Cetatea Capidava, în Dobrogea

Prima menționare a geților într-o opera literară / La 50 î.e.n. Burebista unifica Dobrogea cu statul dac / Cel mai lung și vechi drum de cale ferată peste Dunăre / Cea mai lungă șosea peste Dunăre / Plaje de unde se poate înota în fluviu / Forme de relief foarte rar întâlnite / Cel mai vechi înscris în limba română

 

text şi imagini: Ică Giurgiu (Bucureşti)

reportaj fotografic, cu explicaţii: Andrei Raftopol (Brăila)

Multumiri speciale Cristinei Lazăr (Bucureşti) pentru răbdarea şi interesul cu care a scotocit - nu numai de la volanul autoturismului personal - şoselele, drumurile şi cotloanele Dobrogei, ajutând astfel la acumularea datelor pe care le prezentăm.

 

 

1. Dobrogea, scurtă prezentare geografică


Dobrogea include teritoriul a două judete: Tulcea, la nord și Constanța, la sud. Întinderea ei este delimitată pe trei laturi de ape (la vest, nord și est) iar la sud de granița pe uscat dintre România și Bulgaria. La vest, Dobrogea este separată de restul țării de Dunăre; fluviul constituie și granita nordică pentru Dobrogea, frontieră între România, Republica Moldova și Ucraina. La est, Dobrogea este mărginită de Marea Neagră.

Teritoriul dobrogean este foarte puțin cunoscut ca peisaj în afară de ceea ce se vede de pe șoselele principale; însă aproape orice ieșire de pe acestea ne oferă acces în locuri deosebite.

Dobrogea este împărțită, urmare a întâmplărilor geologice, în trei unități morfostructurale, prin falii cu direcție vest-est (rupturi ale scoarței terestre, lungi de zeci de kilometri și adâci de sute de metri).

Dobrogea de Sud este delimitată la nord de falia Capidava - Ovidiu iar la miazăzi de granița cu Bulgaria. În general aici este un relief tipic de podiș, cu întinse suprafețe orizontale și altitudini în jur de 150 metri; numeroase chei importante ca dimensiuni, în general cu aspecte pitorești, fărâmițează acest podiș.

Șisturile verzi, din fundament, sunt de obicei pe la 1000 metri adâncime, iar cuvertura sedimentară de peste ele este predominant carbonatică, cuprinzând roci vechi de 40-140 milioane de ani. La suprafață sunt depozite de 20-30 metri de loess (vechi de 1 milion de ani). Întreaga Dobroge de Sud poate fi considerată ca având relief calcaros, cu aspecte variate, atractive prin diversitate și inedite în special pe văi.

 

1a.   Istoria Dobrogei

 

În anul 657 î.e.n. apare prima colonie grecească, la Histria, pe malul Lacului Sinoie (numită Histria în sursele romane, Istria în cele grecești).

 

De la Sofocle, poet grec (497-405 îe.n.), din tragedia Triptolemos aflăm că regele Charnabon domnește peste geți. Este prima menționare a geților într-o operă literară.

 

În anii 300 și 292 î.e.n. geto-dacii regelui Dromichete, conductorul unei uniuni de triburi din stânga Dunării, îl înving pe generalul macedonean Lisimah și, la condițiile de pace, revendică, printre altele, cetățile de pe dreapta Dunării: Troemis (la sud de orașul Măcin) și Aegyssus (Tulcea).

 

În secolul I î.e.n., la sudul Dunării vin romanii, apoi aceștia urcă pâna la gurile Dunarii. La 50 î.e.n. atacurile regelui dac Burebista asupra orașelor de pe malul Mării Negre unifică Dobrogea, pentru trei ani, cu statul centralizat dac. Apoi Dobrogea revine sub controlul romanilor.

 

Strabon (63 î.e.n. - 19 e.n., geograf și istoric grec), în volumul VII al lucrării Geografia, afirmă că dacii și geții vorbeau aceeași limbă.

 

În anul 30 î.e.n., între regele daco-get Roles, care domina Dobrogea de Sud și vecinul său de la nord, regele Dapyx, din Dobrogea Centrală, izbucnește un conflict. Roles apelează la ajutorul generalului roman Crassus, Dapyx este înfrânt iar populația necombatantă, retrasă în Peștera Keire, cu animale și obiecte de preț, este obligată să se predea, pentru că romanii închiseseră gurile peșterii.

În anul 29 î.e.n. (aflăm de la Dio Cassius), regele Roles îl ajută pe generalul roman Crassus să îi învingă pe bastarnii care îi atacaseră pe romani.

 

În secolul III e.n. începe perioada romano-bizantină, sfârșitul Imperiului Roman. Apare creștinismul în Dobrogea. Popoare migratoare atacă și teritoriul dobrogean. La începutul secolului al XIII-lea, năvălirea tătarilor pune capăt stăpânirii bizantine asupra Deltei Dunării.

 

Între 1390-1416, Dobrogea se află sub stăpânirea lui Mircea cel Bătrân.

 

Între 1416-1877, până la războiul de Independență, Dobrogea va fi sub stăpânire otomană. După acest război, Dobrogea se reintegreaza României.

