BASARABIA - vremuri de glorie romana 1917-1918

                                    BASARABIA LA ÎNTÂLNIRE CU ISTORIA

 1917-1918

Evocarea evenimentelor revoluţionare în preajma constituirii ”Sfatului Ţării” la Chişinău, la aniversarea a 90 de ani de la Unirea cu România

CUVÂNT DE ÎNCEPUT

            Cu prilejul aniversării a 90 de ani de la ”Proclamaţia” de unire a Basarabiei cu PATRIA-MAMĂ – ROMÂNIA, Comitetul de conducere a Asociaţiei ”Pro Basarabia şi Bucovina” filiala ”Menumorut” din judeţul Bihor – Oradea, a hotărât ca pentru evocarea evenimentelor istorice din Martie 1918 să prezinte următoarele materiale:

-         Un CD cu prezentarea a unui rezumat din primele două episoade a filmului serial ”Basarabia” (constituit din 65 de episoade) – o producţie a TV-NAŢIONAL din Bucureşti.

-         Un material documentar cu prezentarea evenimentelor premergătoare constituirii ”Sfatului Ţării” în Basarabia revoluţionară din perioada 1917-1918 – material întocmit de veteranul de război VASILE ILICA – membru colaborator al filialei bihorene ”Pro Basarabia şi Bucovina”.

Având în vedere importanţa acestui eveniment aniversar, asociaţia noastră a hotărât multiplicarea acestor materiale în vederea distribuirii lor reprezentanţilor tinerei generaţii – elevi, studenţi, profesori etc. precum şi a invitaţilor  ce vor lua parte la aniversările ce se vor organiza în acest scop.

Considerăm că asemenea evocări vor fi apreciate de reprezentanţii tinerei generaţii care nu este prea la curent cu asemenea evenimente de importanţă covârşitoare pentru istoria noastră naţională.

                                                                                                Preşedinte:

                                                                                             Prof. Ioan Rada  

INTRODUCERE

Din capul locului, trebuie să menţionez că pentru evocarea evenimentelor ce au premers constituirii ”Sfatului Ţării” din Martie 1918 la Chişinău, m-am folosit de un amplu material documentar publicat de istoricul basarabean Ştefan Ciobanu în cartea ”Unirea Basarabiei – Studiu şi documente cu privire la mişcarea naţională din Basarabia în anii 1917-1918”, o lucrare extrem de valoroasă publicată de Editura ”UNIVERSITAS” în 1993 la Chişinău. Cred că este potrivit şi necesar să evoc în câteva cuvinte personalitatea lui Ştefan Ciobanu, care s-a născut la 24 noiembrie 1883 în satul Tălmaz, judeţul Tighina. Cursurile primare le-a făcut la Şcoala Normală din Bairamcea, iar în 1905 a absolvit cu eminenţă liceul nr. 1 din Chişinău. În 1907 este admis la Facultatea de slavistică din Kiev unde are parte de îndrumările renumitului profesor Vladimir Peretz şi a savantului basarabean Alexandru Iaţimirschi, specialist în slavistică, care i-a fost de ajutor tânărului student care-şi propusese încă de atunci să studieze interferenţa între culturile slavă şi română. Evenimentele din februarie 1917 îl găsesc ca profesor la gimnaziul din Bolgrad avea 35 de ani, era căsătorit şi avea doi copii pe Alla şi Valeriu, deci să găsea în plinătatea posibilităţilor sale creatoare. În revoluţia din Basarabia se implică cu o oarecare întârziere, îl găsim prezent la primul congres al învăţătorilor moldoveni ce s-a ţinut la Chişinău – 10-13 aprilie 1917 unde prezintă referatul ”Despre organizarea învăţământului moldovenesc în şcolile de toate gradele” referat  apreciat şi aplaudat de respectivul Congres.

La data de 11 aprilie 1917 contribuie prin prezenţa şi prestigiul personal la înfiinţarea unei filiale a Partidului Naţional-Moldovenesc în oraşul Bolgrad. La data de 12 iunie 1917 iniţiază reînfiinţarea ”Societăţii Culturale Moldoveneşti”, iar la 17 iunie 1917 este prezent la deschiderea cursurilor de vară pentru pedagogii din Basarabia. La alegerile din 15 august 1917 este ales deputat pentru ”Sfatul Ţării”, iar la 24 noiembrie 1917 este numit director general al învăţământului în ”Executivul Provizoriu” înfiinţat prin hotărârea ”SfatuluiŢării” din 21 noiembrie1917. La 27 martie votează în ”Sfatul Ţării” Marele Act al Unirii Basarabiei cu Regatul României. La 10 octombrie 1918 este ales membru activ al Academiei Române ca urmare a apariţiei valoroasei sale lucrări ”Mitropolitul Dosoftei şi activitatea lui literară”, lucrare ce conţine date şi evenimente inedite din activitatea literară a marelui cărturar, date culese din izvoare polone şi ucrainene.

