Date false sau incomplete de la Institutul de Speologie, anul 2018, despre peșterile și cluburile de speologie din România

Ică Vasile Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București)


În recent apăruta Cave and karst systems of Romania (editura Springer), începând de la pagina 37 Cristian Goran prezintă o serie de date false/ fără acoperire sau incomplete.

Astfel, în primul paragraf de la pagina 37 sunt citate partial greșit lucrările lui E. Albert Bielz (două) pe când în realitate ele sunt trei (vezi începând de la).

Pe coloana a doua de la pagina 37 se afirmă că în anul 1975 s-a format Comisia de Speologie Sportivă (Numele real a fost Comisia Centrală de Speologie Sportivă, ultimul cuvânt din denumire fiind impus de Marcian Bleahu, cuvânt care a dispărut în 1990 mulțumită lui Ică Giurgiu, vezi). Informație falsă, vezi realitatea la (până în toamna lui 1976, activitatea speologică la nivel național a fost condusă de o subcomisie de speologie aflată în subordinea ramurii turism din cadrul Federației Române de Turism-Alpinism). Catalogul peșterilor din 1976, despre care se vorbește în același paragraf (și la care nu a fost invitat să colaboreze niciun club de speologie!), este bine să spunem că a fost tipărit cu bani de la Consiliul Național de Educație Fizică și Sport, Consiliu sub a cărui coordonare se găsea Comisia de Speologie. Catalogul a primit din partea cluburilor de speologie o serie de completări (ca aceea de la), publicate în buletinele Comisiei Centrale de Speologie Sportivă. Marcian Bleahu nu citează articolul care a consemnat datele timpului respectiv.

În încheierea coloanei 2 de la pagina 37, Goran afirmă că Speosporturile s-au desfășurat între 1977-1989. Fals, deoarece Speosporturile au început în 1973 (vezi) și s-au ținut anual. Concursul republican de speologie a început în 1977 (vezi) și s-a derulat și după 1989 (vezi și vezi).

La pagina 38 Goran bineînțeles că „uită” să precizeze clar despre Catalogul sistematic al peșterilor apărut în 1982 că a fost tipărit cu banii Consiliului Național de Educație Fizică și Sport, sub a cărui coordonare se găsea Comisia Centrală de Speologie (așadar, activitatea remarcabilă a cluburilor de speologie a permis finanțarea acestui catalog).

Sigur că Goran uită să spună că mulțumită explorărilor întreprinse de cluburile de speologie, România era situată în anul 1989 pe prima poziție în lume în ceea ce privește tipurile de roci în care au fost descoperite, explorate și studiate peșteri (vezi).

La pagina 38, paragraful 2 se afirmă că în 1996 a luat ființă Federația Română de Speologie. Fals (vezi revistele Speomond)! Real este 1994, anul în care cluburile de speologie au înregistrat, cu acordul lor, o mare „victorie”, trecerea de la organizarea la nivel guvernamental la cea de organizație neguvernamentală. Ceea ce construiseră Clubul de Spelogie „Emil Racoviță” București (vezi), Emilian Cristea (vezi), Margareta Dumitrescu și Traian Orghidan (vezi) fusese astfel destul de bine anihilat.

La pagina 39, la bibliografie (internet) Goran „uită” să menționeze sursa exhaustivă despre speologia din România.


vezi și

Hoții de la Institutul de Speologie fură de 48 de ani, cu dovezi, de la Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București