Constituirea societatilor comerciale cade sub incidenta prevederilor Legii 31/1990, modificata si republicata. In vederea efectuarii de acte de comert, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si pot constitui societati comerciale, cu respectarea dispozitiilor Legii 31/1990. Societatile comerciale cu sediul in România sunt persoane juridice române.
Societatile comerciale se pot constitui in una dintre urmatoarele forme: societate in nume colectiv, societate in comandita simpla, societate pe actiuni, societate in comandita pe actiuni si societate cu raspundere limitata.
Cele mai des întâlnite forme de organizare a societăţilor comerciale sunt societăţile pe acţiuni(SA) şi societăţile cu răspundere limitată(SRL).
Nr. Crt.
Tipul societatii comerciale
SOCIETATEA CU RASPUNDERE LIMITATA SRL
-obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social.-asociatii raspund in limita capitalulu social subscrisSOCIETATEA PE ACTIUNI SA
-obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social.-asociatii raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris-capitalul social este divizat in parti numite actiuniSOCIETATE IN NUME COLECTIV SNC
-obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social.-asociatii raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile socialeSOCIETATEA IN COMANDITA SIMPLA SCS
-obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si are doua categorii de asociati (asociati comanditati-raspund nelimitat cu toata averea prezenta si viitoare si solidar pentru obligatiile sociale si asociatii comanditari – raspund numai pana la valoarea capitalului social subscris si au dreptul la o parte din profitul realizat de societatea respectiva.SOCIETATEA IN COMANDITA PE ACTIUNI SCA
-este forma de asociere la care obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si raspunderea asociatilor comanditati pentru obligatiile sociale este nelimitata si solidara, iar a asociatilor comanditari este limitata pana la concurenta capitalului subscrisÎn economia modernă, firmele reprezintă „forţa motrică” a progresului, a dezvoltării, sunt cele ce asigură necesarul de supravieţuire al societăţii.
Studiind firmele, evidenţiem polarizarea acestora în două categorii: unele care obţin succese apreciabile, prosperă şi se dezvoltă constant, iar altele care se luptă cu greu pentru supravieţuire sau înregistrează performanţe economico-financiare modeste.
Examinarea factorilor care determină succesul sau eşecul unei firme (afaceri), a determinat cearea unor metodologii specifice de analiză şi diagnosticare a activităţii firmei (afacerii).
Luarea deciziilor strategice privind definirea misiunii firmei, stabilirea obiectivelor strategice şi a strategiei necesare atingerii lor, aplicarea planului care materializează strategia respectivă, se bazează pe un amplu proces de analiză şi evaluare a mediului de acţiune a firmei, a situaţiei competitivităţii ei în acest mediu şi a situaţiei firmei, a capacităţii acesteia de a înfrunta schimbările produse în mediu
Metoda de analiză a mediului, a competitivităţii şi a firmei este analiza SWOT.
SWOT reprezintă acronimul pentru cuvintele englezeşti „Strengthts” (Forţe, Puncte forte), „Weaknesses” (Slăbiciuni, Puncte slabe), „Opportunities” (Oportunităţi, Şanse) şi „Threats” (Ameninţări). Primele două privesc firma şi reflectă situaţia acesteia, iar următoarele două privesc mediul şi oglindesc impactul acestuia asupra activităţii firmei.
Punctele forte ale firmei sunt caracteristici sau competenţe distinctive pe care aceasta le posedă la un nivel superior în comparaţie cu alte firme, îndeosebi concurente, ceea ce îi asigură un anumit avantaj în faţa lor
Punctele slabe ale firmei sunt caracteristici ale acesteia care îi determină un nivel de performanţe inferior celor ale firmelor concurente. Punctele slabe reprezintă activităţi pe care firma nu le realizează la nivelul propriu celorlalte firme concurente sau resurse de care are nevoie dar nu le posedă.
„Oportunităţile” reprezintă factori de mediu externi pozitivi pentru firmă, altfel spus şanse oferite de mediu, firmei, pentru a-şi stabili o nouă strategie sau a-şi reconsidera strategia existentă în scopul exploatării profitabile a oportunităţilor apărute.
„Ameninţările” sunt factori de mediu externi negativi pentru firmă, cu alte cuvinte situaţii sau evenimente care pot afecta nefavorabil, în măsură semnificativă, capacitatea firmei de a-şi realiza integral obiectivele stabilite, determinând reducerea performanţelor ei economico-financiare.
Probleme de urmărit în analiza firmei:
A. Cu privire la „Punctele forte” esenţiale:
B. Cu privire la „Punctele slabe” potenţiale:
Probleme de urmărit la analiza mediului:
A. Cu privire la „Oportunităţi” potenţiale:
B. Cu privire la „Ameninţări” potenţiale:
Diagnosticarea în urma utilizării analizei SWOT, poate fi definită ca o cercetare complexă a aspectelor economice, tehnice, sociologice, juridice si manageriale ce caracterizează activitatea unei firme.
Planul de afaceri este documentul construit pentru a determina drumul de parcurs al unei intreprinderi intr-o anumita perioada de timp. El stabileste misiunea, obiectivele, strategia si planurile de actiune pentru derularea unei activitati specifice pe parcursul unei perioade viitoare determinate.
Utilitatea planului de afaceri este atat interna (ca instrument de lucru al managerilor) cat si externa (pentru obtinerea unei finantari, sau pentru a realiza un parteneriat strategic cu o alta firma).
Nu exista o structura standard a planului de afaceri. In functie de scopul acestuia, se creeaza structura optima care sa satisfaca asteptarile celor pentru care a fost elaborat.
Cuprinsul unui plan de afaceri este compus din patru sectiuni distincte:
1) prezentarea firmei- date de identificarea a firmei;
2) descrierea afacerii -trebuie sa evidentieze clar scopurile si obiectivele afacerii;
3) planul de marketing – include informatii referitoare la produsul oferit, piaţa vizată, clienţi potentiali, mediul concurenţial, etc.
4) planul managerial- cuprinde informatii precum organigrama firmei, echipa managerială, structura de personal;
5) planul financiar –reflectă cheltuielile prevăzute pentru initierea si derularea afacerii şi sursele financiare pentru acoperirea acestora.
6) planul operaţional prezintă modul în care strategia afacerii este transpusă în practică.
Anexele planului de afaceri trebuie sa contina un rezumat al afacerii, documentele anexe si predictiile financiare.
Firmele acordă o mare atentie administrarii eficiente a resurselor si folosesc in acest scop, bugetele de venituri si cheltuieli - ca instrumente de management financiar, la nivel de firma si la nivelul principalelor tipuri de activitati ale firmei.
Bugetul de venituri reprezinta estimarea financiara a vanzarilor de produse si servicii ale firmei, iar bugetul de cheltuieli reprezinta estimarea financiara a consumului de resurse necesare realizarii obiectivelor firmei.
Pentru fundamentarea bugetului de venituri ale firmei trebuie sa se anticipeze si sa se ia in considerare volumul, structura si valoarea vanzarilor firmei din mai multe perspective:
Factorii care influenteaza dimensiunea generala a bugetului de venituri al unei companii sunt:
Pentru fundamentarea bugetului de cheltuieli ale firmei trebuie sa se anticipeze costul resurselor necesare pentru desfasurarea activitatii companiei in scopul obtinerii de venituri si profit.
Bugetul de cheltuieli poate fi elaborat din urmatoarele perspective: