Ținta geopolitică a Rusiei, închiderea istmului ponto-baltic și controlul gurilor Dunării

http://roncea.net/index.php/geopolitica/item/620-%C8%9Binta-geopolitic%C4%83-a-rusiei-%C3%AEnchiderea-istmului-ponto-baltic-%C8%99i-controlul-gurilor-dun%C4%83rii

-via Vlad Cubreacov , cam la începutul anului...o revenire de actualitate asupra cadrului general al situației din Moldova

Vlad Cubreacov, un politician de la Chișinău cu o perspectivă inteligentă și anticipativă asupra mișcărilor Rusiei, confirmată în timp, afirma într-un interviu publicat la începutul anului faptul că: “Anexarea Crimeii de către Federația Rusă a dezlănțuit un proces care are ca mize anexarea altor regiuni din estul și sudul Ucrainei, precum și a Transnistriei, a raionului Ștefan Vodă, care să asigure conexiunea cu sudul Basarabiei istorice (fosta regiune Ismail), precum și a UŢA Găgăuzia. Moscova râvnește nu doar întreg litoralul nordic al Mării Negre, ci și gurile Dunării. În ecuația geopolitică a regiunii, nu Tiraspolul, ci Moscova este actorul care ne dă de furcă, iar Moscova, a devenit evident, dorește dezghețarea conflictului moldo-rus din Transnistria.”

Chestiunea geopolitică cuprinde analiza intersecțiilor dintre frontiera rusă și spațiul euro-atlantic, pe fâșia de frontieră reprezentată de Republică Moldova, zonă. Efectul tensiunilor geopolitice asupra dinamicii interne a politicii din R. Moldova, exclusiv dependența de criză de la Nistru, respectiv de blocajul geopolitic și de securitate reprezentat de “conflictul înghețat” din Transnistria. Datele cu caracter militar arată că însăși existența Republicii Moldova este strict determinată de prezența militară rusă și de interesele geopolitice ale acesteia în regiune, R. Moldova având statut de “buffer zone” a Rusiei în raport cu România, NATO și Uniunea Europeană.

Aspectul politic vizează configurația forțelor politice și cuplajul acestora la vectori (inclusiv geopolitici) externi. Deoarece Republica Moldova nu este un stat autonom, independent și suveran în adevăratul sens al cuvântului, vectorul principal de presiune și control este reprezentat de Rusia, stat care deține pe teritoriul Moldovei o însemnată putere militară.

Portalul dedicat militarilor, creat tot de cadre militare, rumaniamilitary.ro, atrăgea atenția încă din această vară asupra unui scenariu de coșmar care tinde să se contureze, în imediata vecinătate a granițelor României:” Rusia ar avea interese majore, după digerarea anexării Crimeei, în a crea o ieşire la Marea Neagră pentru Transnistria, probabil via estuarul Nistrului, dar şi în a controla gurile Dunării, ceea ce poate însemna practic anexarea întregului raion Odessa, cu Bugeac cu tot, şi a Insulei Şerpilor, spre a fi alipite regiunii transnistrene.

O forţare rapidă a ieşirii la Marea Neagră ar asigura o rută de acces maritimă pentru întăriri ruseşti sosite din Crimeea, ruşii putând debarca şi aproviziona rapid şi mult mai consistent trupele separatiste decât printr-un pod aerian, destul de riscant prin spaţiul aerian cvasi-ostil al Ucrainei. Aceasta ar fi probabil şi una dintre raţiunile pentru care ruşii lupta în Sevastopol să captureze cât mai multe vase ale flotei ucrainene.

Dacă Găgăuzia s-ar alipi Bugeacului, împreună cu un coridor creat în această direcţie dinspre Tighina, noul raion autonom sau republica Tiraspol-Odessa s-ar apropia de dimensiunile şi populaţia R. Moldova, ameninţând inclusiv Cahulul şi având în schimb ieşire la Marea Neagră şi braţul Chilia al Dunării, cu şanse mult mai mari de a deveni economic viabil, comparativ cu R. Moldova. Instalarea de forţe ruseşti la o aruncătură de băţ de Portul Constantă, aeroportul Kogălniceanu şi de gurile Dunării, ar anula aceste poziţii strategice, lucruri pe care UE şi NATO ar trebui să le ia în considerare şi să le analizeze cu deosebită atenţie.

