Muntele Narăţu, prezentare generală şi trasee amănunţit descrise, Munţii Căpăţânii
Mădălin Focşa (Câmpina)
Muntele Narăţu, aflat imediat la sud de oraşul Brezoi şi Valea Lotrului (extras de hartă din Nae Popescu - Munţii Căpăţânii - Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1977; vedeţi această hartă în formă actualizată la), se prezintă ca o cetate de stânci, turnuri, jgheaburi şi mici pajişti florale în mijloc de pădure; abrupturi de peste 1000 metri cad spre Valea Oltului (la est) şi Valea Lotrului (la nord).
Stâncile crenelate şi turnurile sunt alcătuite din roci cristaline metamorfice, gnaisuri, paragnaisuri, micaşisturi cu biotit, calcare. Predomină gnaisul ocular de Cozia, de unde şi multe similitudini la relief, vegetaţie şi floră între Narăţu şi Cozia, masive despărţite de Olt.
În octombrie, când frunzele încep să cadă, descoperim stânci cu forme ciudate (turnuri, clăi, babe, sfincşi). Putem sosi în zonă cu trenul (staţia Lotru, linia 201) sau cu maşina (DN 7). De la Gura Lotrului, vărsarea râului respectiv în Olt, avem 2 km pe DN 7A, spre vest, până în centrul localităţii Brezoi.
Trecem de monumentul din centru, de biserică şi de un pod peste Pârâul Satului. Ne angajăm pe o uliţă spre stânga, printre case. Ca să ajungem la potecă trebuie să întrebăm localnicii; accesul se face prin una din ultimele curţi. Primele semne de marcaj, punct roşu, vechi, le găsim după ce vom intra în pădure.
Câştigăm altitudine pe serpentine largi, din când în când având minunate puncte de belvedere. În locul unde nu mai găsiţi marcajul, după căutări atente, trebuie urcat versantul din dreapta potecii şi să continuăm pe culme. Până pe Vf. Vâltureasa (1449 m) vom trece printr-o zonă sinistră, întunecoasă, cu pădure complet uscată sau acoperită cu licheni, ca în basme.
De pe Vâltureasa se deschide privelişte superbă către Munţii Făgăraşului, Coziei, Lotrului şi Ţării Loviştei. În continuare, poteca urmează creasta, ocolind în semicerc obârşia Văii Satului. Înainte de a traversa Izvorul Ferigele, unde se află o troiţă, merită să urcaţi în dreapta, fără potecă, până atingeţi altitudinea maximă a locurilor, Vf. Narăţu (1509 m); privelişte spre Munţii Căpăţânei şi Buila-Vânturariţa.
Reveniţi în potecă, marcajul ne conduce prin împărăţia stâncilor la fosta stână Târsa (1260 m), într-o frumoasă poiană. De aici, punctul roşu, mai proaspăt, conduce în coborâre către Valea Lotrişorului, afluent al Oltului. După ce trecem printr-o poiană cu privelişte către Defileul Oltului şi Subcarpaţi, coborârea devine mai accentuată şi vom ieşi în drum forestier, aproape de cantonul Lotrişor, la 5 km de DN 7 de pe Valea Oltului.
Parcurgând drumul forestier spre stânga ajungem la Cascada Lotrişor, cădere de factură antropică. Un tunel este săpat în versantul stâng, apa care trece prin el coborând în cascadă. Vechiul traseu al apei se observă încă, în stânga drumului, descriind o curbă largă spre stânga şi ieşind la baza actualei cascade. Cu puţină atenţie, observaţi micul baraj care opreşte apele; trecând peste el puteţi ajunge în tunelul ce duce la cascadă. De la ieşirea apei din tunel se poate urca, cu greutate, pe dreapta, ajungând pe stâncă, deasupra tunelului, într-un loc foarte atractiv.
În aval de cascadă pârâul traversează chei spectaculoase şi iese în şoseaua naţională, la motelul Lotrişor. Traseul nu depăşeşte o zi.
descrierea amănunţită a Muntelui Narăţu, cu imagini explicate