CELE CINCI BLOCURI "GEMENE" DE PE STRADA PROGRESULUI
CELE CINCI BLOCURI "GEMENE" (Complexul de locuințe "Galeriile Tineretului")
Au fost proiectate de arh. Ioan Mircea Pop și arh. Angela Mureșan și au fost edificate în 1985-1986.
Ansamblul de blocuri a fost gândit ca o conexiune unitară între bd. Unirii și str. Culturii pe toată lungimea tronsonului străzii Progresului, ca o cortină pe care sunt proiectate în mod scenografic cinci volume verticale conectate între ele printr-o bază orizontală solidă, vizibile de la mare distanță de-a lungul bulevardului Unirii și din parcul Mara.
Conceptul ansamblului a fost preluarea și interpretarea în arhitectură a celebrului grup statuar al lui Vida Géza, "Sfatul bătrânilor", creat în 1973 și montat în fața Palatului Administrativ din Baia Mare, unde se află și astăzi. Fiecare din cele cinci blocuri de locuințe reprezintă un personaj din cele cinci ale grupului statuar; cel mai bine se "citește" similitudinea în axele verticale centrale reprezentate de stâlpul din axul median al fiecărui bloc (fiecare "bătrân" al lui Vida Géza are un ax vertical evident, marcat prin poziția mâinilor și a picioarelor). De asemenea, baza orizontală creată prin copertina comună peste parter preia linia orizontală generată de poziția genunchilor și șoldurilor în cadrul grupului statuar, umerii personajelor sunt sugerați de închiderea volumului etajelor curente cu etajului 7, după care urmează etajele retrase, iar capetele bătrânilor sunt "mimate" de corpul central cilindric din sticlă care închide scara circulară de la ultimele etaje. În fine, placajul din cărămidă aparentă în alternanță cu registrele albe ale balcoanelor stilizează ornamentația specifică costumului popular.
Întregul ansamblu de arhitectură a fost gândit pentru a sugera corespondența cu ansamblul statuar, rezultând astfel cinci blocuri cu regim de înălțime Parter+8 etaje+Etaj retras+Etaj tehnic.
Conceptul a condus la rezolvări inedite, originale, cu mare valoare estetică și tehnică- de exemplu, stâlpul central de pe fațada principală care este tratat ca element decorativ, nu doar ca element structural.
De asemenea, retragerile necesare la ultimele etaje și mimarea "capetelor" statuilor au dus la soluția apartamentului de tip duplex situat în retragere peste etajul 8: un apartament pe două niveluri cu o scară circulară proprie expusă pe fațada principală printr-un perete cilindric de sticlă. Un apartament de tip duplex era în acea perioadă o soluție de "lux" (costul unei scări interioare dedicate unui singur apartament creștea semnificativ costurile generale ale clădirii); de asemenea, în volumele curbate de la extremitățile fiecărui bloc erau situate camerele de zi, care aveau astfel o atmosferă mai plăcută decât camerele pe plan dreptunghiular din blocurile standard. De altfel, întreaga concepție a blocurilor, precum și poziția lor centrală și proximitatea parcului Mara au generat apartamente cu un standard de confort foarte ridicat.
O altă caracteristică aparte a ansamblului blocurilor "gemene" este copertina largă peste parterul înalt al spațiilor comerciale, copertină care continuă pe toată lungimea tronsonului străzii Progresului. O problemă pe care proiectanții au trebuit să o rezolve a fost declivitatea străzii Progresului, care a făcut ca fiecare bloc să se afle la o diferență de nivel de 40 de cm față de celălalt, rezultând o diferență de 1.60 m care a trebuit preluată prin diferențele de nivel la parter, de la un capăt la celălalt al ansamblului de blocuri; orizontala generată de copertină face ca acest "detaliu" tehnic să nu se perceapă de către un observator din exterior. Iată cum o soluție abilă de arhitectură a servit atât conceptului general al ansamblului, cât și unei rezolvări tehnice dificile.
Proiectul a primit Premiul Uniunii Arhitecților în 1987 și a rămas de atunci până azi unul din cele mai bune exemple de arhitectură a locuințelor colective din România.