După 1920, savantul Ştefan Ciobanu dezvoltă o intensă activitate ştiinţifică atât în Basarabia cât şi în ţară publicând o serie de valoroase studii şi lucrări din care menţionăm:

- Cultura românească în Basarabia sub stăpânire rusească (Chişinău, 1923);

- Din istoria mişcării naţionale din Basarabia (Chişinău, 1933);

- În anuarul Comisiei  Monumentelor Istorice din Bucureşti publică următoarele studii:

-                      Monografia Basarabiei (1924);

-                      Biserici vechi din Basarabia (1924);

-                      Cetatea Tighina (1928);

-                      Mănăstirea Ţigăneşti (1931).

Din istoria culturii româneşti sub semnătura lui Ştefan Ciobanu au apărut:

-  Dimitrie Cantemir în Rusia (1924);

-  Din legăturile culturale româno-ucrainene (1938).

În încheierea acestor consideraţii despre activitatea savantului basarabean Ştefan Ciobanu aş menţiona declaraţia sa din martie 1937 când la Chişinău se serba cea de-a 20-a aniversare a eliberării Basarabiei: ”Cine putea să creadă că Basarabia, răpită prin intrigi şi trădare, prin lăcomia vecinilor noştri, înăbuşită printr-un regim sălbatec de deznaţionalizare, de sugrumarea a limbii populaţiei băştinaşe, va reveni vreodată la trunchiul neamului românesc? Cine putea să-şi imagineze, că un popor a cărui conştiinţă este adormită timp de mai bine de un veac, se va redeştepta, ca o ramură a neamului nostru, socotită pierdută pentru ideea naţională, va reînvia vreodată la o viaţă nouă?”

Datele cu privire la activitatea profesorului Ştefan Ciobanu au fost culese din Studiul introductiv la vol. ”Unirea Basarabiei” studiu semnat de prof. Iurie Colesnic – pag. 3-8.

                                                                                                VASILE ILICA,

veteran de război, membru al asociaţiei ”Pro Basarabia şi Bucovina” şi al Societăţii ”M. Eminescu” din Cernăuţi 

A)                 Activităţi premergătoare constituirii  ”Sfatului Ţării” de la Chişinău

Luna aprilie 1917 este luna mitingurilor şi a congreselor ce s-au ţinut în întreaga Rusie, iar ideile revoluţionare ce s-au dezbătut la aceste congrese, ajung şi în Basarabia, cu o oarecare întârziere.

Chiar şi în acţiunea naţională a moldovenilor se observă aceeaşi întârziere, în ce priveşte proclamarea autonomiei, organizarea consiliului revoluţionar provizoriu respectiv a ”Sfatului Ţării”, proclamarea independenţei şi actul unirii – sunt cele ce se înfăptuiesc în urma unor acte similare din alte regiuni ale Rusiei.

Legat de această întârziere, se impune următorul comentariu: populaţia basarabeană se afla în majoritatea ei în mediul sătesc, lipsită de o intelectualitate conştientă, care s-o informeze şi s-o îndrume pe noile făgaşuri, ce în mod atât de neaşteptat le-au adus evenimentele revoluţionare în plină desfăşurare de pe tot cuprinsul marii Rusii. Basarabeni care erau asupriţi ca şi celelalte popoare din Rusia, au reuşit totuşi să-şi păstreze, în sufletul lor, conservarea de datini şi obiceiuri, de asemenea limba, obârşia şi instinctul de rasă. Populaţia Basarabiei întotdeauna s-a simţit străină de mediul rusesc, neavând nici un fel de legătură organică cu statul rus şi nici un fel de ataşament faţă de cultura rusă. De aceea trebuie remarcat faptul că revoluţia din Basarabia, atuncea când a ajuns să fie conştientizată, ea nu dispunea de o elită conducătoare, iar eventualii fruntaşi apăruţi la întâmplare, aruncaţi de valul revoluţionar ei nu duc masele spre o anumită ţintă ei pur ci simplu sunt împinşi de mase şi târâţi în valurile revoluţiei.

Acest fenomen se petrecea nu numai în Basarabia ci şi în mişcările revoluţionare a altor neamuri trăitoare pe arealul Marii Rusii. Adevăraţii eroi ai revoluţiei au fost soldaţii-ţărani şi subofiţerii aparţinând aceleiaşi clase sociale, ce se găseau mobilizaţi în marile unităţi ai armatei ruse.