O altă opţiune a Tiraspolului ar fi consolidarea controlului separatist atât în Tighina, pe care să o înglobeze în totalitate dar şi a zonei rurale de la nord de Tiraspol, unde Chişinăul mai controlează momentan anumite zone de dincolo de Nistru”.

Aliniamentul Tiraspol

În 2012 "Nezavisimaya Gazeta" a raportat că după vizita în Moldova a ministrul adjunct rus al apărării, colonelul-general Valery Yevnevich aeroportul de la Tiraspol a fost renovat și upgradat pe bani rusești. Așadar capul de pod aerian a fost încă de atunci pus la punct, în scopul defluirii tehnicii militare rusești și a trupelor, în caz de intervenție.

Rusia acționează pentru securizarea și închiderea istmului ponto-baltic “linia care uneşte Marea baltică de Marea Neagră, definită ca linie de demarcaţie între Europa naţională şi Europa imperială, este şi linia de demarcaţie a comunităţii euro-atlantice. Strategic, comunitatea euroatlantică poate capăta coerenţă politică şi relevanţă geopolitică în condiţiile în care fundamentele sale sunt reproduse şi extinse o dată cu sfârşitul războiului rece. Capacitatea de a integra statele central şi est-europene până la limita istmului ponto-baltic este examenul de capacitate al instituţiilor europene şi euro-atlantice” - conform profesorului Ilie Bădescu

Simion Mehedinți afirma (în 1916) că istmul este și o linie de demarcație istorică nu doar geopolitică deoarece până la această demarcație se menţinea, în vechea lui configuraţie imperială, spaţiul rusesc. În viziunea lui Simion Mehedinţi istmul ponto-baltic făcea parte dintre cele cinci repere geopolitice ale securităţii statului român: Dunăre, Carpaţi, Marea Neagră, strâmtorile și istmul ponto-baltic. Mai apoi Ion Conea, reia, în 1937, teoria și o amplifică.

Istmul ponto-baltic însă este totodată și un reper major de securitate al NATO. Practic pentru întreaga Europă istmul ponto-baltic are rolul de zonă tampon, de graniță a spațiului european. Este flancul sud-estic al NATO, aflat în cârca României. Iar Rusia vrea să-l spargă, cu orice preț.

“Conflictele înghețate” din zona Mării Negre sunt determinate de prezența militară rusă și nu pot fi soluționate decât prin strategii globale promovate de statele din zonă și susținute de forțe internaționale. Marea Neagră reprezintă un punct-cheie pentru securitatea Europei iar atenţia de care se bucură acum Marea Neagră este legată atât de dorința de a extinde zona de stabilitate europeană - de la România și Bulgaria către est, în Caucaz cât și de nevoia îndiguirii expansiunii rusești.

În pofida angajamentelor internaționale pe care și le-a asumat la Istanbul în 1999, Rusia a refuzat net și definitiv să-și retragă arsenalul tehnic și militar de pe teritoriul Republicii Moldova, pentru a-și menține în acest fel controlul pe axa Transnistria – Moldova – Balcani. De retragerea acestei armate depinde și reglementării diferendului transnistrean, care nu poate fi soluționat până ce această regiune nu va fi demilitarizată, cheia soluționării acestui conflict aflându-se la Moscova.

"Moldova este pentru Rusia unul din punctele cheie în CSI"

Datorită Rusiei, prezenței militare ruse pe teritoriul Moldovei și intereselor regionale ale acesteia, dinamica politică de la Chișinău nu este doar simplă politică ci devine un real eveniment cu accente geopolitice. Fapt declarat în august 2000, de "Nezavisimaia Gazeta - "... astăzi, Moldova, în pofida dimensiunilor sale mici și a posibilităţilor corespunzătoare, devine pentru Rusia unul din punctele cheie în CSI." De ce era și este încă Moldova un punct cheie al CSI? Datorită calității sale de portavion fix în regiunea Mării Negre al agregatului militar al Armatei Roșii, format pe teritoriul Moldovei, în Transnistria, sistem militar–politic sprijinit de baza industrială din Tiraspol, care reprezintă peste 70 la sută din întreaga resursă industrială a Moldovei.

