Date incomplete de la Institutul de Speologie (acolo unde folosirea internetului nu pare cunoscută), anul 2018, despre peșterile din Munții Făgăraș / Făgărașului
Ică Vasile Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București)
În recent apăruta Cave and karst systems of Romania (editura Springer), începând de la pagina 79 sunt prezentate „date/ informații” despre carstul alpin din Munții Făgărașului.
Astfel, pe coloana doi de la pagina 79, în primul paragraf autorii nu reușesc să scrie numele complet al clubului descoperitor; acesta este Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București. Trimiterile la bibliografia semnată de Giurgiu și colegii sunt utile, dar foarte vechi (din publicații unde nu se putea tipări suficient de mult în raport cu importanța unui subiect), în timp ce o lucrare recentă de 573 de pagini A4 (plus anexe care totalizează vreo 400 de pagini), Ghidul Munților Făgărașului, disponibilă la, nu este necitată! Cât despre lucrarea semnată de Giurgiu în anul 1990 (citată la bibliografia de la pagina 82), ea este disponibilă la.
La sfârșitul coloanei 2 de la pagina 79 și începutul coloanei 1 de la pagina 80 semnatarii capitolului arată că nu au auzit de pseudocarst (care în Munții Făgărașului are peșteri cu mult mai sus de celebra Peșteră M3-R2, vezi și https://sites.google.com/site/romanianatura58/home/carpatii-meridionali/fagarasului/ghid-muntii-fagarasului-volumul-1).
Bibliografia citată la pagina 80, coloana doi, ultimul paragraf (Bogdan și alții, 1995) este disponibilă la.
Dacă autorii ar fi citit bogata bibliografie despre Peștera M3-R2 scrisă de Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București ar fi aflat că în cavitate mai există o intrare (M3), astupată parțial de exploratori pentru a nu se distruge bogatul depozit de resturi de faună existent acolo. În felul acesta se explică de ce cei patru autori și cei șase din echipa de cartare (vezi pagina 81) au ajuns la o denivelare a peșterii mai mică decât cea dată de descoperitori și exploratori (pentru că au luat drept cotă 0 intrarea inferioară, numită R2)!!
Iar ca să nu zici că Peștera M3-R2 este cavitatea cu faună PERMANENTĂ de la cea mai mare altitudine în România (mai sus cu aproape 1000 de metri decât peștera cu faună de pe treapta a doua) (vezi, vezi), căror „cercetări” folosește asta?
Eforturile financiare și nu numai financiare ale Clubului de Speologie „Emil Racoviță” București pentru a duce la peșterile din Muntele Mușeteica paleontologii de la Institutul de Speologie (vezi, vezi) de ce s-au soldat cu nimic, cu nicio comunicare, cu niciun rezultat de analiză a probelor culese? Că doar au trecut peste 20 de ani de atunci?!
Și, nu în ultimul rând, autorii dovedesc că nu au auzit de pseudocarst!
Despre rigoarea autorilor mai putem adăuga că propria citare (!) de la bibliografie, pagina 82, nu există în revista de geomorfologie la paginile pe care ei le indică!
Nelegat de lucrarea de sus, dar important, este că pentru hoții care au delapidat fonduri europene, folosind munca Clubului de Speologie „Emil Racoviță” București din peșterile Munților Făgărașului (vezi) „nu sunt șanse” ca să fie pedepsiți și banii recuperați, deși hoții sunt cunoscuți.