Mii de ţărani moldoveni, ce erau risipiţi pe diverse fronturi ale războiului, ca şi soldaţii ruşi cu care împărţeau mizeria războiului, cu toţii erau demoralizaţi din cauza şederii îndelungate în tranşee, a lipsurilor, a foamei, a bolilor precum şi a tratamentului discriminatoriu din parte ofiţerimii ruse, şi nu doreau altceva decât întoarcerea la vetrele lor şi o schimbare, necesară în vieţile lor. În astfel de situaţii este cu totul explicabil faptul că soldatul din armata rusă, indiferent de etnie, devenise pregătit psihologic pentru revoluţie.

În cele ce urmează ne propunem să urmărim în mod cronologic evenimentele şi manifestările mai importante ce s-au desfăşurat în Basarabia, premergător constituirii ”Sfatului Ţării”. În această privinţă trebuiesc arătaţi principalii factori care s-au constituit ca mobilizatori în cadrul opiniei publice din Basarabia:

-                      ”Cuvântul moldovenesc”1 a fost ziarul ce a apărut încă din 1913 şi a fost finanţat de boierul moldovean Vasile Stroiescu. Ziarul a apărut cu intermitenţe fiind suspendat de mai multe ori de cenzura ţaristă;

-                      La data de 8 martie 19172 ”Cuvântul Moldovenesc” sub semnătura lui Nicolae Alexandri lansează un apel către moldoveni afirmând: ”ocârmuirea veche s-a prăbuşit, iar pe dărâmăturile ei se clădeşte o viaţă nouă”;

-                      La data de 2 aprilie 19173 – ”Cuvântul Moldovenesc” anunţă înfiinţarea ”Partidului Naţional Moldovenesc” afirmând că: ”rostul acestui partid este să lucreze pentru a curăţi ogorul neamului nostru de neghina străinilor – aşa că toată suflarea moldovenească trebuie să intre în acest partid”. Între altele în programul partidului se spune că ”va lupta alături de celelalte popoare ale Rusiei pentru slobozenie naţională, şi pentru autonomie administrativă, judecătorească, bisericească, şcolară şi economică a Basarabiei”. În acelaşi număr al ziarului ”Cuvântul Moldovenesc” se publică un ”Apel” din partea ofiţerilor şi a studenţilor moldoveni din Odesa, către moldovenii din Basarabia cu îndemnul de a-şi pregăti deputaţi pentru viitorul ”Sfat al Ţării”;

-                      Partidul Naţional moldovenesc, în primele luni ale revoluţiei devine factorul principal al mişcării naţionale din Basarabia, iar după programul lansat de acesta se orientează toate adunările naţionale şi congresele moldoveneşti. Ziarul ”Cuvântul Moldovenesc” devine principalul purtător de cuvânt al Partidului Moldovenesc;

-                      La data de 6-7 aprilie 19174, are loc Congresul cooperativelor din Basarabia, care în rezoluţia sa preia unele idei lansate de Partidul Naţional Moldovenesc proclamând ”autonomia administrativă, bisericească, culturală şi economică”, solicitând constituirea ”Sfatului Ţării”;

-                      La data de 18 aprilie 19175 are loc cea mai impunătoare adunare a moldovenilor la Odessa la care au participat peste 10.000 de ostaşi, studenţi şi intelectuali care se pronunţă în principalele puncte lansate de Partidul Naţional Moldovenesc, accentuând asupra problemei agrare, hotărând că: ”Basarabia, fiind o ţară plugărească, tot pământul ţării trebuie să treacă, fără plată, în mâna plugarilor”. De asemenea acest congres se pronunţă pentru o autonomie cât mi largă a Basarabiei, iar legile după care se va ”ocârmui” ţara vor fi întocmite de către deputaţii aleşi în ”Sfatul Ţării”;

-                      La data de 19-20 aprilie 19176 are loc ”Adunarea extraordinară a clericilor şi mirenilor din Basarabia” care în hotărârea sa, atrage atenţia asupra ”duşmanului nostru din lăuntru – toate slugile cu voie şi făr de voie al vechiului regim stau la uşa noastră şi se bucură de neînţelegerile dintre noi, îngreunând munca guvernului nostru provizoriu”.

