Embedded Files
Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:
Dumitru Iştvan (Baia Mare)
Un lac aproape necunoscut (aceasta publicare reproduce in cea mai mare parte articolul aparut in revista Muntii Carpati, numarul 27, anul 2001, redactor Ică Giurgiu). Este format intr-o depresiune de alunecare, la obarsia Izei, pe versantul vestic al unui pinten nordic al Vf. Batrana (1703 m), numit Vf. Celaru (1521 m). El nu exista pe harta nr. 4 din colectia Muntii Nostri (editata de O.N.T.), nici in primul ghid turistic al masivului, autor Emilian Iliescu, 1968 (din colectia Călăuza Turistului).
Taul Muced (Muntii Rodnei).
Prima lucrare turistica in care este mentionat lacul, sub numele de Taul Izei, a fost ghidul Muntii Rodnei, din colectia Muntii Nostri, nr. 20, autori Iuliu si Ana Buta, 1979 (Editura Sport-Turism, Bucuresti). In harta de detaliu din text, lacul este bine localizat morfologic, dar pozitionat gresit fata de poteca marcata, adica la sud de aceasta in ghid desi lacul se afla pe versantul nordic al crestei, la nord de poteca marcata. In acelasi ghid exista si alte imprecizii de localizare, preluate apoi de multe publicatii: Pestera Iza este trecuta la obarsia Vaii Celaru, mai la vest de pozitia reala; Pestera Laptelui este localizata pe versantul sudic al Vf. Laptele (cel de la vest de Saua Gargalau), unde multa lume a cautat-o fara succes deoarece pestera este situata in realitate in Vf. Laptelui de pe creasta dintre Cormaia si Aniesul Mic. (Despre multele imprecizii din ghidul respectiv am putea intinde o lunga lista; inainte de tiparirea lui, Editura Sport-Turism a acceptat din partea lui Ica Giurgiu, de la Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti o serie de puneri la zi, care se mai puteau face in stadiul in care se afla lucrarea; dar numai o parte au fost opereate inainte de forma finala a lucrarii.)
Taul dintre Brazi (Muntii Retezat). foto: Mihaela Alina Radu (Bucuresti)
Ca autor de ghiduri turistice am cazut si eu in capcana preluarii unor informatii publicate si neverificate. Astfel, in Muntii Gutai, colectia Muntii Nostri, nr. 45, 1990, am pus o informatie nu din sursa primara de specialitate, mai veche, la care nu am avut acces, ci dintr-o carte ulterioara. Si a iesit ca in bancul cu rusul care ar fi castigat o masina la loto, desi in realitate lui i se furase bicicleta. Am scris acolo ca in Taul Morarenilor a fost identificata o alga noua pentru stiinta, Cylindrocystis brebissonnii, al carui nume a fost acordat dupa cel al satului Breb, pe teritoriul caruia se afla lacul. Pentru ca ulterior, dupa ce am ajuns totusi la lucrarea primara, sa aflu ca in Taul Morarenilor nu exista alga respectiva, deci nu avea cum sa fie descoperita aici si ca „brebissonnii” provine nu de la localitatea Breb ci de la numele savantului care s-a ocupat cu sistematica algelor si pe care il chema Brebisonn. Cum documentarea bibliografica este obligatorie pentru autori, astfel de capcane raman inerente.
Paul Decei, in lucrarea Lacuri de munte, drumetie si pescuit, 1981, descrie cu multe amanunte lacul si localizarea geografica, dar nu da informatii asupra drumului de acces. Acelasi autor il compara cu Taul dintre Brazi din Muntii Retezat.
Cea mai completa harta turistica a Muntilor Rodnei, 1994 - autori Danut Calin si Stefan Buia, 1998 - mentioneaza Taul Muced in text, fara a-l localiza pe desen. Iata motive suficiente ca sa aflati localizarea reala a lacului si traseul principal de acces, mai ales ca ochiul de apa este situat la doar 15 minute de mers din traseul de cresata marcat cu banda rosie.
