Vârfurile Durduc și Bulz, lângă Poarta Ursului în Munții Cozia
Plecăm de la cabană, pe drumul pe care am sosit, spre mănăstirea Stânișoara. Coborâm din drumul de acces către releu și în 15 minute ajungem într-o înșeuare din care drumurile către cele două vârfuri se despart.
Pentru Durduc, părăsim poteca marcată, îndreptându-ne spre dreapta, în urcuș ușor, pe panta înierbată din fața noastră. În dreapta, sub noi, se află Scocul Ursului, horn ușor accesibil care ne conduce la Pereții Gardului, după ce mai întâi am trecut pe sub abruptul Durducului. Continuăm urcușul pe muchia ce conduce spre vârf. În zilele senine, mai ales iarna, avem de aici splendidă priveliște spre creasta Făgărașilor, spre Iezer și Bucegi. Ne abatem câțiva metri sub creasta stâncoasă, depășim o strungă, coborând cu atenție, urcăm iar și la maximum 15 minute de la plecarea din poieniță suntem pe vârf (30 minute de la plecarea de la cabană).
2 Foto: Dinu Dumitru (Râmnicu Vâlcea).
De aici, de pe micul platou înierbat, avem priveliște deosebită. Colții Foarfecii își deapănă impresionantul abrupt până în afundul întunecoasei Valea Gardului. La stânga, aliniate în ordine descrescătoare, abrupturile Frunții Oii. În dreapta, deasupra pereților abrupți ai Gardului, într-o poiană neverosimil de verde, se află stâna din Foarfeci, una dintre cele care au rezistat vremurilor. În spate avem abruptul impresionant al Bulzului și sub picioare pereții verticali ai Durducului, care se sfârșesc în vârfurile brazilor.
La întoarcere, când ajungem în strunga pe care am depășit-o la urcare, observăm două poteci. Una se afundă în brădetul din dreapta, constituind o scurtătură spre poteca marcată care duce la Stânișoara. La stânga mergem pe hățaș vizibil, apoi la dreapta până când întâlnim peretele estic al Durducului, în care aflăm câteva grote; apoi, mergând drept înainte, ajungem în poteca marcată.
Spre stânga, din aceeași strungă, se desprinde o altă potecă, mai umblată, care ne conduce - pe sub pereți - la Poarta Ursului, una din atracțiile Coziei. Tot din această potecă, putem ajunge pe o ramură descendentă până în firul Scocului Ursului, din care putem merge pe sub Pereții Gardului.
Cu urcușul pe vârf, cu vizitarea Porții Ursului și întoarcerea la cabană, plimbarea nu durează mai mult de 1¼-1½ ore. Prin deschizatura Porții Ursului se ajunge într-un balcon de unde abrupturile defilează nesfârșite prin fața ochilor. Trebuie să remarcăm unicitatea poienii dintre abruptul Durducului și Poartă, înconjurată dincolo de stâncă de brazi măreți; un alt fel de Poiană Închisă (https://sites.google.com/site/romanianatura14/home/carpatii-meridionali/muntii-piatra-craiului/marele-grohotis-si-ceardacul-stanciului ), mai romantică și mai ades însorită decât surata ei din Masivul Piatra Craiului.
3 Foto: Trestian Găvănescu (Rm. Vâlcea).
Celălalt vârf, Bulzul, are potecă de acces la maximum 200 metri de ramificația Durducului, coborând spre Stânișoara. Înainte ca poteca marcată să înceapă să coboare printre stâncării, se desprinde spre stânga, fără marcaj, pe un palier, printre brazi, pe versantul nordic, firul de potecă ce conduce pe Vf. Bulzului. Acest meterez al Coziei este mult mai greu accesibil.
Urmăm poteca firavă, dar bine conturată, care se desprinde imediat sub creastă, pe versantul ei nordic. Ceva mai jos observăm o altă potecă, folosită de regulă la întoarcere. Trecem printre brazi, aproape orizontal. Urmează o coborâre și la 15 minute de la desprinderea de poteca marcată (30 minute de la cabană) ajungem la partea superioară a unui horn scurt. Avem în față peretele impresionant al Bulzului. Suntem deasupra Spintecăturii, element atât de caracteristic Coziei, vizibil de la mari depărtări.
Cu multă vreme în urmă, am încercat să urc pe Bulz din Muchia Vlădesei, direct spre vârf, fără mijloace alpine. Nu am reușit, dar am găsit brâne comode care ne-au condus către Spintecătură, cam pe la jumătatea ei. Hornul Spintecăturii, puternic înclinat, totuși accesibil, ne-a scos la locurile anterior descrise.
Când ajungem în Spintecătură, coborâm pe limba de grohotiș continuă, care însoțește hornul nordic al Bulzului, continuare a celuilalt. În dreapta, prispe stâncoase, înierbate, se îndreaptă spre cușma Bulzului. Coborârea durează 15 minute.
4 Vf. Bulz (1568 m), văzut din Fruntea Oii. Foto: Trestian Găvănescu (Rm. Vâlcea).
Când am ajuns la baza pereților nordici ai Bulzului, începem ocolirea acestora spre dreapta. În 5-10 minute ajungem în dreptul unui horn, H1 (imaginea 1), destul de înclinat. Hornul, de 15-20 m lungime, destul de îngust pentru a ne ajuta de laturile lui, prezintă numeroase prize care-l fac accesibil. Totuși, o cordelină poate fi utilă pentru asigurarea celor mai nedeprinși cu cățărarea pe stâncă. Ajungem în dreptul unui bolovan mare, pe care-l ocolim pe stânga, coborând puțin, după care continuăm urcușul pe o altă bucată de horn, cu aceeași direcție cu a celui dinainte, dar mult mai scurt (4-5 m). În mai puțin de 30 minute de la baza pereților ajungem în poiana înierbată de pe creștetul Bulzului, la 1560 m. Aici avem priveliști deosebit de frumoase spre zona de abrupt a Coziei, risipită darnic ochilor. Poiana, neverosimilă parcă pe această stâncă, oferă priveliști largi asupra unei bune părți a Făgărașilor, unde putem deosebi vârfurile principale: Ciortea, Negoiu, Lespezi, Vânătoarea lui Buteanu. Privind sub noi, către Muchia Vlădesei, observăm o adevărată Poliță cu Brazi, care se contopește pe nesimțite cu pădurea de foioase de pe muchie.
Ne putem întoarce pe unde am venit sau pe hornul H2 (imaginea 1), până la baza stâncii. Apoi, pe aceeași potecă sau pe alta, vizibilă, aflată pe o curbă de nivel sub poteca pe care am venit, ocolind porțiunea stâncoasă. Ajungem în apropierea Șeii Durduc, apoi, prin locuri cunoscute, sosim la cabană după 1-1¼ ore de la plecarea de pe vârf.
Cozia este cu adevărat un munte frumos.