Această remarcă în cadrul hotărârii a clericilor este motivată şi de faptul că în Basarabia au apărut o serie importantă de adversari ai autonomiei Basarabiei constituiţi din elemente imperialiste şi centraliste ruseşti, partide, presa rusă precum şi funcţionari de rang înalt din administraţia Basarabiei, care acuzau cu vehemenţă programele autonomiste ale Partidului Naţional Moldovenesc, considerându-le că urmăresc dezlipirea de Rusia şi unirea cu România;

-                      La data de 25-28 mai 19177 are loc la Chişinău congresul general al învăţământului care hotărăşte naţionalizarea treptată a şcolilor moldoveneşti, introducerea alfabetului latin şi a manualelor în limba română, precum şi organizarea unui curs pentru învăţători de limbă, istorie şi geografie naţională. Toate aceste măsuri sunt aspru criticate de presa rusească şi de către corpul didactic rus, care răspândesc tot felul de zvonuri cu scopul de a compromite mişcarea Moldovenilor. În timpul acesta, majoritatea partidelor naţionale ale popoarelor din Rusia adoptă principiul organizării a armatei pe baze naţionale, idee susţinută puternic şi de congresele militare ale soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni din garnizoanele Odessa, Ecaterinoslav, Tighina, Sevastopol, Iaşi şi Chişinău8. În urma acestor hotărâri iau fiinţă primele unităţi militare naţionale (cohorte) – 4 la Odessa, una la Tighina şi 15 unităţi de pe frontul românesc din Moldova. Aceste unităţi erau îndrumate spre Chişinău pentru a apăra tânăra democraţie a Basarabiei care era ameninţată de unităţile ruseşti bolşevizate din Moldova. Atitudinea fermă a soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni de pe diferite fronturi a contribuit în mare măsură la iniţierea ideii naţionale din Basarabia şi la apariţia unor organizaţii în teritoriu ce militează pentru deşteptarea instinctului naţional a ţăranului moldovean, care conştientizează că pământul ţării este al lui, că limba lui nu poate fi un obiect de batjocură din partea unor guvernanţi străini şi că el trebuie să fie stăpân la el acasă. Soldaţii moldoveni din cadrul unităţilor ruseşti de pe frontul românesc din Moldova, în contractul lor nemijlocit cu populaţia românească din Moldova, realizează un sentiment de simpatie şi încredere frăţească faţă de români, determinat de limbă şi port, obiceiurile comune, lucruri ce nu le cunoşteau mai dinainte;

-                      La data de 6 iunie 19179, soldaţii moldoveni din garnizoana Chişinăului, organizează un mare miting şi o primire entuziastă a celor 1200 de soldaţi ardeleni ce veneau din Rusia şi se îndreptau spre frontul românesc din Moldova (este vorba de foştii soldaţi români din armata austriacă căzuţi prizonieri la ruşi în Galiţia Poloneză). După cum relatează ziarul ”Cuvântul Moldovenesc” din 6 iunie 1917, la acest miting s-a cântat pentru prima dată în Basarabia imnurile ”Deşteaptă-te române” şi ”Pe-al nostru steag e scris unire” iar moldovenii i-au dăruit ardelenilor un ”Tricolor” românesc şi o icoană a Maicii Domnului pe care ardelenii s-au angajat că le vor depune în biserica din Alba Iulia la eliberarea Ardealului. Dar entuziasmul moldovenilor basarabeni a fost ”stânjenit” în mod brutal de unele manifestări total neprietenoase din partea vecinilor de dincolo de Nistru, de ucraineni, care în cursul lunii mai 1917 se declară şi ei  autonomi faţă de guvernul central din Rusia, iar Rada Centrală de la Chiev în data de 3 iulie 191710 trimite o telegramă la Chişinău prin care convoacă reprezentanţii guvernului de la Chişinău la o adunare a guvernatorilor aparţinând de noul Stat Ucrainean. Cu stupoare moldovenii din Basarabia iau astfel conştiinţă că Rada Centrală de la Chiev, a anexat practic Basarabia fără să consulte într-un fel autorităţile reprezentative de la Chişinău.

-                      La data de 20 iulie 191711 ziarul ”Cuvântul Moldovenesc” publică protestul Comitetului militarilor moldoveni din Odessa şi cei ai frontului român, unificaţi în soviet care ”resping în mod categoric orice pretenţie de anexare a Basarabiei la Ucraina, pretenţie ce o consideră, antidemocratică şi imperialistă”.

-                      La data de 21 iulie 191712 o adunare a evreilor din Chişinău se pronunţă de asemenea împotriva pretenţiilor anexioniste ale Radei Ucrainene de la Chiev;

-                      La data de 6 august 191713, ziarul ”Cuvântul Moldovenesc” publică o telegramă a Radei de la Chiev, care în urma unei atenţionări severe din partea Guvernului Central-Provizoriu, declară că de fapt ”Ucraina nu a năzuit niciodată la pământurile Moldovenilor, dar ar avea oarecari pretenţii asupra Hotinului şi Achermanului (Cetatea Alabă) unde trăiesc mulţi ucraineni”. La această ultimă pretenţie a Ucrainei, Chişinăul răspunde că şi el are unele pretenţii asupra  Chersonului şi Podoliei din Ucraina, unde trăiesc foarte mulţi moldoveni. Această controversă se pare că se stinge în urma hotărârii Zemstevei de la Acherman, care a optat pentru apartenenţa sa la Rusia şi nu la Ucraina;

-                      La data de 25 septembrie 191714 Guvernul Central-Provizoriu sub conducerea lui Cherenski recunoaşte de facto autonomiile ce s-au constituit în mod neautorizat pe teritoriul Rusiei, deci şi aceea a Basarabiei.