 

2.   Pe malul drept al Dunării, de la Cernavodă la Hârșova, peisaje inedite

 

2a.   Faleza Fosilifera, atractii naturale (vezi si punctul 2c)

 

Imediat ce trecem, pe autostrada Fetesti - Cernavoda (harta 1, extras - cu actualizari - din lucrarea Atlas turistic si rutier, de Vasile Dragomir, Grigore Toma, Petru Bulugu, Gheorghe Ciobanu, Editura Fast Print Bucuresti/ Directia Tipografica Militara, 1993), peste Balta Ialomitei (imaginea 3), ajungem pe malul drept al Dunarii.

      Harta 1, extras - cu actualizari - din Atlas turistic si rutier, de Vasile Dragomir, Grigore Toma, Petru Bulugu, Gheorghe Ciobanu, Editura Fast Print Bucuresti/ Directia Topografica Militara, 1993 (cu rosu, sosea asfaltata; cu galben, drum pietruit)

3   De pe autostrada Fetesti - Cernavoda, 29 ianuarie 2006. Dunarea, vazuta aici catre amonte, este aproape in totalitate inghetata, dupa mai multe zile cu temperaturi sub -15 grade. Podul de gheata a fost timp de milenii una dintre posibilitatile de a trece fluviul. Ce se intampla in zilele respective pe Marea Neagra aflati de la .   

                                                                                                 foto: Emilia Marinescu (Bucuresti)

 

Inainte cu circa 200 metri ca soseaua sa ajunga efectiv pe malul drept al Dunarii, sub noi, in dreapta fata de sensul de inaintare, timp de cateva secunde (din viteza masinii sau a trenului), se vede o faleza de calcar inalta de aproximativ 30 metri (o botezam Faleza Fosilifera), galben portocalie la culoare (pe vreme uscata), cu straturi groase; un drum pietruit trece pe la baza ei, chiar pe malul fluviului.

 

2b.   Podul Saligny, cel mai lung din Europa

 

In paralel cu autostrada este, peste Balta Ialomitei, podul Anghel Saligny, pentru linia ferata. Calea ferata Constanta - Cernavoda a fost data in functiune in 1860. Dupa 30 de ani, la 9 octombrie, s-a deschis santierul de la Cernavoda, pentru construirea podului peste Dunare; proiectul era condus de inginerul roman Anghel Saligny. In 1895, la 26 septembrie, a avut loc inaugurarea podului. In ziua respectiva, Saligny, impreuna cu sotia si fiica se gaseau intr-o salupa ce stationa sub pod in timp ce deasupra lor - in proba de maxima solicitare a noii constructii - treceau 15 locomotive, cu viteza de 70 km/ ora.

Podul Saligny este cel mai lung (4.808 metri) si vechi drum de cale ferata peste Dunare. Are o deschidere maxima intre piloni de 120 metri. Lungimea lui deasupra fluviului este de 1.456 metri. La data construirii era cel mai lung pod din Europa si al treilea din lume. Fundatiile podului se gasesc la 30 metri sub nivelul apelor mici. Podul se inalta la 30 metri deasupra apelor mari.

 

2c.   Ramificatia Deasupra Falezei

 

Imediat ce sosim, pe autostrada, pe malul drept al Dunarii, apare o ramificatie importanta de drumuri (o numim Deasupra Falezei). De aici, spre dreapta, catre sud-vest, se desprinde soseaua care duce in localitatea Ion Corvin (aflata la 37 km), cale pe malul drept al fluviului, spre amontele lui, pe drumuri asfaltate; va fi un peisaj pitoresc, divers (padure, stepa, denivelari, multe pasari salbatice).

De la ramificatia numita Deasupra Falezei mai sunt, spre inainte, 27 km pana la Medgidia (si 64 km pana la Constanta), pe principala cale de acces pe Litoral; pe multi kilometri ai acestei directii soseaua este destul de ingusta, cu multe denivelari, stanjenind traficul auto.

Tot la ramificatia numita Deasupra Falezei apare, catre stanga, indicator catre orasul Cernavoda (2 km). Imediat ce ne inscriem pe aceasta directie, la aproximativ 100 metri de intersectia numita de noi Deasupra Falezei, pe dreapta soselei asfaltate se desprinde un drum pietruit, lat, usor circulabil (daca este uscat) pentru microbuze si autocare (sa-l numim Drumul Geologic). El va ajunge - dupa circa 2,5 kilometri de la desprinderea din soseaua asfaltata - la o cladire industriala de pe malul Dunarii, unde un gard blocheaza accesul auto pe mai departe (ne aflam la 50 metri altitudine). In apropierea gardului poate intoarce un autoturism sau microbuz. Pentru autocare exista spatiu de intoarcere cu circa 500 de metri inainte de acest gard, intr-un loc cu cateva gospodarii modeste, aflat chiar inainte de faleza cu calcare dezgolite.

Faleza Fosilifera, verticala, pe alocuri surplombata, este rezervatie cu 3 hectare suprafata; se intinde pe aproximativ 500 metri, pana la gardul industrial (o placuta semnaleaza ca locul este protejat de Academia Romaniei).

