Dumnezeu.es

13 oct 2013 15:47

"Dios es" (donde "es" es nada mas que . . . es ) / "Dumnezeu este (unde "este", este "mult mai mare in grad" decat " a fi" si / sau "exista"

este (dex), exista (dex), fi (dex)

Categoria articolului: "Analiza literara"

George Bernard Shaw - La gente común no ora, sólo pide. / Individul (uman), in general nu "se roaga" ci . . . "cere"

Cautand eu, oaresce lucruri prin “Objetivismo.org” am intalnit . . . altceva. Un articol intitulat “Dios” (adica mai pe romaneste “Dumnezeu”) la care “lumea” nu prea daduse “ghies” (precum da, pe la celelalte articole).

"Lumea" ce populeaza "Objetivismo.org" o gasesc cam 60-70% in compatibilitate cu conceptia mea despre Viata. "Punctul comun" ("centrul cercului") care ne-a asezat (mai ales, pe mine cu ei) pe o "lungime de unda comuna" (pe un acelasi "val", daca ne gandim ca la un grup de "surfing", grup din care, se aduna cand se aduna si cade, fiecare pe unde cade) s-a numit "Ayn Rand".

Cum, la tema asta (despre "Dumnezeu") ne pricepem toti (dar, ori . . . “nu ne dam cu parerea”, ori . . . “o ignoram”, ori . . . “ne dam cu parerea de nu ne mai oprim”) mi-am zis ca, hai . . . sa zic si eu , vreo doua - trei, vorbe.

Duc lipsa de “talent literar” (artistic, care va sa zica) dar, de chinuit, ma chinuie si pe mine . . . talentul (ca pe mai "tot omul"). Din ast motiv (nu numai din asta), dupa ce am scris vreo trei vorbe, chiar acolo, “la locul faptei”, m-am razgandit si . . . mi-am luat de lucru pentru acasa.

"Jucand . . .in casa” nu e ca "jucand . . . in deplasare". Aci, am sculele mele (html), bancul meu, menghina mea.

Partea buna/rea este ca . . . am zis deja “poezia” in spaniola (ma rog, in cat stiu din limba asta), asa ca acum (spre a tine, cam acelasi fir), trebuie sa . . . sa ma traduc (singur). Reamintesc ca (si . . . pentru . . . a nu pierde, si eu, timpul) link-urile (si cel mai indicat ar fi, spre a tine firul . . . sa nu ocolesti vreunul) duc mai ales spre variante ale lor in spaniola dar, cititorul (cel interesat, desigur), da clic pe link si, odata ajuns la “radacina” acestui "copac" se suie pe ce creanga (a arborelui in cauza) ii face trebuinta, si isi ia singur (fara sa astepte, precum facea “Natafleata”), para.

E de spus ca, nu tot ce "zace" pe sub link-urile pe care le recomand este in acord cu propria-mi definire a lucrurilor. Fiecare trebuie sa umble cu

sita la el (cum sta bine oricarui "cautator de aur") si, fiecare, isi sorteaza singur ceea ce pastreaza si, ce anume, nu.

Eu zic ca e pacat sa se incarce cineva cu "tinichele" dar . . . asa e dat, omul nu se poate ajuta decat . . . singur (ca atunci cand . . .inoata).

Hai sa vedem:Intre conceptul "Dios" si conceptul "individ (uman)" este aceeasi relatie (matematica) ca intre conceptul "individ (uman)" si conceptul "eritrocit" (= globula rosie).Din al nostru "(uman) punct de vedere" putem sa ne alegem ca "etalon" chiar "individul uman" si sa construim in jurul acestei (acum stabilite) "unitate de baza" un "sistem de unitati"Vedem (in textul urmator), ce frumos e definit, in wikipedia: O "unitate de masura" reprezinta o "cantitate standardizata", de o "determinata magnitudine fizica". In general, unei "unitati de masura" i se stabileste valoarea prin referinta cu un "sablon" sau cu un "compozitie de alte unitati" pre-stabilite. In primul rand avem unitati cunoscute precum "unitati bazice" /sau, "de baza" (fundamentale) iar in linia secunda avem unitatile denumite "unitati derivate". Un "set de unități de măsură" în care nici

una dintre unitati nu are mai mult de "o unitate asociata" este numit "sistem de unitati".

Toate "unitățile" indica "cantități scalare". În cazul "mărimilor vectoriale", se interpreteaza ca "fiecare dintre componente sunt exprimate în unitatea indicata".

Aici (alaturi) avem imaginea-reprezentare a conceptului "atom".

