Help, Președintele României și CCR! Jihadul acoperiților sapă subteran la desăvărșirea blocajului instituțional
Help, Președintele României și CCR! Jihadul acoperiților sapă subteran la desăvârșirea blocajului instituțional.(1/2)
Postat de Bască ilie în „Grădina publică”
În sfârșit, avem o țară ca afară. Eroii acoperiți de-afară s-au întors în țară. Cât pe ce să nu mai aflăm vestea asta minunată. S-au bucurat și acoperiții rămași în permanență acasă, jertfiți să apere din interior glia, nevoile și neamul. Acum ne-am pricopsit cu inflație de cadre în două sortimente de acoperiți: de la glie și de la sie. Când să-i felicităm pe cei din urmă, așa cum ne-a îndrumat cu mândrie candidatul eroin, Ponta, mai ia-i de unde nu-s! Cică acoperiții repatriați ai neamului s-au lăsat ascunși, de juri c-au intrat în pământ. Din grija Guvernului, asistat de Meleșcanul șef la SIE, HG nr. 223/2013 îi scăpase deja într-o categorie de „informații secrete din domeniul de activitate a SIE”: „4. personalul din domeniul activității informative, chiar și după încetarea, în orice mod, a raporturilor de muncă sau de serviciu”. Numai acoperiții încetați de la SIE? O discriminare crudă și nedreaptă! Nu se poate să-i lăsăm fără o hotărâre asemănătoare tocmai pe acoperiții de la glie. Cei de la SIE au plecat afară în misiune cu niște puști (cu muniție oarbă, neputincioasă și inofensivă), pe când pe ăștia de la glie i-am simțit aproape, ne-au apărat la risc cu tunul (Jimbolia, Bancorex, FNI… începând de la Eterna și Fascinanta Românie, scoasă din anonimatul european odată cu prețul corect trimis, din glie rozalie, până-n mânile lui Costea și Meleșcanu; nu-i de mirare, Mele se amestecă pe oriunde nu te aștepți, de la micul la marele Paris). Până și amestecul de sie în glie reclamă necesitarea unei practici unitare în materia acoperiților români de pretutindeni. Nu se cade să-i lăsăm de izbeliște sau să-i scoatem la vînzare cu bucata, pe taraba din piața publică, pe acoperiții de glie încetați din SRI (DGIA, DGIPI) sau activi și reactivați în Parlament, sistemul judiciar, Guvern, partide politice. Aștept HG-ul identic al egalității acoperiților în fața legii, fără privilegii și discriminări numai de la SIE. Altfel, nașul Maior tace și coace altceva, în ciuda chemărilor disperate ale finului Ponta la lupta de clasă: „Maior ar trebui să se pronunțe clar privind folosirea instituțiilor de către Băsescu”. (aici)
Cine știe? Poate finul i-a propus lui Maior să scoată pe piață, în co-pilotaj, un HG simetric pentru SRI, măcar pentru salvarea aparențelor egalității de tratament pentru acoperiți, dar nașul nu a avut darul pregătit ca altădată. Oare tace pentru Traian Băsescu, cum insinuează Ponta? N-aș crede. Tace ca să-și conserve imaginea croită cu migală.
I. Nașul Maior, conașul Meleșcanu și afinul Cazanciuc se manifestă public ca la nunta finului Ponta. Toți joacă la fel ca-n CSAT.
Printre câteva evenimente semnificative, legate de incompatibilitatea acoperiților, prezint sumar o posibilitate de încercare a porților CCR, printr-o eventulă acțiune a Președintelui, pentru soluționarea unui conflict juridic de natură constituțională (cjnc) dintre A și B:
A-CSAT.
B-Președintele României, CSM și Parlament.
Funcția de președinte al CSAT nu afectează dreptul Președintelui României de a sesiza CCR. Similar, CCR poate să cerceteze un eventual cjnc dintre Guvern și CSAT, al cărui vicepreședinte este premierul. (în a doua jumătate, voi completa motivele sesizării, inclusiv cu referire la HG 223/2013)
1. Directorul SRI, George Maior, se laudă cu „posibilitatea” de a se lăsa controlat de „dinstinșii” parlamentari. Urmăriți-l la „lucru”!
