Bilingual encyclopedic reading / Lectura enciclopédica bilingüe

1. En español

2. In romana

Es mi opinión que, la palabra del mundo que más me ha definido y me define, es la palabra española ... "compartir".

Desde siempre me sentí muy agrado compartiendo con mi querido entorno, ... de todas, pero como no era muy rico en otros, fue un placer compartir lo que (desde mi punto de vista), tenia yo ... más valioso; lo que, principalmente por lectura transformaba de "cosas desconocidas", en "cosas conocidas".

Con muchos gusto compartiría y otras cosas, mas... terrenales, que llegaba a poseer: una jara con agua, una rebanada de pan, un puño de avellanas, de fresas, de frambuesas o de cerezas, una cesta de manzanas o de peras, pero de ningún otro fruto no disponía yo en cantidades tan inagotable como disponía la cantidad (grande/pequeña) de "conocimiento adquirido a través de la lectura".

Los conocimientos son ... productos, productos como los frutos, y cualquiera que haya cosechado frutas alguna vez sabe que ... la recolección de frutas no es un juego, cosechar es trabajo, cosechar es un trabajo bastante duro.

Leer, aunque parece una tarea fácil (y realmente lo es, si comparamos con otros tipos de trabajos, como; cavar, sembrar, tamizar, moler, recoger, cargar, almacenar), es un esfuerzo, es una actividad.

Al igual que con cualquier actividad, algunas las podemos hacer como aficionados (de forma intermitente) y otras podemos hacerlo como una profesión (de forma continuada, continua).

Muchos cocinemos, pero no todos los que están cocinando son de profesión cocineros, muchas personas conducen un vehículo pero no todos los que manejamos lo hacemos en esa forma continua que esta consagrando la condición de conductor profesional, muchas personas hacen agricultura pero algunos hacen "agricultura de subsistencia" y otros hacen "agricultura. .. digamos, de existencia".

Así como entre "desaparición", "subsistencia" y "decente existencia", casi cada hombre normal de cabeza prefiere la "existencia decente", aplicando aproximadamente el mismo trato de decir que, desde mi infancia. nunca he cambiado , el acto de jugar por el acto de hacer lectura, solo para cambiar entre ellos, un entretenimiento con otro entretenimiento, porque yo siempre he utilizado la lectura como manera de estudiar y como un divertimento mas.

Nunca he tratado nunca de poner en posesión de alguien información alguna, con fines de manipulación. En todo lo que hice fue como cuando enseñas a alguien que te ruega ayudarlo a saber, ajedrez, como cuando a el que quiere, le enseñes las reglas del juego de ajedrez.

Obviamente, mañana o pasado mañana, el "aprendiz" podría ganarle al "trabajador calificado" que lo enseñó ajedrez, pero yo no enseño ajedrez (cuando enseño a alguien) sino enseño ... las reglas de jugar ajedrez. Si tiene capacidades de ajedrecista, bien. Si no, no.

Esto es lo que hice toda mi vida, a través de todo lo que emprendí: traté de transmitir ... como la técnica de prender el pez, porque una vez aprendida la técnica, el que tendría hambre, no dependería del acto de "ser servir" sino que recurriría a "auto-servicio".

Nunca me gustó que alguien dependiera (de manera negativa, porque de manera positiva, nosotros, los humanos dependemos unos de otros) de otra persona, nunca me gustó que alguien dependiera, por una motivación extrínseca, de otra persona.

Nunca me alegró que existen "personas con anteojeras" y "personas con vista normal", sino siempre me gustaba que existen solo "personas con vista normal", solo personas que no necesitan ser conducidas por nadie, solo personas capaces de no dejarse engañadas.

În opinia mea, cuvântul din lume care m-a definit si mă definește cel mai îndeaproape, este cuvântul din limba spaniolă... "compartir".

Mi-a fost drag să împart cu cei dragi, ... de toate, dar cum nu prea am fost bogat în alte, mi-a fost drag să împart din ceea ce (din punctul meu de vedere), imi era... cel mai de pret, aveam... cel mai de valoare; cunoașterile în posesia carora intram, prin acțiunea numită "citit".

Împarțeam cu drag și alte lucruri aflate exclusiv în posesia mea: o cană de apă, o felie de paine, o mână de alune, de căpșuni, de zmeură sau de cireșe, o poală de mere sau de pere, dar din acelea nu am dispus niciodată într-o cantitate atât de îndestulatoare cum am dispus cantitatea de "cunoașteri obținute prin citit".

Cunoașterile sunt... rod, ca fructele, iar cine a cules vreodată fructe știe că... culesul fructelor nu e o joacă, se culeg greu, se culeg cu muncă, se culeg cu trudă.

