Creierul uman percepe senzația unică a gustului ca o combinație a gustului propriu-zis, mirosului și texturii alimentului.
De fapt nasul, odată cu înaintarea în vârstă, se mai lungește, se lasă în jos și își schimba astfel forma, de aceea persoanele în vârstă par a avea un nas mare.
Mucusul coboară prin spatele nasului și astfel îl înghițim fără să îl simțim.
Cerumenul mai umed însemna o proveniență dintr-o zonă mai umedă, cel uscat dintr-o zonă mai caldă, secetoasă.
Conectarea la acel centru (sistemul limbic) ne face sa ne amintim un anumit miros și eventual sa-i atribuim mirosului o emoție.
Sunetul emis atunci când vorbim sau cântam se datorează mișcărilor corzilor vocale și rezonanței de la nivelul nasului. De aceea când avem nasul înfundat vocea noastră se modifică.