De ce încep cu puține noțiuni de anatomie?
Sunt nasul, gura şi urechile dumneavoastră, trebuie să le cunoașteți, mai ales dacă problemele pe care le aveți persistă de ceva timp.
Încep cu noțiuni de anatomie pentru că m-am obișnuit să le explic pacienților mei, câteodată le desenez chiar dacă nu mă pricep la desen. :) Îmi place să cred că la părăsirea cabinetul pacienții înțeleg perfect de ce suferă, care este cauza, ce se poate întâmpla mai departe, cum se poate agrava, cum se va rezolva şi cam cât îi va lua să se vindece.
Lucrurile sunt cam legate în sfera aceasta a ORL-ului. Ne poate durea în gat, în același timp se poate înfunda sau ne poate curge nasul şi în același timp urechile ne pot face şi ele probleme.
Toate în același timp? De ce?
Pentru ca lucrurile sunt legate.
Cum se leagă totul?
În mai multe feluri.
O dată prin stratul de țesut (țesut respirator) ce acoperă tractul respirator (de la nas până în plămâni). Acest strat conține celule de mai multe tipuri, unele secretă un mucus care se așează ca o pătură peste țesut, unele celule conțin mici perișori (numiți clili) care se mișcă permanent și plimbă acel strat de mucus spre exterior.
De ce ne trebuie acel strat de mucus? :)
Rolul acelui strat de mucus este de a opri în grosimea sa impuritățile, bacteriile, virusurile și a le elimina cu ajutorul mișcărilor cililor (acei mici perișori).
Cât de des ne îmbolnăvim depinde de cum se mișcă şi ce consistență are acel strat de mucus, de cât de bine stăm cu sistemul imunitar, cât de rezistent este organismul nostru, depinde de alte boli cronice pe care le avem şi de alți factori ce țin de bacteriile şi virusurile cu care intrăm în contact.
Să mai restrângem putin discuția. :)
Haideți să ne uitam țintit la nas, gură, gât şi urechi.
Nasul este prima porțiune a tractului respirator. Are un schelet (la exterior) format din cartilaje şi oase. În interior, pe mijloc, este septul nazal care separă astfel două fose nazale.
Rar întâlnim un sept nazal drept, de cele mai multe ori el este deviat și/sau prezintă pe suprafața sa proeminențe numite creste.
Fosele nazale au o porțiune anterioară numită vestibul (decât aceasta porțiune reușim să o vedem când ne uităm fără instrumente și lumini), aici putem vedea fire de păr, şi o porțiune posterioară - aici avem mai multe elemente despre care vom discuta în continuare.
Cornetele nazale sunt localizate pe pereții laterali ai foselor nazale, au un schelet osos și sunt acoperite de țesut respirator (mucoasă respiratorie).
Dimensiunea cornetelor nazale poate varia, iar motivele pentru care se întâmplă acest lucru sunt multe și nu voi intra acum în detalii plictisitoare, le voi puncta atunci când voi discuta strict despre problemele nasului.
Aceasta creștere a cornetelor se numește hipertrofie.
Tot în nas, sub cornete, se deschid canalele de drenaj ale sinusurilor. Aceste canale sunt asemeni unor tuburi (acoperite de mucoasă) care se deschid printr-un orificiu în nas.
Sinusurile para-nazale sunt: maxilare, etmoidale, sfenoidale și frontale.
Sinusurile sunt și ele acoperite în interior cu mucoasă respiratorie.
Sper că nu v-am pierdut pe drum. :)
Știu că nu vă interesează toate detaliile acestea dar le voi lăsa aici oricum, poate vă veți întoarce căutând o explicație mai târziu, poate veți dori să vedeți de unde vine ceva şi unde se duce şi voi crea link-uri atunci când voi discuta bolile.
Nasul comunică sau se continuă în spate cu faringele. Aceasta parte a faringelui se numește nazofaringe.
Faringele are de sus în jos 3 poțiuni:
superior - nazofaringe - în dreptul nasului
mijlociu - orofaringe - în dreptul gurii
inferior - hipofaringe - în dreptul laringelui
Pe peretele lateral al nazofaringelui se mai deschide un tub, acesta face comunicarea cu urechea.
Sunt sigură, ați observat că atunci când suflați nasul cu putere se „înfundă urechile”? Acest lucru se întâmplă datorită acelei comunicări, se modifică presiunile şi se mișcă timpanul.
Dar de se sa ne obosim acum nu asta? Lăsaţi-mă să mai intru în detalii şi când ajung să discut despre ureche.
Tot aici, în nazo-faringe, se află și țesut limfatic.
Țesutul limfatic ne ajuta să ne luptam cu infecțiile, mai precis aduc elemente luptătoare, dar mă îndoiesc că vă interesează care sunt acestea şi cum se războiesc ele.