In afara de privelistea catre stratele de calcar din faleza, cu microforme de concretionare pe alocuri, atrag imediat atentia agitatia permanenta a pasarilor si sutele de cuiburi sapate direct in argilele care acopera stratele de calcar (sunt randunele si lastuni, specii foarte asemanatoare, mai ales vazute de la distanta; randunica are insa coada mult mai bifurcata si cam dubla ca lungime fata de lastun).

Printre aceste cuiburi se afla, tot in argila, adaposturi sapate de pescarei albastri (Alcedo athis; numiti de catre localnici, caragate) si prigorii (albinarel, prigoare).

La baza Falezei Fosilifere sunt plante de 20-30 cm inaltime, pe care sunt fixati, pe tulpina si frunze, melci cu cochilie, de aproximativ 1,5 centimetri lungime. Este acesta un aspect specific Dobrogei, repetabil pe intinderea sa; plantele cu melcisori sunt ocrotite, de exemplu, in rezervatia dunelor marine de nisip de la Agigea.

Daca coboram la marginea fluviului, putem avea ocazia sa observam diverse specii de melci de apa dulce, cu cochilii divers rotunjite sau extrem de ascutite si alungite; de asemenea, scoici de apa dulce, cochilia lor plat ovala putand chiar depasi lungimea unei palme de om.

 

2d.   Intrarea in Cernavoda

 

De la ramificatia numita Deasupra Falezei apare, catre stanga, indicator catre orasul Cernavoda (2 km), localitate unde sosim traversand spectaculosul pod vopsit in rosu, numit Sf. Maria, intins peste canalul Dunare - Marea Neagra (amenajare care debuteaza din fluviu in stanga podului, la cateva sute de metri distanta).

Imediat dupa ce trecem podul, pentru a continua sa avansam spre nord, prin localitatile de pe malul drept al Dunarii, trebuie sa pastram directia inainte (nu exista indicator); ajungem pe strazile Seimeni si Prelungirea Seimeni, si, la iesirea din localitate, gasim indicator spre orasul Harsova, inscriptionat cu Saraiu (vezi harta 1), 48 km (localitate din Podisul Casimcea unde se intalnesc patru sosele importante).

 

De retinut ca imediat dupa ce trecem podul Sf. Maria, daca o luam la stanga, pe drum asfaltat, putem ajunge iar pe malul fluviului, acolo unde faleza continua (imaginea 3.1).

3.1   Faleza de la sud de canalul Dunare - Marea Neagra este strapunsa de galerii uriase, locul unde a fost depozitat explozibil pentru lucrari.

foto: Andrei Samoil (Bucuresti)

 

2e.   De la Cernavoda spre nord, peisaj cu permanente surprize

 

Prima asezare in drumul de la Cernavoda catre nord, de-a lungul fluviului, va fi, la 6 km, Seimeni, situata la 120 metri altitudine. De aici si pana la nord de localitatea Ghindaresti vom descoperi un peisaj divers, nealterat suparator de prezenta umana, de nebanuit din harti sau „ghidurile” aparute pana acum despre Dobrogea. Suntem impresionati de curbele fluviului, de canalele de pe malul sau drept, de lacuri si balti, de dealurile care se ridica in jur (peste unele soseaua trece direct), de serpii trecand drumul, de pasari salbatice care apar tot mai frecvent (berze albe - cocostarci, pupeze, pescarei, randunele, lastuni si soiuri specifice baltilor, usor de observat daca ne deplasam cu 20-30 km/ ora). Foarte dese sunt cuiburile de barza de pe stalpii retelei electrice din localitati.

Vedem faleze de loess in malurile Dunarii si ale canalelor din partea dreapta a fluviului, de obicei cu multime de cuiburi sapate in partea lor superioara (imaginea 3.2); falezele dinamizeaza peisajul si ofera, prin galben ruginiul lor un binevenit contrast de culoare, in orice anotimp. 

                     3.2   In malurile (inalte de cativa metri) si falezele de loess (inalte de zeci de metri) sunt cuiburi de pasari, de diverse specii.

foto: Ica Giurgiu

 

Daca suntem atenti la sosea sau la ce se intampla la marginea panglicii de asfalt facem cunostinta cu popandaii, mamifere asemanatoare cu soarecii, care se hranesc cu graminee; au culoare maroniu deschisa, sunt lungi/ inalti de 15-25 cm. Au obraji supti, merg in patru labe, cu spatele curbat sau drept si cu capul de obicei mai jos decat restul corpului; cand stau, se ridica pe picioarele dinapoi, cu spinarea perfect dreapta.

In localitati remarcam destul de des garduri cladite din piatra, multi pomi fructiferi la strada, case in general modeste; se vad oameni carand apa cu galetile. Cuptoarele din lut, pentru coptul painii, pot fi zarite prin curtile satelor.