DigiTV-22.02.2013- emisiunea „Imparțial”: „Nu avem ofițeri acoperiți în Parlament. Nu există; există și posibilitatea de a controla acest lucru. M-a întrebat un distins parlamentar din comisia de control asupra serviciului: Da’ cum putem ști acest lucru? :) Păi dacă dumnealui îmi trimite o scrisoare sau mă întreabă în cadrul oficial al comisiei și eu spun că nu, acest lucru, acest răspuns are și o valoare juridică clară. Și îi pot răspunde inclusiv în scris despre acest lucru. Păi, credeți că cineva se joacă cu aceste lucruri?” (aici)
Emană un „nu” hotărât, cu valoare de adevăr absolut! George Maior nu se joacă cu lucrul lucrat în terapie de grup parlamentar. Se joacă doar de-a controlul parlamentar – „nu știm cum” – și are valoare comică clară, întemeiată pe legea Omertei, fiindcă pune cu nonșalanță semnul egal între „întrebat” și „controlat”. Când spune Maior „nu”, distinsul controlor parlamentar este redus la tăcere cu valoare juridică de același rang comic. Maior face legea în comisia parlamentară și se plasează mai presus de orice lege, mizând exclusiv pe intepretarea lui originală la ordin: acoperirea minciunii drept mijloc și neaplicarea legii drept scop. Controlorii și-au găsit nașul, să trăiască! Cu zece zile înainte, spusese un alt „lucru”cu valoare inestimabilă și la fel de clară:
2. „Există ofițeri activi SRI între magistrați”
A pronunțat cu subiect și predicat adevărul de unică valoare juridică în comisia parlamentară de control SRI, la ședința din 12.02.2013. După câteva secunde s-a gândit c-ar fi mai inspirat să mintă cu seninătate fermă: „Nu există nicio incompatibilitate legată de activitatea serviciilor în raport cu membri ai parlamentului sau cu puterea judecătorească. Este o declarație fermă”. La al doilea tur de forță, și-a dat cu părerea, de valoare juridică originală, despre cum înțelege numai el posibilitatea ca acei ofițeri activi SRI, lucrători între magistrați, să nu fie incompatibli- ori minunea asta este imposibilă. Nici la ferma animalelor nu are valoare concluzia asta falsă, contrazisă flagrant de prevederile Constituției (art.125 alin. 3 și 132 alin. 2, referitoare direct la incompatibilitatea judecătorilor și respectiv a procurorilor) precum și ale art. 7, alin.1-4, din Legea 303/2004: se dispune „eliberarea din funcția deținută, inclusiv cea de judecător sau procuror” când se încumetă să fie „lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informații”. Directorul SRI a ținut-o una și fermă în Magistratură numai privind „puterea judecătorească” (instanțele judecătorești, cu vîrful de lance ICCJ), dar acoperiții sunt la fel de incompatibili în parchetele Ministerului Public și în oricare alte ministere (procurori și judecători detașați sau asimilați acestora).
Toată lucrătura directorului SRI deconspiră minciuna pe fața acoperită și pericolul supremației secretului de stat în minciună, împotriva domniei Legii și a Constituției țării. Intepretul original George Maior poate fructifică ocazia să-i păcălească și să-i dărâme pe cei 9 judecători CCR, la fel ca pe cele 9 popice din comisia parlamentară de control SRI, rămase cu ochii blocați – ca la poarta 9 – în fața instructajului bine primit de la nașul adevărului.
