12 jun 2015 22:54
Una din cărtile mele de căpătai, una din cărtile pe care nu le-aș scoate de sub pernă, adormind cu capul pe ea, se numeste (in traducere romanească) "Dulce ținut al poamelor"(«Ягодные места» (1982) - Siberia, tierra de bayas) a scriitorului Evgheni Evtușenko, . . . "care a fost una dintre primele voci umaniste care s-au făcut auzite în spațiul comunist-totalitarist sovietic, ca apărătoare a libertății individuale.
Eu am mancat paine din geologie iar cartea asta are in paginile ei mult din istoria propriei mele vieti.
Fiecare pagina imi tresalta propriile-mi trairi, mi le rascoleste, mi le re-aminteste.
Nu este nostalgie, cum nu-i putea fi nostalgie lui Papillon istorisindu-si al sau trecut.
Dar, buna sau rea, fiecare clipa pe care ai trecut-o este clipa a propriei tale vieti.
Am scanat cateva file, si le adaug aici.
Despre cartea asta nu am intalnit multa lume vorbind, asa ca poate ceea ce am sa pun aici va fi si o reclama pentru carte, poate vor fi oameni care o vor cauta ca sa o citeasca in intregime. Cine stie?