SOV cu a sa VĂCUŢĂ MOV la Mitingul PSD

http://sov.ro/2018/06/08/capitolul-66-mitingul-psd/

Acest miting este atât inutil pe cât e de riscant (dacă tematica lui se referea la stoparea abuzurilor „statului paralel”). Mitingul acesta arată două lucruri:

1. că PSD-ul a câștigat degeaba alegerile, el nefiind capabil ca, prin pârghiile uriașe de putere pe care le are (Parlament și Guvern), să administreze țara în toate componentele ei.
2. că PSD are niște strategi de doi bani. Printr-un asemenea miting nu demonstrezi că și tu ești capabil să controlezi „strada”, ci obții următoarele reacții adverse:
• îți ostilizezi și bruma de judecători și procurori onești care au riscat enorm încercând să-și exercite profesia în mod onorabil și care se vor simți profund jigniți de tema mitingului;
• îți ostilizezi o parte însemată a bucureștenilor pentru ca le paralizezi orașul;
• reaprinzi flacăra mitingurilor organizate de adversarii tăi, flacără care abia mai pâlpâia;
• arăți adversarilor tăi că ești atât de speriat, încât nu ai curajul să angajezi o lupta frontală cu ei, nici curajul să-i numești, n-ai curajul să-i arați cu degetul și să mobilizezi un număr uriaș de oameni care să scandeze împotriva lui Kovesi și a doi imbecili din Ploiești, încercând să ascunzi asta în spatele unor lozinci anti-abuzuri comise de întreaga justiție. Asta va înțelege în final populația din acest miting;
• să-ți aduci militanții în Piața Victoriei și să-i pui să zbiere în fața Guvernului „Jos abuzurile!” este o prostie cât Himalaya. Multe agenții de presă străine vor titra că românii cer Guvernului să înceteze cu abuzurile.

Iată doar câteva dintre considerentele care m-au determinat să afirm că acest miting, în forma și locul în care au fost gândite, este atât inutil cât și riscant. Cu totul altfel ar fi stat lucrurile dacă acesta s-ar fi desfăcut în două. O parte în fața Palatului Cotroceni și o parte în fața sediul central al SRI.

La SRI lozincile ar fi trebuit să se concentreze pe nevoia omului de intimitate, pe dorința acestuia ca instituția să-și retragă acoperiții din justiție, presă, politică etc.

A crede măcar o clipă că Helvig este altfel decât Maior și că adjunctul lui este o mimoză, ar fi un semn de naivitate. Helvig are sarcina de a-l ține pe Iohannis președinte, tot așa cum Maior trebuia să-l țină pe Băsescu.

La Cotroceni accentul ar fi trebuit pus pe caracterul îngâmfat și distructiv al acestuia. Nu doar că n-a înfăptuit absolut nimic, dar a contribuit prin toate mijloacele la perpetuarea stării de ură, nesiguranță și frică moștenite de la Băsescu. A perpetuat securismul și abjecțiile acestuia. I-a lăsat în continuare pe securiști să siluiască justiția pentru a-și putea asigura un nou mandat de președinte. Este doar o marionetă ale cărei sfori sunt trase din afara țării.

Un asemenea tip de miting ar fi adus avantaje României în principal și PSD-ului în subsidiar.

României pentru că, după acest miting, acțiunile securiștilor îndreptate împotriva propriului popor ar cunoaște un reflux, creând astfel premisele unui început de construcție (lucru torpilat permanent de Iohannis cu ajutorul lor), ar permite actualei coaliții să gândească în tihnă, fără a fi în permanență hăituită, un proiect inteligent de guvernare în locul prostiilor pe care le face acum din disperare.

PSD-iștilor le-ar aduce, pe lângă posibilitatea de a arăta că sunt capabili să gândească niște proiecte economice și sociale, și posibilitatea de a torpila orice miting ulterior al adversarilor, calificându-l drept ripostă a securiștilor, lucru care ar fi acceptat fără nicio rezervă de majoritatea populației și sancționat ca atare.

Așa se gândește și se poartă un război, generație, cu forțe ostile din interiorul și din exteriorul țării tale, atunci când vrei să-ți ajuți poporul, nu adunând câteva sute de mii de oameni în fața propriului guvern, care să-i strige că trebuie să înceteze cu abuzurile. Lașitatea liderilor coaliției de guvernare de a nu-i numi pe adevărații distrugători ai României, s-ar putea să-i coste în final mult mai mult decât ar putea plăti.