 

Din localitatea Seimeni spre localitatea Silistea sunt 7 km; drumul, figurat pe harti ca neasfaltat, are in realitate atribut contrar; nu este singura situatie fericita de acest fel, existand, ce-i drept, si cazuri in care drumuri trecute pe harti ca fiind asfaltate sunt in realitate doar pietruite sau au acoperamantul de asfalt de mult luat sau puternic gaurit. In dreptul localitatii Seimeni - ca si in dreptul altor multe locuri din Dobrogea - apar pe harti semne de vestigii dacice si romane; in teren nu mai este acum nimic de vazut in legatura cu aceste descoperiri. Unii localnici mai culeg resturi ceramice sau diverse piese vechi care apar la suprafata in urma lucrarilor agricole si, contra plata, le predau arheologilor.

 

La 2 km de la iesirea din Seimeni spre Silistea se desprinde, la stanga, soseaua spre localitatea Dunarea, pana unde sunt 5 km. Vom ajunge la circa 100 metri de malul fluviului, la acelasi nivel cu el. Langa perdeaua forestiera de pe malul Dunarii, la marginea islazului dintre fluviu si sosea, putem gasi corturi si masini ale celor care vin la pescuit si odihna.

Padurea ajunge apoi pana imediat langa sosea, intrerupta de luminisuri cu balti al caror nivel oscileaza in functie de nivelul fluviului, precipitatii si temperatura (posibilitati numeroase de a vedea exemplare diverse de avifauna, primele remarcate fiind de obicei cele cu penaj alb).

 

La 3 km din localitatea Dunarea spre localitatea Capidava se desprinde catre dreapta drumul neasfaltat spre localitatea Baltagesti, pana unde sunt 9 km. Tot in Baltagesti se poate ajunge, pe drum pietruit in stare buna, venind dinspre localitatea Silistea (aflata pe drumul de legatura Medgidia - Tepes Voda, dintre DN 22C si E60/ 2A).

 

Din Baltagesti mai sunt 5 km asfaltati pana in soseaua principala Harsova - Constanta (E60/ 2A), unde se iese in localitatea Crucea. Mergand din Baltagesti spre Crucea, cand mai sunt 5 kilometri pana in Crucea, pe dreapta, panorama exceptionala catre Dealurile Crucea (vezi la http://romania-natura.ro/node/523 un articol despre atolii de aici), care au un important relief calcaros. Aceste dealuri nu apar deosebit in peisaj privite din E60/ 2A, dar sunt extrem de atractive vazute din drumul Baltagesti - Crucea: multe stancarii, pe suprafete mari, canioane pe laturi, padure rara sau deasa, deci posibilitate de odihna la umbra pana pe creasta lor (aici se pot face marcaje turistice, doua sau chiar trei trasee fiind posibil de introdus intre atractiile Dobrogei).

Partea superioara a Dealurilor Crucea (205 m altitudine), dezgolita, stancoasa, starneste interes si prin formele de relief atipice, vizibile de la cativa kilometri distanta, fie dinspre E60, fie de pe drumul Baltagesti - Crucea: mari cercuri de piatra, cu diametrul de cativa zeci de metri. Acestea sunt partile superioare ale fostilor atoli (colonii de corali), aici, pe Dealurile Crucea, fiind al doilea loc cunoscut din Romania unde se gasesc la suprafata astfel de forme de relief (cititi despre alte locuri cu atoli de la noi la http://romania-natura.ro/node/584). Partea stancoasa superioara a Dealurilor Crucea se intinde intre 205 m altitudine si circa 180 m altitudine.

 

De la ramificatia spre Baltagesti, mergand in continuare pe malul Dunarii, mai avem circa 2 km pana pe dealul de unde se deschide brusc vedere asupra zidurilor cetatii Capidava (imaginile 4, 5).

 

2f.  Cetatea Capidava (locurile merita vizitate pe indelete)

 

Se afla la 80 metri altitudine; este una dintre numeroasele fortarete inca vizibile de-a lungul Dunarii (imagini 4-26). Se afla pe calcare (jurasic superior, 90 milioane de ani vechimea lor).

Are ziduri partial reinaltate. Domina fluviul de pe o denivelare situata la 50 metri in linie dreapta fata de malul acestuia. Castru construit in timpul domniei imparatului roman Traian, cu axe de 130 x 100 metri, refacut in secolele IV-VI. Zidul de incinta, cu turnuri, are circa 2,6 metri grosime. Sunt vizibile portile fortificatiei, iar in interior urmele unei bazilici. Numele antic se pare ca este de origine getica. In secolele X-XI, asezare taraneasca militara. Cateva dintre obiectele descoperite la Capidava pot fi vazute la Muzeul National de Istorie din Bucuresti si la Muzeul de Istorie si Arheologie din Constanta.


                         4    Cetatea Capidava (laturile dinspre sud si est) vazuta de pe soseaua Cernavoda – Harsova (vezi si harta 9).

foto: Ica Giurgiu 


                                                      5    Cetatea Capidava (latura dinspre est) privita de pe soseaua Cernavoda - Harsova.    foto: Ica Giurgiu

  6    Dunarea, imediat in aval de cetatea Capidava. (sageata arata plaja din dreptul careia se poate inota in siguranta; pe dreapta pozei, soseaua catre Harsova, spre avalul fluviului)

foto: Ica Giurgiu

7   Cetatea Capidava, plan general, epoca romana (dupa Radu Florescu - Ghidul arheologic al Dobrogei - Editura Meridiane, Bucuresti, 1968).


