Semiluna

BLOCUL SEMILUNĂ DIN BAIA MARE

A fost prima clădire edificată din cartierul Decebal, după aprobarea Planului de Sistematizare a cartierului, la începutul anilor '70. Construcția cartierului a început cu trasarea marilor bulevarde: Decebal, București, Independenței și cu edificarea celui mai ambițios proiect de bloc de locuințe din tot cartierul: blocul Semilună.

Cartierul a fost proiectat integral în Institutul de Proiectări din Baia Mare, într-un colectiv de specialiști condus de teh. arh. Nicolae Moraru; acest colectiv a proiectat și blocul Semilună. A fost un colectiv din care au făcut parte arhitecți și tehnicieni de înalt profesionalism, printre care Gheorghe Munteanu și soții Stela și Cristian Petrescu, care și-au început cariera la Baia Mare și ulterior au fost cooptați în echipe de proiectare din București.

Inițial s-a dorit crearea a două blocuri identice de o parte și de alta a bulevardului București, ca două aripi gigantice care să marcheze intrarea în oraș dinspre Cluj. În cele din urmă, date fiind costurile ridicate ale soluției, a rămas un singur bloc pe contur curb cu înălțime foarte mare, care să marcheze capătul de perspectivă atât la intrarea pe bd. București dinspre Cluj, și pe str. Gării dinspre gară și autogară.

Blocul Semilună a atins câteva recorduri ale perioadei: înălțimea foarte mare (parter+mezanin+11 etaje), timpul de execuție (doar trei ani), soluții arhitecturale pentru tipizarea apartamentelor pe plan curb, soluții tehnice inedite (regimul mare de înălțime a impus căutarea de utilaje speciale pentru urcarea elementelor prefabricate până la ultimele etaje). S-au proiectat tronsoane cu plan trapezoidal ca să se poată conecta astfel încât să formeze fațadele curbe.

În perioada respectivă, în proiectarea apartamentelor trebuiau să se respecte anumiți indici tehnici (suprafețe, costuri), fără de care soluția nu se aproba; pentru a se încadra în acești indici, proiectanții foloseau pe cât posibil elemente structurale prefabricate care reduceau costurile execuției. În cazul blocului Semilună, aceste structuri tipizate au trebuit adaptate conturului curb, ceea ce a transformat clădirea în unicat.

Clădirea avea spații comerciale la parter și spații de alimentație publică (restaurant, cofetărie) la mezanin, cu acces de pe trotuar pe scări exterioare. Erau spații comerciale și de alimentație publică oarecum "de standard ridicat", dată fiind arhitectura specială a clădirii.

A fost un proiect ambițios și reușit, comparabil cu puține alte proiecte de acest fel din România anilor '70; imaginea sa spectaculoasă și poziția sa în intersecție marchează și azi intrarea în oraș, fiind o prezență valoroasă care nu poate scăpa niciunui observator- fie localnic, fie vizitator.