-                      La data de 26 octombrie 191716 are loc ”Lovitura de Stat” a lui Lenin la Petrograd, la care Ucraina răspunde cu o declaraţie de autonomie, lucru ce în mod formal obligă şi Basarabia la autonomie, ea rămânând cu totul izolată faţă de Guvernul Central. De altfel majoritatea regimurilor de pe teritoriul Marii Rusii, ce şi-au dobândit autonomia pe cale revoluţionară nu recunosc autoritatea noului guvern sovietic de sub conducerea lui Lenin.

-                      La data de 20 octombrie 1917 are loc la Chişinău Congresul Militarilor Moldoveni veniţi de pe toate fronturile armatei ruse, manifestare aprobată de Marele Stat Major rus. S-au ales câte doi soldaţi şi un ofiţer delegaţi de la fiecare companie a moldovenilor. Astfel că cei 500 de delegaţi care au venit la acest congres au reprezentat un sfert de milion de ostaşi moldoveni. În întâmpinarea acestor delegaţi ziarul ”Cuvânt Moldovenesc” face următoarea declaraţie: ”Ostaşi moldoveni! Mari sunt nădejdile ce le pune naţia noastră în voi şi mare este răspunderea voastră în faţa istoriei neamului.” La acest congres se iau următoarele hotărâri mai importante:

-                      se constituie un birou sub preşedenţia comisarului militar Vasile Tanţu care să organizeze alegeri de candidaţi pentru constituirea ”Sfatului Ţării”;

-                      se stabileşte că ”Sfatul Ţării” va avea 120 de delegaţi din care 84 vor fi moldoveni iar 36 vor fi reprezentanţii celorlalte neamuri conlocuitoare din Basarabia;

-                      se hotărăşte proclamarea autonomiei Basarabiei;

-                      se trimite o telegramă către Congresul Militarilor Ucraineni ce se desfăşoară în aceiaşi perioadă la Chiev, cerându-se sprijinul ucrainenilor la consolidarea autonomiei Basarabiei.

B)                 CONSTITUIREA ”SFATULUI ŢĂRII” LA CHIŞINĂU

Congresul militarilor moldoveni din 20 octombrie 1917 din Chişinău a constituit imboldul principal care a determinat trecerea la măsuri concrete în vederea înfăptuirii principalei doleanţe ce a rezultat din frământările revoluţionare din Basarabia, aceea de a se asigura o conducere democratică, respectiv un ”Sfat al Ţării” a acestei provincii uitate de istorie şi supuse unor grave dezordini şi devastării ale bandelor de dezertori bolşevizate ce părăseau frontul ocupat de armata rusă din Moldova. Biroul pentru organizarea alegerilor de deputaţi în vederea constituirii ”Sfatului Ţării” lansează o circulară către toate partidele şi organizaţiile revoluţionare din Basarabia majorând numărul deputaţilor la 150 din care 105 pentru moldoveni şi 45 pentru minorităţi, aceşti deputaţi urmând să se constituie în Adunare legislativă care să aleagă componenţa viitorului ”Sfat al Ţării”.

Adunarea legislativă a deputaţilor moldoveni s-a fixat pentru data de 21 noiembrie 1917.

Solemnitatea deschiderii Adunării legislative pentru alegerea ”Sfatului Ţării” s-a desfăşurat într-o atmosferă dominată de un entuziasm şi o bucurie nemărginită a moldovenilor, care şi-au pus toate speranţele în succesul acestei acţiuni revoluţionare.

Minorităţile basarabene, văzând situaţia politică dezastruoasă a Rusiei provocată de lovitura de stat a lui Lenin la Petrograd, consimt să-şi trimită delegaţii lor în vederea alegerii noului parlament respectiv a ”Sfatului Ţării” de la Chişinău, fapt ce contribuie la mărirea prestigiului acestei adunări. Una din primele măsuri luate de ”Sfatul Ţării” este înfiinţarea unui Guvern Provizoriu ca ”organ împlinitor” al ”Sfatului Ţării” denumit ”Directorat” hotărâre ce se ia în şedinţa din 28 noiembrie 1917 (v. anexa I). În felul acesta ”Sfatul Ţării” rămâne ca organ conducător şi legiuitor al Ţării, iar Directoratul constituit din 9+1 directori devine organ executiv-provizoriu (v. anexa II).