Ne puseram de acord sa folosim conceptul (în a noastră ... astă "ecuație") "individ (se subînţelege că . . .)"uman", sa ne serveasca ca o "unitate

de bază". Ei bine, această "unitate de bază" are (aici, în ast "joc" al nostru, dar ... și în realitate) ai ei "ai săi submultipli si multipli".

Astfel, eu le-am asezat . . . asa:

- Informatia;- Atom;- Molecula:- Om (individul)- Om (specia);- Terra (planeta);- Universul.Ce vreau să spun este că pentru fiecare dintre conceptele din acest abia afisat "sistem de unitati" (informatia, atom, molecula, organim simplu, organism complex, organism mult mai complex si . . . organism), "reprezentarea" este. . . aceeasi (ceea ce face diferenta este ... "cuvenita proporționalitate").

In acelasi fel in care conceptul "eritrocit". . . nu știe (sau, poate ca el, stie) nici unde se afla și nici . . cum arată, al lui "Dumnezeu", pastrand noi "cuvenita proportionalitate", nici "individul (uman) ... nu pricepe de unde vine, unde este, unde se duce și "ce, cum sau unde" ar fi (daca ar fi, isi zice) al lui "Dumnezeu".

În același fel în care acest "zeu" (vorbim acum de "individ") poate "ajuta" "individul" (vorbim aci de "eritrocit") urmare alor sale "eritrocitas . . . rugăminti ", in acelasi fel poate (pastrand noi, si acum, "cuvenita proportionalitate") si conceptul cel caruia noi ii spunem "Dumnezeu"(= cel mai mare in grad, "concept"), fi de folos alui lui "eritrocit" (de data asta =" individul (uman))"

Cu alte cuvinte. . . "individul" (nu doar cel uman) este un. . . "perpetuum fetus"

Ne aflam astfel in fata unei "pelicule", in vreo 5 - 6 "parti" (nu stiu de n-or fi 9, n-am ajuns inca la concluzia asta dar im "rasuna" inca in cap nu mai stiu ce batranesti cuvinte de ceva cu "9 ceruri", echivalent a ceea ce azi am putea spune "9 etajari"), dar eu am sa ma refer deocamdata doar la doua, dintre parti.

In a sa . . . "prima parte" a "actului", acest "perpetuum fetus", "inoata = zboara = merge" in acel "ocean" (care este "mama lui"), in acel ocean

de "lichid = aer = pamant" sau, cu alte cuvinte de . . . "lichid amniotic". Tot acest "conjunto/ansamblu/set" in care el "inoata" constituie in acel moment "Dumnezeul lui" , un Dumnezeu in care/pe care-l "bajabaie", cautandu-l cu toata fiinta lui (dar cel mai vizibil eventualului "spectator", cu . . . "antenele lui", adica "buricele" mainilor, picioarelor, nasului, etc" fara insa sa il gaseasca).

Ciclul se incheie cu . . . expulzarea lui din acel "rai" si trecerea in urmatorul.

Acest prim "act" dureaza (conform "limbajului" uman) 9 luni.

"Actul (pe care aci il numim) 2" are . . . alta dimensiune (putem sa ne "jucam" transformand in secunde "un ciclu de 9 luni" versus "un ciclu de 90

de ani" = 22.328.000 sec versus 2.838.240.000 sec, insa nu are nici o relevanta).

In acest "act 2" , ... "lichidul amniotic" isi schimba "textura". Prin analogie cu "gradele si functiile" din algebra si . . . din armata, putem spune ca . . . "functia se pastreaza dar se schimba gradul". De acum "perpetuum fetus"-ul inoata tot in "lichidul amniotic", tot in (acelasi) Dumnezeu (acelasi dar. . . intr-o alta ipostaza).

Si tot ca si in "primul act", "perpetuum fetus"-ul bajbaie, orbeste, cautand . . . nici el nu stie ce, fara sa inteleaga ca gaseste ceva, desi in tot timpul acestei bajabaieli contactul cu al sau Dumnezeu, este acelasi contact pe care pestele (orice "fiinta acvatica") o are cu mediul (apa) in care . . . exista (vietuieste).

(Dar, hai ca ma luai cu vorba, si ma departai de "varianta, sa-i zic asa, originala", dupa care . . . traduceam). Asa ca . . . "revenim la obiect":

In "vizionarea" alei sale "prima parte" (a "propriul său film"), "Dumnezeul lui" este "(propria sa) mama" si, cu toate ca (el) inoata in (în "lichidul amniotic") "Dumnezeul lui" (în tot acest timp ... bajbaind ... cautandu-l) precum in profunditatea unui ocean, el nu este în măsură să. . . perceapa (găseasca) . . . oceanul.