8   Cetatea Capidava, plan de ansamblu, epoca medievala (dupa Radu Florescu - Ghidul arheologic al Dobrogei - Editura Meridiane, Bucuresti, 1968).  

9    Cetatea Capidava, dupa Radu Florescu - Capidava - Editura Meridiane, Bucuresti, 1965.


10   Cetatea Capidava in perioada romana tarzie (incercare de reconstituire artistica).

 

Langa zidul de nord al cetatii este loc de pus corturi, dar trebuie aprobare de la cei care se afla la casa arheologilor, situata si ea tot langa zidul de la miazanoapte. Casa arheologilor are o capacitate de cazare de circa 40 de locuri, pentru cei care vin an de an la sapaturi. In curtea casei se pot admira coloane de marmura si resturi de coloane scoase din sapaturile intreprinse in perimetrul cetatii; de asemenea, pe mese de lemn acoperite cu umbrare se poate vedea recolta zilnica de ceramica si oase, culeasa din sapaturi.

Imaginile de la cetatea Capidava sunt prezentate de aici mai departe, circular, de la nord catre vest, sud, apoi est si iar nord. 

11   Dunarea (vazuta de la cetatea Capidava) curge de la stanga la dreapta; directia in care privim este sud-vest. In prim plan se afla zidul de incinta de pe latura de nord-vest, rupt/ surpat prin eroziunea falezei de apele fluviului.

 

12   Apele Dunarii au erodat de-a lungul timpului aceasta faleza (aproximativ 15 metri inaltime), surpand/ distrugand o treime din suprafata sitului arheologic (in partea de nord-vest a cetatii).


13   Micul abrupt stancos din coltul sudic al cetatii.

14   Zidul de incinta de pe latura de sud-est, cu locul turnului portii principale (in care se observa doua blocuri masive de calcar, provenite de la edificiile romane anterioare).


15   Locul cladirii comandamentului, principalul edificiu din interiorul cetatii. Sala cu pilastri era lipita de zidul laturii de sud-est a cetatii. (vezi imaginea 7)

16   Locul unor stradute si locuinte din interiorul cetatii. (vezi si imaginea 10)

Cetatea se poate vizita, fara plata, cerand permisiune de la arheologi, sau, atunci cand acestia lipsesc, se poate intra in perimetru cetatii prin mai multe locuri, neexistand pericol de a forta vreun gard sau de a produce deteriorari. Arheologii sunt uneori dispusi, daca sunt prezenti, sa ofere grupului de vizitatori explicatii mai ample, functie si de interesul acestora.

17   De pe locul turnului portii principale (aflat in prim plan), privim spre nord-est. Vedem zidurile groase si locul portii principale a cetatii.

18   Locul turnului circular din coltul de est al cetatii (avea pilon central, pentru sustinerea etajului si acoperisului).

19   Locul unui turn intermediar semicircular, pe latura de nord-est a cetatii.

 20   Locul turnului central median, de pe latura de nord-est a cetatii. Avea in interior doi pilastri masivi de zidarie, pentru sustinerea etajului si acoperisului. Cele doua sectionari in V din zidul turnului sunt pe locul unde, intr-o perioada mai tarzie, cand nivelul solului se ridicase (prin acumulare de straturi/ etape anterioare de locuire), a fost sant de aparare.

21   Locul bazilicii paleocrestine, in coltul de nord-est al cetatii. Absida semicirculara (altarul) este orientata catre rasarit.

22   Locul unor bordeie (pe partea nordica a cetatii), cu pereti din bolovani legati cu pamant, suprapuse peste fundatiile romane. Se pot vedea la fata locului cuptoare si gropi pentru provizii.

24, 25   Locul turnului central de pe latura de nord-vest, turn prin care era practicata a doua poarta de intrare in cetate. (sus - vedere din exterior; jos - vedere din interiorul turnului, care avea doi piloni de sustinere, pentru etaj si acoperis; in fundal, Dunarea curge de la stanga la dreapta)

26   Locul termelor (baile garnizoanei) (vezi imaginea 7).

 

De pe zidurile cetatii se deschide perspectiva larga asupra fluviului, spre sud si nord (imagini 6 si 11), aproximativ 4 km in fiecare directie. Nave de diverse dimensiuni urca sau coboara pe fluviu, sporind ineditul peisajului. Sub zidurile dinspre fluviu se afla o plaja, cu pietre de calcar. Imediat la nord de cetate malul fluviului este nisipos, aici fiind locul de baie preferat al satenilor (imaginea 6). Atentie: este singurul loc recomandat pentru baie in aceasta localitate, imediat in amonte si aval de el fiind vartejuri submerse puternice, care au facut victime. In localitatea Capidava localnicii au cateva lotci cu care trec fluviul pe malul sau stang, acolo unde in padure sunt ceva case si se poate pescui in reteaua de canele si balti.