La data de 2 decembrie 191717 ”Sfatul Ţării” ia una din cele mai importante măsuri proclamând Basarabia – ”Republică Democratică Moldovenească” care va intra în componenţa Republicii Federative Democratice Ruse în momentul când acesta va lua fiinţă (v. anexa III).

Trebuie menţionat faptul că dezbaterile şi luările de cuvânt în şedinţele de început ale ”Sfatului Ţării” nimeni din vorbitori nu face nici cea mai mică aluzie la o eventuală unire cu Regatul României, lucru ce ar fi venit în totală contradicţie cu ideile ”revoluţionare” vehiculate până atunci în Basarabia.

Înfiinţarea ”Sfatului Ţării” şi proclamarea Republicii Moldoveneşti produc o mare satisfacţie în rândul populaţiei ce se manifestă prin telegrame şi mesaje de sprijin adresate noii conduceri a Basarabiei.

Dar nu toate judeţele Basarabiei recunosc autoritatea „Sfatului Ţării” astfel regiunea ”Acherman” (Cetatea Albă) prin hotărârea consilierilor Zemstvei formate din minoritari în şedinţa ce s-a ţinut la data de 16 ianuarie 191818 au hotărât să adere la Republica Federativă Rusă.

Tânăra democraţie basarabeană a început să se constituie în plină anarhie ce datorită revărsării peste satele şi oraşele Basarabiei a bandelor de dezertori ruşi ce părăseau unităţile militare ruse de pe frontul Moldovei şi devastau tot ce le ieşea în cale. O mulţime de sate din Basarabia au fost arse şi prădate, iar bietele femei ai căror bărbaţi se găseau pe front au fost batjocorite. Publicarea hotărârii guvernului bolşevic din Petrograd cu privire la problema agrară cum că: ”pământurile boierilor precum şi tot inventarul mişcător de pe moşii trec în folosul norodului” a extins anarhia la sate unde tot felul de ”comitete revoluţionare” constituite ad-hoc au început să devasteze conacele boiereşti şi să le dea foc la acareturi şi magazii.

Bandele de revoluţionari bolşevici după ce au fost alungaţi din Moldova de către Armata Română, auzind de evenimentele revoluţionare ce se desfăşoară la Chişinău au venit împreună cu comandamentul lor ”revoluţionar” cu idea de a zădărnici orice tendinţă de libertate, autonomie şi autoguvernare ce au fost instituite de către ”Sfatul Ţării” în Basarabia.

În perioada 10-23 decembrie 1917 s-a ţinut Congresul al II-lea al Runcerodului (organ revoluţionar al unităţilor militare ruse din zona Odesa). La acest congres au luat parte 10 delegaţi bolşevici împuterniciţi de I.V. Lenin. Între altele la acest congres se adoptă hotărârea de a se reorganiza  de urgenţă unităţile militare ruse aflate la Chişinău şi punerea acestora sub comandă bolşevică.

Astfel, se creează la Chişinău un stat-major revoluţionar sub comanda lui E.H. Venedictov, un soldat rus bolşevic şi care investit cu această funcţie a primit sarcina de a lichida ”Sfatul Ţării” şi toate organizaţiile înfiinţate de acesta. În conducerea Statului Major Revoluţionar au mai fost cooptaţi M. Durosov, Rujkov şi Gagarin reprezentanţi ai brigăzii 34 infanterie rusească staţionat la Chişinău.

Ofensiva împotriva ”Sfatului Ţării” şi a puţinelor unităţi militare formate din ostaşi voluntari moldoveni a început pe data de 3 ianuarie 1918. Şedinţele ”Sfatului Ţării” au fost suspendate, ostaşii ce asigurau paza clădirii au fost şi ei arestaţi, iar membrii ”Sfatului Ţării” s-au împrăştiat pe unde au apucat.

Chiar ofiţerii străini ce se găseau la Chişinău au fost arestaţi, de asemenea doi deputaţi din ”Sfatul Ţării”.

Pe data de 6 ianuarie 1918 soseşte în gara Chişinău un detaşament de 500 de ostaşi ardeleni care erau trimişi să apere ”Sfatul Ţării” şi instituţiile democratice din Basarabia au fost şi ei arestaţi şi dezarmaţi de către trupele bolşevice.

În acest timp propaganda bolşevică din Chişinău, răspândea tot felul de zvonuri mincinoase cum că ”Sfatul Ţării” a fost cumpărat cu bani de către Guvernul României care a mobilizat unităţi militare de ocupaţie a Basarabiei, urmând ca basarabenii să piardă toate ”cuceririle revoluţionare” şi să li se impună un regim ”burghezo-moşieresc”.

