Dezechilibre economice

• Cele două forme de manifestare ale inflaţiei sunt:

1. Creşterea generalizată a preţurilor,prin care piaţa sancţionează economia în care producţiaa devenit insuficientă comparativ cu masa monetară
2. Scăderea puterii de cumpărare a banilor.Puterea de cumpărare a banilor reflectăcantitatea de bunuri care poate fi achiziţionatăcu o unitate monetară.

• Măsurarea inflaţiei:

1. Indicele preţurilor bunurilor de consum : măsoară evoluţia preţurilor pentru un coş incluzând un anumit număr de bunuri de consum care au cea mai mare pondere în consumul populaţiei.
2. Se calculează în două moduri:

• Indicele preţurilor de tip Laspeyres: Se exprimă de obicei în procente

Ip = (Σqio • pi 1 / Σ qi0 • pio)100 , qio = cantitatea de bunuri realizată în anul de bază, pi 1= preţul bunurilor în anul curent, pio = preţul bunurilor în anul de bază

• Indicele preţurilor de tip Paache: Se exprimă de obicei în procente

Ip = (Σ qi1 • pi 1 / Σ qi1 • pio)100 , qi1 = cantitatea de bunuri realizată în anul curent

💲IP bunurilor de consum se determină pentru a urmării evoluţia Salariului real şi a veniturilor reale ale menajurilor.

💲Deflatorul : măsoară creşterea preţurilor tuturor bunurilor finale = (P.I.B. nominal / P.I.B. Real)100 și se determină de obicei procentual P.I.B nominal se determină pentru anul curent în preţurile anului curent P.I.B real se determină pentru anul curent la preţurile anului de bază sau de referinţă.

💲Indicele puterii de cumpărare a banilor: IPC = (1 / IP) 100 Ip poate fi de tip Paache sau Laspeyres.

Acest indicator ne arată cu cât s-a modificat puterea de cumpărare în perioada pentru care s- au făcut calculele.

Exemplu: Considerăm că Ip = 120% în anul 2ooo faţă de anul 1999. Cu cât se va modifica indicele puterii de cumpărare a banilor? Ipc = (1 / Ip)100 = 1 • 100 • 100 / 120=83,33 %.

Interpretare: La o creştere a preţurilor cu 20%,puterea de cumpărare a banilor a scăzut cu 16,66%.

Principalele cauze ale inflaţiei : 1. Emisiunea excesivă de monedă: determină inflaţia prin monedă 2. Cererea excedentară de bunuri : inflaţia prin cerere 3. Scăderea volumului de bunuri destinate schimbului : inflaţia prin ofertă 4.Creşterea substanţială a creditului: inflaţia prin credit 5.Creşterea costurilor : inflaţia prin costuri  6. Caracterul tot mai restrictiv al resurselor 7.Fluctuaţiile activităţii economice 8.Creşterea bruscă a exporturilor - inflaţia prin cerere 9.Globalizarea negocierilor salariale.

În funcţie de cauzele care stau la baza fenomenului inflaţionist se cunosc următoarele tipuri de inflaţie:

1. Inflaţia prin monedă: datorată creşterii în exces a masei monetare. ” L’ inflation est toujours et partout un phénomène monetaire”. M.Friedman “Inflaţia şi sistemul monetar” .Preţurilor se vor ajusta astfel încât să asigure echilibrul pieţei monetare. Teoria cantitativă a banilor explică astfel fenomenul: o injecţie de monedă în economie va determina creşterea cererii de bunuri, iar dacă oferta nu se adaptează rapid, preţurile vor fi mai mari. Ecuaţia lui Fisher M• v=p• Q
2. Inflaţia prin cerere: este determinată de creşterea cererii agregate. Cererea în exces rezultă din:  sporirea consumului  creşterea cheltuielilor publice  creşterea investiţiilor - creşterea bruscă a exporturilor. Dacă oferta nu se poate adapta deplin la noua cerere, în economie venitul de echilibru OY2 va fi mai mare decât cel din situaţia iniţială OY1, iar nivelul preţului de echilibru va fi mai ridicat Cu cât economia este mai aproape de utilizarea deplină a forţei de muncă, cu atât curba cererii agragate va fi mai abruptă, iar preţurile vor fi mai înalte. Inflaţia prin cerere are următoarele efecte în economie: 1. Reducerea şomajului 2. Creşterea producţiei
3. Inflaţia prin costuri: o sporire a salariilor nominale sau a preţului altor resurse provoacă o sporire a costurilor. Firmele, ca să nu-şi micşoreze profitul transferă majorarea costului asupra preţului. În acest caz, costurile de producţie cresc independent de evoluţia cererii agregate. De obicei, o creştere a preţurilor va micşora salariile reale, iar sindicatele vor solicita o nouă creştere a veniturilor nominale. Creşterea costurilor va deplasa curba curba spre stânga . Inflaţia prin costuri are următoarele efecte: 1. Cresc preţurile 2. Scade volumul producţiei 3. Creşte şomaju

Teoriile legate de inflaţia prin costuri şi inflaţia prin cerere concordă prin următoarea concluzie:

- cu cât economia se află mai aproape de nivelul ocupării depline, cu atât presiunea inflaţionistă este mai mare

- cu cât rata şomajului este mai mare, cu atât presiunea inflaţionistă este mai mică.

Spirala inflaţionistă = Cresc preţurile / Cresc costurile / Creşterea salariilor / Cresc din nou costurile / Cresc din nou salariile

Forme de manifestare ale inflaţiei în funcţie de nivelul ratei inflaţiei: ❗Inflaţia latentă ( târâtoare sau rampantă ) : presupune o creştere a preţurilor cu 3 - 5 % pe an. ❗ Inflaţia deschisă ( marşantă) : o creştere a preţurilor cu 5 - 10 % pe an. ❗ Hiperinflaţia ( inflaţia galopantă) : o sporire a preţurilor cu peste 15%. ❗ Megainflaţia : o creştere a preţurilor de zeci, sute, mii sau zeci de mii de ori. ❗Stagflaţie : coexistenţa inflaţiei cu o stagnare a creşterii economice .❗ Slumpflaţie : o asociere a inflaţiei cu recesiunea şi cu o rată înaltă a şomajului.

Este inflaţia periculoasă la orice cote?

1. Se consideră că o inflaţie de până la 5% pe an are efecte pozitive, dacă este însoţită de o creştere a producţiei
2. O inflaţie prea scăzută ar fi dăunătoare, deoarece încurajează prea mult investiţiile, chiar şi pe cele mai puţin rentabile. În acest caz, cererea agregată ar putea depăşi oferta agregată.
3. O rată prea înaltă a inflaţiei , de peste 10%, are efecte negative deoarece determină lucrătorii şi sindicatele să solicite creşterea salariilor nominale, ceea ce ar conduce la o escaladare a spiralei inflaţioniste
4. La cote foarte mari, inflaţia poate distruge sistemul monetar, iar producţia şi eficienţa economică vor fi în scădere.

În final agenţii economici ajung în situaţia de a nu recunoaşte moneda naţională în procesul schimbului.