Piatra Runcului şi Masa Tâlharului, Munţii Obcina Mare
Harta 1: extras din Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987.
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
Auzisem de o stanca (Piatra Runcului) in apropiere de satul Vatra Moldovitei si cum prin zona asta stancile sunt rare am zis ca trebuie sa o gasim.
In timp ce coboram spre manastirea Vatra Moldovitei am intalnit un localnic care cauta niste vaci si l-am intrebat unde se afla Piatra Runcului. Ne-a explicat despre locul respectiv si a adaugat ca acolo s-ar fi ascuns un haiduc, Coroi. Am fost curiosi sa aflam cine a fost Coroi si unde s-a ascuns. Asa am aflat ca isi avea “resedinta” in vastele paduri din judetul Botosani, la foarte mare distanta de Vatra Moldovitei. Si tot asa am aflat ca avea un excelent punct de observatie pe un deal de langa satul Flamanzi.
Dupa cateva incercari am gasit Piatra Runcului si am constatat ca se ajunge la ea destul de usor (vezi harta 1). Din traseul descris la, din locul in care iesim din padure si incepem coborarea spre manastirea Vatra Moldovitei, ne intoarcem pe poteca circa 7-8 minute, pana intr-o poienita destul de mica de unde vom observa pe partea dreapta, in sensul de mers, o padurice intunecoasa, formata din brazi tineri si desi. Inaintea acestei paduri intunecoase se desprinde, tot spre dreapta, o creasta secundara care coboara spre drumul care uneste satul Ciumarna de satul Vatra Moldovitei. Pe aceasta creasta secundara am coborat circa 300 metri. Undeva, un mistret scoate un mic grohait prin care ne anunta ca acolo e teritoriul lui. L-am zarit si noi apoi mistretul a fugit la vale, in padure (Toate intalnirile aemanatoare pe care le-am avut cu mistreti s-au soldat cu fuga acestora catre vale. - notă, I. Giurgiu).
1
3
4
Deodata se zareste prima stanca, care seamana cu un zid inalt (foto 1). Imediat dupa ea sunt cateva stanci cu forme interesante si mult cautata Piatra a Runcului. Dupa prima stanca intalnita, cateva pietre mari sunt dispuse haotic, una peste alta. Urmeaza apoi o stanca de dimesiuni impresionante, circa 15-16 m (foto 3). Specific acestor gresii este latimea lor foarte mica in raport cu inaltimea (foto 4, 5). Undeva, apa a sapat cateva gauri interesante (foto 6).
5
6
7
Fiind in zona izolata, cu aer curat si in afara rutelor turistice obisnuite, aceste pietre sunt acoperite in mare parte de un strat destul de consistent de muschi (foto 7). La baza unei pietre, un gandac urca din greu (foto 8). Urcam printre doua pietre (foto 9) si vedem ca desi sunt foarte inguste intre pereti exista un culoar la fel de ingust, invizibil de jos. Intalnim doi melci fara cochilie (foto 10).
8
9
10
Cercetam atenti aceste pietre cu forme care de care mai ciudate apoi urcam inapoi spre traseul principal care duce spre Vatra Moldovitei. La iesirea din padure ajungem intr-o vasta poiana acum acoperita cu iarba si multe flori (foto 12, 13). Admiram toata creasta urmatoarei obcine, cea a Feredeului. Apoi coboram spre manastirea care se zareste in vale.
12
13
A mai ramas ceva, partea cu haiducul Coroi, asa ca cercetarea noastra in privinta Pietrei Runcului nu s-a incheiat aici. Curiozitatea ne-a determinat sa mergem in judetul vecin. Am plecat din Radauti mai intai pana la Suceava, apoi de acolo la Botosani si apoi pana in centrul orasului Flamanzi (vezi harta 2), aflat pe drumul E58, la circa 27 km de orasul Botosani, inspre Harlau.
Harta 2; extras din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989
14
Coboram chiar in centrul orasului, unde pe o cladire este afisat un poster foarte mare cu celebrul tablou al lui Octav Bancila - 1907 (foto 14). Din drumul principal, chiar din centru, se desprinde spre dreapta, daca venim dinspre Botosani, un drum asfaltat (suntem aici in Podișul Sucevei). Ne inscriem pe el si cerem informatii la localnici. Aflam ca intr-adevar pe acolo se ascundea haiducul Coroi si ca acesta a fost ultimul haiduc, cum il numesc cei din zona. Se ascundea la niste stanci aflate in varful Dealului Holm care, cu altitudinea de 584 metri este al doilea ca inaltime din judetul Botosani. Locul unde se ascundea se numeste Masa Talharului. Interesant este ca, desi Coroi s-a nascut inainte de 1900, oamenii inca povestesc cu mare admiratie despre el desi unii il numesc si banditul Coroi.