În seara zilei de 5 ianuarie 191820 o fracţiune din ”Sfatul Ţării” – blocul moldovenesc se întruneşte într-o şedinţă secretă şi decide trimiterea unei delegaţii la Iaşi spre a cere guvernului României, ca să dispună trimiterea de unităţi militare care să salveze tânăra Republica Moldovenească şi ”Sfatul Ţării” ce se găseau în situaţia de a fi lichidate de către unităţile militare bolşevice, ce s-au instalat la Chişinău – Guvernul României de sub preşedenţia lui I. C. Brătianu, după serioase deliberări dispun trimiterea în Basarabia a Diviziei a XI-a de sub comanda generalului Ernest Broşteanu.

La data de 13 ianuarie 1918 orele 5 p.m. unităţile armatei intrau în Chişinău unde populaţia o primeşte cu un entuziasm indescriptibil. Plângea lumea de bucurie la privirea ostaşului român biruitor în luptele de la Oituz, Mărăşti şi Mărăşeşti ce îşi făcea intrarea triumfală în capitala Basarabiei, salvând tânăra democraţie basarabeană de anarhie bolşevică (v. anexele IV şi V).

Acest act a supărat extrem de tare guvernul bolşevic a lui Lenin de la Petrograd care decide ruperea relaţiilor cu guvernul României, expulzarea reprezentanţilor diplomatici, arestarea ambasadorului român C. Iamandi şi confiscarea rezervelor de aur ale României trimise în Rusia în primăvara anului 1917 .

Pe data de 2 ianuarie 1918, Rada de la Chiev declară independenţa Ucrainei faţă de Guvernul Central-Bolşevic a lui Lenin de la Petrograd, lucru care în mod automat duce la consecinţa logică că şi Republica Moldovenească care rămăsese izolată faţă de guvernul bolşevic de la Petrograd, trebuie să-şi declare propria sa independenţă.

În şedinţa „Sfaului Ţării” din 22 Ianuaie 1918, desfăşurată sub prşedenţia lui Pan Halippa cu unanimitate de voturi se hotărăşte „Independenţa Republicii Moldoveneşti” (v. anexa X).

Tristele experienţe trăite de populaţia Basarabiei în cursul anului 1917 în relaţia îndoielnică cu administraţia rusescă şi bandele bolşevice ce au prădat şi devastat satele şi oraşele basarabene, au determinat ca elitele, organizaţiile politice şi populaţia în general să nu mai aibă nici un fel de încredere în posibilitatea unei convieţuiri normale cu statul rus indiferent ce orânduire urma s-o adopte.

Dacă problema unirii cu România în cursul anului 1917 nici nu se punea, după evenimentele tragice de la sfârşitul anului şi începutul anului 1918 şi după intrarea armatei române, care a salvat tânăra Republică Moldovenească, populaţia Basarabiei a realizat faptul că dezvoltarea Basarabiei nu este posibilă decât împreună cu poporul român de care a fost despărţită în mod brutal în 1812.

Şi de data aceasta ”Sfatul Ţării” este bombardat cu telegrame şi moţiuni din partea diverselor organizaţii şi ţinuturi care cer în mod ferm ca să se ia în considerare unirea cu Patria-Mamă-România.

-         La data de 24 ianuarie 1918 – Comitetul Central al studenţilor din Basarabia, lansează un manifest în care se spune: ”Noi socotim că mântuirea neamului nostru este unirea tuturor fiilor noştri într-o singură Ţară…Nu ne trebuie o Rusie Federativă”.

-         La data de 3 martie 1918 – Adunarea generală a Consiliului Zemstvei din Bălţi votează o rezoluţie pe care o trimite ”Sfatului Ţării” afirmând ”Ţinând seama că de 14 veacuri - Basarabia a făcut parte din trupul Moldovei din dreapta Prutului…proclamăm, astăzi în faţa lui Dumnezeu şi a lumii întregi că cerem unirea Basarabiei cu Regatul României”.

Asemenea moţiuni au fost primite de către ”Sfatul Ţării” din majoritatea provinciilor Basarabiei.

La data de 6 martie 191821 o delegaţie din partea proprietarilor agricoli se prezintă la Iaşi într-o audienţă la Regele Ferdinand I declarând: ”suntem fericiţi că putem exprima înaintea Majestăţii Voastre dorinţa a tuturor provinciilor din Basarabia, ce sunt pentru ordine, linişte şi muncă productivă de a fi întotdeauna sub Sceptrul Majestăţii Voastre”.

