INVAZIE EXTRATERESTRĂ ?

Astazi (12.01.2017) intrand pe Facebook, mi-a aparut o notificare, care-mi atragea atentia, ca pot sa revad câteva postari mai vechi din data de 12.01 a anilor anteriori. Scroluind printre ele, am dat si de postarea facuta in 12.01.2014, ce facea referire la o experienta interesanta, petrecuta alaturi de doi cunoscuti, cu care eram intr-o deplasare in data de 11.01.2014. Postarea fiind publicata dupa ora doisprezece noaptea, apare cu data de 12.01.2014.

"INVADATORI SAU PRIETENI ???Stiu, stiu, stiu, stiu. O sa spuneti ca v-ati plictisit de povestea asta, dar si azi am fost plecat cu doi cunoscuti (nu prieteni), pe acelasi drum pe care merg in multe sambete si duminici. Ca de fiecare data, incep sa le împui capul oamenilor, cu povestiri despre OZN-uri, povesti pe care unele persoane le cred iar altele NU.De data aceasta, cu mine in masina, era un el si o ea (erau cunoscuti, nu prieteni).

El un baiat deschis, putin zabauc, cu anumite experiente in ceea ce priveste extraterestri.

Ea o fata draguta, desteapta, cu multe sperante in cartea sfanta, dar fara credinta in ET".

Trebuie sa mentionez, pentru persoanele care nu cunosc traseul, pe care-l faceam in unele sambete sau duminici din acea perioada, ca mergeam in excursie la Valea lui Liman (jud.Timis) si de cele mai multe ori, opream si la Manastirea Izvorul lui Miron, care se afla intr-o zona pitoreasca si pe a carei poarta am intrat de nenumarate ori.

Ajunsi la poarta, îi indemn sa intre cu curaj in manastire, deoarece îi ajut sa scape de draci. :)

Dupa ce facem cativa pasi dincolo de poarta, ne oprim toti trei deodata, ne uitam unul la altul si ne hotaram instant, sa ne intoarcem la masina, pentru a savura cate o tigare. Zis si facut.

Ajunsi la masina, ne aprindem tigarile si dupa ce trag cu nesat, ridic capul spre cer, pentru a risipi fumul catre norii grosi de ploaie. Probabil inainte de a ajunge noi, plouase destul de bine, deoarece erau balti pe jos. Lasandu-mi privirea, sa curga lin peste norii care incepeau sa se destrame, observ intr-o insula de cer senin o stea. Steaua respectiva parea ca se deplaseaza destul de repede, asa ca le arat si celor doi.

Initial am crezut ca este o iluzie optica, datorata norilor ce se deplasau, dar la scurt timp mai apar doua. In alta parte, intr-o alta insula de cer senin, vedem alte cinci stele care se deplaseaza cu viteza pe cer. Nedumerit si nestiind daca se deplaseaza acele luminite sau este doar o iluzie optica din cauza norilor, deschid usa masinii si-mi iau din torpedo lanterna laser.

Fixez fasciculul pe unul dintre grupurile de stele ce apareau prin fantele senine ale cerului si incerc sa stau nemiscat, pentru a observa daca iluzia se datoreaza norilor in miscare sau intr-adevar stelele respective, nu sunt stele.

BUCURIE MARE !!!

STELELE NU SUNT STELE !!!

In nici cinci minute, luand ca reper raza laser, am numarat peste 30 de obiecte luminoase, care se deplasau cu viteza pe cer ( de 2 – 3 ori mai tare ca avioanele de linie, poate chiar mai mult). Dupa aceste cinci minute, numarul grupelor de stele zburatoare s-a marit, dar si numarul stelelor din fiecare grup, a ajuns de la 2 -3 la 5 – 6 – 7. Bucuria observarii acestui fenomen, s-a transformat intr-o senzatie ciudata. Le spun cunoscutilor ca ar fi bine sa sunam la 112 si pun mana pe telefon, moment in care baiatul imi spune sa ma potolesc, ca poate ne dau amenda si trimit pe cineva, sa ne ia in camasa de forta.

si alte persoStelele au inceput sa se perinde in numar tot mai mare, dar si sentimentul meu de incertitudine, era parca in crestere. Simteam nevoia sa anunt si alte persoane, asa ca mi-am sunat sotia. Era pentru prima data cand observ un fenomen ciudat si sun pe cineva, pentru al anunta. Ii spun pe scurt ce se intampla, dupa care il sun pe tatal meu (nu a fost niciodata reticient la astfel de povesti). Nu-i venea tostusi sa creada, dar il auzea prin telefon, pe baiatul caruia i-am dat laserul, cum striga la mine anuntandu-ma: inca un trunghiular, inca sapte lumini, inca cinci,...

Dupa ce termin convorbirea imi sun si un prieten, care la inceput ma ia la misto, dar care auzindu-l pa baiat tipand, lasa mistocareala si incearca sa-mi extraga cat mai multe informatii.

Mare figura a fost domnisoara care era cu noi (cea care nu credea ca exista si altceva). Fara sa-mi dau seama, fata intrase in panica si cred ca nu era departe de un atac de panica. Isi suna prietenul si de emotie sau frica, îi spune ca vede extraterestri (nu OZN-uri). Prietenul ei probabil incepe sa rada, la care ea ii spune, ca nu-i nebuna, sa nu mai rada, ca intr-adevar vede extraterestri. Probabil baiatul rade in continuare la telefon si ea foarte suparata:

“Da stiu ca pare o nebunie, nici eu n-am crezut asa ceva pana azi, dar chiar vad extraterestri”, dupa care inchide telefonul si incepe sa rada, spunand ca acuma toata lumea, o s-o creada nebuna.

Ha, ha, ha, ce bine ca nu sunt singurul.

Toata nebunia a tinut aproximativ 20 – 25 minute, de pe la sapte, sapte si zece, pana la sapte si treizeci de minute. La cinci minute dupa ce s-a oprit “stolul de stele”, cerul s-a inseninat complet, norii care ne cam obturau vizibilitatea, parca s-au evaporat.

Da dragi prieteni, ei chiar sunt aici si sunt multi.

Voi credeti ce vreti,... eu mi-am facut datoria.

SA NU SPUNETI, CA NU V-AM ANUNTAT !!!"