Cititul, deși pare o treabă ușoară (și chiar este, în comparație cu altfel de munci; săpat, însămânțat, prășit, ogorât, cules, cărat, depozitat), este un efort, este o activitate.

Ca pe orice activitate, unii o putem face ca amatori (de formă intermitentă) iar alții o putem face ca pe o profesie (de formă susținută, continuă).

Mulți gătim, dar nu toți cei ce gătim suntem de profesie bucătari, mulți conducem dar nu toți cei ce conducem o facem in acea forma continuată care consacră șoferului profesionalitate, mulți facem agricultură dar unii facem "agricultură de subzistență" iar alții facem "agricultură... de existență".

Așa cum între "dispariție", "subzistență" și "decentă existență", mai tot omul cu scaun la cap preferă "existența decentă", tot cam pe principiul ăsta caut să spun și eu că eu nu am dat vreodată, începând din copilăria mea, joaca pe citit, doar așa pentru a schimba între ele, un divertisment cu vreun alt divertisment, ci am confundat întotdeauna cititul cu studiul.

Nu am încercat niciodată să pun în posesia cuiva vreo informatie, cu scopul de a manipula.

În tot ce am făcut a fost ca atunci când îl înveți pe cineva care îți spune că nu știe dar că ar dori să îl ajuți să știe, șah, ca atunci când pe acela care dorește, îl înveți regulile jocului de șah.

Evident că mâine sau poimâine s-ar putea ca să te bată "ucenicul" să îl bată pe "muncitorul calificat" care l-a învățat șah, dar eu nu șah îl învăț (când învăț pe cineva) ci... regulile de șah.

Șahul, zace în el, dacă zace. Dacă nu, nu.

Eu asta am făcut toată viața, prin tot ce am întreprins: am încercat să transmit... tehnica prinderii peștelui, pentru că mai apoi, cui i-ar fi foame, nu ar depinde de "servire" ci ar apela la "auto-servire".

Nu mi-a plăcut vreodată ca cineva să depindă (la modul negativ, pentru că altfel, cumva, noi oamenii depindem unii de alții) de altcineva, nu mi-a plăcut vreodată ca cineva să depindă, din motivație extrinsecă, de altcineva, nu mi-a plăcut niciodată să existe "oameni orbi" și "oameni cu vedere", ci mi-a plăcut să existe numai "oameni cu vedere", numai oameni care să nu fie nevoiți ii ducă nimeni de mână, numai oameni care să nu poată fi duși de nas.

...............................

M-a lovit pe mine ghinionul, sau norocul, de a asimila, alături de limba mes maternă (limba română), si o secundă limbă (limba spaniolă).

Mai bine fiecare ființă umană rămâne în lumea sa în care s-a născut și învață (nu ca "secunda limba" ci ca „limbă străină), limba pe care și-o dorește, dar viața este ... așa cum este.

Ei bine, asta e, am învățat lucruri, și din tot si-atat cat am învățat (mult/putin, împărtășesc si eu cât pot, tuturor celor care cred că din ceea ce pun pe masă, le foloseste.

Nu sunt nou aici, fac ceea ce fac de multa vreme, am fost jignit în multe feluri pentru asta, și de aceea vreau să mai spun încă un lucru aici:

Imaginându-ne lumea ca pe un imens zgârie-nori, și luand in calcul că eu locuiesc la primul etaj, vreau sa zic că nu a fost si nu este intenție a mea să împărtășesc ceea ce împărtășesc celor de la etajele superioare, ci celor de la același nivel (primul etaj) ca si mine (sau de la acest etaj, in jos..

Din partea mea, ceea ce pun pe masa e pentru toată lumea, dar pe cine nu are nevoie de ceea ce pun eu pe masa, nimeni nu îl obligă ... să se alimenteze cu astfel de aliment.

......................

Me toco la mala suerte, o la buena suerte, de asimilar, al lado de mi lengua materna (el rumano), una segunda lengua (que es. el español).

Mejor se queda cada ser humano en su mundo donde ha nacido, y aprende (como "lengua extranjera), la idioma que quera, pero... la vida es... como es.

Pues nada, aprendí cosas, y de los que he aprendido, comparto cuanto mas puedo, a todo el mundo que considera que lo que pongo yo sobre la mesa, le hace falta.

No soy nuevo por aquí, hago de mucho tiempo lo que hago, fui ofendido de muchos modos, y por esto quiero decir aquí una cosa mas:

Imaginando el mundo como a un inmenso rascacielos, y pensando que yo vivo en el primer piso, pues no es mi intención compartir lo que comparto a los de los pisos de arriba, sino a los de el mismo nivel (primer piso) que yo.

De mi parte, lo que comparto es para todos, pero a el que no necesita lo que yo comparto, nadie le esta obligando... alimentarse, con tal alimento.