                            28   Plaja de la Ghindaresti, vedere spre amontele fluviului. (vezi harta 1 si descrierea din text)

foto: Andrei Samoil (Bucuresti)

29   Lotcile localnilor din Ghindaresti la debarcaderul satului (vedere spre avalul fluviului). Stancile din Dunare sunt din calcar.

foto: Ica Giurgiu

30   Lotca este bine unsa cu smoala, care impiedica infiltrarea apei, apoi este lasata la soare pentru ca smoala sa se usuce bine la exterior. Forma barcii permite trecerea Dunarii si atunci cand sunt valuri mari si vanturi puternice.

foto: Ica Giurgiu

 

Din localitatea Capidava avem 6 km pana in localitatea Topalu, aflata la 70 metri altitudine.

 

In localitatea Topalu, nesemnalat de nici un indicator rutier, se afla Muzeul de arta Dinu si Sevasta Vintila, obiectiv placut de vizitat, chiar si de necunoscatorii in ale artei. Localizare: cum venim dinspre Capidava, la cativa zeci de metri spre stanga din soseaua principala, in centrul administrativ si politic al asezarii. (Pe strada care coboara de la muzeu spre fluviu se poate intra pe drumurile de pamant de sub faleza calcaroasa a Dunarii, faleza din care s-a extras multa piatra.)

Chiar daca expozitia are program afisat exista riscul ca uneori custodele localnic sa fie in concediu sau plecat cu cine stie ce urgenta. Salile (vreo 10 la numar) sunt agreabil de racoroase vara, chiar daca un usor iz de mucegai parca este prezent in unele dintre ele. Muzeul are pictura, in principal si sculpturi. Sunt multe lucrari semnate de nume prestigioase: Tonita, Sirato, Bancila, Darascu, Petrascu, Pallady, Ressu, Ciucurencu, Pacea, Han; ultimul mentionat a donat muzeului foarte multe lucrari.

 

La 3 km nord de Topalu, se varsa in Dunare, dupa ce trece prin localitatea Tichilesti, Paraul Chichirgeaua (Cechirgeaua), care isi aduna apele dinspre nord-est, din perimetrul comunei Horia. In cursul inferior, prin adancire mai intai in depozite de loess, apoi in calcare, a rezultat un sector de chei de circa 2 km. Valea este asimetrica in profil; perete stang geografic este abrupt si inalt; versantii nu depasesc in medie 50-80 metri inaltime. (foaia geologica 1:200.000, Constanta; Calcarele cu spongieri din Valea Cechirgea - Topalu, rezervatie geologica - Andrasanu, Baleanu, Piuaru) Aici este, pe malul bratului Dunarii, o rezervatie paleontologica cu bogata si diversa colectie de specii: reciful de la Topalu, 8 hectare suprafata.

 

De la Topalu la Tichilesti sunt 5 km, iar de la Tichilesti mai sunt 4 km pana in E60/ DN2A.

 

De la Tichilesti mai sunt 6 km pana la Ghindaresti, pe drum bun, nu neasfaltat asa cum apare pe hartile rutiere (pe placa de intrare in localitate, numele apare scris si in rusa si ucraineana; se vorbeste aici lipoveneste si multi barbati au trasaturi slave si barbi mari). O data ajunsi la Ghindaresti, 70 metri altitudine, ne aflam intr-un peisaj deosebit (imaginile 28-30).

Soseaua asfaltata are o ramificatie de 50 metri care ne duce pe malul fluviului, acolo unde zeci de lotci stau ancorate la mal, sau sunt trase pe mal pentru reparatii. Alte lotci vin de pe malul opus, cu scule specifice de pescuit, cu peste de diverse specii si cu lemne din padurea din care localnicii isi fac aprovizionarea.

Spre sud fata de locul de ancorare a lotcilor, plaja cu nisip fin, larga de circa 20 m, lunga de aproximativ 100 metri. Plaja are spre sud (mai ales) aparitii de stanci calcaroase, care diversifica si dinamizeaza peisajul (in jurul lor carduri de pesti); si mai spre sud de aceste stanci, cu 100 metri, malul Dunarii este inalt de 10 metri, integral stancos, trambulina naturala pentru localnicii care sar in fluviu. De pe aceasta plaja se poate intra la o partida de inot foarte atractiva, nefiind vartejuri, curent mare, sau mal care sa se lipeasca de picioare. In plus, palierele de adancime permit scalda pentru toate varstele si inaltimile.

In Ghindaresti se pot face, contra cost, treceri cu lotca ale fluviului, pe malul stang, acolo unde in padure s-ar putea organiza mese pescaresti. Angajatii primariei ne recomanda, pentru a nu se crea disfunctionalitati de indiferent ce fel, sa luam legatura pentru aceasta cu centrul de coordonare piscicola de la Giurgeni. Acolo poate fi contactat inspectorul de teren.

 

De la Ghindaresti mai sunt 5 km pana in soseaua dintre Constanta si Harsova. Pe tot parcursul pana aici, incepand de la iesirea din Cernavoda spre Harsova, circulatia autoturismelor sau camioanelor este extrem de redusa; intalnim, rar, atelaje cu magari sau cai.

