Piatra Vulpii, aproape de satul Jac, Munții Meseș

articolul continuă de la


 

Coborâm înapoi spre micul pârâu pe care l-am traversat pentru a ajunge la Piatra lată, nu înainte de a trasa din ochi continuarea traseului. Vom urca pe un picior dintr-o pădure înapoi spre dealul pe care l-am traversat din satul Jac pentru a ajunge la Piatra lată (foto 19). Tot în imaginea 19 se vede, ceva mai spre stânga faţă de urcuşul pe care îl vom începe, halda de steril de la fosta mină, despre care am amintit în prima parte a traseului spre Piatra lată.





19






Traversăm o porţiune mlăştinoasă (foto 20) şi ne înscriem în urcuş prin pădure prin locul menţionat în imaginea 19 (foto 21).


20



21




Printre frunzele căzute toamna trecută, o splendidă floare (foto 22). În 15 minute de la începutul urcuşului ajungem într-un vast loc golaş (foto 23).


22



23












Ne abatem spre stânga în urcuş şi trecem pe lângă bălţi temporare (foto 24). Trecem pe lânga o ravenă (foto 25) şi intersectăm drumeagul din imaginea 6 de pe prima porţiune a traseului (foto 26).


24





25














26



El intră în pădurea din dreapta noastră faţă de sensul de urcuş însă nu îl vom urma ci vom urca mai departe încă câteva zeci de metri. Panta este foarte domoală. Privim spre înapoi (foto 27). Mai întâlnim o baltă temporară (foto 28) şi odată ajunşi pe culme ne abatem spre dreapta faţă de sensul de urcuş, către vest. De partea cealaltă a culmii, nu departe în vale, se află alte case din satul Jac.



27



28









Imediat cum intrăm în pădure, câteva căprioare fug în salturi spre locuri ştiute doar de ele. Urmăm strict culmea şi la 100 m după ce am intrat în pădure observăm o gaură bine ascunsă de crengi şi copaci căzuţi (foto 29). Evident săpată de om. Din ea iese un firişor de apă.






29






În vecinătatea acestei găuri, în partea dinspre sat, unde este o pantă destul de mare, observăm, de deasupra mai întâi, câteva stânci (foto 30). Coborâm cu atenţie spre ele şi ajungem în locul numit Piatra Vulpii (foto 31). Sunt câteva stânci de culoare gălbuie, cu multe găuri de vulpe la baza lor, de unde li se trage denumirea. Stâncile au aproximativ 5 m înălţime şi formă foarte dreaptă (foto 32).



30
                                                                                                                                                31

32

Şi aici probabil că oamenii şi-au adus contribuţia. Se văd urme de săpaturi (33). Coborâm înspre sat şi lăsăm Piatra vulpii în spate (foto 36).


                                                                                                                     33





36










Ceva mai jos mai zărim partea superioară a unor pietre iar în vale se zăreşte drumul prin sat (foto 37). Coborâm la acele stânci din vecinătatea cărora mai admirăm odată Piatra vulpii (foto 38). Constatăm că sunt rotunjite şi au mulţi licheni (foto 39).



37
38










39



Ne deplasăm pe lângă ele (foto 40). Apoi, stând cu faţa spre ele ne abatem spre stânga câteva zeci de metri până întâlnim o potecă ce duce spre sat (foto 41). Pe trunchiurile copacilor sunt foarte mulţi licheni (foto 42).



40





41











42

Poteca ne conduce în spatele grădinilor unor gospodării (foto 43) şi cerem localnicilor permisiunea de a ieşi la drumul principal.





43