8c. FRIZE

Dacă ar fi să dăm o definiție simplă a frizei am spune că este un ornament, de multe ori sub formă de bandă.

v În arhitectura clasică, friza este o parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri ș.a.

Alte sensuri de utilizare ale cuvântului sunt:

· v Ornament în formă de bandă orizontală cu picturi sau reliefuri în jurul unui vas, al unei săli sau al unui sarcofag.

· v Sistem de ornamentare care presupune desfășurarea în flux continuu pe orizontală a compoziției iconografice sau a motivului decorativ.

· v Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de uși, a lambriurilor.

· v Chenar care înconjoară o pardoseală de parchet în lungul pereților, făcut din piese mai mari decât lamele parchetului.

· v Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși.

În arhitectura clasică din Grecia antică, antablamentul avea următoarele secțiuni:

cornișă - o mulură proeminentă și ornamentată, care înconjoară antablamentul, în partea superioară, având rolul de a sprijini acoperișul și de a împiedica scurgerea apei de ploaie pe fața clădirilor. În arhitectura clasică, două cornișe înclinate (urmărind liniile oblice ale acoperișului înclinat) însoțesc cornișa orizontală la capetele clădirii. Zona triunghiulară formată prin această dispunere a elementelor, denumită fronton, conține adesea o sculptură.

friză - parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc.

arhitravă - un element de construcție care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină fie direct pe zid, fie pe capitelul coloanelor, situație în care este denumită și epistil. În unele cazuri, arhitrava nu se sprijină pe coloane ci pe cariatide sau, mai rar, pe atlanți. (sursa Wikipedia)

Matematica și arta își dau mâna de-a lungul istoriei

În cartea „Marele roman al matematicii” –din preistorie în zilele noastre, autoarea Mickaȅl Launay argumentează faptul că „din negura timpurilor au existat numeroși artiști, cercetători, inventatori, creatori, artizani sau pur și simplu visători și curioși care au făcut matematică fără să știe. Erau matematicieni , în ciuda aparențelor! Au fost primii care au pus întrebări, care au cercetat, primii care și-au pus mintea la treabă.” Autoarea afirmă că: „Dacă dorim să înțelegem esența matematicii, trebuie să pornim pe urmele acestora, deoarece cu ei a început totul.” Cercetarea a pornit de la muzeul Luvru, fostă rezidență regală care astăzi este mai degrabă teritoriul pictorilor, sculptorilor, arheologilor sau istoricilor decât al matematicienilor. Aici întâlnim primele urme matematice. Dacă facem prima oprire în Mesopotamia, cu 10.000 de ani în urmă, observăm obiecte care au un punct comun, și anume, o axă de simetrie, bănuim că din considerente estetice nu doar practice. Cioplitorul trebuia să premediteze loviturile, adică să gândească forma finală a obiectului înainte de a o realiza. Își construia o imagine mentală, abstractă a obiectului care trebuia realizat, cu alte cuvinte trebuia să facă matematică. Anii au trecut și și oamenii au început să își construiască mici așezări. Începem să vorbim despre olărit. Ceramica este prima artă care folosește focul, cu mult înaintea bronzului, a fierului sau sticlei. În sălile dedicate antichităților orientale atrag atenția în mod special frizele care ornează marginile vaselor. Simetriile pe care le observăm sunt atât de ingenioase încât argumentează ideea că ele au fost premeditate.

Ce sunt frizele? Frizele sunt acele benzi orizontale, prezentând un motiv identic care se repetă pe toată circumferința vasului. Ele au diferite forme. Trecând de la o epocă la alta se observă că apar diferite motive. Unele dintre acestea sunt reluate, altele transformate sau îmbunătățite în diverse variante. Dacă analizăm modelele de frize constatăm că ele pot fi împărțite în șapte categorii fiecăreia asociindu-i câte o grupă de transformări geometrice diferite care lasă motivele invariabile.

Ce ne învață matematica?

Izometria este o transformare geometrică ce duce puncte diferite în puncte diferite și orice segment într-unul congruent cu el. Principalele izometrii sunt translaţia, simetria faţă de un punct, simetria faţă de o dreptă şi rotaţia în jurul unui punct.

De asemenea, aplicând succesiv o serie de astfel de izometrii se obţine tot o izometrie. De exemplu: „simetria prin alunecare” se obţine aplicând mai întâi o simetrie faţă de o dreaptă, iar apoi o translaţie paralelă cu dreapta de simetrie.

Abstract, din punct de vedere matematic, un „grup de frize” poate fi descris ca fiind un anumit tip de „subgrup” al „grupului de izometrii ale planului euclidian” (În algebră, structura de grup este o noţiune abstractă ce se studiază în casa a XII-a şi la facultate).

Matematic, o friză se poate defini ca o porţiune a planului, cu proprietatea că mulţimea de izometrii care o lasă invariantă global, este un „grup de frize”. De obicei, o friză este reprezentată de un model care se repetă periodic într-o direcție dată. Acest concept modelează frizele folosite în arhitectură sau decorare.