 

La intrarea in Harsova este ramificatie de drumuri, cu urmatoarele repere kilometrice: Giurgeni (pe malul stang al Dunarii, harta 1) 15; Saraiu 15 (harta 1); Tulcea 95 km. 

La nord de Harsova vom trece Dunarea peste podul Vadul Oii (localitate de pe malul drept al fluviului) - Giurgeni (localitate pe malul stang al apei), cea mai lunga constructie rutiera peste Dunare. Aici fluviul are un singur culoar pentru apele sale, spre deosebire de locurile de la nord si sud, unde se desface in doua brate importante. Podul are 1464 metri, din care 720 metri sunt in traversarea propriu-zisa. Soseaua de pe pod are 4 benzi cu latime totala de 13,80 metri si doua trotuare de 1,5 metri latime fiecare. Podul a fost inaugurat in 1970. Testarea soliditatii s-a facut prin trecerea unui convoi format din 40 de camioane pline cu cate 27 tone, la distanta de 10 metri unul de altul.

 

3. Cetatea Capidava, bibliografie (istoria zbuciumata a locurilor)

(extras, cu precizari, din Enciclopedia arheologiei si istoriei vechi a Romaniei, vol. I, A-C, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1994, din materialul semnat de Alexandru si Ion Barnea)

 

Capidava, cetate romana in marginea satului cu acelasi nume (imaginile 4, 5, 10-26). Numele de clara origine getica al asezarii antice de aici a fost mostenit si pastrat aproape fara schimbare in tot cursul stapanirii romane, pana tarziu, dupa cum arata si sursele literare.

 

Mai multe descoperiri arheologice arata importanta asezarii fortificate autohtone prero­mane de pe malul inalt al Dunarii, din secolele 4-3 i.Hr., asa cum inca V. Parvan a presupus, considerand Capidava getica intre cetatile intrate in stapanirea lui Dromichaites in cursul conflictelor sale cu Lysimach. In apropierea fortificatiei romane, mai ales catre N-E, s-au gasit vase ceramice din a doua epoca a fierului, o amfora elenistica etc.

 

Cer­cetarile arheologice de aici, informatiile obtinute din sursele literare antice si din numeroasele inscriptii latine de la Capidava si din territorium-ul ei au adus o contributie deosebita la cunoasterea evolutiei Capidavei intre secolele 1-6 si mai tarziu. Langa asezarea getica amintita ce pare sa fi evoluat ulterior cuceririi romane ca unitate importanta distincta cu caracter civil cvasiurban, s-a instalat pe la inceputul secolului 2 d.Hr. un detasament roman. Acestuia i-a revenit construirea castrului de la Capidava.

Dupa distrugerea gotica de la mijlocul secolului 3 d.Hr., fortificatia a fost refacuta la inceputul epocii Dominatului. Atunci se afla intre noile ziduri ale Capidavei o unitate de cavalerie. O data refacuta, cetatea avea ziduri din piatra cu mortar, groase de circa 2,6 metri inchizand o suprafata de circa 130 x 100 metri, cu turnuri in forma de potcoava la colturi (imaginile 9, 18), rectangulare (imaginile 9, 20) pe mijlocul laturilor pastrate (latura dinspre Dunare a disparut, prabusindu-se o data cu o parte din terasa inalta a fluviului) si doua turnuri in forma de U pe latura dinspre est (imaginile 9, 19). Pe frontul de sud al incintei era o poarta flancata doar dinspre Dunare de un turn rectangular desfasurat in interior si exterior (imaginile 9, 17), iar pe cel dinspre nord o poarta mica (imaginile 9, 24, 25), practicata pe latura dinspre vest a turnului rectangular, aici exclusiv exterior; ambele porti au suferit mai multe modificari si reparatii intre secolele 3-6.

 

Asezata pe drumul important al Dunarii, de apa si uscat, ultimul marcat si de un stalp miliar, locuita, in afara militarilor, de veterani, cetateni romani, indigeni si greco-romani, Capidava era statio de beneficiarii si sediu de vama (portorium) si dispunea de un territorium dintre cele mai intinse si importante din nordul provinciei Moesia Inferior. Limitele territorium-ului ei au putut fi recon­stituite si cu ajutorul datelor oferite de inscriptiile din zona, in numar de peste 50, intre care si pietrele de hotar puse prin 229 d.Hr. Acest territorium ingloba villae rusticae bogate (ca aceea a familiei Cocceilor, descendenta din veterani improprietariti inca din timpul lui Nerva), sate ca vicus Scenopesis, precum si alti vici si pagi si alte asezari ca acelea de la Topalu, Tichilesti, Crucea etc.

