Slănic Prahova, muntele de sare
1
Dorin Chiş (Oradea), Ică Giurgiu (Bucureşti)
Ajungem la muntele de sare cu trenul (daca se intampla sa circule, pe ruta Ploiești - Slănic Prahova), cu microbuze sau autoturisme. Ploiesti - Slanic Prahova a fost prima linie din Romania data in exploatare, in 1883, din considerente exclusiv industriale: o lentila de sare, lunga de 5-6 km, lata de 2-3 km, groasa de aproximativ 600 metri a determinat aparitia catorva saline, incepand din secolul al XVII-lea.
Subteranul salinei Unirea din Slanic Prahova atrage deopotriva turisti si persoane venite aici pentru tratament. In sala Unirea, la vreo 200 metri adancime, se efectueaza tratamente pentru astm, in sala Genezei admiram sculpturi in sare realizate de Justinian Nastase. Tot aici, in salile din subteranul salinei, au loc concursuri internationale de aeromodele, pentru ca lipsesc curentii de aer si, uneori, se antreneaza sportivi cunoscuti pentru performantele lor.
De la cladirea garii, in 10-15 minute, urcand strazile in panta, ajungem la strandul cu apa sarata (Baia Baciului) (imaginea 1, foto Dorin Chis); dincolo de el, partial vizibil chiar din gara, se inalta alb-cenusiu „muntele de sare”: dezvelit de pamant, inalt de cateva zeci de metri (imagini 2-4, foto Ică Giurgiu, Cristian Vărăreanu, Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București).
2
3
4
5
Fara protectia solului, sarea se modeleaza sub capriciile vremii: santulete adanci (numite lapiezuri, imagini 5-6, foto Ica Giurgiu, Cristian Varareanu, Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti) ii brazdeaza suprafata, formand milioane de turturi verticali care il fac sa semene cu un monstruos arici (forme identice, insa din argila, au fost observate pe malul Lacului Mare din Peștera Zgurăști, Munții Bihor).
Ici-colo, peretele sectionat dezvaluie desenul, uneori complicat, al unor strate inchise la culoare. Foarte dure, muchiile lapiezurilor nu cedeaza sub talpa obisnuita cu catararea; nici nu va recomandam sa incercati, pentru ca este o zona pe care trebuie sa o protejam, in plus este foarte periculos sa cadem pe lamele din sare.
Pana la inceputul anilor 2000, o deschidere dreptunghiulara, asemanatoare cu intrarea intr-o piramida egipteana, ne invita spre interiorul muntelui; doar portalul a mai ramas din galeria cu buchete de cristalizari care imbracau peretii scurtului coridor, sfarsind intr-o enorma sala. Ajungeam pe malul unui lac limpede, verde inchis la culoare, pe suprafata caruia se oglindea deschiderea larga din tavanul prabusit, lasand lumina sa patrunda din abundenta. Acum, acelasi loc pare este extrem de periculos, bucati enorme din peretii surplombati parand ca se pot prabusi oricand, fara sa ne lase sanse de scapare; nu glumim, riscul este mare si avertizarea de pe placa montata in apropierea intrarii in fosta galerie nu pare gratuita. Bolta a ceea ce se numea Grota Miresei a cazut, la fel ca si o parte din pereti.
Grota Miresei, uriasa sala (istoria spune ca numele se datoreaza unei tinere mirese care s-a sinucis aici), a fost o exploatare a sarii in forma de clopot, inceputa in 1785, unde se lucra cu ocnasi. 53 de ani mai tarziu, un cutremur provoaca inundarea lucrarilor, „eliberand” pe loc mai multi condamnati. La sfarsitul secolului al XIX-lea cupola ocnei s-a prabusit. Cutremurul din 1977 a slabit si el muntele de sare.
Peretii din jurul lacului din munte abunda in cristale de sare. Razele de lumina se reflecta jucaus pe suprafata apei. Din cand in cand, cate o picatura venita din inalturi increteste oglinda apei, provocand efecte acustice. Obiectivele aparatelor obisnuite de fotografiat nu pot cuprinde atat cat doreste arhiva amintirii.
O poteca da ocol muntelui, suind pe buza tavanului prabusit. Apropiati-va cu extrema atentie sau, mai bine, multumiti-va cu perspectivele vazute de la baza.
Din Slănic debutează traseul de creastă al Munţilor Grohotiş (vezi hartă detaliată şi descrierea parcursului).
6