu un horn larg care nu a fost urcat. S-au cartat 59,2 metri, apoi a fost atacată zona terminală a avalului, unde, câteva escalade în tavan au dus la interceptarea unor mici galerii orizontale, fără a se reuși șuntarea sifonului terminal.

22 iunie 1987. Toată echipa intră în Peștera J2 pentru explorare și cartare. S-au topografiat toate lateralele lăsate pe porțiunea cartată în tura anterioară (2-3 mai) (câțiva metri). În continuare, galeria avea forma unui meandru strâmt la baza căruia curgea un mic activ. Pe primii 20 de metri către amonte s-a urcat într-un sistem fosil, nu prea dezvoltat, dar care permite prin câteva hornuri de 10 metri accesul la primul nivel al galeriei. Activul continua strâmt în ambele sensuri și pentru a nu rămâne ineficient restul echipei, Ică Giurgiu, Zoli Balogh și Gigel Cuța hotărăsc să încerce dezobstrucția sifonului terminal aval.

Viorel Lascu și Adrian Terme au reușit să coboare printre pereții strâmți până la buza unei cascade de 5,6 metri, la baza căreia au ajuns într-un fel de sală horn pe care, prinși în febra explorării, n-au recunoscut-o. Era exact cascada pe care venind dinspre aval, Cornel Fotă și Adrian Terme o lăsaseră ca semn de întrebare (vezi explorarea din 1-2 martie 1987). Astfel s-a realizat joncțiunea cartărilor. Amontele acestui afluent le-a cam rupt hainele în continuare și fiecare metru câștigat creea un precedent ambiției de a răzbate. Cei câțiva metri de târâș i-au dus pe cei doi la o cascadă de 5 metri care continua cu un horn ce debușa într-o galerie fosilă mai largă. După 100 metri de galerie puternic concreționată pe alocuri cei doi sunt opriți de un dom imens care astupă complet secțiunea galeriei. Galeriile laterale lăsate neexplorate pe parcurs au mai adus câteva zeci de metri de galerii. Cumulând tot ce se cartase, Peștera 1J2 ajungea la 6657,7 metri lungime totală/ dezvoltare.

La sifonul terminal aval, Ică Giurgiu, Gigel Cuța și Zoli Balogh au spart din domul care obtura galeria pe aproape un metru; pe această porțiune pârâul subteran curge cu nivel liber dar dimensiunile galeriei sunt încă mici.

21 noiembrie 1987 (imagini 19, 19a, 19b). Istvan Lajcsak, Adrian Rădulescu, Dragoș Mândroiu ajung în fața domului care obtura trecerea la terminusul aval, dotați cu un spiț de aproape un metru și un baros de cinci kilograme. Scurgerea calcitică din care este format domul devenea extrem de dură în profunzime și după câteva ore de lucru nu se înaintase prea mult. În timp ce doi lucrau unul se odihnea încercând șuntarea sifonului prin escalade în diferite puncte ale ultimei porțiuni din avalul peșterii. Au fost descoperite astfel două mici galerii laterale (lungime 31 metri, denivelare 8 metri).

27 noiembrie 1987 (imagini 20, 20a, 20b). Viorel Lascu, Gigi Chiriloi, Sorin Vasilescu construiesc trei baraje succesive pe activ, în zona lacului de sifon din aval, pentru a scădea nivelul acestuia. S-au încercat decolmataje în galeriile fosile descoperite anterior. La 50 metri amonte de sifon, pe partea dreaptă, Viorel a sesizat existența unei posibile continuări deasupra unei săritori de 9 metri. După urcare, o sală ascendentă continuă cu un horn care se închide la 8 metri înălțime. Renunțând pentru moment la forțarea avalului, cei trei merg în amonte și la 50 metri mai sus de primul sifon amonte se înverșunează asupra unui semn de întrebare existent. Viorel execută o escaladă dificilă și ajunge într-o galerie cu horn unde bate un piton cu expansiune pentru a echipa cu o scară porțiunea urcată. Apoi explorează o porțiune din noul sistem descoperit, oprindu-se din lipsă de materiale.

28 noiembrie 1987. Sorin Vasilescu și Iancsi (Cristal Oradea) continuă explorarea strâmtei diaclaze din dreapta sifonului terminal aval. Iancsi reușește să treacă mai departe, avansând în condiții dificile vreo 80 de metri până la un lac de sifon.

Viorel Lascu, Gigi Chiriloi, Adrian Cosma explorează și cartează fosilul descoperit cu o zi în urmă (cam 300 metri).

22 decembrie 1987 (imagini 21, 21a, 21b, 21c). Andi Selischi, echipat în costum de neopren, încearcă în repetate rânduri spargerea unor formațiuni de pe parcursul sifonului terminal aval. Reușește să ciobească câte ceva din ele, nu îndeajuns încât să poată trece.

vezi continuarea explorărilor la

Donează 30 de lei