Cea mai mare asezare rurala (si ca organizare administrativa) se afla la Ulmetum (harta 2, la nord-est de localitea Crucea, in perimetrul actualei localitati Pantelimons vezi http://www.romania-natura.ro/node/526), vicus (sat) cu organizare avansata si caracter cvasiurban, de unde provenea C. Iulius Quadratus, quinquennalis territorii Capidavensis si princeps loci. Titlurile acestuia arata unul dintre aspectele complexe ale procesului de romanizare dintr-un territorium bogat si dens populat de militari si civili romani pe de o parte, iar pe de alta de greco-romani, geti localnici si traci adusi, cei mai multi romanizati sau aflati in curs de romanizare in secolele 2-3. Procesul amintit avea loc in conditiile unei conduceri cvasiautonome a territoriumului, incredintate in sec. 2 acelui indigen romanizat.

Prin sec. 3 se constata o reintarire a autoritatii militare a castrului de la Capidava in acelasi territorium, important si pentru productia agricola, mestesugareasca si comert. Activitatea din urma este data si de pozitia Capidavei intr-un vad circulat al fluviului, marcand legaturi comerciale cu populatia din stanga Dunarii inca dinaintea venirii romanilor; acestora li se atribuie urmele unui pod ce va fi fost construit aici in epoca Principatului. Este si timpul din care dateaza, intre altele, o serie de piese sculpturale de factura provinciala, unele cu destinatie culturala iar altele funerare.

De adaugat, ca si pentru epoca tarzie, unele piese de arhitectura, numeroase exemplare intregi si fragmentate de ceramica - importuri si productie locala incepand cu terra sigillata (inclusiv un tipar) si terminand cu amfore, dolia si vase cu decor stampat, sticlarie, opaite, unelte din metal, arme, fibule, monede etc.

 

Autorii cercetarilor de la Capidava au avut in vedere, in special pe baza observatiilor facute la incinta, trei faze mai importante care vor fi urmat castrului din epoca Principatului, fiecare initiata de cate o reconstructie: intre a doua jumatate a sec. 3 si inceputul sec. 4; intre a doua jumatate a sec. 4 si sfarsitul sec. 5; epoca Anastasius - Iustinian, care se incheie cu parasirea cetatii catre sfarsitul sec. 6 si inceputul secolului 7.

 

Potrivit unor cercetari din cartierul de sud-est al cetatii, Capidava a avut de suferit in urma invaziei kutrigurilor, din 559. Pe cat se pare, in ultima din cele trei faze fortificatia s-a restrans, folosind doar o parte din zidul mai vechi de incinta, anume coltul de sud-vest. Momentul acestei restrangeri trebuie insa limitat candva dupa jumatatea sec. 6. Aceasta mai ales daca se tine seama si de existenta si functionarea bazilicii paleocrestine din coltul de nord-est al fortaretei, care va fi functionat cel putin pana atunci. Edificiul era prevazut cu o cripta de mici dimensiuni, din tigle, care va fi adapostit moaste ale unui martir, conform obiceiului timpului. (Bazilica. 1a. Edificiu roman de forma dreptunghiulara, impartit in trei sau cinci despartituri (nave), prin siruri de coloane si terminat de o absida (nisa circulara sau poligonala); servea ca loc de judecata, bursa comerciala, loc de adunari. 1b. Cladire de cult crestin construita dupa planul unei bazilici. 2. Biserica catolica de mari proportii. - din Mic dictionar enciclopedic, Bucuresti, Editura enciclopedica romana, 1972)

 

Asa cum Hierocles o mentiona printre cele 15 orase ale provinciei, Capidava era in sec. 6 si centru episcopal, fapt ce se confirma in parte acum si pe cale arheologica.

Pe langa importanta militara si comerciala, evidenta si in epoca Dominatului, se adauga deci si aceea de centru de propagare pentru propriul territorium si, prin pozitia si rolul Capidavei, si dincolo de limes, a crestinismului, mai ales in sec. 5-6. Portiunile din cartierele tarzii, unele dezvelite in coltul de sud-est si descoperirile din necropola (primele din sec. 5-6 si celelalte mai ales din sec. 4), deosebit de variate si valoroase, multe aflate in curs de prelucrare, concorda cu datele notate anterior in a ilustra viata prospera de care aceasta cetate de pe limes a avut parte si in perioada sec. 3-6.

 

Dupa victoria lui Ioannes Tzimiskes asupra lui Sviatoslav, la Dorostolon/ Silistra (anul 971/ pe malul drept al Dunarii, la sud de Calarasi), vechea cetate romano-bizantina a fost refacuta si refolosita, durand pana la 1036, cand a fost incendiata de pecenegi. In interiorul noii incinte s-a asezat o populatie numeroasa, care locuia la inceput in colibe, iar dupa aceea in bordeie cu peretii din piatra sau din loazbe (bucati mari) de lemn si cu cuptor de piatra intr-unul din cele patru colturi. Sapaturile arheologice au adus la lumina vestigiile a circa 200 de astfel de locuinte, care s-au succedat in patru niveluri de locuire. In interiorul si in afara locuintelor a fost gasita o mare cantitate de ceramica locala de uz casnic si vase de import, unelte diverse, arme, podoabe, cruciulite de bronz etc. O mentiune speciala merita un urcior de factura locala avand incizate pe umar, inainte de ardere, o mare cruce, alfabetul grec si numele Petre, socotit cea mai veche dovada scrisa in limba romana.


vezi şi alte cetăţi din România