În vizionarea celei de -"a doua parte" (din ... "propriul său film"), chiar daca se schimba "sacul amniotic", "lichidul amniontic" nu inceteaza a fi "lichid amniotic" (se schimba doar . . . "textura"). Se modifică ... "gradul" (vezi "grade militare"), dar nu și "funcția", facand acest fapt ca "perpetuum fetus"-ul sa continue "a înota în Dumnezeul lui" (de data aceasta "oceanul" . . . avand o cu totul alta dimensiune decat "burta mamei") continuandu-si căutarea "dumnezeul lui", cu mâinile (ca orbul), cu . . . "antenele" (unde "ante . . . na" reprezinta "extremitate maxim posibila"), fara a ajunge la "capabilitatea de a-l vedea".

Este (situatia asta) analogica cu aceea in care un pește (ma rog, o "fiinta acvatica") ar "bajbai orbeste", prin . . . "buricul oceanului", cautand cu disperare sa gaseasca . . . oceanul (murind convins ca . . . "de unde nu e, nici dumnezeu nu cere").

Ființa umană este. . . analogica unui "compas", și ca orice compas se poate deschide până la o limită (o "limită" ... limitata, de nimeni altcineva decat de "propria-i capacitate"), și se comporta ca un autoturism care a fost construit sa ajunga la 120 pe ora dar, care se intreaba ca . . . de ce 120 si nu 121."Vehicolul" cel mai performant de care dispone (și are capacitatea necesara spre a dispune) omul, se numește . . . "deducție logică" și. . . poate acoperi "mult" (0.002 - 0.003%), dar "nu. . . suficient" (0,2 - 0,3%) și . . . "nicidecum, totul" (100%).Așa cum . . . spusei, conceptul "individ" este. . . analogic (printre altele, si) conceptului "compas".Astfel, putem spune ca instrumentul asta are, (ca sa-i punem totusi, un nume) "picior compas" (sau hai sa-i spunem "A) și . . ."cap compas" (nu sunt sigur dacă există astfel de "nume", de . . . "cap compas" am mai auzit, dar ... am nevoie, aici, si hai mai bine sa ii spunem "Z")."Piciorul compasului" se află întotdeauna situat în "punctul în spațiu" în care tu . . . (propria ta persoana) se află situata la vreun "moment dat".Ei bine, limita maximă a capacitatii tale de "extindere" se numeste "orizont" (unul "vizual" și altul "mental"), doua orizonturi de dimensiuni (ale "razei") extrem de diferite dar, care au in comun acelasi "centru al cercului".Indiferent care dintre cele doua tipuri de orizont luam in calcul, trebuie sa nu uitam nici un moment de un "principiu de bază" al conceptului "cerc" care ne reaminteste ca ne facem "o reprezentare mentala" a cercului, atunci cand bagam in ecuatie "circumferinta cercului" si "o alta reprezentare mentala" a cercului, atunci cand bagam in ecuatie "aria cercului" (desi "cercul" nu este nici una, nici alta ci doar, amandoua) si ca daca nu ne concentram un pic atentia, in primul caz vedem "paharul gol" iar in al doilea vedem paharul plin (desi nu exista alta varianta in afara de "plin").Referitor la "circumferinta" și "arie", în secțiunea. . . "cercul" (wikipedia) gasim ca:"Deși cele două concepte sunt relationate, nu trebuie facuta confuzie intre circumferinta (linie curbă) si arie (suprafata)".Noi (oamenii), ne extindem (fiecare in parte, din "centrul cercului" sau) pentru a vedea . . . dincolo de circumferinta pe care o putem (cumva) "desena", ne extindem cu nadejdea de . . . "a da, nas", cel puțin "un puncticel" (cel puțin cu "un pixel") din imaginea, pe care ne-o imaginăm că exista, uitând că intre "A" si "Z" sunt, . . . "o infinitate de puncte" (oricare dintre "conceptele de grad inferior cercului": "linia", "planul", "volumul", inclusiv ... "punctul" este constituit din aceeasi, si unica, suma: "o infinitate de puncte").Ne intindem (bajbaind) . . . peste toata infinitatea asta de puncte ca sa vedem . . . nu pe vreunul din cele care "sunt" ci . . . "unul pe care vrem sa ne imaginam ca exista).Ei bine, oricare "punct" (din toata infinitatea asta de puncte existente între "punctul în care te afli situat la un moment dat", cu o extremitate a ta . . ."A", și "orizontul (vizual & mental) in care ajungi (efectiv) sa-ti situezi extremitatea ta..."Z" ) este . . . "pixel dintre pixelii ce constituie imaginea cea pe care o cauti" (numai ca . . . "tabloul" asta este . . . atat de mare incat, ceea ce vede unul cu o vedere "peste medie" este analogic cu a vedea 2 (doi) pixeli dintr-o "pictura" oarecare, hai sa zicem din "pictura" Gioconda, "tablou" care apare daca ai apasat "link"-ul). Iar, aici prezenta, avem o imagine, obținută plin aplicarea "zoom"-ului asupra acestui tablou (Gioconda), marita la maximul ( x 800) ce mi-a permis a mea "tehnologie".(Ca o comparație: harta continentala este o harta reprezentand un continent, de obicei pe o scală între 1:20,000,000 și 1:50,000,000). Cine este capabil să mențină o "proporționalitate adecvată", poate înțelege ceva (si) din acest exemplu, iară cine nu. . . nu.Post Scriptum1) Imagineaza-ti că celulele rosii ale corpului tau si-ar construi vehicule (autoturisme, trenuri, vapoare, avioane, rachete, etc) și s-ar pune pe strabatut "furnicarul" la deal si la vale, asa cum omul, face.

