RADARELE MILITARE

TOTUȘI AJUNG ȘI EI SĂ RECUNOASCĂ !!!

22.02.2015

În urmă cu câteva zile cunosc o domnă drăguță foc, cam la 35 - 37 de ani. Prin natura serviciului meu, cunosc foarte multă lume, dar femeia aceasta era deosebită. Pe lângă faptul că era foarte simpatică, nu puteai să treci cu vederea aliura atletică (aprox. 1,75 m), fundul bombat și sânii care aveai impresia, că vor să-i rupă nasturii de la bluziță albă decoltată.

La un moment dat trecând peste problemele strict profesionale, ajungem să discutăm, despre un subiect drag mie, care ei se pare, că îi făcea o deosebită plăcere, să-l asculte. Este vorba despre simpaticii extraterestri și mașinăriile lor zburătoare.

Dacă în general discuția cu un client durează aproximativ treizeci de minute, cu această superbă femeie, am ajuns, să conversez peste trei ore și jumătate, care sincer mi s-au părut doar zece minute.

Vă rog să mă credeți, că i-am povestit doar cele mai interesante relatări despre OZN-urile pe care le-am văzut în 2012 și încă două, trei apariții din 2013 ți 2014.

La un moment dat îmi spune, că soțul ei a lucrat 10 ani la radarele armatei, dar nu i-a povestit niciodată despre de OZN-uri. Îi spun, că este imposibil, să nu fi văzut nimic pe radar in cei zece ani, dar probabil nu are voie să zică nimic. Personal am cunoscut doi aviatori, unul pensionar, iar celălalt s-a retras din armată cam de 10 -12 ani și amandoi mi-au vorbit de astfel de interceptări.

În momentul în care ne despărțim, Oana îmi promite, că își va întreba soțul, despre acest subiect.

După plecarea ei, mi-am adus aminte de relatările prietenilor mei aviatori. Amândoi au avut probleme, când s-au întors la sol și au raportat interceparea OZN-urilor. La amândoi li s-a rupt raportul, au fost pusi să scrie altceva și li s-au șters convorbirile avute cu turnul de control. Amândoi au redeschis acest subiect, abia după ce au ieșit din armată.

Oare de ce atâta secretomanie ?

Nu este normal, să se facă publice astfel de subiecte ?

De ce le este frică celor din armată, să se afle despre existența pe Terra, a acestor ființe venite din alte colțuri ale universului ?

***

În urmă cu două zile, fiind nevoit să ajung în Mall (magazinul snobilor pe care îl detest), mă întâlnesc întâmplător cu Oana. Trebuie să recunosc, că singurul motiv pentru care m-aș plimba prin Mail, ar fi „strict medical”. Este locul, în care îmi relaxez cel mai bine ochii. Păi când vezi atâtea femei frumoase pe metru pătrat, n-ai cum, să nu schimbi griul vieții, cu nuanțe de roz. :)

Fiind un gentleman, o invit la o cafea și stăm de vorbă „cinci minute” ( adică o oră jumăte). Superba femeie era tare supărată. Îmi povesteste, că a incercat să discute acest subiect cu soțul ei și că reacția acestuia a fost foarte ciudată. A făcut-o nebună, i-a spus că așa ceva există doar în benzile desenate ale revistelor, că nu avea cum să vadă așa ceva și că totul este o prostie. Încercând să o împac, îi spun, că poate omul chiar nu a văzut astfel de lucruri și nu are de ce să se supere pe el. Oana imi spune, că este imposibil, să nu stie ceva, deoarece reacția lui față de acest subiect, a fost total contradictorie felului în care se poartă în mod normal. Practic niciodată nu i-a vorbit așa urât. După ce mai discutăm câteva lucruri neimportante, ne despărțim, fiecare plecând cu gândurile și problemele sale.

***

În dimineața aceasta (sâmbătă) pe la ora 11.00, mă trezește soneria stridentă a telefonului. Îl iau de pe noptieră și mă uit la display. Numărul părea cunoscut, dar nu apărea numele apelantului. Deschid telefonul și mă trezesc instantaneu, când aud vocea caldă și plăcută din difuzor. Era Oana.

După ce-și cere scuze cinci minute, pentru că mă deranjează la ora aceasta, îmi spune, că am avut dreptate în legatură cu OZN-urile și că vrea să ne întâlnim, pentru a-mi povesti ceva. Stabilim întâlnirea la ora 12.00, dar o rog să mă scuze, că n-o să pot sta mai mult de jumătate de ora, deoarece de la ora 14.00 trebuie să merg la lucru.

La ora stabilită ne întâlnim la o cafenea din oraș și începe să mi se destăinuie.

Îmi povestește că ieri, soțul ei și-a cerut scuze pentru comportamentul avut și pentru faptul că a mințit-o. De asemenea îi spune, că unul dintre motivele pentru care a plecat din armată, este exact o întâmplare de acest fel.

Într-o seară din 2012 era de servici la radar și observă o amprentă ciudată pe monitorul acestuia. Respectiva aeronavă se apropia cu viteză foarte mare (mult peste viteza avioanelor de linie sau militare), după care a încetinit brusc când era în apropierea bazei și radarul s-a oprit, iar monitorul s-a stins.

Iese afară, se uită pe cerul nopții și vede ceva imens cu multe lumini. Totul a durat câteva zeci de secunde, după care obiectul a dispărut cu viteză foarte mare aproape instantaneu. Problemele au apărut la repornirea radarului. Își sună șeful direct și începe să-i spună ce s-a întâmplat, la care acesta îi ordonă să tacă și să-l aștepte deoarece vine imediat. Până când superiorul ajunge la bază, soțul Oanei cu încă doi, trei colegi reușesc să repornească radarele.

Îi povestește șefului, ce s-a întâmplat, la care acesta îi atrage atenția, că nu poate să scrie nimic din ceea ce a văzut în raport, iar acolo să scrie că oprirea radarelor, a fost din cauza unei greșeli personale sau a unui scurtcircuit, ce a dus la defectarea unei siguranțe. Șeful îi mai recomandă, să nu discute cu nimeni ceea ce a văzut, dacă nu vrea, ca lumea să râdă de el și să nu uite că la angajare, a semnat un protocol, în care se menționează secretul de servici, protocol care dacă ar fi încălcat, l-ar putea duce direct în arest sau la desfacerea contractului de muncă.

Sincer nu am fost surprins de această poveste, dar sunt totuși uimit, de felul în care armata și poate alte instituții, încearcă să ascundă fenomenul OZN.