Accesul cel mai usor este de la Izbucul Izei (7 km de drum forestier din Dealul Moiseiului de pe DN 17C), unde exista cabana forestiera, canton silvic si cabana particulara care acorda gazduire turistilor. De la cabana forestiera urmam spre sud drumul forestier, cam 200 metri, pana la o bifurcatie. De aici o luam la dreapta, pe Paraul Runcasilor; la obarsia vaii, drumul forestier descrie o serpentina larga spre stanga, pana pe Piciorul Ciungilor, de unde revine la dreapta, ajungand in creasta principala a Muntilor Rodnei intr-o sa profunda (1196 m), denumita Tarnita (Pasul Pietrii pe hartile turistice), zona defrisata.
Strabatem spre stanga drumul de TAF, prin zona complet defrisata, pe la liziera Poienii Preluca Ciungilor, vizibila doar dupa iarba. De aici, prin stanga crestei, un hatas de oi ne duce prin plantatia tanara de conifere, in cateva minute spre Taul Muced (1370 m), de fapt putin in aval, trebuind sa fim atenti ca in punctul in care hatasul traverseaza firul de apa, care curge din lac, sa urcam de-a lungul lui cateva zeci de metri.
Varianta de acces cea mai sigura urmeaza insa in continuare drumul de tractor marcat cu banda rosie, spre dreapta, in urcus prin padure (sau tot prin defrisare acum, ceea ce ar fi foarte posibil pentru ca exploatarile forestiere se intind cu repeziciune), prin dreapta crestei, pana ce traversam un mic parau in zona de obarsie (aproximativ 20-30 minute din Tarnita, 1½ ore de la Izbucul Izei). De aici urcam la stanga pe vaiuga (drum de tractor in malul stang) pana in creasta defrisata, un platou la vest de Vf. Celaru. Coborand cateva zeci de metri spre nord ajungem la Taul Muced (circa 15 minute din drumul marcat).
Lacul este dispus intr-o zona de alunecare acum stabilizata, in mijlocul unei turbarii cu palcuri de molizi si jnepeni, cu flora tipica mlastinilor cu Sphagnum (este prezenta si roua cerului, Drosera rotundifolia - vezi aici si https://sites.google.com/site/romanianatura38/home/carpatii-rasariteni/depresiunea-maramuresului/hoteni-lacuri-cu-castori). Micul ochi de apa este alungit, are 15 x 45 metri dimensiuni pe axe. Pe fondul intunecat al apei destul de limpede, datorat depunerilor organice de turbarie, se reflecta frumos siluetele molizilor si jnepenilor.
Paul Decei (1981) arata ca aici exista o fauna specifica (insecte si loc de clocire statornic pentru rata caraitoare, Anus querquedula). Apa are 5 grade Celsius, pH 5,8 si un debit emisar de 100-300 l/s (probabil ca debitul este pe minut si nu pe secunda).
Dupa ce ne-am delectat cu admirarea nestematei necunoscute a partii vestice a masivului, sa incercam sa revenim la Izbucul Izei pe una din cele doua variante prezentate (la coborare, varianta cu hatasul care iese in Preluca Ciungilor e mai facila ca la urcare).
Din poiana putem parasi fara infrigurare poteca marcata, traversand poiana spre nord, pe latura vestica, apoi prin padurea de conifere coboram pe Piciorul Ciungilor, pe un drum de exploatare cvasiabandonat, dar inca accesibil, spre nord-est. Atingem tangent drumul auto de urcare la serpentina de pe picior, continuand coborarea pana in V. Runcasilor, dincolo de care ajungem din nou in drumul forestier. Dupa circa 1 ora de mers revenim la Izbucul Izei, de fapt nu chiar la izbuc, care este situat ceva mai spre est, ci la cele doua cabane denumite Iza Izvor, Izvorul Izei din ce in ce mai frecvent, sau Izvorul Albastru al Izei (denumire turistica introdusa relativ recent).
Page updated
Google Sites
Report abuse