Embedded Files
Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:
2
3
4
La iesirea dinspre sud a localitatii Albesti (catre satul Coroana) se afla ultimul indicator catre fortificatia Albesti (imaginea 2). Iar la cateva zeci de metri est fata de acesta gasim locul (indicat!) al fortificatiei (imaginea 3). Nu credem sa fie aici: o fortificatie pe fundul unei vai??
Vaile spectaculoase de langa Albesti
Plecam sa cercetam imprejurimile. Urcam pe drumul din imaginea 3 dealul din fundal si ajungem, dupa cateva sute de metri, la o vale cu versanti frumosi (imaginea 4, luata catre aval, spre Albesti, unde se vad si primele case). Pe malul drept geografic al acestei vai, la buza lui, este un sondaj (geologic?) lung de cateva zeci de metri. Langa el gasim numeroase roci cu resturi de scoici sau cu amprentele acestora (imagini 5, 6).
5
6
Avirapitoare mari apar prin zona. Mergem catre amontele vaii (imaginile 7-9) care arata pitoresc, cumva neobisnuit fata de suratele ei din sudul Dobrogei: este destul de ingusta si are fundul pe strate orizontale, la vedere, atractiv modelate; dupa cateva zeci de metri se termina (imaginea 9), ascunsa de campul de cultura din amonte.
7
8
9
10
Coboram de aici usor, catre dreapta versantului ei drept geografic si, la cateva zeci de metri distanta fata de acesta vedem inceputul din amonte al altei canarale (numele vailor cu versanti pietrosi din Dobrogea de sud), care duce si ea la primele case din Albesti (imagini 10-11). Surprindem o vulpe, aflata la panda spre zgomotul facut de pasarile domestice din curtea aflata in apropiere.
11
Gasim fortificatia
Discutam cu mai multi localnici din Albesti, ajungem si in satul Coroana (vezi harta 1), apoi revenim catre Albesti. Dialogurile sunt savuroase (nu redam aici toata desfasurarea lor), unii mai cunosc cate ceva din topografia terenului inconjurator, dar o explica ca acei care stiu locurile si nu pe intelesul celor care cauta un perimetru anume. Suntem obisnuiti si din franturile de informatii, dupa ce cotrobaim pe mai multe drumuri si campuri, gasim in fine locul fortificatiei.
Pentru rapida intelegere de catre Dvs. a caii de acces, iata reperele: de la indicatorul din imaginea 2 nu mergem la stanga ci drept inainte, pe soseaua catre satul Coroana, cam 1,5 kilometri. Pe dreapta drumului se contureaza evident o vale adanca si larga (canara), cu padure verde de pini pe malul ei drept geografic (nordic) si cu o padurice rara, pitoreasca, de tufe tepoase pe malul ei stang geografic. De la soseaua asfaltata un drum de pamant duce prin aceasta padurice frumoasa (in toate anotimpurile), cam 1,2 kilometri, pana la fortificatia Albesti (imagini 12-14). Peisajul din jurul ei este mult denivelat si curbele vaii care o inconjoara sunt atractive la privit.
12
13
14
Ceea ce vedem acum la suprafata ar fi un patrat de fundatii din piatra cu latura cam de 50 metri, dar daca privim cu atentie se vede ca zidurile continua si sub valurile de pamant din jur. O parte din fundatii au fost acoperite recent cu ciment, ca sa le pastreze forma. Vegetatia urca pe unele ziduri. Lespezi de toate formele intra in componenta fundatiilor (imagini 14, 17-21).
15
16
17
18
19
20
21
Date istorice
Pentru ca ceea ce vedem acum la fortificatia Albesti nu ne poate lamuri prea mult despre trecutul locurilor, am selectat de pe Internet trei surse, fiecare dintre ele cu informatii interesante.
---------------------------------------------------------------------------
(extras din http://wikimapia.org/13815500/ro/Cetatea-de-la-Albe%C5%9Fti-fortifica%C5%A3ie-elenistic%C4%83 )
Cetatea de la Albesti (fortificatie elenistica)
Cetatea de la Albesti (fortificatie elenistica)
„De cateva zeci de ori mai mica decat marile cetati antice de pe litoral, asezarea fortificata de la marginea comunei Albesti este considerata de arheologi drept unul dintre cele mai importante situri din intreaga tara. Fortul grecesc a fost descoperit din intamplare, de un profesor aflat in excursie cu elevii. Zidurile, cu grosime intre 1,20 si 1,60 metri, erau impenetrabile pentru atacatorii acelor vremuri.” Nicolae Alexandru (arheolog in cadrul Muzeului Callatis Mangalia si unul dintre cercetatorii care au lucrat la asezarea fortificata)
La mai bine de doua milenii de la constructia sa, fortul le ridica mai multe semne de intrebare constructorilor. Zidurile sunt compuse din blocuri mari de piatra, care nu sunt legate cu nici un liant intre ele. Dilema este cu atat mai interesanta cu cat fortul era aparat de un turn inalt de cativa metri, iar intreaga constructie a fost ridicata pe marginea unei vai. Arheologii vehiculeaza ipoteza prelucrarii aproape perfecte a laturilor cuburilor de piatra, care, datorita greutatii proprii, s-au „lipit” perfect unele de altele si a rezultat astfel un zid masiv. Solutia, rudimentara comparativ cu modul de constructie a marilor cetati din aceeasi perioada, a generat insa o rezistenta incredibila a intregii structuri.
