ocol.ro
ACER PSEUDOPLATANUS
CARACTERE MORFOLOGICE
Arbore indigen de mărimea I, cu înălţimi ce pot atinge 30-40 m.
Înrădăcinarea este puternică, pivotant-trasantă.
Tulpina estedreaptă, bine elagată în masiv, la arborii izolţi cu trunchi scurt.
Scoarţa cenuşie, mult timp netedă, formează după 30-40 ani un ritidom brun-cenuşiu exfoliabil în plăci mari neregulate.
Lemn de calitate superioară, alb-gălbui, fără duramen vizibil.
Coroană largă, ovoidă, neregulat întreruptă.
Lujeri viguroşi, brun-verzui deschişi, glabri, cu lenticele.
Muguri opuşi, ovoizi, depărtaţi de lujer, cu solzi verzi tiviţi pe margine cu o dungă brună; cel terminal este mai mare, iar cei laterali uniţi printr-o linie stipelară orizontală.
Frunze mari, de 12-20 cm, penta-palmat-lobate, cu lobi acuminaţi ce au margine crenat-serată, cu sinusuri înguste şi ascuţite, pe dos glauce, păroase doar la început; peţiolul de 5-15 cm nu conţine suc lăptos.
Flori poligame, andromonoice, verzui-gălbui, grupate în panicule bogate pendente, de 5-15 cm şi apar după înfrunzire.
Fructele sunt disamare, cu nucule convexe şi aripi de 3-6 cm, unite sub un unghi ascuţit sau drept.
Fructificaţia apare de la 30-40 ani în masiv, aproape anual şi abundent, iar maturarea are loc prin septembrie.
Creşterile sunt foarte viguroase, rapide în tinereţe, la 30 ani sunt similare fagului sau gorunului de 50-60 ani (aceştia îl egalează la 100-120 ani).
Longevitatea paltinului de munte este de 400-500 ani.
AREAL. CERINŢE ECOLOGICE
Arealul general este localizat în Asia de Vest, Europa Centrală şi de Sud, depăşind 55° latitudine nordică. În România specia se cantonează în regiunea colinară şi montană (până la 1500-1600 m altitudine), diseminat apărând în şleaurile de deal şi molidişuri, izolat în rariştile subalpine, pe grohotişuri montane.
Uneori paltinul de munte are comportament de specie pionieră, instalându-se pe conuri de dejecţie înaintea fagului.
Preferă climatul umed şi răcoros specific zonei montane, dar poate suporta şi climate calde, uscate (zona de deal); îngheţurile târzii îi produc vătămări.
Specia este pretenţioasă faţă de sol, creşte viguros pe soluri fertile, afânate, reavene chiar umede. Solurile formate pe substrate calcaroase, de conglomerate poligene sau roci vulcanice determină, de asemenea, creşteri semnificative.
Temperamentul paltinului de munte este de lumină, dar poate suporta şi o oarecare umbrire (datorită mozaicului foliar).