Aceste norme nesuferite au fost introduse în Legea 303/2004 (statutul judecătorilor și procurorilor), în 2005, de ministrul justiției Monica Macovei prin Legea 247/2005 (le-a băgat acoperișul în casă). Nu mai detaliez „valoarea juridică” a acestor dispoziții din art.7 ; despre intepretarea și neaplicarea lor am mai scris acum doi ani și jumătate (mai 2012) în serialul „Cazul Panait, standard de lucru în Cooperativa Avântul”- ep. 10, pct. 16 (aici). După evenimentul valoros al SRI, din 12 februarie 2013, de remarcat a fost reacția rapidă și acoperitoare din presă. Ca la un semn comandat și executat, știrile despre declarațiile șefului SRI au sărit cu prășina peste propoziția „Există ofițeri activi SRI între magistrați” și au etalat în prim-plan imaculat numai fraza care începe cu acoperirea: „Nu există nicio incompatibilitate…”. Adevărul juridic de pomină, din prima criză de sinceritate, îl găsiți într-o raritate cu valoare de presă serioasă (aici). Singura reacție onestă și promtă a venit de la AMJ-Asociația pentru Monitorizarea Justiției – cu un comunicat (acum nu se mai lasă accesat), reluat pe pagina FB (aici), plus un dialog explicativ (aici). Restul presei a pompat stereotipic, în servicul de comandă, imagine fictivă de credibilitate mascată și exagerată în favoarea sfântului director SRI. (aici). Cu titlu de exemplu de valoare juridică adevărată, poate v-a scăpat, mai are și alte lucruri de descoperit (aici). În toamna anului trecut, George Maior nu a pierdut ocazia să promoveze precedentul și ușurința dărâmării popicelor din Comisia parlamentară de control SRI, de la începutul anului, la rang de argument pentru somnul națiunii liniștite: ”Există comisii parlamentare referitoare la controlul serviciilor de informații. Nu este nicio problemă din punct de vedere al unui serviciu să se prezinte cu orice chestiune în fața unei comisii parlamentare. Acum 4-5 luni chiar am fost chestionat în comisia de control asupra ofițerilor acoperiți și nu au fost probleme”. :) (aici) Nașul comisiei SRI abia așteaptă să se joace cu judecătorii CCR, ca-n aceeași popicărie, cu altă pălărie.
Help, Președintele României și CCR! Jihadul acoperiților sapă subteran la desăvărșirea blocajului instituțional.(2/3)
http://noradamian.wordpress.com/2014/10/26/help-presedintele-romaniei-si-ccr-jihadul-acoperitilor-sapa-subteran-la-desavarsirea-blocajului-institutional-23/
3.Omul care susține orice și pe oricine, MRU, prinde muște în grup organizat – prin Parlamentul României – cu spray lacrimogen.
O, ce țară minunată, ca la nimeni și niciunde! În România n-avem urmă de infractor, nici de sămânță. În țară nu există niciun hoț, traficat de droguri sau de funcții, niciun corupt, nicio nesocotire a legii încălcate, dintr-o serie de motive mari și late, enorme și evident de limpezi:
a1) „Constituția și legile țării interzic în țară orice faptă penală”;
b1) „Nimeni n-are dreptul să afle secretele de stat în minciună, întrucât toate au caracter absolut – inclusiv numele făptuitorilor aflați în conflict cu legea penală, protejați după cum bubuie maturitatea mincinoșilor”;
c1) „Când hoții sau infractorii noștri de toate soiurile pleacă să opereze la meserie, peste hotare, își riscă libertatea, chiar și viața”.
Cine încearcă să descopere ce legătură edificatoare există între perlele lui MRU, prezentate mai jos – similare cu a1,b1 și c1- și atribuțiile stabilite în vederea înlăturării situațiilor de incompatibilitate din partidele și autoritățile publice din România, observă cu ușurință că ceva e putred în Danemarca. Un filosof danez ar traduce în tăcerea de aur aceste aberații, forțate să pară argumente valide, cel puțin pentru a lăsa în liniște iluzia intactă că-n CSAT există măcar intenția îndeplinirii sarcinilor de serviciu conform cerințelor legilor românești.