Nivela antica, precizie 100%
Mesterii greci adusi de la mare distanta au utilizat solutii ingenioase. Marginile zidurilor sunt compuse din blocuri de piatra pe ale caror colturi au fost sapate mici santuri. Numite tehnic „colturi de nivel”, acestea permiteau verificarea verticalitatii si planeitatii structurii prin cunoscuta metoda cu plumbul si sfoara, folosita si astazi. Inainte de a face parte din structura zidului, blocurile de piatra erau atent verificate, slefuite si insemnate conform pozitiei pe care urmau sa o ocupe. Intregul edificiu era ridicat pe o fundatie la fel de atent construita.
Punct militar
Aceeasi rigurozitate a fost adoptata si in cazul compartimentarii interiorului. Locuinte de mici dimensiuni, cu aceeasi suprafata, model „bricheta”, existenta unui turn patrat si pozitionarea exact pe malul unei vai conduc la ipoteza ca asezarea fortificata era deservita de trupe militare ce raspundeau de securitatea regiunii. Malul inalt constituia un obstacol natural pentru eventualii atacatori, turnul asigura o vizibilitate buna la mare distanta. Daca luam in calcul si atentia acordata zidurilor, si consolidarea acestora, rezulta ca asezarea juca un rol important in regiune. La mica distanta de fort trecea unul dintre cele mai importante cai de comunicatii cu sudul regiunii.
Satelitul Callatisului
Asezarea a cunoscut trei faze de dezvoltare, incepand cu secolul IV inainte de Christos. Intr-o prima etapa a fost o asezare civila populata de crescatorii de animale si agricultori, pentru ca apoi sa devina un adevarat fort. Asezarea de la Albesti este plasata la limita de vest a teritoriului coloniei doriene Callatis. Zona fortificata, de forma rectangulara, ocupa o suprafata de aproximativ 2.800 metri patrati. Spre est, sud si vest s-au descoperit dependinte intinse pe o suprafata de aproximativ 12 hectare. Fortificatia propriu-zisa cunoaste trei faze constructive: primele doua, ocupand suprafete aproximativ egale, se plaseaza in secolul IV a.Chr. Etapa a treia, care reprezinta extinderea ariei fortificate spre sud, corespunde secolului III a.Chr. Descoperirile arheologice din ultimii ani, precum si pozitia pe culmea unui fost liman marin (actualul lac Mangalia se intindea in acele vremuri pana aproape de Albesti) conduc spre concluzia ca asezarea a constituit un partener important pentru orasele grecesti de la malul Marii Negre.
Piese pentru muzeu
Vestigiile au fost descoperite din pura intamplare in 1971 de un profesor din Albesti cu ocazia unei excursii organizate pe dealurile comunei. Sapaturile au inceput trei ani mai tarziu, sub coordonarea muzeului de profil din Constanta. Cele mai importante piese de ceramica au fost expuse la Constanta, iar dupa infiintarea muzeului din Mangalia, obiectele descoperite pot fi admirate aici, alaturi de piesele provenite de pe santierul arheologic al vechiului Callatis.
Coordonate: 43°47'49"N 28°24'37"E (extras din http://www.inventatori.ro/view_article.php?id=996# )
Dobrogea - Noi sanctuare dedicate Soarelui
De pe tinutul de unde Soarele isi incepe calatoria pe bolta cereasca, vizitand meleagurile tarii noastre, vin cele mai noi descoperiri referitoare la venerarea discului solar: cinci sanctuare dedicate acestui cult.
In luna martie 2010, urmarind sirul fortificatiilor ridicate de romani pe malul vechi al Dunarii cu scopul protejarii anticului drum danubian, atentia mi-a fost atrasa de localitatea Seimeni. Situata la mai putin de 10 km de Cetatea Axiopolis (Cernavoda - nota redactiei), fondata de catre regele de origine greaca al Traciei, Lisimach, localitatea Seimeni este mentionata pentru prima data in jurul anului 1600. O parte dintre soldatii domnitorului Constantin Serban s-au rasculat impotriva lui si au trecut Dunarea. Acesti soldati se numeau seimeni si se pare ca au intemeiat localitatea cu acelasi nume. Insa, dovezile arheologice sustin ca alti locuitori au fost fermecati de frumusetea malului dunarean, cu multe secole in urma: in sudul localitatii a fost descoperita o asezare din perioada Latene.