Unul dintre motivele pentru care Rusia și-a afirmat cu atâta tărie controlul asupra zonei transnistrene îl constituie faptul că în această regiune se află cel mai important complex militar-industrial de pe teritoriul Basarabiei. Practic, restul Moldovei nu dispune de o bază industrială comparabilă. În zonă se află o uzină de producere a componentelor armamentelor nucleare, peste 13 uzine de producere a componentelor militare, un centru de anvergură pentru controlul comunicațiilor.

Nu trebuie neglijată nici Armata a 14-a, care dispune de o logistică impresionantă. Este formată dintr-o divizie de infanterie motorizată, încartiruita la Tiraspol, două regimente de artilerie, un regiment de tancuri, un regiment antitanc, două regimente de geniști și pontonieri, un regiment de rachete și o escadrilă de elicoptere, totodată utilizând și potențialul industrial al uzinelor din regiune pentru a-și mări arsenalul, și așa considerabil. Tunurile bateriilor rusești din Tiraspol bat până direct deasupra Chișinăului iar nivelul de înarmare al zonei separatiste întrece de peste 20 de ori resursele militare ale întregii Moldove. În jur de 100 000 de “rezerviști” ruși sunt adăpostiţi în blocuri confortabile construite de companii germane și în caz de nevoie armamentul fostei Armate a 14-a poate intra în joc foarte rapid.

Problema Transnistriei este o problemă fundamentală a securității Rusiei, definită explicit printr-o rezoluție a Dumei de Stat a Rusiei. Nistrul este linia strategică care desparte cele două mari spații geopolitice, spațiul slav de restul lumii europene. Controlul Nistrului definea calitatea de mare putere zonală și a devenit obiectiv prioritar al tuturor imperiilor succedate în perimetrul istmului ponto-baltic. După desprinderea Ucrainei, acum, mai mult ca niciodată, pentru Rusia păstrarea Tiraspolului poartă o semnificație strategică covârșitoare, rămânând singurul cap de pod către Europa sud-estică.

Românii din Basarabia - captivi ai armatei ruse

Moldova este considerată a fi hotărâtoare pentru redesenarea configuraţiei geopolitice regionale. Aflată în flancul sudic şi considerată zonă tampon deopotrivă de NATO şi de Rusia se afla vrând nevrând comprimata între două puternice câmpuri de forţă, cu puţine şanse de a-şi găsi o cale de ieşire..

Problema transnistreană nu mai este o problemă internă a Republicii Moldova, ci este una internaţională și ea poate fi rezolvată doar cu ajutorul comunității internaționale și doar după retragerea militară rusească din regiune. Democratizarea reală a regiunii transnistrene va putea fi începuta doar după retragerea trupelor ruse, după demilitarizarea regiunii și lichidarea structurilor din regiune de reprimare a valorilor democratice.

Prezența trupelor rusești pe teritoriul Moldovei constituie principala cauză a eșecului democratizării țării și a dezvoltării sale autonome, iar influența instrumentelor de forța se resimte în toate sectoarele vieții politice. Transnistria este menţinută în așa zisa stare de “conflict înghețat” însă toată lumea este conștientă că Moscova poate oricând “să încălzească situația”, dacă își vede amenințate interesele.

Acest focar militar constituie un factor esențial de păstrare a controlului Rusiei asupra întregii zone. Nici o analiză politica nu poate face abstracție de prezența forței militare regionale. De aici pleacă de fapt discuția privind autoritatea reală a statului moldovenesc.

Acesta este bilanțul pe scurt al problematicii Basarabiei...

(Curentul, aprilie 2014)