GORUNUL Quercus petraea

Face parte din Familia Fagaceae (Fagacee), este un arbore înalt până la 35 m, verde pe timpul verii, situat între 300-1500 m altitudine în pădurile de foioase, nu este pretenţios la fertilitatea şi umezeala solului, pot creşte în sol argilos şi foarte acid, copacii pot trăi peste 1000 de ani şi pot creşte până la 30-40 m înălţime, îşi are originea în Europa şi Asia Mică, i se mai spune şi ceroi, tufan, slădun, sessile oak, cornish oak, durmast oak, irish oak;

Sinonime: Quercus sessilifora, Quercus sessilis;

Epitetul specific „petraea”, înseamnă „locurile stâncoase”, numele de gen Quercus înseamnă stejar, arborele este un simbol al forţei şi al nemuririi, considerat „regele pădurii„;

Florile: florile masculine cât şi cele feminine se găsesc pe acelaşi copac, cele masculine se numesc mâţişori de culoare verde, produse primăvara, cele feminine sunt sub formă de ciorchine care apar la început cu primele frunze, sunt polenizate de vânt, înfloresc din luna aprilie până în luna mai;

Fructele: numite ghinde, de 2-3 cm, sunt ataşate direct pe crenguţe nu sunt prevăzute cu peţiol, se găsesc câte 2-6 ghinde, cupa detaşabilă are pereţii groşi cu solzi laţi, care acoperă un corp oval dur, se maturizează în aproximativ 6 luni;

Frunzele: sunt ovale, lobate uniform cu cinci până la şase lobi pe fiecare parte, simetrice, cu vârful lat rotunjit, de culoare verde-închis, sunt răspândite uniform pe copac, frunzele culese înainte de 15 mai pot fi utilizate în scopuri medicinale;

Trunchiul: este drept, cu coroana la început ovoidală largă, mai târziu devine mai rotundă şi mai regulată ca formă, lujerii sunt de culoare brun-roşcaţi sau verzui-închis, specific îi este gândacul Pyrrhidium sanguineum iar larvele se hrănesc la interfaţa scoarţei din lemnul mort, scoarţa este grizonată şi fisurate în plăci verticale, este de culoare cenuşie, aceasta se recoltează în scop terapeutic de pe ramurile copacilor de 5-12 ani, care se usucă în locuri ferite de umezeală;

Substanţe: quercetină (este toxică, dar prin fierbere sau prăjirea ghindelor aceasta este distrusă), tanin, ulei volatil;

Utilizare: scoarţa are numeroase proprietăţi terapeutice este antiinflamatoare, antiseptică, astringentă, decongestionantă, hemostatică şi tonică, folosită la tratarea diareei cronice, dizenteriei, febră, hemoragii, faringită, iritaţii cutanate, hemoroizi, anemie, arsuri, intoxicaţiei cu nicotină, la alinarea durerilor dentare, împotriva transpiraţiei excesive a palmelor şi picioarelor, util în tuberculoza pulmonară, în tratamentul afecţiunilor splinei şi vezicii biliare, în prezent utilizarea sa se reduce numai la uzul extern acestea favorizează cicatrizarea rapidă a ulcerelor, rănilor, tăieturilor;

Alte utilizări: se foloseşte ca material de construcţie, la tăbăcirea pieilor, oferă o sursă valoroasă de lemn de foc şi cărbune, deoarece lemnul este rezistent la lichide, atacuri de insecte şi ciuperci este util în special pentru butoaie de vin şi băuturi alcoolizate, speciile de stejar au un rol ecologic important deoarece susţin diferite insecte iar fructele lor (ghindele) oferă o sursă de hrană valoroasă pentru multe păsări şi mamifere, sămânţa prăjită poate fi un înlocuitor de cafea, înlocuitor de făină, din lăstarii încolţiţi de ghinde se prepara şi lichior, goliile de gorun (biluţe sferice de diferite culori) sunt excrescenţe care sunt uneori produse în număr mare pe copac şi sunt cauzate de activitatea larvelor diferitelor insecte, acestea sunt bogate în tanin şi amestecate cu săruri de fier se obţine cerneală de culoare neagră;

Avertizare: ghindele şi frunzele conţin cantităţi mari de acid tanic, cantităţi mici de ulei volatil, şi acizi pirogallici, acestea sunt toxice şi provoacă toxicitate gastrointestinală şi disfuncţie renală ovinelor, mai ales dacă sunt consumate primăvara când frunzele sunt în stare tânără şi ghindele consumate verzi şi necoapte toamna, care sunt mult mai toxice decât cele brune, copacii mai tineri având cel mai ridicat nivel de acizi pirogalici şi tanin, conţinutul de tanin scade odată cu maturitatea arborelui;

Ştiaţi că:

– gorunul este arborele naţional al Irlandei şi o emblemă neoficială în Ţara Galilor (este o ţară care face parte din Regatul Unit) şi Cornwall, Anglia;

– Gorunului îi este dedicată o poezie, scrisă de poetul nostru Lucian Blaga, în care îşi exprimă liniştea cu care contemplă la curgerea lentă a vieţii în nefiinţă;

– cele mai importante texte din istoria occidentală precum teoriile lui Newton, muzica lui Mozart au fost scrise folosind cerneală din goliile de gorun?