Când asemenea enormități, una mai lacrimogenă ca alta, una mai îndepărtată de fondul problemei ca alta, la fel de manipulatoare și îndesate sistematic sub același preș al minciunilor nenorocite, le aud de la un parlamentar ca MRU – fost premier și director SIE – ce să mai zic?
Amice, ești simpatic, pentru că mă crezi idiot! Nu știu alții cum sunt, dar eu asta înțeleg, când îmi saltă inima de bucurie, la auzul acestor monumente reformatoare de îndobitocire în masă. Exact în același stil lacrimogen și perfid s-a exprimat MRU – a2, b2 și c2 – în mai multe rânduri înseriate de dimineața până seara de presa scrisă și audio-vizuală. I-a dat dispăruți în triunghiul Bermudelor pe toți acoperiții incompatibili, de oriunde or fi considerați la fel de inexistenți.
Din partide, Parlament, Guvern și sistemul judiciar, dar fondul problemei îl constituie iresponsabilitatea păpușarilor, prin blocajul instituțional organizat în autoritățile abilitate să stopeze infiltrarea acoperiților, în frunte cu CSAT, care nu-și îndeplinesc obligațiile ce decurg din dispozițiile imperative ale Constituției și ale legilor în materia incompatibilităților.
În această direcție întunecată pedalează MRU și ceilalți trecători prin CSAT-ul dresaților pentru cauza lor unică: eludarea Constituției și a legilor. În acest scop, folosesc același limbaj de lemn esență moale și scapă din vedere esența tare a gafei lor monumentale, emanată ca un tipar al consensului din același standard de lucru în cerc vicios.
Într-o frază, acești propagandiști împotriva domniei legii ne transmit involuntar ideea potrivit căreia, chiar dacă CSAT (prin membrii săi, în calitate de reprezentanți ai serviciilor de informații și ai ministerelor componente) ar avea de raportat un caz de incompatibilitate, ei declară public, sus și tare, că secretul de stat – în accepțiunea lor explicată – le interzice să-și respecte până și legământul de complezență: „Jur să respect Constituția și legile țării…”. Pe scurt, acesta-i sofismul lor cu cifru secret: „N-avem voie să respectăm Constituția și legile României”. Numai CCR poate să le deschidă încuietoarea adoptată cu sârguință, ca să nu rămână toți blocați pe viață în paralizia generală (individuală și instituțională). De aici li se trage lanțul slăbiciunilor cu verigile slabe – echivalente cu a1,b1 și c1- toate paralele cu fondul problemei și îmbrăcate în pretexte prețiose, pentru ascunderea adevărului în spatele secretului cu valoare absolută, intangibilă. Toate sunt glume proaste pe seama dispozițiilor Constituției și ale legilor:
Legea SRI (nr. 14/1992- art. 36), personalul SRI „nu poate face parte din partide sau alte organizaţii cu caracter politic”, idem Legea SIE (nr. 1/1998-art. 15), personalul SIE „nu poate să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice”. Constituția le interzice ofițerilor activi – acoperiți sau descoperiți – să facă parte din partide politice (art. 40 alin. 3- „membrii activi ai armatei”), iar statutul cadrelor militare (inclusiv din SRI și SIE-Legea 80/1995-art 28, alin. 1, lit/b) le interzice să candideze pentru a fi alese în Parlament sau în funcția de Președinte.
a2) „Ofițerii activi nu au voie prin lege să se implice în acțiuni politice” – „Avem tot interesul ca ofițerii activi să nu se implice în politică, nu poți fi la dublă comandă”. (aici) Române, dormi liniștit, nicio lege nu se încalcă în țară! Garantat MRU! Oricum, secretul absolut din capul garantului nu concepe să fie scăpat niciun nume de incompatibil. E mai presus de lege.
b2) „Legea e clară și spune că nimeni nu are voie sa afle sursele, metodele de lucru, tehnica internă a obținerii unei informații”-„Trebuie sa înțelegem un lucru, calitatea de angajat al unui serviciu e supusă unei legi a secretului absolut”.Calitatea de angajat nu poate fi un secret cu caracter absolut, fiindcă numele angajatului nu beneficiază de imunitate penală absolută și nici de maturitatea complicelui șef de serviciu (confuzie forțată între numele acoperitului și surse)
c2) „Oamenii aceștia risca tot, inclusiv viata” -„Dacă e nevoie vorbim de dubla identitate în exterior și chiar de asumarea riscului vital”. (aici) Nu-i deloc nevoie, problema ține numai de incompatibilitatea acoperiților din țară, fără lacrimogene de adormit audiența, trimisă la derută în exterior după OZN-uri.