Descoperirile efectuate la inceputul anului prezinta un fapt surprinzator: soldatii fugari au intemeiat noua localitate exact peste un superb sanctuar tracic sau geto-dacic. De fapt, o buna parte din sanctuar a fost distrus prin construirea caselor si de catre factorii de mediu (lacul), intreaga zona fiind supusa eroziunii.
Cel mai cunoscut sanctuar de la noi din tara inchinat cultului solar este cel de la Sarmisegetuza, in cadrul caruia „Soarele de andezit” are un diametru de 7,1 m (vezi). Comparativ cu acesta, sanctuarul de la Seimeni se prezinta cu 58 de discuri, posibil din lespezi de piatra, fiecare disc avand diametrul de 20 m. Intr-un singur disc ar incapea o intreaga gospodarie: casa, curte si anexe. Discurile sunt separate intre ele de ziduri cu grosimea de 4,3 m, insa, exista si discuri grupate cate doua. Pe unul din discuri, avand o pozitie centrala (intreg ansamblul are forma ovala), se observa o forma spiralata, o posibila rampa catre zeul suprem.
La mai putin de 25 km de Seimeni se afla localitatea cu nume parca predestinat sa insoteasca primul sanctuar descoperit la altarul Zeului Soare: Mireasa. Cununa ii este impodobita cu patru cochete discuri cu diametrul de... 28 m, amplasate pe malul unui parau.
Alaiul nu se lasa asteptat: nu trebuie decat sa ne indreptam privirile spre sudul Dobrogei. Acolo unde apele marii patrund insistent pana la poalele dealurilor, racorindu-le, se afla doua localitati apropiate, Virtop si Albesti. Un mic rau se strecoara vioi printre pliurile dealurilor, pierzandu-se in sclipirile golfului. Este martor mut al mileniilor de istorie si inca mai pastreaza ecourile incantatiilor izvorate de pe platourile misterioase ale celor doua sanctuare, odata cu apa izvoarelor.
Din sanctuarul situat la limita de est a localitatii Virtop se mai pot observa 2 discuri cu diametre de 20 m, incadrate de ziduri, iar din cel situat intre localitatile Virtop si Albesti se mai observa 8 discuri, doua dintre ele cu diametre de 24 m, restul avand diametre de 20 m.
Insa descoperirile nu se opresc aici, localitatea Albesti prezentand o noua surpriza: doua discuri masive cu diametrul de 28 m, descoperite in sudul localitatii, indica locul unui alt sanctuar inchinat cultului solar.
Prin amplasarea sanctuarelor pe cursuri de apa (la Seimeni - pe malul Dunarii, la Mireasa - pe malul unui parau, la Virtop si Albesti - pe malul Raului Albesti) se confirma ipoteza conform careia getii adorau apele. Strabon a scris despre „gura sacra” a Istrului, unde getii isi desfasurau activitatile culturale, iar in a sa Geografie, relateaza despre muntele cu pestera lui Zalmoxis, socotit sfant impreuna cu raul care curge pe langa el.
Dio Cassius ne spune ca Decebal ar fi ascuns tezaurul statal sub albia raului Sargetia, dupa ce a deviat cursul apei si l-a readus apoi in albia initiala. Se certifica natura religioasa a obiectelor de sub apa, care au capatat virtuti sacre, prin faptul ca Traian a daruit zeilor un corn aurit de bou - un rhyton - luat din tezaurul dacic.
Legenda Sargitiei, existenta cu mult inaintea lui Decebal - regele Audeleon, in povestea scrisa de Diodor din Sicilia, a ingropat comoara sub raul Sargentia - intareste mitul apei vii, curgatoare, in care se pot practica imbaieri rituale cu rol de purificare.
Dovada importantei religioase a cultului solar in Dobrogea este dimensiunea sanctuarelor descoperite - cel de la Seimeni are o suprafata de aproximativ 500.000 mp, cat si densitatea lor - pe o distanta de 70 km exista nu mai putin de cinci sanctuare dedicate acestui cult.
Aceasta carte dobrogeana, citita doar pe jumatate, mai are multe mistere de elucidat, iar viitoarele explorari ale acestor situri arheologice vor dezveli cu siguranta enigmatice surprize.
Autor: Pintilie Stefan-Cristian
19.04.2010
Intreaga mea recunostinta si consideratie se indreapta catre domnul Iordan Stavar, Director al Worldwide Independent Inventor Association - Washington D.C, coordonatorul platformelor www.inventatori.ro, www.worldwideinvention.com si www.inventions-license.com. Fara sprijinul constant si increderea acordata, aceste descoperiri n-ar fi ajuns la cititorii interesati.
De la http://www.scipio.ro/documents/173004/188849/02.+Livia+Buzoianu,+Maria+Barbulescu,+Asezarea+fortificata+greco-autohtona am atasat documentul 02_scipio_buzoianu_barbulescu.pdf pe care il puteti descarca de mai jos.
-----------------------------------------------------------------
vezi şi alte cetăţi din România
Page updated
Google Sites
Report abuse