La data de 27 ianuarie 191822 Ucraina încheiase la Brest-Litovsc pacea separată cu Germania, în urma căreia trimite o notă puterilor centrale arătând că Basarabia este o provincie ce din punct de vedere etnografic, economic şi politic este  parte indivizibilă a teritoriului ucrainean  şi în virtutea acestui principiu solicită ca să fie admisă să ia parte la conferinţa de pace de la Bucureşti. Deci Ucraina nu a renunţat la idea încorporării Basarabiei în teritoriul său naţional lucru ce a stârnit din nou multe discuţii în cadrul ”Sfatului Ţării”, care hotărăşte în final să trimită o delegaţie la Iaşi în frunte cu Pan Halippa cu propunerea cu propunerea pentru guvernul României de a accepta unirea Basarabiei cu Regatul Român.

Actul unirii a devenit momentul culminant al eforturilor revoluţionare a poporului basarabean de a-şi dobândi libertatea naţională, act confirmat prin votul deputaţilor din ”Sfatul Ţării” ce a avut loc în ziua de 27 martie 1918 zi în care s-a consemnat unul din cele mai importante evenimente din istoria Basarabiei prin care s-a pus capăt unei dureroase perioade de 106 ani caracterizată prin dispreţ, persecuţie şi umilinţă naţională a ocupantului rus, faţă de populaţia românească din Basarabia (v. anexa VI).

Această hotărâre istorică a constituit un impuls extrem de necesar pentru activitatea naţionaliştilor români din provinciile surori, Bucovina şi Transilvania care de asemenea urmărea cu înfrigurare evenimentele de pe fronturile europene spre a putea păşi la realizarea unui vis secular purtat de multe generaţii de români, acela de constituire a unui stat naţional unitar a tuturor românilor.

Declaraţia de unire a fost votată cu 86 de voturi pentru, 3 contra şi 36 abţineri. După consemnarea momentului votării, este invitată în sala deputaţilor moldoveni o delegaţie a Guvernului României, condusă de primul ministru Alexandru Marghiloman care adresându-se plenului declară: ”Domnilor deputaţi, în numele poporului român şi în numele Regelui României, cu mândrie iau act de declaraţia Domniilor Voastre pentru unire şi declar că Basarabia este de acum unită pe vecie cu România una şi nedespărţită”. (v. anexa V)

La data de 30 martie 191823 o delegaţie a Basarabiei formată din preşedintele ”Sfatului Ţării”, membrii guvernului provizoriu şi reprezentanţii clerului să prezinte la Iaşi pentru a depune în faţa Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria precum şi în faţa Guvernului României ”Declaraţia Sfatului Ţării de Unire a Basarabiei cu Regatul României” – Programul desfăşurării a primirii la Iaşi o delegaţie din Basarabia este relatată în anexa VII la prezenta expunere.

La data de  9 aprilie 191824 la propunerea Guvernului României, Regele Ferdinand I semnează Decretul de promulgare a ”Declaraţiei Sfatului Ţării de la Chişinău de Unire a Basarabiei cu Regatul României”. (v. anexa VIII)

La data de 9 aprilie 1918, Regele Ferdinand I numeşte pe cei doi basarabeni Ion Inculeţ şi Daniel Ciugureanu ca miniştrii Secretari de Stat din Guvernul României (v. anexa IX).

          VASILE ILICA,

veteran de război, membru al asociaţiei ”Pro Basarabia şi Bucovina” şi al Societăţii ”M. Eminescu” din Cernăuţi  

BIBLIOGRAFIE

1)                  ”Unirea Basarabiei” - Ştefan Ciobanu – Editura ”Universitas” – Chişinău, 1993 – pag. 31-31;

2)                  Idem – pag. 80;

3)                  Idem – pag. 83, 84;

4)                  Idem – pag. 38;

5)                  Idem – pag. 39;

6)                  Idem – pag. 96;

7)                  Idem – pag. 43;

8)                  Idem – pag. 44;

9)                  Idem – pag. 46;

10)              Idem – pag. 48;

11)              Idem – pag. 48;

12)              Idem – pag. 49;

13)              Idem – pag. 49;

14)              Idem – pag. 51;

15)              Idem – pag. 53;

16)              Idem – pag. 55;

17)              Idem – pag. 57;

18)              Idem – pag. 56;

19)              ”Istoria Românilor din Basarabia şi Transnistria 1812-1993” – Anton-Moraru, Editura ”Universul” Chişinău, 1995, pag. 169-172;

20)              ”Istoria Basarabiei” – Ion Nistor, Editura”Humanitas”, Bucureşti, 1991, pag. 284-285;

21)              ”Unirea Basarabiei”, Ştefan Ciobanu, pag. 68;

22)              Idem – pag. 69;

23)              Idem – pag. 274;

24)              Idem – pag. 276;