Vă voi spune decât atât: țesuturile limfatice (inclusiv amigdalele) de la nivelul întregului faringe formează un așa-zis inel limfatic, acesta poartă și numele omului care a vorbit despre el prima dată , dar nu văd rostul să ne complicăm. :)
Țesutul acesta limfatic din nazofaringe, la copii este cunoscut sub numele de „polipi”, de fapt se numesc vegetații adenoide. Dacă acestea sunt prea mari (hipertrofie) pot crea probleme: copilul răcind des, stând permanent cu gura deschisă neputând respira pe nas și putând avea des otite. În general aceste vegetații vor dispărea (se vor micșora) cam după perioada adolescenței, deci adulții nu vor mai avea probleme datorate vegetațiilor adenoide (decât rarisim, dar nu intrăm acum în detalii).
De ce am insistat cu acest țesut limfatic?
Pentru că este important și îl vom menționa destul de des pe parcursul discuțiilor noastre.
Orofaringele este următoarea porțiune a faringelui, poziționat în dreptul gurii. Aici apare cel mai des durerea pe care o descriem popular ca „durere în gat”.
La granița dintre gură (cavitate bucală) şi faringe există alte structuri limfatice numite amigdale, ele stau băgate într-un spațiu al lor special, numit loja.
Următoarea porțiune a faringelui este hipofaringele. La acest nivel se întâlnesc cele doua căi: aeriană şi digestivă. Calea aeriană, cea prin care respirăm, se continuă de aici cu laringele.
Laringele și calea aeriana sunt protejate atunci când înghițim printr-un element numit epiglotă ce acționează ca un capac și închide laringele împiedicând alimentele să intre în trahee.
Cum?
Astfel:
La nivelul laringelui există corzile vocale, ele vibrează în momentul când aerul trece printre ele şi astfel rezultă sunete.
„Răgușeala” de datorează problemelor ce apar la nivelul acestor corzi vocale sau în vecinătatea lor.
Tot la nivelul laringelui pot apărea probleme creând „lipsa de aer”.
Ar mai fi multe de spus legat de anatomia sferei ORL. Am încercat să restrâng și am încercat să simplific cât de mult am putut și să folosesc cât mai putini termeni medicali complicați.
Intenția mea nu este să vă plictisesc, intenția mea este sa scriu cât mai clar, cât mai simplu, să explic, să fac totul să para ușor, astfel ca totul să fie înțeles. Dacă reușesc să lămuresc o singură persoană, voi fi mulțumită.
Nu am terminat cu anatomia. :) Mai avea de parcurs câteva lucruri.
Urechea este formată din 3 părți: externă, medie și internă.
Urechea externă este alcătuită din pavilion (partea de la exterior), canal auditiv și se termină la nivelul timpanului.
Timpanul este o membrană care vibrează, asemeni membranei unei tobe, în momentul în care unda sonoră îl lovește.
Dincolo de timpan se afla urechea medie. Aici există un lanț de oase extrem de mici (oscioare), legate (articulate) între ele. Tot la acest nivel există tubul prin care urechea comunică cu nazofaringele.
Vă mai amintiți că l-am menționat atunci când am discutat faringele? Sper că da. :)
Această comunicare este necesar să existe în permanență deoarece presiunile de o parte și de alta a timpanului trebuie sa fie egale. Urechea medie trebuie să fie aerisită tot timpul, altfel apar probleme.
Vibrațiile timpanului declanșează mișcarea oscioarelor iar acestea transmit acele vibrații urechii interne.
Urechea interna este situată adânc într-un os al craniului (osul temporal).
Aici există o structură cu rol în auz și echilibru (organ vestibulo-cohlear). Seamăna cu un melc din care ies niște tuburi.
Nu voi intra prea mult în detalii, lucrurile sunt complicate la acest nivel, mă voi rezuma la a va spune că este nevoie ca toate lucrurile sa fie într-un echilibru perfect, la acest nivel, pentru ca totul să funcționeze normal.
Cum auzim?
În interiorul acelui melc există un lichid care preia vibrațiile de la oscioare și mișcă niște celule, ele răspund și trimit unui nerv o informație. Nervul mai departe trimite creierului și acesta interpretează informația.
Un alt rol al structurilor din urechea medie este menținerea echilibrului.
Ați observat că după ce ne oprim din învârtit, avem tendința să ne îndreptam în partea opusă? Facem astfel pentru a repoziționa elementele care s-au mișcat în timp ce ne-am învârtit.
Gata mă opresc aici...cu urechea. :) Ar mai fi lucruri pe care nu le-am menționat. Voi detalia atunci când va fi nevoie, când vom discuta bolile.
La nivelul gâtului și capului avem mai multe lanțuri de ganglioni limfatici.
Ce fac aceștia?
Participă în lupta împotriva infecțiilor. Trimit celule care se luptă cu infecțiile din zonele capului și gâtului.