De-ai știi tu câte râuri și oceane au curs din două felinare,
Și când începeau din nou a prinde viață,
Se îndreptau spre noi limane si tipare
Ca o porțiune tristă de nimicuri într-o părăsită și necăutată piață.
Au mai trecut pe aici mai multe valuri,
Unele mai mici și altele mai mari,
Dar fără vreun efect prea bine conturat și fără rosturi,
Fiind momente simple și fără urme prea vizibile sau tari.
Se simte de la mare depărtare
Apropiindu-se un val puternic fără prea multe dizbinări,
Care fierbinte ia contur, îndată el apare
Și linistea o lovește prin multe ezitări.
Până și spectatorii de pe tușă sunt frustrați
Că el nu îi arată ce-nseamnă a iubi.
Insă ai ei ochi cu tentă de-ntuneric colorați
Îi încălzesc o inimă ce mult a plâns prin verbul a zâmbi.
Ea îl sorbea din multe priviri calde cu o curiozitate.
El atingându-i umărul cu mișcări simple, repetate,
Se-mbrățișau, cu patos, momente delicate
Și sărutandu-se, se potriveau ca doi actori din carte.
Povestea merge mai departe cu doi protagoniști frumoși,
Care se completează minunat la o adică
Prin întâlnirea dintre patru mâini si patru ochi duioși,
Un prinț fricos cu o prințesă fara frică.