Drumul pe care ne-am inscris are o ramificatie care duce spre Dealul Holm si de fapt acest deal se observa inspre vest si suntem aici la poalele lui. Urcam incet prin sat si asfaltul se termina la o intersectie. Urmam mai departe drumul principal dar e bine sa mai intrebam localnicii deoarece mai sus sunt niste bifurcatii la care ambele drumuri care se vad sunt la fel de bine marcate si nu putem sa ne dam seama pe care trebuie sa urcam. Trecem pe langa o biserica care pare sa fie destul de veche. Urcam domol mai departe si la un moment dat dumul se mai ingusteaza si se abate spre stanga, in urcus. Sunt inca locuinte si avem de unde cere informatii. Am intalnit si case vechi, cu aspect rustic (foto 15).
15
16
17
Treptat, iesim din sat si drumul capata aspectul unui drumeag care se strecoara printre ogoare care vara sunt cultivate in special cu porumb (foto 16, in ultimul plan se observa coama Dealului Holm). Solul este argilos si pe timp ploios ar fi greu de urcat. Iata si valea unde se afla satul (foto 17).
Ajungem la liziera unei paduri de foioase, foarte foarte intinsa. Drumul trece pe langa un canton langa care se afla si un copac izolat deosebit (foto 18). In dreapta noastra se intinde padurea iar in stanga se vad multe dealuri. La canton mai primim indicatii cum sa ajungem la Masa Talharului.
18
19
21
Urmam mai departe drumeagul pe liziera padurii si la cateva sute de metri de la canton observam pe partea dreapta in sensul de urcus niste stanci de mici dimensiuni, dar interesante si in neconcordanta cu zona adica pe de o parte pante domoale, dealuri si ogoare intinse iar pe cealalta parte o rapa adanca plina cu stanci (foto 19). Daca le privim mai indeaproape pe cele aflate chiar langa poteca observam ca sunt nisipoase si contin multe urme de fosile, in special scoici. Ceva mai incolo rapa se adanceste si apar alte stanci (foto 21).
Urcam o panta ceva mai mare dar foarte scurta si drumusorul nostru se abate spre stanga. Noi vom continua urcusul insa pe langa rapa amintita mai inainte, adica mergem in asa fel incat partea mai abrupta sa fie in dreapta noastra. De altfel se mai intalnesc poteci mai mult sau mai putin vizibile care urmaresc indeaproape partea superioara a acestui mic abrupt. In urcus intalnim mai sus o poiana vasta plina cu ciubotica cucului. Urmarim mai departe partea superioara a abruptului care se afla in dreapta noastra. La un moment, cand intram din nou in padure, intalnim un marcaj banda albastra care vine de undeva din stanga (foto 22). Mai observam ca si din stanga noastra apare o zona de abrupt asa ca poteca urmeaza o portiune asemanatoare unei prove. Urmarim marcajul care se sfarseste la o stanca cu forma extrem de interesanta, tinta calatoriei noastre, Masa Talharului (foto 23).
22
23
24
25
26
Cand ne apropiem constatam ca de fapt este un bloc paralelipipedic format din aceeasi gresie nisipoasa (foto 24, 25). L-am masurat, are 5,5 metri lungime, 2,4 metri latime si 1,2 metri inaltime. Totusi, forma sa, parca slefuita de om, ne uimeste. Spre partea abrupta constatam ca o parte din piatra s-a despins (foto 26, 27), probabil ca era o bucata de stanca care, din cauza greutatii a cedat. In vale se observa un mic lac temporar (foto 28).
27
28
Mai cercetam textura stancii si observam si aici urme de fosile. In vecinatatea acestei pietre am gasit si un copac interesant (foto 31).
31
Daca intr-adevar haiducul Coroi s-a ascuns pe aici, avea vizibilitate excelenta asupra imprejurimilor caci se zareste pana in departare, aproape in toate directiile. Am distins si unele drumuri care traverseaza zona asa ca avea tot timpul pentru a-si pregati eventualele atacuri asupra oricui trecea pe acolo.
Iata ca si zone pe care le putem considera lipsite de importanta ascund ceva interesant, intotdeauna.