Ne impresionează până la lacrimi ipocrizia promițătorului MRU, pornit din ianuarie anul trecut – cu planul proiectat – împotriva ofițerilor acoperiți din Parlament (legislatura actuală 2012-2016). Inițiatorul volatil de legi nescrise aleargă acum orbește cu amnezia în cap și spray-ul în mână după bermuzii parlamentari acoperiți, văzuți eroic de urmăritorul închipuit într-o clipă de luciditate, dar dispăruți laolaltă în triunghiul Bermudelor. Activul apărător al adevărului, MRU, urmează să-și stropească și proiectul credibilității (aici)
4. CSM, garantul dependenței de CSAT.
Potrivit Constituției (art. 133 alin.1), CSM ar trebui să fie „garantul independenței justiției”, dar nu știe câți sunt în primul rând. Un membru CSM, judecătorul Horațius Dumbravă, tot întreabă, dar CSAT nu răspunde pozitiv – de 9 ani – la cererile primite de la CSM pentru verificarea realității declarațiilor prevăzute în Legea 303/2004 (art. 7, alin. 2 și 3). Același membru CSM s-a agitat cu același rezultat recent și în februarie 2014. (aici). A primit o explicație lămuritoare – cu senilitate – de la Teodor Meleșcanu: “Niciodată nu au fost discutate în CSAT listele cu ofițeri acoperiți sau alte categorii de informații secrete ale serviciilor, indiferent de instituțiile despre care era vorba” (aici)
Codul penal prevede pentru infracțiunea de fals în declarații un termen de prescripție a urmăririi penale de 5 ani (art. 156 alin.1, lit. d și art.326). Magistrații depun la CSM câte o declarație pe propria răspundere, date anual în fața notarului. Eventuala infracțiune de fals în declarații – când magistratul nu este deconspirat – atrage și complicitatea la infracțiunea de fals în declarații a binevoitorilor care au ținut sub tăcere secretul magistral al unui acoperit aflat sub incidența legii penale. Teoria secretului absolut se dărâmă ca un castel din cărți de joacă de-a legea penală, construit pe nisipul mișcător al propagandiștilor care – din acest mic exemplu – își pot vedea interpretarea artistică în hora infractorilor cu chiuituri. Atenție! Și în cazul unui magistrat fost ofițer acoperit, dacă nu este deconspirat – după retragerea din slujba rușinoasă – câtă vreme nu s-a împlinit termenul de prescripție a urmăririi penale, nici complicele mut și tolerant din serviciul respectiv de pază protectoare a magistraților incompatibili nu scapă de răspunderea penală pentru infracțiunea de complicitate la fals în declarații.
Parchetul competent – la o adică – pentru urmărirea penală a jucătorilor în hora infractorilor este DNA. (directorii serviciilor au rang de ministru, idem ofițerii responsabili din servicii). Nu visăm minuni din astea, totuși ar suna bine să bată DNA-ul la porție ferecate măcar de două ori. În aceste condiții transparente de interpretare, CCR va observa fără dificultate că incompatibilitatea și incidența legii penale nu acoperă puterea “absolută” a secretului de stat în minciună, nu doar în cazul activilor, ci și al foștilor ofițeri acoperiți. Este greșită intepretarea în favoarea infractorilor ținuți la secret, cu nume și prenume (evident, fără nicio legătură cu sursa aia intangibilă, văzută de MRU).
Hora supraputerii are totuși niște limite.