cabana Zugreni - Pietrosul Bistriţei, 3
Urmeaza si o mica portiune de catarare (foto 44) dar fara dificultati deosebite. Ajungem desupra stancilor (foto 45) si de pe urmatoarea stanca facem o fotografie retrospectiva (foto 46).
44
45
46
Ceva mai sus ajungem pe primul varf important al masivului, Bogolin (1748 m), marcat de o cruce mare (foto 47). Acolo facem un binemeritat popas pentru a admira imprejurimile (foto 48).
47
48
Mai departe trebuie sa coboram intr-o sa (foto 49) pentru a ajunge pe Varful Pietrosul. O data depasita aceasta urcam incet spre varfurile secundare care preced varful principal (foto 50).
49
50
51
Depasim o portiune cu zapada inghetata unde cristalele de gheata stralucesc feeric in lumina soarelui (foto 51). Urcusul continua (foto 52) si ajungem pe varf (foto 53) dar constatam ca la cativa zeci de metri se mai afla un pisc care pare sa aiba aceeasi inaltime cu cel pe care suntem; asa ca il suim si pe acela (foto 54). Suntem la 1791 m…
52
53
54
Acum putem vedea si crestele aflate la sud-est (foto 55) si sud (foto 56) fata de Pietrosul Bistritei. Privelistea de aici este incantatoare spre orice directie ne-am uita.
55
56
Dupa minute bune petrecute pe varf depasim si cei doi candidati la varf si de undeva mai de jos ii fotografiem (foto 57). Continuam inaintarea pe poteca care coboara spre sud (foto 58) si undeva mai jos intalnim sagetile indicatoare care ne arata ca marcajul banda rosie isi schimba directia spre vest (foto 59). Pe aici este indicat sa continuam traseul.
57
58
59
Echipa cu care am fost a ales un traseu de coborare nemarcat si neconventional. Il recomandam doar turistilor foarte bine antrenati si care cunosc foarte bine muntele. Din dreptul tablitelor indicatoare am continuat coborarea pe aceeasi poteca, spre sud, poteca care ajunge pana in saua din imaginea 60.
60
61
Exact din aceasta sa coboram spre stanga fata de sensul de mers pana aici. Din acea sa se desprinde o poteca mai greu vizibila si care, mai ales iarna este aproape imposibil de urmat din cauza zapezii. Poteca intra imediat in padure. O data intrati in padure ne abatem usor spre dreapta fata de sensul de coborare. Padurea nu este foarte deasa, copacii sunt inalti; este alcatuita in special din conifere. Panta este mare si aici dar nu la fel ca pe traseul de urcus. Dupa circa doua ore si jumatate de coborare vom ajunge la un mic parau, care are portiuni inghetate. Vom urma in coborare strict acest parau, care ne va conduce in aproximativ jumatate de ora la un drum forestier, pe langa o casa aflata pe malul Bistritei. Este esential sa ajungem aici deoarece in aceasta zona se afla o punte peste Bistrita, singura pe o raza de cativa kilometri. Am ajuns la aceasta punte pe intuneric (foto 61, dupa ce am traversat Bistrita). Deoarece in aceasta perioada a anului noaptea se lasa destul de repede este esential sa ne planificam tura in asa fel incat sa nu ne prinda noaptea in zone expuse. Am urcat in circa sase ore cu tot cu popasuri si am coborat in trei. O data traversata puntea ajungem in satul Crucea, exact la DN17B, unde se termina traseul.