- 2) am discutat pe aici de "ocean". Există (cel puțin in viziunea mea) trei-patru "forme", de "ocean": una dintre forme ar fi, aceea "consacrata" (cel de . . ."apa"), altă forma ar fi, oceanul asta in care "inotam" noi "terenalii" (fiintele care nu se incadreaza nici la "mediul acvatic" nici la "mediul aerian" ci apartin "mediului terrestru"), alta forma este "oceanul aerian" (un fel de "imagine... în oglindă", a "oceanului de aoa"), și mai exista există,

o a patra forma, cea care le include pe toate cele trei deja numite (numindu-se asta "viata planetara).

Conceptul "ocean", nu poate (nu este destul) fi perceput doar prin prisma conceptului "apa".

Daca l-am "goli" de toate vietatile lui (asa cum putem face cu un acvariu) . . . cred eu ca ar scadea vreo cativa "buni . . . centimetri". Si, daca am

lăsa acolo, in "covata", doar "apa chioara" ... cred ca ar muri, destul de repede.

Conceptul "ocean" este constituit din tot ce vietuieste in el, indeplinindule functiunile pe are le indeplineste conceptul "casa", fiindu-le in acelasi

timp si sufragerie si bucatarie, si dormitor si camera de tortura, si sala de nasteri, si wc, si cimitir, si tot el le este "paine cea de toate zilele", "apa de baut" si "aer ce respira".

Ca unul din oceane . . . . oricare dintre celelalte (și, bineînțeles, aceste patru sunt incluse întrun al cincelea)

Un "al cincelea" al carui nume este atat de polisemic incat, in loc sa ii mai dau eu vreo denumire las cititorul sa-si aleaga singur (ajutandu-l doar cu o lista, pe care o gaseste apasand acest link.

3) am facut vorbire aici de . . . "cerc", de "circumferință" și de "aria" lui (a cercului). Nu trebuie insa uitat, in vreun moment ca, in afara "trairii directe", imaginea (reprezentarea vizuala) nu-si poate depasi conditia de "dimensiune virtuala" (ne-ridicandu-se in "grad" mai sus decat ii permite al sau "bidimensional" statut).

În "realitatea-reala", ceea ce eu am denumit in principiu ca, "picior al compasului" (si am notat mai apoi cu "A") nu il gasim ca fiind situat în "centru de cerc", ci in "centru de sfera", iar în această "realitate reala", nu se poate vorbi de "arie" ci de "volum" (din aritmetică stim ca "2" este ceva, ca "2 la puterea 2 " este "ceva diferit", iar "2 la puterea 3" este "ceva mult mai diferit ").

4) este de neînțeles, că omul nu este capabil sa face analogia corecta între situația de a "înota" (nadar) si situatia de "a merge" (andar). În ambele situații, omul se lupta sa dea la o parte "pixelii" spre a "avansa" pe aceia care, vremelnic, il compun. Dar, indiferent de "textura" (lichida, solida, gazoasa, .) a "pixelilor", aparțin toti acelei unice si aceiasi "disolutii"

Nimic mai mult. Dacă cineva nu înțelege nici acum, altfel de mod, mai simplu, de a explica (cel puțin pentru moment), nu -mi este în minte. Dar dacă

Ma rog. Cam asa vad eu, povestea asta. Ca orice poveste, are atatea variante cati "povestitori o povestesc", cati "ascultatori o asculta".

Salutări și. . . toate cele bune.

.