Dacă aș fi Liviu Dragnea

Așa cum deja ți-am spus, generație, fie că ne place sau nu, România a intrat în epoca Dragnea. Dacă nu va fi condamnat, vom fi obligați să conviețuim împreună cu el o perioadă lungă de acum înainte. Dacă aș fi în locul lui, primul lucru pe care l-aș face ar fi să ignor cu desăvârșire manifestațiile de stradă. Nu mai suntem în Roma antică, când cei care controlau strada conduceau imperiul, iar riscul de a scăpa controlul asupra maselor este nul, datorită compoziției și profilului psihologic al celor care participă în mod obișnuit la demonstrațiile, din ce în ce mai reduse numeric, anti PSD. Oricum, ca măsură de siguranță, aș organiza în fiecare sâmbătă și duminică concerte în aer liber cu cei mai apreciați interpreți ai momentului, iar aceste spectacole le-aș ține doar în ștranduri și parcuri. Tot acolo aș organiza gale de box, demonstrații de arte marțiale și lupte full-contact pentru ai atrage pe cei înclinați spre violență. Aș crea acolo niște incidente în desfășurare care să monopolizeze atenția presei, abătând-i camerele de la demonstrațiile anti-PSD. În același timp, aș identifica influențe din mediul online și m-aș informa în privința surselor lor de finanțare. Acolo unde aș vedea că sursele sunt de natură ocultă, aș lovi cu toată duritatea, folosind niște curve care să devoaleze public ce fetișuri sexuale dezgustătoare au, și aș rostogoli informația prin toate mijloacele online pe care le-aș putea accesa. Evident că există o multitudine de alte forme de discreditare, dar eu le prefer pe cele care provoacă repulsie spontan. De cei onești nu m-aș atinge, pentru că ei reprezintă o parte extrem de importantă a societății.

În plan politic m-aș folosi de cel mai mare avantaj pe care îl am, anume ALDE. Pornind de la ideea că Tăriceanu este un om de caracter, aș avea o încredere maximă în el și aș apela la următorul tip de strategie:

Pasul 1 – timp de trei luni, toți comunicatorii mei vor întări ideea, atât prin mass-media cât și prin toți membrii mei de partid, că ALDE este singurul partid cu adevărat liberal din România (lucru care de altfel este și perfect adevărat)

Pasul 2 – după trei luni, PSD-ul lansează “pe surse” că are de gând să promoveze o măsură economică extrem de nepopulară (de exemplu majorarea de taxe și impozite cu până la 30%).

Pasul 3 – după o săptămână sau două, Tăriceanu iese și anunță că, dacă PSD va impune aceste măsuri, el va părăsi coaliția, invocând motive de ordin economic și doctrinar.

Pasul 4 – fără să comenteze pe fondul problemei, lideri ai PSD vor reacționa virulent la adresa ALDE.

Pasul 5 – presa va începe să speculeze copios pe seama dezintegrării coaliției și a căderii guvernului.

Pasul 6 – toată agenda publică se va concerta pe lupta dintre ALDE și PSD.

Pasul 7 – anti-PSD iștii vor începe să perceapă ALDE ca pe singurul opozant autentic și potent al PSD ului și vor începe să-l susțină prin toate mijloacele, pentru a-l convinge să părăsească alianța (efectul pervers și amuzant va fi acela că manifestațiile anti-PSD se vor transforma în manifestații pro ALDE)

Pasul 8 – pe acest fond, Tăriceanu va începe o ofensivă de recruitment în rândul unor personaje gen Coșea, Șerbănescu, Soviani, Zamfir, Dancă, Adriana Săftoiu (ultimii patru fiind niște mici bijuterii politice cu un potențial explosiv de creștere) și dislocarea unora dintre filiale PNL care nu sunt infestate de foștii PDL-iști.

Pasul 9 – ca un semnal că ruperea este iminentă și că ALDE este receptiv la semnalele noilor lui susținători, Tăriceanu va anunța că la alegerile europarlamentare ALDE va participa de unul singur. În paralel cu asta, va începe să inițieze o apropiere de USR, un partiduleț care astăzi se manifestă cu mult sub potențialul lui real.

Pasul 10 – cu un partid astfel întărit și cu cifre în sondaje care vor depăși net cifrele falsului partid liberal aflat sub conducerea măscăriciului ăluia de Orban, Tăriceanu își va anunța candidatura la prezidențiale din partea ALDE, părăsind cu trei luni înainte de alegeri coaliția. În același timp, Dragnea își va anunța, la rândul-i, candidatura din partea PSD.

Pasul 11 – finala se va da între Dragnea și Tăriceanu

Pasul 12 – oricare va câștiga președinția, îl va desemna pe celălalt premier.

Acesta ar fi proiectul meu politic dacă aș fi în locul lui Dragnea, generație. Valoarea lui constă în faptul că mi-aș crește singur o forță politică aflată în opoziție cu PSD-ul, această forță politică fiind una cerebrală, alcătuită din politicieni și profesioniști care înțeleg să-și subordoneze interesele personale intereselor obștești, cu care pot avea un dialog rațional și care, dacă ajung în opoziție, nu-mi distruge afacerea, casa sau libertatea, ci dimpotrivă, mă ajută să supraviețuiesc când ajung să pierd puterea. Dacă aș fi Dragnea aș face pe dracu-n patru să-l bag pe Tăriceanu în turul II al alegerilor prezidențiale alături de mine, fie folosind strategia mai sus descrisă (care, printre altele, are și uriașul merit de a nu putea fi contracarată electoral, chiar dacă adversarii o cunosc), fie apelând la alta.

Deci, băi generație, dacă Ioannis nu va înțelege să declanșeze un referendum pentru clarificarea tipului de republică pe care și-o dorește nația, atunci singura formulă politică prin care țara asta poate în sfârșit să se miște, până va veni momentul în care te voi ajuta să preiei puterea, este cea pe care ți-am descris-o. Până la realizarea acestui proiect, aș ține-o pe Viorica Dăncilă în funcția de premier, dar aș începe să țin seama și de limitele ei. Este o femeie care inspiră lipsă de personalitate, de fermitate și care are un trac îngrozitor atunci când trebuie să apară sau să vorbească în public. Pentru aparența lipsei de personalitate sau de fermitate (ele putând fi chiar reale) aș ruga doi-trei actori și regizori s-o ajute, iar în privința tracului aș angaja un purtător de cuvânt al guvernului, agreabil și inteligent, de genul lui Dan Suciu sau Adrianei Tache.

Să nu crezi nicio clipă, generație, că am devenit simpatizant al vreunui partid politic. Prin ceea ce scriu, încerc să vin cu soluții pentru bunul mers al țării mele. Dacă aș ști că acest bine poate fi făcut de niște mizerabili ca Băsescu, Gușă, Ghiță, Coldea sau Maior, i-aș ajuta chiar și pe ei. Până vei fi suficient de coaptă ca să te pot ajuta să preiei puterea, generație, trebuie să ne descurcăm cu ce avem.

Cine este Dumnezeu și unde este El localizat?

Pentru o generație crescută între PC-uri, laptop-uri și smartphone-uri, familiarizată cu tot felul de device-uri și gadget-uri electronice, ideea de magie pare de-a dreptul ridicolă. Și totuși magia există, generație! Nu doar în sensul ei romantic ci și în sensul ei concret. Cum altcumva poate fi numită capacitatea unui om de a-și impune voința asupra altei persoane, determinând-o pe aceasta să execute orice comandă primită, dacă nu magie? Cum poate fi numită capacitatea unui om de a citi un document aflat într-un plic sigilat, pusă întra-un seif din interiorul unui submarin aflat sub calota glaciară de la Polul nord, în timp ce persoana care a citit acest document se alfă la mii de km într-un birou din Washington, dacă nu magie? Cum poate fi numită capacitatea unui om de a se ridica în aer fără niciun element fizic ajutător și de a pluti, dacă nu magie? Cum poate fi numită deplasarea instantanee a unui vas de război, cu echipaj cu tot, de pe coasta de est pe coasta vest a Americii, imediat după al doilea război mondial, dacă nu magie?

Toate aceste lucruri se întâmplă în realitate, generație, și sunt cercetate în laboratoare mai mult sau mai puțin secrete de către savanți autentici specializați în științe parapsihologice. Aceste forme de magie care poartă denumiri considerate astăzi științifice, precum hipnoză, telepatie, levitație, teleportare, reprezintă doar o mică parte a uriașelor posibilități pe care creierul tău le are.

După unii 2%, după alții 10%, reprezintă procentul pe care îl folosim din posibilitățile lui. Prin diverse tipuri de exerciții, unii oameni au capacitatea să acceadă la câteva dintre funcțiile necunoscute de către marea masă a profanilor și să producă nu doar acele tipuri de magie despre care ți-am spus, ci și multe altele, care sunt considerate drept fantasmagorii atunci când le evoci, gen ubicuitatea, călătoria în timp, deplasarea instantanee în orice punct de pe glob. Cei mai avansați exploratori ai infinitelor posibilități ale creierului uman sunt, fără îndoială, cei din casta brahmanilor, castă apărută în India cu cca 2500 de ani înaintea erei noastre, atunci când populația de origine ariană (iranienii de astăzi) au pătruns prin nord-vestul podișului decan. Și s-au așezat inițial în provincia Punjab, obligând populația dravidiană, care era așezată acolo, să migreze în mare parte spre Europa, și au instituit sistemul de caste valabil chiar și astăzi în India, respectiv casta nobililor, a brahmanilor (preoți), a războinicilor, a negustorilor și paria (cei aflați atât de jos în societate încât erau aproape excluși din ea).

Cu toate că aveau o civilizație proprie destul de dezvoltată (urme ale acestei civilizații fiind descoperite la Mohenjo -Daro și Harappa) cuceritorii au reușit să-și impună propriile norme, transformând majoritatea populației dravidiene rămase, chiar dacă unii încercau să se convertească la credința în noul zeu al cuceritorilor, Zarathustra, în paria. Și dacă mai extindem puțin discuția despre dravidieni, ar mai trebui să-ți spun, generație, că majoritatea indianiștilor îi consideră pe aceștia drept strămoși ai țiganilor noștri de astăzi.

Revenind la brahmani, cei care, așa cum ți-am spus, au reușit prin diverse tipuri de exerciții, începând cu cele fizice și culminând cu cele mentale, să acceseze zone ale creierului pe care nici măcar nu ni le putem imagina, au reușit să înfăptuiască niște lucruri care depășesc chiar și noțiunea de magie. Ei credeau în existența unui spirit universal care dăruiește o părticică din ele fiecărei ființe de pe Pământ. Când ființa moare, acea părticică se întoarce în esența marelui spirit universal pe care ei îl numesc Atman, și care se află localizat în Nirvana, un fel de rai al creștinilor. Frumusețea acestei religii este aceea că ea consideră că omul poate ajunge să călătorească în Nirvana chiar și în timpul vieții lui, prin diverse tipuri de exerciți mentale cărora ei le spun meditație. Yoga este disciplina prin intermediul cărei poți ajunge la cunoaștere și la a face salturi transcendentale. Începând hatha-yoga, care presupune o serie de exerciții fizice și de respirație, și sfârșind cu tantra-yoga, cea mai agreabilă tehnică pentru noi europenii. Toate cele 6 tehnici yoga cunoscute îți garantează saltul în transcendent, prin activarea unei anumite zone din creier și branșarea ei la un anumit tip de energie a universului. Prin asemenea tehnici, oamenii ăștia reușesc și acele lucruri despre care ți-am pomenit la începutul materialului, iar cei care stăpânesc tehnicile laja-yoga sau mai ales atharva-yoga au capacitatea să modeleze materia și elementele naturii după cum au chef, doar cu puterea minții.

Generație, am simplificat până aproape de vulgar pilonii pe care se sprijină religia indienilor, în încercare de a-mi susține teoria privind existența magiei. Am apelat spre simplificare la religia și filozofia indienilor pentru că toți ați auzit de yoga, toți ați auzit de Nirvana și toți ați auzit de țigăncile care vă ghicesc în cărți, palmă sau ghioc. Evident că, în mod accidental, sunt pe tot cuprinsul planetei oamenii la care s-au activat anumite zone din creier, zone care le permit să înfăptuiască lucruri total neobișnuite. Folosind și alte tehnici de concentrare decât cele pe care vi le-am descris deja, călugări, preoți ai diverselor religii sau asceți, ajungând la rezultate uluitoare. Magia, generație, n-are nimic supranatural în ea. Magia există, dar ține în totalitate de capacitățile neștiute încă al creierului uman. Creierul uman nu este doar un mega-computer biologic, EL ESTE ÎNSUȘI DUMNEZEU. După încă vreo câteva decenii de cercetare, vom descoperi că ființa umană poate efectua călătorii astrale, nu doar în somn, așa cum a afirmat o dată unul dintre Dalai Lam, ci și în șatre de veghe. Soluția călătoriilor interastrale nu este constituită de navele din minunatele producții Star Wars sau Star Trek, ci este în creierul nostru. Fără a încerca vreo clipă să minimalizez importanța tehnologiei, cred totuși, că supraviețuirea rasei umane ține mai mult de spirit decât de mașini.

După cum bine știi, generație, sunt un bătrân ateu ireversibil. Nu cred într-un dumnezeu care stă să-mi facă inventarul bunelor și relele din existența mea, dar nici în teoria conform căreia, acum vreo 2 milioane de ani, undeva în vestul Africii, un grup de maimuțe s-au culcat noaptea proaste și s-au trezit dimineața deștepte.